Sunteți pe pagina 1din 44

MODIFICĂRI DE EFORT ALE

APARATULUI RESPIRATOR
• Respiraţia este funcţia vitală a
organismelor vii prin care se
asigură schimbul permanent
de gaze respiratorii între
organism şi mediul
înconjurător,respectiv aportul
continuu şi adecvat al
oxigenului din aerul
atmosferic până la nivelul
celulelor( sediul de utilizare) şi
eliminarea dioxidului de
carbon(rezultat al proceselor
metabolice celulare).
Structura funcţională a aparatului
respirator
1. Căi respiratorii: 2.Plămâni
Cavitate nazală
Faringe
Laringe
Trahee
Bronhii
Arbore bronşic
• În repaus ,plămânii
ventilează 8l de
aer/minut,
• În cursul unei activităţi
sedentare-16l/minut,
• În mers 24 l/minu
• În alergare cca 50-
60l/minut
Funcţia respiratorie se realizează
la trei nivele:

Pulmonar-unde are loc respiraţia


externă respectiv schimbul de gaze
respiratorii(O2,CO2) între aer şi
sânge
Sanguin-unde se realizează
transportul de gaze
respiratorii,legătura dintre cei doi
poli ai respiraţiei
Tisular-unde are loc respiraţia
celulară,respectiv schimburile
gazoase,de sens invers celor din
plămâni,şi utilizarea oxigenului,cu
formare de dioxid de carbon,apă şi
energie
Etapa pulmonară a
respiraţiei

