Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centru de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Contabilitate și Analiza Economică Finanțe

Studiu individual nr.14

La disciplina:StatisticaEconomia aplicată

Tema: Tipurile grupărilor statisticeMarketing. Produs, preț,

promovare și plasament

A elaborat: Livadari Nicolae

Grupa: FA2006 G
A verificat : Coseac LorinaOxana CIOBANU
Grad didactic: superior

1
 Chișinău 202121

Cuprins: Unii folosesc termenul ”marketing” ca și cuvânt la modă

pentru ”vânzare”. Desigur, vânzarea face parte din procesul de marketing, dar marketingul
este mult mai mult decât atât. Alții utilizează acest termen pentru toate tipurile de
promovare și publicitate. Iarăși, acestea fac parte din marketing, dar nu reprezintă totul.

 Foaie de titlu .................... 1

 Introducere .................... 3
 Conținut ....................4-11
Capitolul I ....................4-7
Capitolul II ....................8-10
Capitolul III ....................11
 Concluzii ................... 12
De fapt, marketingul este ceva mult mai vast decât promovarea, publicitatea și vânzarea. În sensul cel mai
complet, marketingul este un termen general care include poziția unei întreprinderi printre concurenții de pe piață,
avantajul său competitiv și selectarea unor segmente de piaţă viabile pe care se va concentra.

2
Introducere:
În ziua de astăzi gruparile au o importanta deosebita in statistica deoarece de modul in
care sunt alcatuite grupele, depinde in buna masura cunoasterea tipurilor calitative care se
contureaza in cazul colectivitatilor social-economice, structura colectivitatilor, continutul
indicatorilor ce urmeaza a fi calculati si , pe baza acestora , chiar rezultatul cercetarii.
De aceea , orice grupare a unitatilor unei colectivitati trebuie sa fie precedata de o analiza
multilateral a esentei fenomenelor cercetate.
Scopul acestui studiu este de a cunoaște în detaliu ceea ce ține de tipurile gruparilor
statistice , clasificarea și punerea în practica a acestora aducând exemple reale cu date
concrete.
Vom efectua calcule cu ajutorul formulelor pentru a înțelege esența acestei teme si vom
parcurge toți parametrii de studiere pentru a putea practica cele studiate, vom alcătui
probleme și le vom analiza .
În primul capitol va fi partea teoretica a acestei teme si tot ce este legat de noțiuni. În
capitolul 2 va fi partea practică, unde vor fi probleme și tabele. La capitolul 3 este
creativitatea, iar aici vom include o grupare statistică ce reflecta gruparea studenților din
grupa FA2006G după anumite criterii.

3
Capitolul 1
Ce este o grupare statistică?
Gruparea datelor statistice este o operatiune de sistematizare a prezentarii materialului
statistic obtinut prin observare care consta in separarea colectivitatii cercetate in grupe
omogene de unitati dupa variatia uneia sau mai multor caracteristici din programul
observarii.
Realizarea unei grupari utile pentru indeplinirea scopului cercetarii statistice impune cu
necesitate sa fie respectate urmatoarele conditii:
- alegerea caracteristicii sau caracteristicilor care vor sta la baza efectuarii operatiunii de
grupare in stransa legatura cu obiectivele de cunoastere si respectiv cu particularitatile sau
specificul colectivitatii supuse cercetarii. Cea mai potrivita caracteristica de grupare este
aceea care este in stransa interdependenta cu esenta fenomenului studiat si, in consecinta,
permite identificarea tipurilor calitative care exista in cadrul colectivitatii;
- in cazul caracteristicilor de grupare numerice se stabileste sau se calculeaza marimea
intervalului de grupare si respectiv numarul de grupe care vor fi constituite, astfel incat sa
se obtina cea mai buna forma de distribuire a unitatilor statistice pe grupe;
- toate operatiunile de natura metodologica, implicate cu efectuarea unei grupari a datelor
statistice, trebuie sa fie subordonate atingerii obiectivelor gruparii, si anume:

4
a - cunoasterea structurii colectivitatii statistice si respectiv a tipurilor calitative existente
in colectivitate la un anumit moment sau intr-o anumita perioada de timp,
b - cunoasterea modificarilor de natura structurala, care s-au produs de la un segment de
timp la altul,
c - identificarea unor posibile corelatii care se formeaza intre caracteristicile utilizate la
grupare, forma si directia acestor corelatii si, intr-o anumita masura, obtinerea unei
informatii orientative privind intensitatea corelatiei.

