• Limite : N. : Dunarea si Delta Dunarii; S. : granita cu Bulgaria; E.: Marea Neagra; V.: Dunarea. Geologie
Podisul Dobrogei-este o unitate de orogen in partea
nordica si o unitate de platforma in partea sudica. Succesiunea orogenezelor a contribuit, inca din paleozoic, la definitivarea unitatilor acestui podis, astfel : orogeneza baikaliana este cea care a dus la individualizarea unitatii formate din sisturi verzi (Podisului Casimcei) in timp ce orogeneza hercinica a ridicat Muntii Macinului, cunoscuti pentru diversitatea formelor aparute pe granituri. Partea sudica a podisului, formata prin sedimentare, prezinta un relief cu interfluvii netede, dar cu vai puternic adancite, cu caracter de canion. La suprafata dezvolta un strat de loess, cu grosimi care pot ajunge pana la 40 m. Tipuri de relief - relief granitic - Muntii Macin(alt max este de 467 m-vf Greci); - relief carstic - Pestera Gura Dobrogei;Pestera Sf. Andrei; Masivul Dobrogei de Nord
Clima acestui podiş este temperat-continentală de tranziţie.
Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 9 °C (mai crescute spre deltă) şi de precipitaţii de cca 500 mm/an. Sectorul predominat de influenţă climatică este continental (de ariditate) cu frecvenţa crivăţului, iarna. Înspre litoral se fac resimţite influenţe pontice afectate de brizele marine. Hidrografia
Canalul Dunăre – Marea Neagră, ce scurtează distanţele cu 400 km
şi permite accesul la apă într-o zonă semiaridă. lacuri litorale: Teliţa şi Taiţa, Lacului Babadag, Casimcea, Lacului Taşaul. Cele mai mari lacuri ale României au dispunere litorală şi sunt de tip lagună: L. Razim, L. Sinoe, L. Zmeica, L. Goloviţa. L. Siutghiol. Limanurile fluvio – maritime sunt: L. Babadag, L. Taşaul, L. Techirghiol, L. Mangalia. Lângă Dunăre apar lacuri de luncă precum L. Oltina. Vegetatia Asociaţiile vegetale aparţin stepei şi silvostepei, puternic transformată de culturile agricole. Spre nordul regiunii silvostepa este înlocuită cu pâlcuri de pădure de stejar. Fauna Caracteristice stepei sunt rozătoarele precum şoarecele de câmp, hârciogul, popândăul, iepurele, păsările precum ciocârlia, vrabia, dropia, mierla, potârnichea, şoimul şorecar, reptilele, insectele. Solurile Partea superficială terestră se succede de la clasa molisolurilor cu tipul sol bălan dobrogean, la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat. Resurse naturale Acest podiş deţine numeroase roci folosite în industria materialelor de construcţie: granite în Munţii Măcin şi calcare în Podişul Dobrogei de Sud. O astă resursă importantă sunt solurile extrem de fertile de tipul bălane dobrogene ce au încurajat viticultura la Murfatlar, cultura cerealelor etc. Apele Dunării sunt utilizate larg: industrial (la atomocentrala de la Cernavodă), casnic (în marile oraşe porturi), în navigaţie (inclusiv Canalul Dunăre - Marea Neagră) şi în sistemul de irigaţii. Fauna cu interes cinegetic şi peisagistic este o resursă naturală a acestei regiuni. Populatia si asezarile
Aşezările din Dobrogea sunt cunoscute înca din cele mai
îndepartate timpuri şi reprezintă elemente de cotinuitate, multimilenară pe acest teritoriu român. Mărturii stau şi astăzi cetăţile din vetrele aşezării daco-romane de la malurile Dunării (Aegyssus, Noviodunum). Suprafaţa acestei unităţi estimata aproape la 3200 km2, cuprinde o populaţie de 236.709 locuitori din care 53% trăiau în mediul urban. În 2000 acesta a scăzut, ajungând la 234.034 cu o pondere de 52,3% în mediul urban şi 47,7% în cel rural. În structura etnică a populaţiei românii deţin 89,5%, iar celelalte naţionalităţi 10,5% dintre care lopoveni, ucrainieni, turci şi tătari.