CAUZELE PRIMULUI

RAZBOI MONDIAL
S T E FA N A N D R E I
• 28 iulie 1914 – Ziua în care începe Primul
Război Mondial
• În iunie 1914, un naționalist sârb pe nume Gavrilo Princip l-a asasinat pe
arhiducele Franz Ferdinand în Sarajevo. Europa a asistase deja la o serie de
asasinate de înalt nivel în anii precedenți, asasinate care au șocat pe toată
lumea, dar niciuna dintre acestea nu a dus la o criză majoră ca aceasta.
•
Acesta a fost incidentul care a provocat valuri în toată Europa și a
declanșat o serie de evenimente care au dus la Marele Război, un conflict
armat atât de violent și masiv încât peste 17 milioane de oameni și-au
pierdut viața într-o perioadă de puțin peste patru ani.
• A identifica un singur asasinat ca cauză a acestui război ar fi din punct de
vedere istoric inexact și nedrept, pentru că un lanț de evenimente anterioare
și după incident a jucat un rol. Astfel am creat o listă cu zece cele
mai importante cauze ale Primului Război Mondial.
CREȘTEREA PUTERII MILITARE A RUSIEI

• Chiar dacă Rusia s-a confruntat cu tulburări industriale masive în anii

anteriori războiului, până în 1914, se lăuda deja cu cea mai mare
armată din lume. În termen de doi ani de la înființare, Serviciul Aerian
al Armatei Ruse a devenit cea mai mare forță aeriană din lume cu 360
de avioane și 16 dirijabile. De fapt, erau atât de mulți oameni în armată
încât aceștia au depășit numărul de arme disponibile.
• În ciuda perioadei sale agitate de industrializare, PIB-ul rus a acumulat
deja o creștere semnificativă de 55% până în 1913. Astfel de numere
puternice au îngrozit Germania și Austro-Ungaria, ambele uimite de
creșterea exponențială a unui inamic potențial. Acest lucru a accentuat
paranoia în rândul liderilor europeni, încurajându-i să devină
competitori într-una dintre cele mai mari curse de înarmare din istorie.
 PARANOIA GERMANIEI

• Deși Germania a fost în cele din urmă responsabilă pentru invazia

țărilor înconjurătoare, această acțiune a fost determinată în mare parte
de paranoia din cadrul înaltului comandament german că Marea
Britanie și aliații săi vor ajunge mai întâi acolo. Într-o perioadă în care
creșterea puterii navale germane amenința să umbrească totuși puterea
incontestabilă a flotei navale britanice, Marea Britanie a făcut cel mai
evident pas pentru a-și asigura siguranța.
• Semnarea Triplei Înțelegeri între Franța, Rusia și Marea Britanie a
înclinat balanța puterii către alianța britanică. Dar acest lucru a făcut
doar ca Germania să fie mai prudentă cu privire la o posibilă
conspirație pentru a o înconjura din toate părțile. Consecința acestei
situații a fost paranoia accentuată a unui atac iminent care a dus la o
creștere a agresiunii germane.
 CURSA ÎNARMĂRII

• Într-o perioadă în care aproape toți europenii trăiau cu frica unui război
care amenința să izbucnească în orice zi, multe națiuni europene s-au
implicat într-o cursă majoră a înarmărilor pentru a se pregăti împotriva
celui mai rău scenariu. Cursa navală dintre Marea Britanie și Germania
a provocat multe fricțiuni între cele două națiuni și alianțele lor. Până
în 1914, Marea Britanie avea deja 29 de nave de luptă  și chiar dacă
Germania a rămas în puțin în urmă, ritmul în care construia altele noi
era un indiciu că îi vor întrece britanicii până în 1920.
• Pe uscat, aproape toate țările europene majore puneau accentul pe
expansiunea militară. Într-o perioadă scurtă de trei ani, între 1910 și
1913, Europa a înregistrat o creștere fără precedent a cheltuielilor
militare de la 1,67 miliarde de dolari anual la 2,15 miliarde de dolari.
• Arme si echipament de infanterie din Primul Razboi
Mondial .
 IMPERIALISMUL