https://www.stiucum.com/economie/statistica/Gruparea-datelor-statistice93513.php

Tipurile grupărilor statistice

 după numărul caracteristicilor grupări simple grupări combinate
 după conţinutul caracteristicilor grupări cronologice grupări teritoriale
 grupări după o caracteristică atributivă
 după forma de exprimare a caracteristicii atributive grupări calitative (exprimate
prin cuvinte) grupări cantitative (exprimate numeric)
 după tipul variaţiei caracteristicii cantitative grupări pe variante grupări pe intervale
 după amplitudinea variaţiei caracteristicii de grupare grupări pe intervale egale
grupări pe intervale neegale
Grupările pot fi prezentate in mai multe variante constructive in functie de un
anumit criteriu, astfel:
a) dupa numarul caracteristicilor folosite la grupare,
- grupari simple, cand gruparile sunt efectuate dupa o singura caracteristica,
- grupari combinate cand se folosesc doua sau mai multe caracteristici pentru
sistematizarea pe grupe a materialului statistic. Este necesar sa se precizeze ca se opteaza,
de regula, pentru un numar de maximum 4 caracteristici de grupare. In cazul folosirii unui
numar mai mare de 4 caracteristici se ajunge la o pulverizare a informatiilor statistice si in

5
consecinta la ingreunarea interpretarii din punct de vedere structural a colectivitatii
statistice;
b) dupa tipul caracteristicii de grupare,
- grupari efectuate dupa o caracteristica de spatiu
- grupari efectuate dupa o caracteristica de timp
- grupari efectuate dupa o caracteristica numerica
- grupari efectuate dupa o caracteristica exprimata prin cuvinte
c) dupa variatia caracteristicii de grupare numerica,
- grupari efectuate pe variante ale caracteristicii (atunci cand caracteristica de grupare este
de forma discreta - se exprima in numere intregi - si are o variatie redusa, sau prezinta un
numar relativ mic de variante)
- grupari efectuate pe intervale de grupare (de marimi egale sau neegale). Aceste grupari
pot fi formate atat in cazul caracteristicilor discrete cat al celor de forma continua.
Pe baza datelor centralizate sau totalizate in mod simplu sau pe grupe, se procedeaza la
aplicarea unor procedee specifice de calcul pentru obtinerea indicatorilor derivati
exprimati in marimi relative, marimi medii, indicatori ai gradului de variabilitate,
indicatori de corelatie etc..
Rezultatele centralizarii si gruparii datelor statistice precum si a prelucrarilor care au vizat
calculul indicatorilor derivati pot fi prezentate sub forma unor serii statistice, tabele
statistice, a reprezentarilor grafice precum si sub forma unor comentarii de descriere a
colectivitatii statistice.
Efectuarea unei grupari a datelor statistice, dupa o caracteristica exprimata numeric,
implica parcurgerea unor etape de lucru, dupa cum urmeaza:
1 - se calculeaza amplitudinea variatiei, respectiv se cuantifica diferenta dintre valoarea
(varianta) cea mai mare a caracteristicii si valoarea (varianta) cea mai

mica,  ;
Amplitudinea variatiei

2 - in functie de marimea amplitudinii variatiei, se stabileste numarul de grupe in care va fi

impartita colectivitatea. In aceasta etapa de lucru se opteaza, de regula, pentru constituirea
unui numar mai mare de grupe comparativ cu numarul care se presupune ca este necesar

6
pentru a cunoaste structura si respectiv tipurile calitative existente in colectivitate. Aceasta
operatiune este legata in mod strict de logica persoanei care realizeaza gruparea;
3 - se calculeaza marimea (lungimea) intervalului de grupare prin raportarea amplitudinii
variatiei la numarul de grupe convenit a fi constituite. Daca se considera necesar, pentru a
calcula marimea intervalului, se poate folosi formula propusa de Sturges,

4 - se scriu intervalele de grupare astfel incat sa se foloseasca ca limite inferioare si

superioare, “numere rotunde”;
5 - se repartizeaza unitatile statistice pe intervalele de grupare stabilite. Aceasta este o
etapa intermediara de lucru care ofera o prima forma de sistematizare a materialului
statistic pe grupe si in continuare, sa permita, daca se considera necesar, efectuarea unei
regrupari prin asocierea a doua sau mai multor intervale de grupare;
https://www.stiucum.com/economie/statistica/Gruparea-datelor-statistice93513.php

