Incercarea moderna

si calibrarea
autovehiculelor
 Traductoare
Rolul şi clasificarea traductoarelor
 
 Traductorul este elementul primar care preia mărimea neelectrică şi o transformă
într-o mărime electrică, care, apoi, este măsurată. Această operaţie poartă
denumirea de convertire şi poate fi făcută în mai multe moduri.

 Traductoarele pot fi împărţite în două mari grupe:

 Traductoare generatoare (active), la care convertirea se realizează prin

preluarea unei părţi din energia obiectului supus măsurării şi transformarea ei
în energie electrică, ai cărei parametrii sunt apoi măsuraţi.
 Traductoare modulatoare (pasive), care realizează convertirea prin
modificarea unei mărimi de circuit electric, cum ar fi: rezistenţa electrică,
inducţia, capcitatea, conductibilitatea etc.
Caracteristicile principale ale traductoarelor

 Caracterul funcţiei de convertire . Este recomandabil ca funcţia de

convertire să fie liniară

 Sensibilitatea, definită prin raportul dintre variaţia mărimii semnalului de

ieşire şi variaţia corespunzătoare a mărimii neelectrice de intrare (sarcina)

 Scala totală a sarcinii, care reprezintă domeniul cuprins între valorile minimă
şi maximă ale amplitudinii mărimii neelectrice de intrare

 Caracteristica de frecventă sau răspunsul de frecvenţă, ce determină limitele

de frecvenţă ale mărimii de intrare în traductor, care nu ptovoacă o deformare
a semnalului de ieşire peste limitele admise

 Scala totală de ieşire, dată de diferenţa dintre mărimile electrice maximă şi

minimă corespunzătoare limitelor de scală totală de sarcină a traductorului
 Rezistenţa de ieşire, care reprezintă rezistenţa electrică măsurată la bornele de
ieşire ale traductorului. Valoarea ei prezintă importanţă pentru a asigura o bună
compatibilitate cu echipamentul la care se conectează traductorul

 Tensiunea electrică de alimentare (excitare) a traductorului. Această mărime se

indică pentru traductoarele modulare

 Sensibilitatea la influenţa condiţiilor de mediu, caracterizată prin variaţia

caracteristicilor traductorului sub acţiunea temperaturii, umidităţii, presiunii
hidrostatice, câmpurilor electromagnetice, zgomotului etc

 Rigiditatea traductorului, reprezintă raportul dintre forţa aplicată şi deplasarea

pe direcţia de acţiune a forţe

 Dimensiunile de gabarit şi masa traductorului ce determină posibilităţile de

utilizare din punctul de vedere al ataşării la locul măsurării
 Traductorul de inducţie 
 Traductoarele de inducţie funcţionează pe principiul inducţiei electromagnetice,
ele fiind realizate sub forma unor generatoare de curent electric continuu, cu
mişcare liniară sau de rotaţie.

 Traductoarele de inducţie la care mărimea de intrare este mişcarea unghiulară de

rotaţie se numesc tahogeneratoare

 Tahogeneratorul de curent continuu este o maşină care funcţionează pe baza

schemei din figura. Tensiunea electromotoare de inducţie, E, este proporţională
cu viteza unghiulară ω fluxul magnetic inductor al unui pol Φ şi o constantă K care
depinde de valorile constructive ale traductorului. Această dependenţă se
exprimă prin relaţia E = KωΦ

 Mărimea de ieşire din traductor - tensiunea electromotoare colectată la perii, în

gol are nu caracter pulsatoriu . Amplitudinea pulsaţiei se reduce prin mărirea
numărului de secţiuni ale înfăşurării rotorului şi a numrului de pereghi de poli.
 Tahogeneratorul de curent continuu
a - schema de funcţionare; b - caracteristica de tensiune în gol; 1 - magnet
permanent; 2 - rotor; 3 - înfăşurare; 4 - colector; 5 - perie.

Principalul neajuns al tahogeneratorului de curent continuu constă în existenţa

colectorului, care limitează turaţia maximă de utilizare la valori relativ scăzute, fiind în
acelaşi timp şi elementul de uzură al traductorului.
Din aceste motive, aria de utilizare a tahogeneratorului de curent este limitată.
La acesta, tensiunea electromotoare în gol este proporţională cu viteza de
deplasare v a solenoidului mobil în câmpul magnetic generat de un magnet
permanent. Cuplând mecanic tija de legătură cu sistemul mecanic care constituie
obiectul măsurării, se măsoară viteza de deplasare liniară în punctul de cuplare.

