Animale Carnivore

Valuev Andrei, cl. VI ”B”

• Un carnivor (care înseamnă "mâncător de carne") este un organism
care își trage necesarul de energie și de nutrienți dintr-o dietă care
constă în principal sau exclusiv din țesut animal, fie prin pradă, fie prin
epurare. Deci, orice animal care se susține exclusiv pe carne este
clasificat ca carnivor.
• Animalele carnivore au adesea dinți mai ascuțiți sau chiar colți care
ajută la ruperea cărnii.
• Carnivorele mici pot include paianjeni, broaște și lilieci. Carnivorele de
dimensiuni medii ar putea include păsări mai mari, cum ar fi vulturii,
șoimii sau șerpii. Carnivorele mari variază de la mamifere precum câini
sălbatici și lupii până la prădători mari precum lei, tigri sau crocodili.
Caracteristicile esențiale ale ordinului,
caracteristici care au dus la crearea acestuia și
încadrarea sa cu specii sunt:
• pielea cu păr; cel mult amfibii; dentiție heterodontă și
difiodontă;
• membrele anterioare și posterioare terminate cu gheare;
• mamifere neadaptate la zbor (fără patagiu); înălțimea
mandibulei în dreptul caninului mai mică decât înălțimea 
mandibulei măsurată în dreptul ultimului molar;
• urechile mai scurte decât două lățimi. Incisivii superiori nu au
formă de daltă, lipsește a doua pereche de incisivi de la fața lor
linguală;
• două sau mai multe perechi de incisivi superiori; diastema
 absentă;
• caninii superiori mari și proeminenți, precedați de trei perechi
de incisivi mici; capul rotund și botul scurt.
Descriere
Acest ordin curpinde aproximativ
260 de mamifere. Dantura lor
este mai bine dezvoltată ca la
alte mamifere, în special caninii
 și carnasierele. Creierul anterior
este bine dezvoltat. Ele se împart
în mai multe familii, cele mai
cunoscute fiind felidele, ursidaele
, hyaenidaele, și canidele.
Vânătoare
• Printre carnivore se numără câteva dintre cele
mai dotate şi eficiente animale de pradă din
natură. Majoritatea lor își folosesc auzul, văzul
şi mirosul ascuțite pentru a găsi prada, pe care
o prind fie sărind brusc dintr-un loc ascuns sau
pândind şi apoi fugind după pradă într-o
urmărire de durată sau într-o năpustire scurtă.
Multe pot omorî animale mai mari decât ele
însele. Nevăstuicile omoară mușcând prada de
ceafă şi fisurând craniul, în timp ce felinele
mușcă de gât într-o parte, afectând coloana,
sau în față, provocând sufocarea. Canidele
scutură prada cu putere pentru a-i rupe gâtul.
Leii
• Leii vânează în general în grupuri
pentru aprinde animale mari, precum
antilopele gnu. Femelele (masculii
adulți se alătură rareori vânătorii)
urmăresc animalele pe o ragă de 30 m,
împrăștiindu-se pentru a încercui
prada. După un scurt atac, animalul
este trântit la pământ cu o lovitură cu
ghearele aplicată pe un flanc, apoi ucis
prin sufocare cu o mușcătură la
beregată.
Anatomie
• Deși carnivorele variază considerabil ca dimensiuni şi
ca formă, majoritatea au comune câteva caracteristici
care le fac bine adaptate la un mod de viață bazat pe
vânătoare. O carnivoră tipică este un alergător rapid şi
agil, cu dinți şi gheare ascuțite, auz și văz fine şi un
simț al mirosului bine dezvoltat. Măselele carnasiere
sunt prezente la carnivorele prădătoare, dar mai puțin
dezvoltate printre speciile omnivore şi erbivore.
Carnivorele au fie 4, fie 5 degete la fiecare membru.
• Cele din familia felinelor (cu excepția gheparzilor) au
gheare ascuțite, retractile, folosite pentru a dobori
prada, pentru a se apăra, şi la cățărat. Majoritatea
celorlalte carnivore au gheare neretractile, adesea
folosite la săpat.
Grupuri sociale
• Deși numeroase carnivore trăiesc singure sau se
asociază numai în perechi, altele alcătuiesc grupuri.
