PROTEZA TOTALA

CLASIFICAREA ATROFIILOR
CRESTELOR ALVEOLARE
 1. Clasificarea Schroder, Russov si Koller

■ La maxilar
– clasa I = creste edentate bine dezvoltate;
tuberozităţi bine exprimate pozitive; bolta
palatină adâncă.
– clasa II = creasta alveolară medie; tuberozităţi
mai putin dezvoltate; bolta palatina medie.
– clasa III = creste edentate atrofiate, şterse;
tuberozitati inexistente;bolta palatina plata.
 1. Clasificarea Schroder, Russov si Koller

■ La mandibulă
– clasa I = creste cu atrofie uniformă, înalte,
tuberculi piriformi bine dezvoltaţi.
– clasa II = atrofie marcată a crestelor alveolare,
tuberculi piriformi inexistenţi.
– clasa III = atrofia este neuniforma, mai marcata
in zona laterala si zona frontala este pastrata
– Clasa IV = se pastreaza crestele in zona laterala
si zona frontala este atrofiata.
 După Lejoyeux

La maxilar:
– Clasa I : creste înalte, retentive; tuberozităţile
retentive, favorabile; bolta palatină extinsă fără torus;
– Clasa II : creste edentate medii; tuberozităţi de
valoare medie; bolta palatină medie;
– Clasa III : creste cu rezorbţie marcată, cu valoare
protetică mică; tuberozităţi cu valoare negativă;
– Clasa IV : creste cu valoare negativă, practic dispărute
fie parţial, fie total; tuberozităţi inexistente.
■ La mandibulă
– Clasa I : creste alveolare cu valoare protetică optimă; fără
torus sau exostoze.
– Clasa II : Creste cu valoare protetică medie, care
corespund însă bine utilizării lor la protezare.
– Clasa III : creste cu rezorbţie accentuată; este tipică
vechilor purtători de proteze sau edentaţii vechi
neprotezate.
– Clasa IV : creste alveolare negative, reprezentate prin
şanţuri, sub nivelul planşeului bucal; liniile oblice interne şi
externe aproape pe mijlocul crestei, la fel şi gaura
mentonieră sau apofizele genii.
 Musculatura periprotetică
= importantă în mentinerea si stabilizarea P.T.
~ funcţie de raportul functional cu PT in:
1. Musculatura cu acţiune de dislocare a
protezelor de pe câmp. (-) = muschii cu insertie
perpendiculara pe periferia campului protetic
2. Musculatura cu acţiune stabilizatoare. (+) =
muschii cu fibre dispuse paralel cu câmpul protetic,
contribuie la stabilizare.
 (-) Muschi cu actiune de dislocare:

■ Maxilar:
– Muşchiul ridicător al buzei superioare şi aripii
nasului;
– Muşchiul canin;
– Zigomaticul mare şi mic;
– Rizorius.
La mandibulă
1) Vestibular
– muşchiul mentonului sau al bărbiei;
– muşchiul pătrat al buzei inferioare;
– muşchiul triunghiular al buzei inferioare;
– uneori pielosul.
2) Oral
– muşchiul milohioidian;
– muşchiul genioglos;
– muşchiul palatoglos;
– muşchiul constrictor superior al faringelui.
Peretele inferior: PLANȘEUL ORAL

m. Milohioidieni
m. geniohioidieni
m. digastrici

■ Deasupra:
Regiunea sublinguală
■ Dedesubt:
Regiunea submandibulară
 (+) Acţiune stabilizatoare au muschii:

■ Orbicularul buzelor
■ Fibrele orizontale ale
buccinatorului
■ uneori maseterul.
 Elemente componente ale ADM:
2. Elemente musculare
I. MUSCHII MOBILIZATORI
AI MANDIBULEI:
1. m.ridicători:-
temporali,maseteri,
pterigoidieni interni
2. m.propulsori-
pterigodienii externi;
 3. m. coboratori (m. suprahioidieni)
- m. geniohioidieni,
- m. milohioidieni,
- m.digastric (venterul anterior)
Peretele inferior: PLANȘEUL ORAL

Structură complexă
Părți moi între doua
arcuri osoase:
•Corpul mandibulei
•Osul hioid
 Muschii limbii

■ (longitudinali, verticali şi transversali)

■ au acţiune destabilizatoare asupra
protezelor.
■ Importanta pentru stabilitatea protezei
este şi poziţia limbii care poate fi:
 anterioară
 posterioară.
!!! În protezare trebuie urmărit crearea spaţiului
vital acestui organ mobil.
III. MUSCHII
INTRINSECI SI
EXTRINSECI AI
LIMBII

17 muschi
 Muschii valului palatin

■ rol important în:

