Tema 3.

Sistematizarea, gruparea
și prezentarea datelor statistice
 Planul temei 3

3.1. Obiectivele şi conţinutul totalizării.

3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile
principale ale grupărilor statistice.
3.3. Consecutivitatea alcătuiri grupărilor
statistice.
 3.1. Obiectivele şi conţinutul totalizării
Ca rezultat al observării primim o mulțime de date pe
fiecare unitate a mulțimii cercetate, dar aceasta este numai o
informație de date primare. Pentru a generaliza datele pe
mulțime este necesar de a le sistematiza. Iată de ce se trece
de la I-a etapă de cercetare la a II-a etapă, și anume
totalizarea și gruparea.
• Totalizarea este un lucru responsabil de prelucrare pe
bază științifică a datelor primite în rezultatul observării.
Dacă observarea ne dă posibilitatea de a acumula date pe
fiecare unitate a mulțimii, atunci sarcina totalizării constă
în aceea că ne permite să avem date pentru caracteristica
mulțimii în total.
 3.1. Obiectivele şi conţinutul totalizării

Sunt două tipuri de totalizări:

• simplă – calcularea simplă a rezultatului
final;
• compusă – care cuprinde în sine:
 gruparea,
 calcularea rezultatului final,
 repartizarea datelor în tabel.
 3.1. Obiectivele şi conţinutul totalizării

• Totalizarea materialelor stratistice se efectuează

după un program și plan alcătuit anticipat.
Programul conține:
• subiect – reprezintă caracteristica (caracteristicile)
de grupare după care se va diviza mulțimea totală în
grupe (ex: productivitatea culturilor agricole,
productivitatea vacilor, costul unitar al producției);
• predicat - numărul de indicatori ce caracterizează
fiecare grupă în parte și mulțime în total.
 3.1. Obiectivele şi conţinutul totalizării

Planul conține următoarele întrebări

organizatorice:
- cine și cum va efectua totalizarea?
- cum vor fi alcătuite (reprezentate) rezultatele
totalizării, în formă de tabel sau editate în
culegerile statistice?
- programele, care vor fi utilizate pentru
prelucrarea datelor?
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale grupărilor
statistice

• Metoda grupării este metoda de bază a cercetărilor statistice.

Această metodă este folosită pentru a putea trece de la o
colectivitate de date individuale diferite la o omogenizare a
acestora.
• Gruparea – metodă de repartizare a mulțimii compuse în
grupe de unități omogene, după o caracteristică esențială cu
scopul de a clarifica starea, dezvoltarea și legătura reciprocă
dintre grupe.
• Însemnătatea metodei de grupare constă în aceea că pe baza
grupărilor se hotărăsc și alte probleme esențiale în cercetările
științifice și se asigură întrebuințarea justă ale altor metode de
analiză statistică (analiza dispersională, corelația și regresia
statistică).
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale
grupărilor statistice

Sunt un șir de îndrumări privind selectarea caracteristicii de grupare:

• necesitatea de a lămuri esența fenomenului studiat în scopul selectării și
combinării caracteristicilor de grupare;
• la baza grupării este necesar de pus caracteristicile cele mai esențiale, care
vor răspunde la scopul cercetărilor;
• caracteristicile de grupare trebuie să fie selectate cu luarea în considerație a
trăsăturilor concrete a fenomenelor cercetate (de exemplu Regiunile de
dezvoltare a Republicii Moldova);
• pentru caracteristica multilaterală a fenomenelor sociale complexe este
necesar de a avea nu numai o grupare, dar mai multe grupări și nu numai
după o singură caracteristică, dar și după mai multe carcteristice.
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale grupărilor
statistice

• Dacă gruparea se efectuează după o singură

caracteristică de grupare - gruparea se numește simplă,
dacă la baza grupării stau două și mai multe
caracteristici de grupare – gruparea combinată.
• După forma de exprimare a caracteristicii,
caracteristicile de grupare pot fi:
• cantitative – are valoarea cifrică (ex: productivitatea
medie la ha, productivitatea muncii, costul unitar);
• calitative – care are la bază exprimarea în cuvinte (ex:
populația repartizată după gen, naționalitate etc.).
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale grupărilor statistice