7
Capitolul 2 (Practic)
Pornind de la informatiile sistematizate prin grupare, se pot obtine indicatori
generalizatori, diferentiati pe grupe, care sa permita o analiza stiintifica a fenomenelor si
proceselor social-economice, a legaturilor esentiale dintre acestea.
Gruparile simple se efectueaza dupa o singura caracteristica de grupare. De exemplu :
gruparea intreprinderilor din industrie dupa numarul salariatilor pe intervale de variatie
mai mari, se poate obtine o imagine a tipurilor calitative care se diferentiaza in cadrul
colectivitatii ( de exemplu intreprinderi mici, mijlocii, mari, foarte mari).
Tabele dupa 2 caracteristici – exista 2 forme de prezentare a tabelului:
Fie se face o enumerare a indivizilor care alcatuiesc populatia P, evidentiindu-se pentru
fiecare valorile corespunzatoare pentru cele 2 caracteristici studiate Xi si Yi unde i
apartine lui I,I reprezentantand multimea indicilor pentru elementele componente ale
populatiei supuse analizei.
In acest caz tabelul se prezinta sub forma a doua serii paralele de date
FIRMA CA (mil lei) VAL.PROFITULUI (mil lei)

xi yi
F1 10.000 7.000

F2 15.000 5.555

F3 20.000 8.000

F4 18.000 7.500

F5 17.000 7.800

Exemplul 1:
8
  Distribuţia muncitorilor din Firma X după categoria de calificare:

Cat. de Nr. de
calificare muncitori

I 3

II 22

III 35

IV 20

V 10

Total 90

Exemplul 2:
Se consideră următoarele date referitoare la muncitorii unei secţii de fabricaţie dintr-o întreprindere:

Construim seria de distribuţie numai după variabila salariu. Variabila de grupare salariul este de tip
atributiv, este cantitativă şi cu variaţie continuă, deci tipul de serie care se poate construi cu ajutorul său
este : serie de distribuţie după intervale de variaţie. Calculăm numărul şi mărimea intervalelor :

Construim intervalele şi apoi distribuţia incluzând în interval limita inferioară:

9
Se observă că se verifică egalitatea dintre suma frecvenţelor absolute şi numărul de unităţi statistice din
populaţie. 2+4+5+4+3=18

Dacă au fost selectate anumite segmente de piaţă (și acestea au fost alese în mod pozitiv pentru a le evita pe
altele), marketingul mai include comunicarea cu clientela de pe piețele selectate.

10
Capitolul 3
Structura elevilor din grupa Fa 2006G după sex: Această comunicare este un dialog, nu un monolog.
Cu alte cuvinte, marketingul include ascultarea clienților - sau cercetarea pieţei.

Studenți

Băieți
45%

Fete
55%

Abia apoi vom trece la formularea unor mesaje precise, adaptate la necesităţile diverselor tipuri de clienți.
Fiecare din aceste mesaje este transmis apoi utilizând cel mai potrivit mediu în situația respectivă.

11
Concluzii:
În concluzie gruparile au o importanta deosebita in statistica deoarece de modul in care
sunt alcatuite grupele, depinde in buna masura cunoasterea tipurilor calitative care se
contureaza in cazul colectivitatilor social-economice, structura colectivitatilor, continutul
indicatorilor ce urmeaza a fi calculati si , pe baza acestora , chiar rezultatul cercetarii.
De aceea , orice grupare a unitatilor unei colectivitati trebuie sa fie precedata de o analiza
multilateral a esentei fenomenelor cercetate. Principalele funcții ale grupărilor statistice
sunt:
 sistematizare şi omogenizare a datelor observării
 grupările evidenţiază structura unei colectivităţi la un moment dat sau într-o
anumită perioadă, precum şi mutaţiile produse în timp şi/sau spaţiu.
 stabilirea interdependenţelor şi a formei legaturii dintre fenomen
 permite evidenţierea relaţiilor dintre factorii de efort şi efecte (rezultate).

