Folosirea de biomateriale, tehnici de

prelucrare. Implicatiile asupra starii

de sanatate a pacientilor. Concluzii.
Rolul tehnicianului dentar in
preventia dentara
 Alegerea materialului
► Depinde foarte mult de:
 Medicul dentist
 Pacient
 Tehnician
- Tehnicianul poate alege materialele cu care sa
lucreze.
 Alegerea materialului
► Decizia utilizării unui anumit material trebuie să
se bazeze pe:

 principii de biocompatibilitate
 longevitatea restaurării, pe care o propunem
pacientului.
 Citotoxicitatea materialelor
► Majoritateamaterialelor folosite in tratamentele
stomatologice
 se corodeaza mai devreme sau mai tarziu.
► Pentrumateriale precum ceramica, polimerii,
cimenturile, aliajele
 stabilitatea este relativa in mediul bucal
 multiple elemente cum ar fi cele minerale sau organice
sunt la un moment dat eliberate.
 Aceste elemente minerale sau compusi organici pot
produce reactii adverse.
 Citotoxicitatea materialelor
► Inliteratura de specialitate exista o serie de
studii relevante in legatura cu citotoxicitatea
ionilor metalici. Rezultatele finale sunt
relative depinzand de foarte multi factori:
 inclusiv de metoda de testare
 timpul de expunere
 rezistenta organismului etc.
 Citotoxicitatea materialelor
► Dupa 120 de ore de expunere la aliaje de Titan s-a
dovedit ca nu sunt semne de toxicitate asupra
fibroblastelor gingivale.
► Aliajele nobile de Aur si ceramica feldspatica au
toxicitate pe termen scurt, dar dupa 120 de ore de
expunere toxicitatea dispare
► Aliajele de crom-cobalt au toxicitatea cea mai mare
atat pe termen scurt cat si dupa 120 de ore de
expunere
Sabaliauskas V, Juciute R, Bukelskiene V, Rutkunas V, Trumpaite-Vanagiene R,
Puriene- Vaidotas Sabaliauskas A, Juciute R; Stomatologija, Baltic Dental and
Maxillofacial Journal, 13: 75-80, 2011
 Citotoxicitatea materialelor
► Ionii de metal eliberati de aliajele de crom-
cobalt-molibden si nichel-crom genereaza
citotoxicitate la nivelul osteocitelor
► Ionii generati de aliajele de crom-nichel au un
grad de toxicitate mai ridicat fata de cele de
crom cobalt

 Kanaji A,  Orhue V, Caicedo M S, Virdi S, Sumner, D R ,Hallab NJ, Yoshiaki T,  Sena K -

Cytotoxic effects of cobalt and nickel ions on osteocytes in vitro; Journal of Orthopaedic
Surgery and Research20149:91 DOI: 10.1186/s13018-014-0091-6
 Alegerea materialului
Compozite
► compararea obiectiva a proprietăţilor esenţiale în aprecierea
longevităţii restaurării obţinute
 rata de conversie la polimerizare, parametru extrem de
important
 monomerul restant determina:
► alergii
► reacţii lichenoide
► stomatite
► inhibă creşterea fibroblaştilor
► creşte retenţia de placă bacteriană (ceea ce, în timp, duce la
schimbarea culorii şi poate favoriza apariţia unei gingivite sau
influenţează nefavorabil evoluţia unei parodontopatii
marginale cronice).
 Alegerea materialului
Compozite
► polimerizare trimodala în absenţa oxigenului: termo
(135°C) –baro (60 psi) (in mediu de azot) –
fotopolimerizare (450 nm) => rata de conversie la
polimerizare mai mare
 Alegerea materialului
Compozite
► RDC - rata abraziei smalţ/smalţ în absenţa
parafuncţiilor este în medie 38 µm/an, iar rata
abraziei smalţului în contact cu restaurări
compozite indirecte variază, în funcţie de
material, intre 10,4 şi 36 µm/an.
► ceramica dentară determină o uzură a smalţului
de circa 88 µm/an (Esquivel-Upshaw şi colab6),
care este statistic semnificativ mai mare
(p<0.0001) decat rata abraziei smalţ/smalţ.
 Alegerea materialului

► Coeficientul de contracţie termică

► MATERIAL CTE (ppm/°C)
► Amalgam 25
► Ceramică dentară 7.8
► Aur 14.4
► Dentină opacă BelleGlass 13.1
► Conquest Body 37.6
► Maxxim Dentina 29.3
► Targis/ Vectris 28.2
► Smalţ natural 12
► Dentină naturală 11.4
► RAŞINI COMPOZITE 30
► CIMENTURI GLASS IONOMER 5.7*
 Alegerea materialului
Compozite
Proprietati fizice ale tesutului dentar dur, ale compozitelor
hibride si ale ceramicii:
Modul de Coeficient Forte de Materiale Modul de Coeficient Forte de
elasticitate termic de torsiune de elasticitate termic de torsiune
GPa expansiun suportate restaurare GPa expansiune suportate
e MPa X10̅ 6/°C MPa
X10̅ 6/°C
80 17 10 Ceramica 60-70 13-16 25-40
Smalt feldspatica

