SFANTUL IOAN IACOB

ROMANUL

PROF. MARIA PADURARU

TARA SFANTA
 Sfantul Ioan Iacob Romanul
s-a nascut in ziua de 23 iulie
1913, din parinti credinciosi,
Maxim si Ecaterina, in localitatea
Crainiceni (pe malul Prutului),
aflata astazi in judetul Botosani.
La botez a primit numele de Ilie,
caci s-a nascut in preajma
sarbatorii Sfantului Ilie.
 Copilul Ilie a ramas orfan de mic, caci ambii parinti au
murit, mama la cateva zile de la nasterea sa, iar tatal
sau in razboi, numarandu-se astfel printre eroii cazuti
pentru intregirea neamului. In aceste conditii, Ilie a fost
crescut de bunica lui, care l-a ingrijit ca o adevarata
mama, deprinzandu-l de mic cu rugaciunea, postul,
cercetarea bisericii si respectarea randuielilor
crestinesti, sadindu-i astfel in suflet dragostea de
Dumnezeu.
Murindu-i bunica, a fost luat in grija unui unchi al
sau, care s-a ocupat ca nepotul lui sa invete carte.
Dragostea de Dumnezeu l-a determinat sa se duca la
Manastirea Neamt.
Nu dupa mult timp, a fost chemat in armata, acolo primind misiunea de a ingriji bolnavii din infirmeria regimentului.

Dictionar
infirmerie = loc unde sunt ingrijiti bolnavii, care functioneaza de obicei, pe langa unitati militatre
regiment = unitate militara
Dupa aceea, s-a intors la Manastirea Neamt , unde, la 8
aprilie 1936, a devenit calugar, primind
numele Ioan.
 
Fiind dornic de o viata de rugaciune si nevointa, tanarul calugar
s-a indreptat spre Tara Sfanta. Ajuns acolo s-a inchinat la toate
locurile sfinte.
SFANTUL MORMANT STEAUA NASTERII DOMNULUI
 Apoi s-a retras intr-o pestera din pustie, dupa care a intrat
intr-o manastire, Sfantul Sava cel Sfintit. In aceasta manastire nu
au voie sa intre femeile .Aici a inceput sa fie pretuit pentru viata
sa aleasa de rugaciune si de priveghere.
 De aceea, Sfantul Ioan a fost facut preot si numit
conducator al unui schit romanesc de la Iordan.
(schit= manastire mica, situate de obicei intr-un loc
izolat sau asezamant monahal care se afla sub
conducerea unei manastiri).
Aici, vreme de cinci ani, a slujit mereu Sfanta
Liturghie, a spovedit si a impartasit pe credinciosi,
adresandu-le cuvinte de mangaiere duhovniceasca.
MANASTIREA HOZEVA

Dupa un timp, dornic

de o viata de rugaciune
si meditatie, s-a retras
in manastirea Sfantul
Gheorghe Hozevitul, o
veche asezare
monahala de pe valea
paraului Hozeva, in
preajma caruia a trait
odinioara Sfantul
Prooroc Ilie.
 Pe langa manastire, erau mai multe pesteri sapate in stanci, in care au
petrecut in post si rugaciune mai multi calugari romani. Intr-o astfel de pestera, ce purta
hramul Sfanta Ana, a petrecut Sfantul Ioan restul vietii sale. Aici se odihnea pe o
scandura, se ruga, medita sau scria poezii, rabdand frigul noptii si arsita din timpul
zilei, foamea, setea, boala si luptand cu ispitele. Cea mai mare parte a timpului si-o
petrecea in rugaciune. Manca numai o data pe zi si se multumea doar cu 3-4 ore de
somn. Cand nu se ruga, canta imne duhovnicesti si compunea poezii prin care ii
indemna pe crestini sa aleaga calea ce duce la sfintenie.
In ziua de 5 august 1961 a adormit in Domnul, trecerea
la cele vesnice indurerand pe multi.
  
Dupa 20 de ani, cand conducerea manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul a
deschis pestera, toti cei de fata l-au gasit pe Ioan parca dormind, trupul sau
fiind intreg, neatins de nici o stricaciune. Cuviosul Ioan a fost mutat in biserica
manastirii fantul Gheorghe Hozevitul, primind numele Hozevitul. Prin fata
raclei cu cinstitele sale moaste se perinda zilnic pelerine, inchinandu-se si
cerand ajutor si intarire.
  
La 20 iunie 1992 a fost trecut in randul sfintilor.
Pomenirea lui se face in ziua trecereii sale la
Domnul, adica la 5 august.
 In bratele parintesti-Sfantul Ioan Iacob
Ramas de mic orfan pe lume, La sanul milei m-a primit.
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerand de-a pururi mila Lui.
Deci, suflete al meu smerite
Intraripeaza-te mereu,
Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Prin rugaciune prea fierbinte
Mi-a semanat de timpuriu
Si dragoste spre Dumnezeu.
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu.
Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
O, scumpa mea batrana Sfanta
Din care viata se adapa
Eu, tot ce am iti datoresc,
Cu darul cel mantuitor.
Caci m-ai adus la cunostinta
Parintelui Celui Ceresc.
Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)
Si toata grija cea lumeasca
"Si mama mea m-au parasit",
S-o lepezi astazi pentru El.
Atuncea Domnul cel din ceruri
 O, om!
O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe multi o sa-i indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus, in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va n-veseli sau va-ntista
Va curati sau va -ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvant: cuvantul scris,
Ramane-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine,
Indemn spre bine, sau spre rau,
Spre curatie , sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.
Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna, sau e rea
Va prabusi, sau va-ntina,
Vor merge suflete pe ea,
La pace, sau durere.
Traiesti o viata, viata ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti, vei castiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
Sau lasi, prin pilda care-o dai,
Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,
Mereu o sa-i indrume.
Daci nu uita : Fii credincios!
Cu grija si cu teama
Sa lasi in inimi luminos
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ‘nendoios,
Odata, vei da seama.
Amin.