Ventilaţia pulmonară

• Circulaţia alternativă a aerului se realizează ca

urmare a variaţiilor ciclice ale volumului
cutiei toracice, urmate de mişcările în acelaşi
sens ale plămânilor, solidarizaţi cu aceasta
prin intermediul pleurei.
• Variaţiile ciclice ale volumului aparatului
toraco-pulmonar se realizează în cursul a două
mişcări de sens opus, definite ca mişcarea
inspiratorie şi expiratorie.
 Volume şi capacităţi pulmonare
• Volume pulmonare:
– VC = volumul curent = este volumul de aer inspirat şi expirat în
timpul respiraţiei normale, aprox. 500 ml aer;
– VIR = volumul inspirator de rezervă = volumul suplimentar de aer
care poate fi inspirat peste volumul curent – cca 1500 ml
– VER = volumul expirator de rezervă = cantitatea suplimentară de
aer care poate fi expirată în urma unei expiraţii forţate, după
expirarea unui volum curent – cca 1500 ml;
– VR = volumul rezidual = volumul de aer care rămâne în plămâni şi
după o expiraţie forţată = aprox. 1500 ml aer.
• Cele 4 volume reprezintă volumul maxim pe care îl poate atinge
expansiunea pulmonară.
 Capacităţile pulmonare
• sunt sume de 2 sau mai multe volume pulmonare

– 1. CI = Capacitatea inspiratorie = cantitatea de aer pe caare o

persoană o poate respira, pornind de la nivelul expirator normal
până la distensia maximă (2000 ml = VC + VIR)
– 2. CRF = Capacitatea reziduală funcţională = cantitatea de aer care
rămâne în plămâni după o expiraţie normală = VER + VR = 1500 +
1500 = 3000 ml
– 3. CV = Capacitatea vitală = volumul maxim de aer pe care o
persoană îl poate scoate din plămâni după o inspiraţie maximă = VC
+ VIR + VER = 3500 ml aer
– 4. CPT = Capacitatea pulmonară totală = volumul maxim până la
care pot fi expansionaţi plămânii prin efort inspirator maxim = VC +
VIR + VER + VR = CV + VR = 5000 ml aer.
 Respiraţia internă = celulară
• Odată ajuns la nivelul celulelor,
oxigenul este utilizat pentru
eliberarea energiei din
substanţele organice, proces
desfăşurat la nivelul
mitocondriilor, rezultând
substanţe, de tipul ATP.