Traductorul de viteză liniară:

a - schema de funcţionare; b - caracteristica de tensiune în gol;1 - magnet
permanent, cilindric; 2 - solenoid mobil; 3 - tijă de legătură.
 
Schema echivalentă a unui traductor de inducţie este reprezentată în figura de mai
jos:

unde: Rt reprezintă rezistenţa electrică a traductorului,

Lt - inductanţa traductorului.
Tahogeneratorul de curent alternativ reprezintă avantajul că înfăşurările sunt fixe, iar
partea mobilă este constituită din magneţi permanenţi, nefiind necesar ansamblul
colector-perii.
O altă variantă constructivă o prezintă tahogeneratorul de curent alternativ cu excitaţie
separată

a - schema de funcţionare; b - circuitul echivalent;1 -stator; 2 - înfăşurarea statorului;

3 - miez; 4 - rotor pahar; 5 - arbore de antrenare.
 
Traductorul piezoelectric
 
Principiul de funcţionare al traductorului piezoelectric se bazează pe
proprietatea unor materiale cristaline de a produce sarcini electrice atunci
când sunt solicitate mecanic. Sarcina electrică este proporţională cu
solicitarea mecanică (axială sau de forfecare). Această proprietate o au
anumite materiale monocristaline naturale, printre care tartratul de sodiu şi
potasiu, turmalina şi cuarţul.
Principalele proprietăţi ale materialelor piezoelectrice utilizate în construcţia
traductoarelor sunt:
 constanta piezoelectrică Kp, definită prin raportul dintre sarcina electrică
generată Q şi forţa aplicată F;
 rigiditatea, exprimată în N/m, care influenţează asupra valorii frecvenţei
proprii de oscilaţie a traductorului;
 permitivitatea relativă, cu influenţă directă asupra valorii capacităţii
traductorului;
 rezistenţa electrică, care influenţează asupra valorii curentului de scurgere;
 punctul curie, definit prin temperatura la care materialul piezoelectric îşi
modifică sau pierde ireversibil proprietăţile piezoelectrice.
Schema de funcţionare a traductorului piezoelectric este reprezentată în figura

Schema traductorului piezoelectric

a - schema de funcţionare; b - schema electrică echivalentă; - forţă axială; -
forţă tăietoare.
 
 Calităţile pe care le au traductoarele piezoelectrice (sensibilitate ridicată,
rigiditate mare, posibilitate de a fi miniautirizate etc.) au făcut ca acestea să se extindă
în special pentru măsurarea vibraţiilor, ca traductoare de acceleraţie.
Traductorul pentru măsurarea acceleraţiilor se compune dintr-o masă seismică 2,
montată pe elementul piezoelectric 4, presiunea iniţială de contact fiind asigurată de
elementul elastic de prestringere 3. În timpul măsurătorilor, forţa de inerţie a masei
seismice se transmite elementului piezoelectric şi este convertită într-un semnal
electric.
 
Traductorul, în stare montată la locul de măsurare, poate fi asimilat cu un
sistem oscilant compus, al cărui model este reprezentat în figura
 Traductorul potenţiometric
 
Traductorul potenţiometric constă dintr-o rezistenţă electrică uniform repartizată
pe un suport în lungul căruia poate culisa un cursor, în contact electric perfect cu
rezistenţa. Modificarea poziţiei cursorului se face prin acţiunea din partea
obiectului măsurării, cu care cursorul este cuplat mecanic. Mărimea de intrare în
traductor poate fi o deplasare liniară sau unghiulară
Schema şi principiul de funcţionare ale traductoarelor potenţiometrice sunt
ilustrate în figura:
Tensiunea de ieşire în gol este proporţională cu deplasarea liniară x sau cu
deplasarea unghiulară a cursorului. Aceste scheme prezintă, însă, unele
dezavantaje, printre care: sensibilitatea la variaţiile de temperatură,
imposibilitatea de reglare a nivelului zero ş.a.
De aceea, în practică, se recomandă ca traductoarele potenţiometrice să fie utilizate în
circuit de măsurare în punte.

Schema de funcţionare a traductoarelor potenţiometrice:

a - liniare; b - de rotaţie.