– deglutitie, fonatie, în unele acte reflexe
(voma)
– în delimitarea distala a câmpului
protetic maxilar.
■ Muşchii faringelui interferează si ei cu
periferia câmpului protetic.
 FACTORII CARE CONTRIBUI LA MENTINEREA SI
STABILIZAREA PROTEZELOR TOTALE

I. FACTORI FIZICI - adeziunea

-succiunea
- valori negative fata de presiunea
atmosferica

II. FACTORI BIOLOGICI - retentivitatea anatomica

- tonicitatea musculara
-deglutitia
III. FACTORI PROTETICI

· extinderea bazei protezei

· congruenta perfecta dintre baza si camp
· succiunea totala
· contactele dento-dentare corecte
· transmiterea echilibrata a presiunilor ocluzale
 SUCCIUNEA TOTALA
depinde de :

 egalitatea intre lungimea versantului vestibular sau

oral al seii protezei si adancimea fundului de sac
 rezilienta mucoasei din zona Ah
 grosimea marginilor protezei in corelare cu grosimea
in sens vestibulo-oral al fundului de sac
 aspectul semicircular si lustruirea perfecta a
marginilor protezei
 prezenta unei pelicule de saliva
 modelarea versantului Vestibular al seii la maxilar si
a versantilor Vestibular si Oral la mandibula
 ADEZIUNEA
depinde de :

 marimea suprafetelor de contact

 paralelismul suprafetelor de contact
 existenta unei pelicule de lichid interpusa
intre cele doua suprafete
 gradul de vascozitate a lichidului interpus
Retentivitatile anatomice ale campului protetic sunt :

 creste edentate bine reprezentate ca inaltime si latime

 bolta palatina medie sau adanca
 tuberozitati maxilare bine exprimate
 tuberculi piriformi bine reprezentati
 Parti componente ale PT
■ Arcadele artificiale (dintii artificiali)
■ Baza protezei:
– Placa palatinala
– seile
 I. BAZA
1. Placa palatinala
■ realizata din rasina acrilica (cu o grosime de 2 mm) sau
■ din diferite aliaje (mai subtire) - exceptional

2. Saua protezei
■ acoperă crestele alveolare, tuberozităţile sau tuberculul
piriform
■ are două feţe : - una mucozală
- una externă;
■ prezintă doi versanti: - unul vestibular
- unul oral.
 II. Dintii artificiali

■ Imita aspectul dintilor naturali

■ se folosesc dinti anatoformi
■ după materialul ~ pot fi:
– dinti artificiali din polimeri (răşini acrilice,
diacrilice, materiale compozite)
– Prefabricati
– Confectionati in laboratorul de tehnica
– dinti artificiali din ceramică.
 Avantajele dintilor din acrilat:

■ Usor de prelucrat si individualizat

■ se leaga chimic de baza protezei
■ pret de cost redus
■ greutate redusa
■ nu necesita aparatura deosebita pentru
montare.
 Dezavantaje
■ Instabilitate cromatica
■ fenomenul de imbatranire al acrilatului
■ porozitate structurala
■ rezistenta mecanica la abrazie scazuta
■ nu pastrează D.V.O. în timp.
 Dinţii artificiali din ceramică
AVANTAJE

■ Aspect estetic mai apropiat de dintii naturali

■ Culoarea stabila in timp
■ Biocompatibilitate
■ Duritate mare, rezistenţă crescută
■ Pastreaza D.V.O.
 Dinţii artificiali din ceramică
DEZAVANTAJE

■ Abrazeaza antagonistii
■ Sunt casanti
■ Nu permit ajustari de forma, volum sau
ocluzie
■ Se leaga mecanic de baza protezei
■ Au pret de cost mai ridicat.
ETAPE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A
PROTEZEI TOTALE

