Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
•au fost introduse noi subtipuri de sol (ex: scheletic, calcaric, eutric,
distric, entic, forestic, clinogleic, aluvic, sodi, gelistagnic, prespodic, etc.),
care redau mai clar însuşirile solului, mai ales cele fizice şi chimice.
• a fost introdus conceptul de material parental diagnostic, eliminându-se
aşa-zisele orizonturi diagnostice, Rrz şi Cpr.
•Introducerea tipului de Tehnosol (Entiantrosol în SRTS-2003), cu
subtipurile respective (urbic, rudic, garbic ş.a.) facilitează cartarea şi
•inventarierea pedologică a zonelor urbane şi industriale, operaţiune
practic imposibil de realizat după sistemul precedent.
Solurile României
Clasa de sol Orizont sau proprietati Tipul de sol
diagnostice specifice
4. CAMBISOLURI (CAM) Orizont B cambic (Bv) având culori cu 12. EUTRICAMBOSOL (EC)
valori și crome de peste 3,5 (umed)
începând din partea superioară. Nu 13. DISTRICAMBOSOL(DC)
prezintă orizont Cca în primii 80 cm
( exceptând cazul celor afectate de
eroziune).
Solurile României
5.LUVISOLURI (LUV) Orizont B argic (Bt) având culori și 14. PRELUVOSOL (EL)
crome peste 3,5 (umed) începand din 15. LUVOSOL (LV)
partea superioară ; nu se includ solurile 16. PLANOSOL (PL)
cu orizont B argic-natric (Btna). 17. ALOSOL (AL)
6.SPODISOLURI (SPO) Orizont spodic (Bhs, Bs) sau orizont 18. PREPODZOL (EP)
criptospodic (Bcp). 19. PODZOL (PD)
20.. CRIPTOPODZOL (CP)
7.PELISOLURI (PEL) Orizont pelic sau vertic începand din 21. PELOSOL (PE)
primii 20 cm sau imediat sub Ap. 22. VERTOSOL (VS)
9. HIDRISOLURI (HID) Proprietati gleice (Gr) sau stagnice 24. STAGNOSOL (SG)
intense (W) care încep în primii 50 cm 25. GLEIOSOL (GS)
sau orizont A limnic (Al) ori orizont histic 26. LIMNOSOL (LM)
(T) submers.
10.SALSODISOLURI (SAL) Orizont salic (sa) sau orizont natric (na) 27. SOLONCEAC (SC)
în partea superioară a solului (în primii 28. SOLONET (SN)
50 cm) sau orizont Btna.
11.HISTOSOLURI (HIS) Orizont folic (O) sau turbos (T) în partea 29. HISTOSOL (TB)
superioară a solului de peste 50 cm
grosime sau numai 20 cm dacă este 30. FOLIOSOL (FB)
situat pe orizontul R
• La altitudini mai mari, între 1600 – 1800 şi 2000 – 2200 m, vegetaţia este formată din
rarişti de arbori, apoi tufărişuri de jneapăn, ienupăr, bujor de munte, iar peste aceste
altitudini apar pajiştile scunde şi tufărişuri pitice.
• Se conturează astfel 4 etaje de vegetaţie distincte: al pădurilor de foioase, al pădurilor
de molid, al tufărişurilor şi rariştilor şi al pajiştilot scunde şi tufărişuri pitice.
• În cadrul acestor etaje, în raport de altitudine, orientarea versanţilor şi grad de
fragmentare a reliefului, apar modificări în compoziţia unităţilor de vegetaţie şi soluri.
Etajul pădurilor de foiose
• Zona nemorală prezintă în cadrul pădurilor de foiose, altitudinal, trei
etaje: etajul stejarului, etajul gorunului și etajul fagului.
• Structura relativ simplă, fiind formate aproape exclusiv din molid (Picea abies şi
Picea excelsa) asociat cu rare elemente de scoruş, mesteacăn, paltin de munte, ulm
de munte şi uneori brad (Abies alba). Reprezentativitatea acestui areal este
deosebită în Carpaţii Orientali (peste 200 km lungime şi 40 – 80 km lăţime).
• Munţii Rarău, M.Giumalău, M.Buzăului) păstrează exemplare seculare de conifere, în
principal de molid.
• Munţii Ceahlău,Bucegi, Baiu, CiucaşTarcău,etc. asociază pâlcuri de zadă (Larix
decidua) în asociaţie cu molidul, iar pe versanţii însoriţi, bradul (Abies alba).
• În Carpaţii Meridionali şi Occidentali, arealul molidişurilor este fragmentat în insule şi
se prezintă sub forma unor benzi ce înconjoară etajul subalpin.
• Masivele Retezat, Făgăraş, Parâng, Călimani, ş.a, preziontă pe culmile înalte şi
pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra).
•
Etajul boreal
• Pajiştile alpine sunt alcătuite din asociaţii de ierburi scunde, adaptate la frig
şi uscăciune, vânturi puternice.
• Speciile edificatoare ale acestor complexe sunt: Carex, Juncus, Agrostis
rupestris, Festuca ovina, Primula, Campanula alpina, alături de afin,
merişor, salcia ierboasă şi o mare varietate de licheni.
Etajul alpin (al pajiştilor scunde şi tufărişurilor pitice)
• d) Mlaştinile: eutrofe (balme) – specii hidrofile sau higrofile: Juncus, Carex; Salix,
Alnus, Betula, Populus; oligotrofe (tinoave) – Sphagnum ce exprimă sărăcirea în
substanţe nutritive; mezotrofe – tip de tranziţie între 1 şi 2, care adesea se
remarcă ca un proces evolutiv de la sfagnetizarea unor mlaştini eurotrofe,
ajungându-se la faza de mlaştină mezotrofă, care la rândul ei poate evolua spre
mlaştină oligotrofă-
•Baftă în
Sesiune!!!