• Implica doua procese


importante:
Ventilaţia pulmonară
Difuziunea sau schimbul
gazelor la nivel pulmonar
Ventilaţia pulmonară
• Reprezintă totalitatea
proceselor mecanice prin
care se asigură circulaţia
aerului între mediul
exterior şi alveolele
pulmonare,antrenând
pătrunderea O2 şi
eliminarea CO2 ca rezultat
a variaţiilor de presiune
intrapulmonară produse
de modificările de volum
ale cutiei toracice.
• În condiţii de repaus ,la
adult,mişcările aerului de desfăşoară
cu o frecevenţă de 12-18
resp/min,numită frecvenţă
respiratorie(FR).Aceasta variază în
funcţie de mai mulţi factori:
 vârstă-la nou născut valoarea este de
35-40 resp/min,la 8/10 ani ajunge la
circa 30 resp/min
sex- la femei valoarea FR este mai
mare decât la bărbaţi ,în limitele
intervalulului de normalitate
Stările fiziologice-în somn FR scade ,în
timp ce în sarcină sau în perioadele
post-prandiale creşte
Altitudine -FR creşte la altitudini mari
datorită scăderii presiunii atmosferice
• Frecvenţa respiratorie
normală se numeşte
eupnee şi are valoarea de
16-18 resp/min,creşterea
frecvenţei respiratorii
peste 20 resp/min-
trahipnee,scăderea sub 12
resp/min-bradipnee, iar
oprirea respiraţiei -apnee
ÎN EFORT
• Există eforturi ce se realizează cu toracele
blocat în inspiraţie profundă(alergarile pe
distanţe foarte scurte, loviturile de atac, ),
dar imediat după terminarea lor frecvenţa
respiratorie ajungând
 la 40-50 respiratii/min în eforturile
intense şi de lungă durată
 25-30 respiratii/min după eforturile
moderate.
• Cea mai buna frecvenţă respiratorie în
efort este aceea până la 30 respiraţii/min,
când CO2 se elimină în concordanţă cu
formarea lui.
• Creşterea prea mare a numărului de
respiraţii duce la scurtarea timpului de
efectuare a expiratiei, la reducerea
volumului de aer curent şi deci
la acumularea de CO2
• Cutia toracică
reprezintă”corpul”
pompei toraco-
pulmonare şi este
formată din:
O componentă pasivă-
scheletul osos
O componentă activă-
muşchii respiratori
• Amplitudinea mişcărilor
respiratorii  creşte în timpul
eforturilor în care se pot executa
mişcări respiratorii dar şi imediat
după terminarea oricarui efort
pentru a opri datoria de O2
acumulata.
• Amplitudinea respiratiei creşte
invers proportional cu frecventa
respiratiei atunci când
amplitudinea miscarilor
respiratorii scade după frecvente
de 50 respiratii/min.
• Prin mărirea amplitudinii creşte
volumul inspirator şi expirator de
rezervă şi produce o ventilaţie
Mecanica respiraţiei
• Cuprinde două faze:
 Inspiraţia- procesul
activ realizat prin
contracţia muşchilor
inspiratori
 Expiraţia- proces în
mare parte pasiv
• În cursul ventilaţiei se
deplasează prin plămâni
cantităţi variabile de aer
denumite volume şi
capacităţi respiratorii sau
pulmonare.
• Acestea oferă informaţii
asupra integrităţii
funcţionale a aparatului
toraco-pulmonar şi sunt
evaluate prin metoda
spirometrică sau
spirografică
Volumul curent (VC sau VT-
tidal volume)
• Reprezintă cantitatea de aer
vehiculată prin plămâni în
timpul unei respiraţii de repaus
• Are valoarea medie de 500ml la
persoanele adulte neantrenate
• Reprezintă 16-18% din
capacitatea vitală,putând
ajunge la 50% în efort; din
această cantitate circa 150 ml
rămân în căile aeriene
superioare şi inferioare şi
reprezintă spaţiul mort
anatomic.
• Din cantitatea de aer
ajunsă în plămâni o
parte ocupă alveolele
pulmonare neperfuzate
şi nu participă la
schimburile de gaze.
• Acest aer alcătuieşte
spaţiul mort fiziologic şi
nu îşi schimbă
compoziţia.
Volum inspirator de
rezervă(VIR)
• VIR sau aerul complementar
reprezintă cantitatea
maximă de aer ce poate fi
introdus print-o inspiraţie
forţată,care urmează unei
inspiraţii normale şi are
valoare de 1500-3000 ml
scăzând în timpul efortului
• Valoarea lui are tendinţă să
scadă cu vârsta pe seama
volumului rezidual.
Volumul expirator de
rezervă(VER)
• VER sau aerul de rezervă
reprezintă cantitatea de
aer eliminată din
plămâni printr-o
expiraţie forţată, care
urmeză unei expiraţii
normale şi are valoare
de 1100-1200 ml; în
timpul efortului scăzând
în favoarea volumului
curent.
Volum rezidual(VR)
• VR reprezintă cantitatea
de aer rămasă în
plămâni după un expir
forţat şi are valoare de
1200-1400 ml.
• Poate fi mobilizat din
plămâni numai prin
deschiderea cutiei
toracice,de aceea nu
poate fi determinat
spirometric.
• Capacităţile pulmonare
reprezintă suma mai
multor volume şi sunt :
Capacitatea inspiratorie
Capacitatea expiratorie
Capacitatea reziduală
funcţională
Capacitatea vitală
Capacitatea pulmonară
totală
Capacitatea inspiratorie (CI)

• CI este cantitatea
totală de aer ce poate
fi introdusă în plămâni
prin inspiraţie,normală
şi forţată CI=VC+VIR
• La adultul sănătos are
o valoare de
aproximativ 50% din
C.P.T
Capacitatea expiratorie
(CE)

• CE este cantitatea de
aer care poate fi
eliminată din plămâni
prin respiraţie forţată
• CE=VC+VER
Capacitatea reziduală funcţională
(CRF)