1. Examinarea campului protetic

I. diagnostic
II. planul de tratament
2. Amprentarea preliminara
3. Realizarea modelului preliminar
4. Realizarea portamprentei individuale
5. Amprenta functionala
I. Adaptarea portamprentei individuale pe
campul protetic
II. Realizarea inchiderii marginale
III. Amprentarea functionala – material /
tehnica.
6. Realizarea modelului functional
I. Pregatirea amprentei functionale: prin
indiguire si cofrare;
II. Confectionarea modelului propriu-zis: ghips
extradur.
7. Confectionarea sabloanelor de ocluzie
8. Determinarea relatiei intermaxilare (RIM)
I. Relatia centrica
II. Dimensiunea verticala a etajului inferior
III. Directia si nivelul planului de orientare protetica
IV. Curbura vestibulara a bordurii superioare
V. repere pentru alegerea si montarea dintilor (linia
mediana, linia caninilor, linia surasului).
9. Transferul in laborator a RIM = prin montarea in ocluzor
sau articulator
10. Confectionarea machetei protezei totale
I. Macheta bazei
II. Macheta arcadei dentare artificiale
11. Proba machetei in cavitatea bucala
12. Modelarea definitiva a machetei (in scop fizionomic,
igienic, fonetic, rezistenta mecanica, stabilitate).
13. Pregatirea modelului functional pentru ambalare
(foliere, gravare, deretentivizare, elemente suplimentare de
stabilitate si mentinere ale PT).
14. Realizarea tiparului – ambalarea
15. Prepararea / polimerizarea acrilatului
16. Dezambalarea protezei
17. Prelucrarea protezei
18. Aplicarea protezei in cavitatea bucala –
“adaptarea cu proteza”
19. Integrarea biologica a protezei
® retusurile bazei protezei
® individualizari ale reliefului ocluzal.
1. Examinarea
 1. Examinarea
■ Anamneza
■ Chestionar medical
■ Radiografii
■ Fotografii ale cazului
■ Amprente / modele de studiu = diagnostice
– Se stabileste: un diagnostic:
▪ edentatie totala maxilara si/ sau mandibulara
▪ neprotezata sau protezata corecte sau incorect
– Se alege planul de tratament:
▪ Cateva optiuni de tratament prezentate de medic pacientului
▪ Discutia pentru alegerea / intelegerea variantelor
▪ Alegerea unei singure solutii de tratament
– ACORDUL SCRIS al pacientului!!
Raportul mandibulo-maxilar
 Raportul mandibulo-maxilar
■ prin linia interalveloară = linia ce uneşte mijlocul
crestelor alveolare la nivelul molarului de 12 ani.
■ La edentaţii vechi apare direcţie oblică a acestei linii
atât în zona frontală cât şi lateral.
 2. Amprenta preliminara

1. Alegerea portamprentei standard

2. Alegerea materialului de amprenta
3. Amprenta propriu-zisa
 Amprenta preliminara
▪ Materiale necesare:
▪ Material de amprenta (alginat)
▪ Port-amprenta (lingura de amprenta) standard
(universala)
▪ Bol de cauciuc + spatula de amestec
▪ apa
 Port-amprentele standard (universale)
■ Def
– Reprezinta un suport rigid pentru materialul de
amprenta, de forme, marimi diferite;
■ CONDITII:
– Rigida, nedeformabila
– de marimea si aspectul maxilarului de amprentat
– sa cuprinda intreg campul protetic pana la nivelul
mucoasei pasiv-mobile
■ Clasificate dupa:
■ Dupa material:
– Metal
– mase plastice
■ Pentru maxilar / pentru mandibula!!
■ Marimi diferite:
– 0 la 4 sau altele…
– Pentru adulti sau pt copii
■ Retentii:
– unele au retentii sub forma de perforatii, nervuri
– altele nu au retentii, sunt netede = necesita aplicarea
unui adeziv
■ Dupa Forma:
– Pentru dentat
– Pentru edentat
– Pentru edentatul partial
 A. Alegerea port-amprentei
■ In functie de marimea maxilarului:
– Apreciem vizual marimea
– Cu instrument special ~ compas: se masoara
distanta dintre tuberculii piriformi
(mandibula)
■ Verificam:
– cuprinde in totalitate campul protetic
– asigura suficient spatiu pt materialul de amprenta,
grosime ~ 3-5 mm
– la maxilar: marginea posterioara sa depasească linia Ah
cu 1-2 mm
– sa nu impiedice miscarile formatiunilor mobile
– la mandibula: marginea portamprentei sa fie deasupra
liniei oblice interne cu 1-2 mm.
■ Prea scurta: prelungim
 B. Alegerea materialului de amprenta
~ In functie de gradul de rezilienta al fibromucoasei
■ Dupa calitatea fibromucoasei avem:
– campuri dure = cu firomucoasa subtire -materiale cu
vascozitate crescuta
– campuri intermediare - materiale cu vascozitate medie
– campuri moi - rezilienta crescuta - vom utiliza
materiale fluide.
■ Cele mai folosite:
– Alginatele (hidrocoloizi ireversibili)
– Materialele termoplastice
C. Amprentarea preliminara propriu-zisa
 C. Amprentarea preliminara propriu-zisa