• Înainte de primul război mondial, marile puteri europene aveau colonii

în întreaga lume. Britanicii dețineau controlul asupra unei părți
importante din Asia de Sud, francezii colonizau o mare parte din Africa,
iar spaniolii aveau părți din America de Sud sub conducerea lor.
Europenii profitaseră la maximum de epoca Renașterii, folosindu-și
superioritatea față de zonele mai puțin dezvoltate pentru a le aduce sub
controlul lor.
• Marea Britanie, Franța, Spania și Rusia au avut un avans masiv asupra
Germaniei în ceea ce privește extinderea coloniilor lor. Resursele și
materiile prime pe care le putea furniza noile colonii erau foarte
profitabile. Din acest motiv, toate aceste mari puteri au încercat să
profite la maximum de neliniștile din Europa, ducând la un conflict mai
mare între ele.
 RĂZBOAIELE BALCANICE

• Războaiele balcanice au fost rezultatul instabilității în Imperiul

Otoman, ceea ce a făcut ca Serbia, Grecia, Muntenegru și Bulgaria să
formeze o alianța acestuia. În Primul Război Balcanic din 1913, aliații
au distrus aproape toată opoziția și au împărțit Balcanii între ei.
Această izbitoare victorie a Ligii Balcanice a șocat marile superputeri
europene, dar niciuna nu a fost mai șocată decât Austro-Ungaria pentru
care ideea unei Serbia suverane nici nu intra în discuție.
• Perspectiva Serbiei drept centrul unui eventual stat slav era o
amenințare masivă pentru Austro-Ungaria. Între timp, Marea Britanie,
Rusia și Franța se luptau să anexeze zone din Orientul Mijlociu și
Armenia. Trebuie să mai adăugăm că o situație atât de volatilă, a
reprezentat o oportunitate importantă pentru națiunile mici care își
cereau independența.
 DECLINUL IMPERIULUI OTOMAN

• Imperiul Otoman a fost odată o forță care trebuie luată în calcul. De-a
lungul perioadei medievale și în primele zile ale erei moderne, a fost
cunoscută ca cea mai mare putere imperială din lume, influența sa
extinzându-se în tot Orientul Mijlociu și o mare parte din nordul Africii
și estul Europei. Dar, până la sfârșitul anilor 1800, Imperiul Otoman
fusese aproape complet distrus de conflicte și instabilități interne.
• Această situație a dus la izbucnirea Primului Război Balcanic, care a
făcut ca Serbia să anexeze Albania. Luând în calcul posibilitatea ca
sârbii să aibă acces la mare, Austro-Ungaria a fost pregătită pentru o
confruntare inevitabilă cu Serbia. Între timp, rușii priveau Armenia și
Marea Britanie. Franța intenționa să cucerească Irakul și Siria.
Germania se simțea deja abandonată în cursa de extindere a coloniilor
și a teritoriului.
 NAȚIONALISMUL

• În încercarea de a profita la maximum de instabilitate în regiunea slavă,

poporul slav din Bosnia și Herțegovina a decis că este momentul potrivit să
despartă de Austro-Ungaria și să unească cu Serbia. În ciuda situației instabile
din regiune, un război care ar implica în curând toate marile superputeri
europene a fost încă o perspectivă îndepărtată pentru mulți. Acest eveniment a
declanșat o serie de evoluții care au redus semnificativ orice șansă de
armistițiu pașnic.
• Naționalismul a jucat un rol în producerea unui război nu numai în regiunea
balcanică, ci și în întreaga Europă. Întreaga regiune avea o serie de sentimente
naționaliste foarte puternice, fiecare națiune delimitându-și un „teritoriu
inviolabil”, așa că atunci când Germania a cucerit Alsacia și Lorena în 1871,
s-a lovit de ura francezilor. În centrul și estul Europei situația era și mai
volatilă, diferitele popoare care făceau parte din cele trei imperii din regiune
făcând de câteva decenii revendicări politice și teritoriale.
 ALIANȚELE MILITARE