14 11 44-105 Compozit 10-20 20-40 40-60

Dentina hibrid
 Alegerea materialului
Compozite
► Ceramica feldspatica are proprietati asemanatoare
smaltului, iar compozitul hibrid are proprietati
asemanatoare dentinei.
► Datorita proprietatilor fizice
 compozitele hibride sunt indicate pentru => inlay-uri de
intindere redusa ca nu acopera zona cuspidiana
 Ceramica feldpatica => inlay/onlay de intindere mai
mare, care pot sa acopere si zona cuspidiana
 Alegerea materialului
Aliaje
► La inceputurile stomatologiei, majoritatea aliajelor de
turnare aveau ca si componenta principala aurul. Aurul
este foarte rezistent la coroziune.
► In ultimii 20 de ani cercetarile in domeniul biomaterialelor
au avansat, dar si cresterea pretului aurului au facut ca
diversificarea elementelor metalice din compozitia aliajelor
dentare sa creasca foarte mult. Aliajele actuale au ca si
componente principale: aurul, paladiu, argintul, nichel,
cobalt sau titan.
► Aceste aliaje sunt clasificate in functie de proprietatile lor
mecanice si fizice
► Inainte de a face aceasta clasificare trebuie evaluata
reactivitatea sa la nivel oral
 Alegerea materialului
Aliaje
► Este deosebit de importanta stabilitatea chimica a aliajului
in cavitatea orala in mediul creat de saliva
► Aliajul va ramane in forma lui elementara sau se va
transforma in oxizi sau ioni.
► Aliajele nobile (aur, platina si paladiu) sunt cele mai
stabile.
► Aliajele care au ca si componenta principala titanul sau
Cobalt-Crom sunt destul de stabile in cavitatea orala,
datorita stratului de oxizi pasivi care le acopera suprafata.
Acest strat reprezinta o bariera in avansarea gradului de
coroziune. Potentialul de coroziune este foarte important in
determinarea gradului de biocompatibilitatea a unui aliaj.
 Alegerea materialului
Aliaje
► Corodarea unui aliaj produce elemente ionizate care pot
interactiona cu tesuturile organismului. Astfel gradul de
corodare al unui alij creste citotoxicitatea lui, facand
imposibila utilizarea sa chiar daca proprietatile fizice si
mecanice sunt multumitoare
► Aliajele dentare contin in genereal cel putin 4 elemente
componente facand problema biocompatibilitatii mult mai
complexa.
► pH-ul este un factor destul de important care determina
gradul de corodare al unui aliaj. De exemplu Ni din Ni-Cr
este eliberat in cantitate mult mai mare intr-un mediu acid.
► Prezenta in cantitate crescuta a proteinelor determina
corodarea accentuata a argintului, Cu, paladiu si Zn,
comparativ cu o solutie salina ca contine proteine in
cantitate mai mica. Efectul este contrar in cazul Ni.
 Alegerea materialului
Aliaje
► Compatibilitate intre materialele folosite
 Trebuie trecute in fisa pacientului materialele
care au fost utilizate anterior in cadrul unor
restaurari
 Evitam interferente intre materiale, exemplu
bimetalismul.
 Alegerea materialului
Aliaje
► Nichelul este componentul principal al aliajelor nichel-crom
dentare,al sarmelor si benzilor ortodontice (wipla), al aliajului
Nitiol (Ni55 T145) utilizat in ortodontie sub forma de arcuri si de
asemenea se gaseste in compozitia unor aliaje pentru sudura
( AuNiZn).
► In literatura sunt descrise numeroase cazuri de alergii la aliaje
dentare care contin Ni, intre acestea fiind incluse si cele datorate
arcurilor ortodontice.
► In urma testarilor pe animale, compusii minerali care contin
nichel, majoritatea hidrosolubili, s-au dovedit a fi toxici pentru
embrion. In cadrul unor teste similare, s-a constatat ca nichelul
este cel care da cele mai puternice reatii ( dintre elementele
aliajelor de NI-Cr,dar este necesar sa se ia in calcul si continutul
de crom pentru o analiza corecta).
► Citotoxicitatea depinde in mare masura de concentratia de nichel.
 Concluzii
- Tehnicianul poate alege materialele cu care sa lucreze
avand ca si criteriu stabilitatea, proprietatile fizice si
mecanice ale materialului.
- are o importanta deosebita modul de prelucrare al
materialului
- durata de viata a unei lucrari este direct
proportionala cu biocompatibilitatea si invers
proportionala cu toxicitatea acesteia rezultata dintr-o
prelucrare necorespunzatoare