• CRF este cantitatea de aer


existentă în plămâni după un
expir normal
• CRF=VER+VR
• Are importanţă deosebită
pentru că are rol în echilibrarea
oscilaţiilor presionale
condiţionate de ventilaţie şi în
menţinerea unei relative
contante a aerului alveolar.
• La adultul sănatos CRF
reprezintă aproximativ 50%din
CPT.
Capacitatea vitală
(CV)
• CV este cantitatea de aer
vihiculată prin plămâni printr-o
respiraţie forţată şi reprezintă
cantitatea maximă de aer ce poate
fi mobilizată în mod voluntar
• CV=VC+VIR+VER
• Valori medii :
3000-4000 femei
4000-500 bărbaţi
• Valoare ideală
 Talie(cm)x25 pentru bărbaţi
 Talie(cm)x20 pentru femei
• Pentru sportivii de
performanţă valorile
trebuie să depaşească
cu cel puţin 10%
valorile
standard,depăşire cu
atît mai evidentă cu
cât sportul respectiv
are solicitare
preponderent aerobă
sau mixtă
Capacitatea pulmonară totală
(CPT)
• CPT=VC+VIR+VER+VR
sau CV+VR
• Valoare medie :6000
ml
Debitul respirator
• Cantitatea de aer vehiculată prin
plămâni timp de un minut şi reprezintă
produsul dintre VC şi frecvenţă
respiratorie.
• Aspectul de economicitate caracteristic
sportivului bine antrenat îl reprezintă
valoarea scăzută a frecvenţei
respiratorii la un VC mult crescut.
• În repaus are valoarea de 80-100l/min
• În eforturile musculare uşoare ventilaţia
/ minut şi consumul de oxigen cresc
proporţional şi, ca urmare, echivalentul
ventilator rămâne constant.
• În eforturile intense însa echivalentul
ventilator al oxigenului creşte pe seama
creşterii excesive a ventilţiei/ minut
comparativ cu consumul de oxigen.
• Debitul respirator la
antrenaţi ajunge la 150-180
l/min (faţa de 80-100 l/min
la neantrenati).
• Mărirea debitului la
antrenaţi se face pe seama
măririi amplitudinii
respiratorii, iar la
neantrenaţi pe frecvenţei
respiratorii.
• Înotul, canotajul, alergările
de fond măresc cel mai mult
venţilatia pulmonară
realizând un debit respirator
maxim.
Debitul ventilator maxim
• Este cantitatea de aer ce poate fi
deplasată într-un minut printr-un
efort respirator maxim ca
amplitudine sau frecvenţă
• Valoare medie : 100-170 l/min şi
permite aprecierea rezervei
ventilatorii a individului
,parametru foarte util în sportul de
performanţă
• În mod normal se realizează la
frecvenţe respiratorii de 40-
50/min şi cu volume curente de
50-60% din CV.
ÎN EFORT
• Debitul ventilator la
sportivi atinge valori de
170 - 200 l/min (cea mai
mare valoare înregistrata a
fost de 263 l/min la un
canotor), comparativ cu
ne-sportivii, realizându-
se  astfel o rezervă
ventilatorie mult mai mare
pentru sportivii antrenaţi
(debit ventilator maxim -
debit ventilator de repaus).
Difuziunea
• Difuziunea reprezintă procesul
de trecere a gazelor pulmonare,
în sensul gradientului de
concentraţie ,care are loc între
mediul gazos alveolar şi sângele
din capilarul pulmonar.
• Aceasta este influenţată de mai
mulţi factori: - calităţile barierei
alveolo-hematice; - gradientul
presional; - constanţa de
difuziune a gazelor; - mărimea
suprafeţei de schimb; - timpul de
contact între cele două medii
• Oxigenul difuzează dispre aerul
alveolar (100mmHg) spre
sângele capilar unde are
presiunea parţială de 40mmHg
• Saturarea sângelui cu O2 se
face în circa 0,3 secunde
• Difuziunea CO2 se realizează
dinspre sângele
capilar(46mmHg) spre aerul
alveolar la presiunea parţială
de 40mmHg
• Timpul de contact al sângelui
din capilarele pulmonare cu
zona de schimb gazos este de
0,7s în repaus şi scade la 0,3s în
efort
Capacitatea de difuziune
pulmonară
• Pentru oxigen este de 21
ml/min/mmHg în repaus
şi poate creşte până la
60ml/min/mmHg în efort
• Capacitatea de difuziune
pentru CO2 este de 450
ml/min/mmHg în repaus
şi poate creşte în efort
până la 1200
ml/min/mmHg
Consumul de O2 în efort
• Daca 100 ml sânge cedează 5 ml O2, cei 5 l/min
cedează la nivel tisular 250 ml O2 pe minut in
repaus;
• În eforturile medii se ajunge la 1.500 ml/min în
timp ce în eforturile maximale la 3.500 ml/min la
persoanele neantrenate.
• În eforturile de intensitate medie se constată în
primele 3-4 minute o crestere lentă a consumului
de oxigen după care se stabilizează , ca după
terminarea efortului să se achite aceasta datorie
de oxigen.
• În eforturile fizice intense în care aprovizionarea
cu oxigen nu acoperă necesarul se realizează o
datorie de oxigen care creşte continuu, în timp ce
consumul de oxigen se plafonează. Aceasta
datorie de oxigen constituie unul din factorii care
limitează durată eforturilor intense.
• La neantrenaţi datoria de oxigen atinge 10 l, iar
prin antrenament plafonul poate fi ridicat până la
17-18 l.
Etapa sanguină
• Este reprezentă de
transportul gazelor
respiratorii, prin care se
asigură vehiculare O2 şi
C02 de la plămâni la
celule şi invers prin
intermediul sângelui atât
sub forma unor
combinaţii chimice labile
cât şi sub formă de
soluţie plasmatică
Transportul O2
• Se face sub două forme:
Dizolvat fizic în plasmă
Combinat cu
hemoglobina
O2 dizolvat fizic în plasmă