Acestea iau multe forme diferite, iar structura lor este
adesea complexă. Grupurile de lei, de exemplu,
constau din câteva familii cu legături de rudenie între
ele, deși majoritatea masculilor părăsesc grupul în
care s-au născut.
• Leii își petrec o mare parte din timp împreună,
vânează în cooperare şi au grijă unii de puii celorlalți.
În majoritatea celorlalte grupuri, legăturile dintre
indivizi nu sunt atât de strânse. De exemplu, vulpile
roșii şi de Atlantic trăiesc în grupuri alcătuite dintr-un
mascul adult şi câteva femele, dar fiecare adult
vânează singur într-o parte diferită a teritoriului
grupului.
Hrănire
• Majoritatea carnivorelor se hrănesc cu
pradă animală proaspăt ucisă, variind ca
dimensiuni de la insecte, alte
nevertebrate şi vertebrate mici, până la
animale mari ca bivolii şi renii. Carnivorele
sunt în general adaptabile din punct de
vedere al hranei, limitându-se rareori la
un singur tip. Unele – precum urșii,
bursucii și vulpile – se hrănesc cu o dietă
mixtă alcătuită din carne și plante, în timp
ce câteva, dintre care se detașează panda
uriaș, sunt aproape complet erbivore.
Dieta ursului panda uriaș constă în principal din lăstari și rădăcini de bambus, cu care se hrănește
până la 12 ore pe zi. Panda se mișcă lent prin comparație cu alte carnivore iar măselele plate sunt
mai potrivite pentru măcinat decât pentru sfâșiat.
Comunicare
• Carnivorele comunică între ele prin marcaje
odorifere, semnale vizuale şi sunete. Mesajele
odorifere, care au avantajul de a fi persistente, sunt
folosite pentru a defini teritoriul sau pentru a găsi
potențiali parteneri sexuali.
• Acestea sunt lăsate împroșcând urină sau făcând
mormane de fecale, deși unele animale își imprimă
pe obiecte mirosul de la glandele de pe față, dintre
gheare sau de la baza cozii. Când animalele se
întâlnesc, poziția, expresia feței şi sunetele emise
sunt întrebuințate pentru a transmite o diversitate
de informații, inclusiv amenințările, supunerea,
avansurile față de parteneri și avertizările privind
pericolul iminent.
Caracteristici
• Caracteristica principală a animalelor
carnivore este aceea că au un tract
digestiv mai scurt decât alte specii,
deoarece dacă carnea durează mult timp
pentru a digera, începe un proces de
putrefacție care ar putea provoca multe
boli la animale (Acest lucru se întâmplă,
de asemenea, la om atunci când mâncăm
carne deoarece sistemul nostru digestiv
este mai lung și mai asemănător cu cel al
animalelor erbivore) și, de asemenea, nu
au nevoie să descompună celuloza
vegetală.
Curiozități despre animale carnivore
• Carnivorele se împart în şapte grupe: câini, urşi, mustelide, pisicile, ratoni şi hiene.
• Carnivorele din cele şapte grupuri pot fi împărţite în două categorii generale: cele care
seamănă ca şi anatomie cu pisicile şi cele care seamănă cu câinii.
• Pe pământ trăiesc peste 250 de specii de carnivore.
• Cele mai fioroase animale de pradă care trăiesc pe planetă sunt carnivore.
• Nu toate carnivorele mănâncă doar carne. Deşi toate carnivorele au o dietă care se bazează pe
carne, unele dintre ele, cum ar fi urşii, vulpile sau bursucii mănâncă şi plante.
• Ghepardul este cel mai rapid animal din lume şi face parte din categoria animalelor carnivore.
• Unele animale carnivore formează grupuri sociale. Leii sau lupii de exemplu umblă şi vânează
în haită.
• Alte carnivore vânează singure, cum ar fi urşii, tigrii, pumele sau leoparzii.
• Cel mai mic animal carnivor din lume este nevăstuica.
• Cel mai mare animal carnivor este ursul.
• Spre deosebire de alte animale, carnivorele comunică între ele în diferite moduri: marcarea
teritoriului prin miros, sunete, postură şi chiar expresii faciale.