Procedeele de grupare sunt diferite deoarece caracteristica de

grupare și sarcinile lor sunt diferite. Deci, în dependență de
caracteristica de grupare și sarcinile lor se alege procedeul de grupare.
Sarcinile grupării sunt următoarele:
• prima și cea mai esențială sarcină a grupării este de a evidenția sau
de a descoperi tipurile social-economice, adică omogene după
esența lor. Numărul grupelor depinde de numărul cu adevărat
existent al mulțimii studiate.
• cea de a II-a sarcină – cercetarea structurii grupărilor studiate.
Grupările de structură caracterizează structura mulțimii cercetate,
adică ponderea fiecărei grupe în mulțimea totală.
• cea de a III-a sarcină este de a cerceta legătura reciprocă și
dependența dintre fenomene și caracteristicile lor.
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale grupărilor statistice

În dependență de scopul grupării și

caracteristica de grupare, grupările statistice se
divizează în următoarele tipuri:
• grupări tipologice – care ajută să rezolve prima
sarcină a grupărilor;
• grupări de structură – care rezolvă sarcina II-a a
grupărilor, ce caracterizează structura mulțimii
sau ponderea fiecărei grupe în mulțimea totală;
• grupări analitice – rezolvă sarcina III-a a
grupărilor statistice.
 3.2. Metoda grupării. Obiectivele şi tipurile principale ale grupărilor statistice

O astfel de repartizare a grupărilor este într-o

oarecare măsură convențională, fiindcă una și
aceeași grupare poate să rezolve (să de-a răspuns)
la toate trei sarcini concomitent și aceste grupe sunt
în aceleași timp:
 tipologice,
 de structură,
 analitice.
 3.3. Consecutivitatea alcătuiri grupărilor statistice

La gruparea datelor apar un șir de probleme ce

trebuie rezolvate pas cu pas, în următoarea succesiune:
• este necesar de înțeles esența fenomenelor studiate;
• este necesar de înțeles scopul grupărilor;
• se alege caracteristica de grupare;
• caracteristica de grupare se aranjează după ranjir: în
ordine crescîndă sau descrescîndă;
• stabilirea numărului de grupe (în cîte grupe va fi
repartizată mulțimea), ceea ce depinde de numărul total
al mulțimii și de caracteristica de grupare.
 3.3. Consecutivitatea alcătuiri grupărilor statistice

Stabilirea numărului de grupe poate fi efectuată prin două metode:

I. Prin metoda grafică;
II. Cu ajutorul formulei savantului american Sturgess n = 1 + 3,322 log N
unde N – numărul de unități statistice supuse grupării
• se calculă mărimea intervalului egal:
h=
unde: Xmax, Xmin – mărimea maximă și minimă a caracteristicii de grupare;
n – numărul de grupe.
• se determină limitele de interval:
I gr. Xmin + h = Y
II gr. Y + h = Z
III gr. Z + h = E (Xmax)
Limitele de grupă pot fi de ordin închis (se cunoaște X max și Xmin) și de ordin deschis (nu
este cunoscută Xmax și Xmin).
 3.3. Consecutivitatea alcătuiri grupărilor statistice

• Interval de ordin închis: I gr. 20 - 30

II gr. 30 - 40
III gr. 40 – 50
• Interval de ordin deschis: I gr. pînă la 30
II gr. 30 - 40
III gr. mai mare de
40
 3.3. Consecutivitatea alcătuiri grupărilor statistice

• conform limitelor de interval unitățile sunt

repartizate în grupe;
• pe fiecare grupă în parte și pe mulțime în total
se face totalizarea;
• în baza totalizării se calculă mărimile medii pe
fiecare grupă în parte și pe mulțime totală;
• datele se introduc în tabelul statistic;
• se efectuează concluziile corespunzătoare.