12
 Aceste mesaje concrete de marketing sunt create și transmise conform unei tehnici numite ”cei trei M ai
marketingului”.
Deci trebuie să înțelegem că marketingul este mult mai mult decât promovare și vânzare. Este un mod
de a analiza întreaga activitate în raport cu piețele. Utilizând toată gama instrumentelor de marketing,
putem avea succes evitând în mod eficient concurenţii și deservind cu efect clientela.
Pentru ca întreprinderea noastră să aibă succes, trebuie să utilizăm toate aspectele marketingului:
marketing strategic, analiza concurenţilor, poziţionarea pe piaţă, cercetarea de piață și, în sfârșit,
transmiterea mesajelor de marketing.
În accepțiunea generală, marketingul reprezintă "știința și arta de a convinge clienții să cumpere" . Philip
Kotler definea marketingul ca "un proces social și managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi
obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii o anumită
valoare". Simplist, marketingul reprezintă "arta și știința de a vinde".
Datorită caracteristicilor proceselor de marketing, modalităților de implementare a deciziilor de
marketing, acceptiunilor și viziunilor noi asupra elementelor care compun o acțiune de marketing precum
și ca urmare a nivelurilor diferite de percepție și abordare a acestei componente a economiei de piață,
definitiile și explicațiile aduse termenului de marketing sunt variate și permanent adaptate noilor realități
ale mediului economic.

Prima definiție oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 și a fost adoptată de National
Association of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată
în 1960, definiția primară a marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost
înlocuită. Definiția a fost din nou revizuită în 2004 și descrie marketingul ca "o funcție organizationala și
un set de procese menite a crea, comunica și pune la dispoziția clienților a valorii și menținerii relațiilor
cu clienții spre beneficiul companiei și al proprietarilor acesteia". 

Conform politicii oficiale a AMA, definiția este reîmprospătată la fiecare 5 ani pentru a răspunde mai
bine realităților existente și nevoilor pieței. Cea mai recentă modificare, adoptată în Octombrie 2007 și
făcută publică în Ianuarie 2008, definește marketingul astfel: "(marketing is) the activity, set of
institutions, and processes for creating, communicating, delivering, and exchanging offerings that have
value for customers, clients, partners, and society at large". 

13
O alta definiție, probabil mai simplă și mai generală este: "Marketingul este un proces permanent prin
care oamenii sunt încurajați să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de conformare a unui
produs, serviciu sau valori ale altei persoane. Simplu, daca nu facilitează "vânzarea" unui produs atunci
nu este marketing."

Philip Kotler, în cărțile sale inițiale, definește: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile
și dorințele prin procese de schimbare". Se poate adăuga la definițiile lui Kotler și Norris un răspuns al
"Chartered Institute of Marketing" (CIM). Definiția asociației afirmă că marketingul este "procesul
managerial de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil". De
aceea, marketingul operativ include procesele de analiză de marketing, dezvoltarea unui nou
produs, administrarea ciclului de viață al unui produs, stablirea prețului, administrarea canalului precum
și promoțiile.
Înainte de apariția analizei de piață, majoritatea companiilor se concentrau pe produse, angajând
echipe de vânzători pentru a împinge produsele pe și în piață, fără a lua în considerare nevoile reale ale
pieței. O organizație orientată spre nevoile pieței și ale clienților mai întâi determină dorințele
potențialilor săi clienți și mai apoi construiește produsul sau serviciul. Teoria și practica marketingului
sunt justificate prin convingerea conform căreia clienții folosesc un produs/serviciu pentru că au o nevoie,
sau pentru că produsul/serviciu aduce un presupus beneficiu.

Două aspecte importante ale marketingului sunt recrutarea de noi clienți (achiziție) și
menținerea/impulsionarea relațiilor cu clienții existenți (administrarea bazei de clienți).

După ce un vânzător a trecut de faza de marketing de achiziție prin faptul că l-a convins pe un
potențial client să cumpere, marketingul administrării bazei de clienți devine prevalent. Procesul de
administrare a bazei de clienți începe să schimbe vânzătorul spre construirea unei relații, încurajând
legăturile, și dezvoltarea beneficiilor care l-au determinat pe client să cumpere,îmbunătățind
produsul/serviciul pentru o continuă protejare a afacerii de intervenția competitorilor.