• În condiţii fiziologie
reprezintă cca 1% din
cantinatea de O2
transportată de sânge
• Are importanţă deosebită
deoracere asigură
schimburile directe cu
lichidele interstiţiale şi
prin intermediul acestora
cu celulele
Forma combinată cu
hemoglobină

• Aproximativ 97,5% din


cantitatea de O2
transportată de
sângele arterial în
condiţii de repaus şi
creşte până la 99% în
condiţii de efort fizic
Transportul de CO2
• Este rezultat în urma
proceselor oxidative tisulare
 Se face sub 3 forme
Dizolvat fizic în plasmă
( presiunea parţială este 46
mmHg)
Legat pe hemoglobină( 5% din
cantitatea de CO2)
Sub formă de bicarbonaţi(80%
din cantitatea rezultată din
oxidările celulare)
Etapa tisulară sau respiraţia
internă

• Reprezintă repsiraţia propriu-


zisă a celulelor şi constă din
ansamblul proceselor prin
care oxigenul sanguin este
cedat celulelor şi utilizat apoi
în procesele metabolice
locale pentru producere de
energie iar dioxidul de carbon
rezultat din metabolism este
trecut în sânge
• Implică două procese
Schimbul de gaze la nivel
tisular realizat prin procese de
difuziune în sensul
gradientelor de presiune
parţială între sânge şi celule
,prin intermediul lichidului
interstiţial
o La nivel celular disocierea
HbO2 se face până la 50-70%
şi este favorizată de scăderea
pO2,creşterea cantităţii de
CO2,scăderea ph-ului şi
creşterea temperaturii locale
Respiraţia celulară propriu-
zisă
Respiraţia celulară
propriu-zisă
o Este alcatuită din
totalitatea proceselor
biochimice necesare
eliberării de energie
necesară diferitelor
activităţi ale celulelor
• Coeficientul de
împrospătare reprezintă raportul
dintre aerul proaspăt introdus în
alveole şi aerul poluat existent în
plămâni, cu care se amestecă. În
timpul efortului acest raport se
modifică. În inspiraţia obisnuită ajung
în alveole 350 ml aer;în alveole există
aerul rezidual (cca. 1.000 ml) şi aerul
expirator de rezervă (cca. 1.500 ml), în
total 2.500 ml.
•  Coeficientul de împrospatare în acest
caz este de 1/7 (350/2500). Dacă se
face o inspiraţie profundă după una
obişnuită se introduc în alveole 350 ml
aer curent + 1.500 ml VIR =1850 ml.
Acest volum de aer se întalneşte cu
VER- 1.500 ml si cu aerul rezidual-1.000
ml=2.500 ml.În acest caz coeficientul
de împrospatare va fi
1/1,3(1.850/2.500).
• În concluzie dacă un antrenat şi un
neantrenat sunt supusi la efort în
aceleaşi condiţii se observă ca aparatul
respirator al celui antrenat lucrează
mai economic. Adaptarea aparatului
respirator la efort, la cei antrenaţi se
face mai rapid decât la cei neantrenaţi,
iar revenirea dupa efort se realizează
într-un timp mai scurt.