Limba română în

localitatea mea
A realizat:Stati Ieronim
 Limba română este o limbă indo-europeană, din
grupul italic și din subgrupul oriental al 
limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna
este a cincea după numărul de vorbitori, în urma 
spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din
motive de diferențiere tipologică, limba română mai
este numită în lingvistica comparată 
limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De
asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în 
România cât și în Republica Moldova, unde circa
75% din populație o consideră limbă maternă
(inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”).
 Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de
milioane de persoane, dintre care circa 24 de milioane
o au ca limbă maternă.[2] Din numărul total de
vorbitori, peste 17 milioane[3] se află în România,
unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială
 și, conform recensământului populației din 2011,
este limbă maternă pentru peste 90% din populație.
Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale
ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De
asemenea este limbă oficială sau administrativă în
câteva comunități și organizații internaționale,
precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de
la 1 ianuarie 2007).
 Rețeaua instituțiilor culturale este formată din 2 biblioteci
publice, 2 case de cultură, școala muzicală și școala de
pictură. Orașul dispune de televiziune locală „Almaz” și
două publicații periodice – „Glia drochiană” și „Etalon”.
 Monumente de cultură și spiritualitate sunt Catedrala
Adormirea Maicii Domnului, amplasată pe o înălțime la una
dintre intrările orașului și pictată de pictorul român 
Petre Achițenie, monumentul lui Mihai Eminescu de lângă
liceul cu același nume, bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din
fața Consiliului Raional etc.
 La 3 km sud-vest de oraș se află parcul „Poienița Însorită”, 
monument de arhitectură peisagistică.[4]
 În 1777, Drochia a fost menționată pentru prima dată, în cronicile anului.[
necesită citare] În 1830 era o așezare de 25 de familii. În 1847, potrivit

documentelor oficiale, s-a construit prima întreprindere de prelucrare a

strugurilor de poamă. În 1875 au fost construite 2 mori, iar în 1889 a fost dată
în exploatare o gară feroviară, odată cu înființarea căii ferate Bălți-Ocnița.
 În 1922, în cadrul reformei agrare din Basarabia, 43 de locuitori au primit
250 ha de pământ. În prima jumătate a sec. XX localitatea începe să se
dezvolte rapid și în anul 1940 devine centru raional al 
raionului cu același nume.
 În anul 1954, stația căii ferate s-a contopit cu cătunul care se afla la o
depărtare de 1,5 km de sud-estul stației cu un nume identic, formând astfel o
unică localitate de tip orășenesc – Drochia. Localitatea devine centru
industrial odată cu construcția unei fabrici mari de zahăr, începută în 1954 și
finisată în 1957. În jurul acestei fabrici se dezvoltă un orășel muncitoresc cu
școală, casă de cultură, grădiniță de copii etc. Mai târziu în localitate apar alte
întreprinderi cum ar fi fabrica de mobilă în 1963, de fermentare a tutunului în
1969 și combinatul de confecționare a ambalajelor în 1970. Odată cu
dezvoltarea industrială se mărește și numărul populației localității, astfel în
anul 1970 în Drochia locuiau 11,2 mii persoane. Datorită dezvoltării intensive,
la 28 decembrie 1973 Drochia devine oraș de subordonare raională. A fost
ridicat la rang de oraș în 1975, fiind, în acel an, al 2000-lea oraș din URSS.
 În anul 1988 un grup de orășeni a inițiat mișcarea de construcție a unei
biserici noi: Catedrala Adormirea Maicii Domnului.
 Port în suflet dor de ţară
 Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!
 Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.
 Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!