Metodele de marketing sunt clasificate de mulți ca fiind științe sociale, în mod

particular psihologie, sociologie, și economie. Antropologia are de asemenea o mică, dar în creștere,
influență. Prin publicitate, se înrudește cu multe arte creative.
Pentru ca un plan de marketing să aibă succes, combinația de cei patru "P" trebuie să reflecte dorințele
și nevoile consumatorilor din piața țintă. Încercarea de a convinge un segment de piață să cumpere ceva
ce nu își dorește este foarte costisitor și nu are prea mult succes. Comercianții depind de cercetarea de
piață, atât formal cât și informal, pentru a determina ceea ce consumatorii au nevoie și pentru ce ei sunt
dispuși să plătească. Comercianții speră ca acest proces să le ofere un avantaj competitiv solid. Oferta
este de asemenea un lucru foarte important care vine să completeze teoria 4P. O alternativă eficientă și
mai puțin costisitoare o constituie cybermarketingul.
14
 Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea și brandingul. Totuși, în
limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de înțelesuri care au ca element comun punerea în
centrul atenției a clienților. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorințele unor grupuri de clienți,
și, în anumite cazuri, chiar a unor clienți anume. McCarthy a împărțit marketingul în patru segmente de
activitate. Topologia lui a devenit universal recunoscută, iar setul lui de 4P a devenit un termen al
limbajului.

Cei patru P sunt:

 Produs: Aspectele de Managementul produselor și Marketingul produselor se ocupă de

specificațiile bunului sau produsului în cauză, și la modul în care relaționează la nevoile și dorințele
utilizatorului final.
 Preț: Se referă la procesul de stabilire a prețului pentru un produs, inclusiv reducerile de preț.
 Promovare: Include reclama, relațiile publice, publicitatea și vânzările personale, și se referă la
diferite metode de promovare a unui produs, brand sau companie.
 Plasament sau distribuție, se referă la modul în care produsul ajunge la client; spre exemplu,
plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul. Acest al patrulea P face referință la locul unde
produsul sau serviciul este vândut, exemplu regiune geografică sau ramura industrială, și segmentul
căruia se adresează(tineri adulți, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbați, etc.).

Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori
pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai ales când se folosește pentru
produse de o valoare redusă. Produsele industriale, serviciile și produsele cu o valoare mare au nevoie de
mici adaptări ale acestui model. Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicității
serviciilor. Marketingul industrial sau B2B trebuie să țină seama de valoarea pe termen lung a acordurilor
contractuale care sunt specifice tranzacțiilor din lanțul de aprovizionare. Marketingul relațiilor încearcă să
facă acest lucru privind marketingul prin prisma valorii pe termen lung a relațiilor decât prin prisma
tranzacțiilor individuale.
Ca opozant al acestei teorii, Morgan, în Riding the Waves of Change (Jossey-Bass, 1988), adaugă
"Poate că cea mai importantă critică pe care o putem aduce abordării 4P, și de care ar trebui să fii
conștient, este că în mod inconștient îmbrățișează punctul de vedere interior–exterior (privind de la
produsele companiei), pe când esența marketingului ar trebui să fie punctul de vedere exterior–interior".
Chiar și așa, prin construirea acestui set ușor memorabil, teoria 4P este un ghid rapid care acoperă
majoritateat categoriilor majore ale activității de marketing, precum și cadrul în care aceste pot fi
utilizate. O companie în economia de piață supraviețuiește prin producerea de bunuri pe care persoanele
sunt dispuse și capabile să le să cumpere. Prin urmare, stabilirea cerințelor consumatorilor este vitală
pentru viabilitatea viitoare a firmei și chiar existența ca o preocupare continuă. Multe companii au astăzi
15
 o focalizare pe client (sau orientare de piață). Acest lucru implică faptul că compania se axează pe
activitățile și produsele solicitate de consumatori. În general, există trei moduri de a face acest lucru:
abordarea dependentă de client, abordarea prin identificarea schimbării pieței, și abordarea prin inovarea
produselor.

În abordarea bazată pe consum, nevoile consumatorilor sunt factorii determinanți ai tuturor deciziilor
strategice de marketing. Nicio strategie nu este aplicată până când nu trece testul de cercetare a
consumatorilor. Fiecare aspect al unei oferte a pieței, inclusiv natura produsului în sine, este condus de
nevoile potențialilor consumatori. Punctul de plecare este întotdeauna consumatorul. Motivul pentru
această abordare este că nu există niciun motiv să se cheltuiască pe cercetare și dezvoltare dezvoltând
produse pe care oamenii nu le vor cumpăra. Istoria atestă multe produse care au fost eșecuri comerciale,
în ciuda faptului că au fost descoperiri tehnologice.