• Pe măsură ce relațiile dintre națiuni au început să ia o întorsătură urâtă,

țările din Europa au început să semneze acorduri de apărare reciprocă
cu națiuni de care ar putea depinde în fața războiului. Întrucât acestea
erau tratate de apărare reciprocă, aceasta însemna că dacă o națiune
aliată se implica într-un fel de război, celelalte națiuni trebuiau să
participe și la apărarea aliaților lor.
• Înainte de Marele Război, Rusia și Serbia aveau deja o alianță, la fel ca
Germania, Austria și Ungaria. Așadar, nu a fost o surpriză mare când
Rusia și Germania s-au implicat și ele în conflictul dintre Serbia și
Austro-Ungaria. Dar, din nou, atât Rusia, cât și Germania au avut și
alte alianțe cu alte națiuni europene, crescând lista de participanți la un
conflict care a devenit în cele din urmă un război cu drepturi depline.
• Aliantele Primului Razboi Mondial
• Antanta
• Franța, Rusia și Anglia,Belgia, Japonia,Italia,Portugalia,România,S.U.A., Grecia și China
• Puterile Centrale
• Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria
• – România și Italia își declară neutralitatea: nu erau obligate să intre în război, deoarece alianța avea un
caracter defensiv, iar Austro-Ungaria atacase Serbia
LIPSA UNEI LEGISLAȚII INTERNAȚIONALE

• În zilele noastre există multe reguli pentru a se asigura că națiunile

rămân unite în pacea internațională, cu consecințe și ramificații dacă
națiunile nu le respectă, deși eficacitatea lor este destul de discutabilă.
Pe vremea când Primul Război Mondial era pe punctul de a crea haos și
dezordine în întreaga Europă, nu existau astfel de legi care să țină sub
control agresiunile între națiuni, darămite să aducă dreptate celor care
au anexat teritorii în numele aspirațiilor lor imperiale.
• Deși o economie la nivel global a apărut deja la sfârșitul secolului al
XIX-lea, comunitatea globală în ansamblu nu a conceput încă un sistem
de drept internațional care să poată împiedica o națiune să folosească
violența împotriva alteia. Instituțiile care trebuiau să promoveze pacea
erau destul de disfuncționale și aveau un impact redus asupra
comunității internaționale de atunci.
 ASASINAREA ARHIDUCELUI FRANZ FERDINAND

• Într-un moment în care multe evenimente au adus războiul acum iminent la

punctul de fierbere, acest incident a transformat aproape imediat o mare
parte a Europei într-o zonă de război activă. Conflictul dintre Austro-
Ungaria și Serbia cu privire la dorința Bosniei de a deveni parte a Serbiei a
fost intens. Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei făcea o vizită la Sarajevo
împreună cu soția sa la 28 iunie 1914. Deși cuplul a scăpat cu ușurință de la
un atac al unui grup terorist sârb numit Mâna Neagră, ulterior au fost
asasinați în aceeași zi de un naționalist sârb numit Gavrilo Princip în timp
ce se aflau încă la Sarajevo.
• Întrucât Princip și complicii săi erau sârbi bosniaci, Austro-Ungaria a acuzat
Serbia că a planificat asasinarea și a declarat imediat război Serbiei. Fiind în
alianță cu Serbia, Rusia și-a mobilizat curând armata în apărarea sârbilor,
ceea ce a dus la rândul său la declararea de război Rusiei de către Germania.
 FRANZ
FERDINAND

Arhiducele Franz Ferdinand

al Austriei, moștenitorul
tronului imperiului Austro-
Ungar din 1896 până la
asasinarea sa de la Sarajevo în
data de 28 iunie 1914.