TIPȚERII

PALCĂU ANTONIA
CL. A VI-A G1
 PREZENTARE GENERALĂ
Țipțerii (în germană Zipser), numiți alternativ în terminologia istorică maghiară și
sașii din Sepeș (în maghiară szepességi szászok), sunt o minoritate de etnie germană
din Slovacia și România (regiunile istorice Maramureș și Bucovina). Substantivul
românesc țipțer este o adaptare la fonetică a termenului german Zipser (pronunțat
„țipsăr”), care vine de la comitatul Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în
Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup.

Primăria și case țipțerești din centrul orașului Levoča (Leutschau), fosta reședință a comitatului istoric Szepes
ISTORIE
Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari
împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul
săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a
dezvoltat izolat de celelalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurii și
a distanțelor mari de teritoriul de origine, astfel că diferă profund atât de limba
germană standard cât și de variantele dialectelor germane de jos vorbite în
zilele noastre.
Țipțerii sunt în mod tradițional mineri, fiind colonizați de regii ungari în zonele
miniere pentru a întări mineritul în zonele nordice a regatului (teritoriul Slovaciei
 de azi). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească
 din Zips care a fost baza organizatorică a autonomiei țipțerilor. Țipțerii au avut
drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o
autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația,
jurisdicția și organizarea bisericească.
ȚIPȚERII PE TERITORIUL
ROMÂNIEI DE ASTĂZI
Primii țipțeri au fost colonizați de regele Andrei al III-lea al Ungariei în zonele miniere din Maramureș, cel de al doilea val ajungând
aici mult mai târziu, în secolul secolul al XVII-lea, respectiv în secolul al XVIII-lea, când țipțerii din zonele tradiționale țipțere au
obținut dreptul de a se stabili și în alte zone ale Imperiului Habsburgic. Tot în această perioadă sunt colonizați țipțeri și în Bucovina.
Majoritatea țipțerilor au ajuns, deci, în Maramureș în contextul proiectului de colonizare a zonei inițiat de administrația imperială
austriacă începând cu 1776. Imigrarea s-a făcut în valuri. La începutul secolului al XIX-lea colonizarea țipțerilor a fost extinsă la
Ducatul Bucovinei.
Îndeletnicirea principală a țipțerilor colonizați în secolele XVII-XIX este prelucrarea lemnului. Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau
molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe
apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La muncile mai ușoare ajutau și femeile.
Denumirea de țipțeri s-a extins de la primii veniți. în sec. XVIII și la cei care au imigrat în Maramureș mai târziu, din localitățile
Gmunden, Bad Ischl, Bad Goisern și Ebensee, localități din Austria Superioară. Locuitorii, stabiliți pe Valea Vasarului (în germană
Wassertal), pe râul Vaser, vorbesc un dialect deosebit de dialectul săsesc, puternic influențat de vorbirea din Austria Superioară.
Țipțerii din România sunt reprezentați de Forumul Democrat al Germanilor din România.
Interesant de știut că vacile din rasa Brună de Maramureș provin din vacile brune aduse în 1881 de țipțeri, care au fost încrucișate
cu Mocănițe și Sure de Stepă.
 DIALECTUL ȘI LITERATURA
ȚIPȚER
Dialectul țipțer este idiomul vorbit de coloniștii germani care au populat teritoriile din zona Zips,
respectiv și alte zone miniere din nordul regatului istoric ungar începând din secolul al XIII-lea și
până în secolul al XIV-lea, ajungând ulterior (în secolul al XVII-lea, respectiv în secolul al XVIII-lea)
și în Maramureș, Bucovina și anumite teritorii din Moldova.
Țipțerii au creat o importantă literatură în dialectul lor, cel mai important poet țipțer fiind
Lëndners Ernst von Kejsenmark (cunoscut și ca Ernest Lindner sau Ernő Lindner), poet romantic
țipțer numit adeseori „Petőfi al țipțerilor”, care în creațiile sale lirice a îmbinat formele poetice
clasice cu folclorul țipțer. Lingvistul Imre Kövi a realizat și un dicționar al limbii țipțer, rămas în
manuscris până în zilele noastre.

Între culegătorii de folclor al țipțerilor se numără etnologul și teologul Anton-Joseph Ilk, emigrat
în 1998 în Austria.
 IMAGINI DIN VIAȚA TIPȚERILOR
Familia Stefan şi Ileana Schiesser, ţipţeri de pe Valea Vaserului,
fotografiaţi în curtea casei de pe strada Râului, din Vișeu de Sus

Casă tradiţională ţipţerească cu „chipiu” semicircular

în partea de sus a acoperişului
IMAGINI DIN VIAȚA TIPȚERILOR
Ţipţeri în faţa bisericii, după o slujbă de duminică, la biserica
catolică. Liturghia se ţine aici în trei limbi: maghiară, germană şi
română

Imagine de arhivă cu plutaşi pe Vaser