■ incarcarea portamprentei cu materialul de

amprenta
■ Introducerea in cavitatea orala
■ Centrarea pe camp
■ Aplicarea pe camp dinspre posterior spre anterior
■ Mentinerea amprentei pe camp pana la priza
materialului
■ indepartarea amprentei.
 Verificarea amprentei
■ !! inainte de trimiterea la laborator
■ reda cu exactitate si complet zona de sprijin
■ Inregistreaza si zona de succiune (periferia
campului protetic): marginile amprentei sunt
continue, usor modelate;
■ Nu prezinta lipsuri, bule de aer
■ Materialul de amprenta adera la port-amprenta;
daca s-a desprins – se reface amprenta!
■ Sa fie centrata corect ~ manerul portamprentei
si frenurile buzelor.
Dezinfectia amprentei din alginat
3. Realizarea modelului preliminar
4. Realizarea port-amprentei individuale
 Portamprenta individuala:

■ Se confecţionează pe modelul preliminar;

■ Trebuie să fie rigidă pentru a rezista la
amprentarea functionala
■ Nu va depăşi limitele funcţionale ale
câmpului protetic;
■ Sa nu impiedice mobilitatea mandibulei;
■ Marginile să fie rotunjite – sa nu lezeze
fibromucoasa.
 Componentele portamprentei individuale:

■ Baza
■ Accesorii:
– Manerul
– Butoni de presiune
– Intarituri de sarma
– Borduri de ocluzie
 Tipuri de portamprente individuale:

1. După raportul cu campul protetic:

- cu contact total
- cu distanţări pe anumite zone
- distanţată în totalitate.
2. După material:
- din mase termoplastice (placă bază, stents)
- răşini acrilice (autopolimerizabile)
- rasini compozite (fotopolimerizabile)
- metal.
Materiale necesare pentru confectionarea
port-amprentei
Trasarea limitelor campului protetic
 Trasarea limitelor campului protetic

▪ La maxilar:
▪ se are în vedere limita internă a marginilor vestibulare
a amprentei
▪ şanţurile perituberozitare
▪ linia din zona Ah
▪ La mandibula:
▪ se marcheză marginea liberă linguală
▪ vestibular în zona fundului de sac vestibular
▪ se va contura marginea 1/3 anterioară a tuberculului
piriform.
 Deretentivizarea modelului si izolarea
■ Se aplica ceara in zona santului vestibular in zonele
f retentive – pt a favoriza indepartarea lingurii
individuale si a evita deteriorarea modelului
■ Izolarea modelului: cu o solutie speciala
Portamprenta din rasini acrilice
■ Rasinile acrilice (RA):

– Pt lingurile individuale se folosesc in general RA

autopolimerizabile
– Se prezinta sub forma de pulbere (polimerul) + lichidul
(monomerul)
– Pasta de RA se obtine prin amestecul pulberii + lichidul
in proportiile indicate de fabricant
– Trece prin 3 faze ale reactiei de priza: se incepe
modelarea numai cand nu mai este aderenta de
spatula, se poate indeparta din godeul in care a fost
reparata intr-o singura cantitate si se poate modela
– Se modeleaza pe o placuta (sticla, lemn) pana se
obtine o grosime uniforma de cca 2 mm
Portamprenta din rasini acrilice
Prelucrarea lingurii individuale
Portamprenta individuala din placa baza:
– Placi baza pt maxilar / pt mandibula
– Bec bunsen
– Foarfeca
– Spatula de ceara
– Micromotor + freze, pietre
■ Prelucrarea
 5. Amprenta functionala

1. Adaptarea portamprentei individuale;

2. Alegerea materialului de amprentă;
3. Pregătirea pacientului;
4. Amprenta propriu-zisă;
5. Verificarea amprentei.
■ Amprenta functionala
– Def = inregistreaza detaliile campul protetic,
cu maximum de precizie pentru suprafata de
sprijin si zonele de mentinere si stabilizare.
■ Scopul: este obţinerea modelului functional
/ final / de lucru.
1. Adaptari ale lingurii individuale
■ Plasarea corecta a marginilor
protezei:
– In zona II = exact la trecerea
dintre mucoasa fixa si cea
mobila = zona de mucoasa
pasiv-mobila sau neutra
– In zona I = margini prea
scurte, se termina pe mucoasa
fixa - nu realizeaza inchiderea
marginala
■– . In zona III = margini prea
lungi in zona mucoasei mobile
– desprinderea protezei la
orice miscari functionale ale
formatiunilor mobile, leziuni de
decubit, ulceratii, inflamatii.
Adaptari marginale ale lingurii individuale
 2. Alegerea materialului de amprenta
functionala

▪ Rigide şi semirigide : ghipsul, răşini

acrilice, paste de zinc-oxid-eugenol;
▪ Materiale rigide reversibile : compound-uri
Stents, gutaperca, materiale bucoplastice,
ceruri;
▪ Materiale elastice : elastomeri de sinteză:
siliconi de condensare, de aditie, polieteri.
4. Amprenta functionala - maxilara
Amprenta functionala - mandibulara
!! miscarile de functionalizare
Verificarea amprentei