O abordare formală a acestui marketing orientat spre client este cunoscută

ca SIVA (Soluții, Informații, Valoare, Access). Acest sistem este, în principiu, cei 4P redenumit și
reformulat pentru a oferi un accent pe client. Modelul SIVA oferă o alternativă de cerere/client-centrică la
bine-cunoscutul model 4P de furnizare (produs, preț, plasare, promovare) al managementului de
marketing.
 Produs → Soluție

 Promovare → Informații

 Preț → Valoare

 Plasare (Distribuție) → Acces

Dacă vreunul dintre cei 4P ar fi problematic sau nu ar fi făcut parte din factorul de marketing de
afaceri, afacerea ar putea fi în pericol și astfel alte companii pot apărea pe lângă companie, astfel încât
cererea consumatorilor pentru produsele sale ar scădea. Cu toate acestea, în ultimii ani, marketingul de
servicii și-a extins aria de aplicare care urmează să fie luate în considerare, contribuind la un total de 7P
în marketing. Ceilalți 3P în marketingul de servicii sunt: proces, protecția mediului și populația.
Unii consideră că există și un al cincilea "P": poziționarea.

Unele calificări sau limitări pentru focalizare client există. Ele nu invalidează sau intră în contradicție cu
principiul orientării către client; mai degrabă pur și simplu se adaugă dimensiunilor suplimentare ale
conștientizare și prudență.

Activitatea lui Christensen si colegii privind tehnologia perturbatoare a produs un cadru teoretic care
explică eșecul firmelor nu pentru că ele erau incapabile tehnologic (de multe ori fiind valabil contrariul),
ci pentru că rețelele de valoare în care funcționează profitabil au inclus clienți care s-ar fi putut să nu
16
 aprecieze inovația perturbatoare la momentul respectiv și capabilitatea sa și, prin urmare, să descurajeze
activ firmele în dezvoltarea lor. Învățămintele trase din această lucrare sunt:
 Utilizarea orientării către client cu atenție, tratând-o doar ca un subset al strategiei corporative,
mai degrabă decât factorul de conducere unic. Acest lucru înseamnă să se privească dincolo de orientarea
actuală către client pentru a anticipa ceea ce clienții vor cere peste câțiva ani în viitor, chiar dacă ei înșiși
nu sunt conștienți de aceasta deocamdată.

 Urmărirea piețelor noi (și astfel noi rețele de valoare), atunci când acestea sunt încă într-o stare
incipientă comercial sau neatractive, pur și simplu, pentru că potențialul lor de creștere și intersectarea cu
piețele stabilite și rețele de valoare arată mai degrabă ca un pariu. Acest lucru poate implica cumpărarea
de acțiuni în firme mai mici, achiziționarea lor direct, sau dezvoltarea de unități mici, distincte financiar
de organizație

 Măsura în care ceea ce spun clienții că își doresc nu se potrivește cu deciziile lor de cumpărare.
Astfel, sondaje de clienți ar putea pretinde că 70% dintre clienții unui restaurant doresc alegeri mai
sănătoase ale meniului, dar numai 10% dintre ei cumpără de fapt noile produse odată ce acestea sunt
oferite. Acest lucru ar putea fi acceptabil, cu excepția măsurii în care aceste produse sunt pierdere de bani
pentru afacere, o contabilitate roșie. O lecție de acest tip de situație este de a fi inteligent cu privire la
adevărata validitate a testelor, cum ar fi anchetele. Un argument corolar este faptul că "într-adevăr
înțelegerea de către clienți uneori înseamnă a-i înțelege mai bine decât se cunosc ei înșiși." Astfel, s-ar
putea argumenta că principiul orientării către client, sau ideea de a fi aproape de clienți, nu este încălcată
aici, doar extinsă în mod adecvat.

 Măsura în care clienții ignoră în prezent ce s-ar putea argumenta că ar trebui ei să vrea, situație
riscantă deoarece dacă aceștia vor acționa sau nu conform depinde de cât de repede vor învăța clienții, sau
dacă vor fi convinși. Capabilitățile hardware și software IT și caracteristicile automobilelor sunt exemple
în acest sens. Clienții care în 1997 au spus că ei cred în capacitatea de navigare pe internet pe un telefon
mobil, sau cei 6% care nu credeau într-o eficiență mai bună a consumului de combustibil a vehiculului
lor, ar putea spune ceva diferit astăzi, pentru că valoarea de adevăr a acestor oportunități s-a schimbat.

17