Materiale de

constructie
ecologice
1.Introducere
2.Definitia materialelor de constructii " ecologice "
3.Conditii de calitate pentru materiale de constructie "ecologice"
4.Exemple practice de produse si elemente de constructii realizate cu materiale
de constructie "ecologice"
1.Introducere
• Casa este considerata o a treia piele,
cu ajutorul careia se percepe mediul
sau inconjurator cu simturile sale.
• Cladirile in care locuim zi de zi au
un impact major asupra mediului
inconjurator,acestea putand
reprezenta un important factor de
poluare. In ultimul timp insa au
aparut tot mai multe organizatii
interesate de dezvoltarea si
construirea unor constructii
ecologice, cu material de constructii
eco. Scopul este unul clar :
reducerea impactului cladirii
asupra mediului.
 2.Definitie
• Ce sunt practic materialele de constructii ecologice? Sunt ele
un moft sau o necessitate?
• Materialele de constructii ecologice sunt practic acele
materiale de constructii prietenoase cu mediul, in a caror
compozitie nu intra produse chimice, poluante. Aceste
materiale pe langa faptul ca nu emit in incapere substante
chimice poluante, au si calitatea de a fi transpirante in mod
natural, reducand poluantii aflati in aerul din interiorul
locuintei(indoor).
• Folosind materiale de constructii ecologice vom avea urmatoarele
beneficii:
→ O calitate mai buna a aerului in interiorul locuintei, asta inseamna
mai putin CO2  si mai putina umezeala, lasam casa sa respire;
→ Construim sau reamenajam spatii sanatoase, fara ciuperci si
mucegaiuri, pentru ca anumite materialele de constructii naturale au
si proprietati antibacteriene.
→ Conceptul de locuinte ecologice, care mai poarta denumirea  de case
passive sau case verzi, este cunoscut si utilizat de mult timp in
Europa, iar primul complex rezidential din Romania ce are la baza
acest concept este Adnana Residence construit de QCM, la Buftea,
pe un teren de 4.000 mp si cuprinde trei vile de lux, planurile venind
de la renumite case de arhitectura din Statele Unite ale Americii,
reiese dintr-un comunicat al companiei DMI.
Ce este o casa pasiva ?
• O casa pasiva este o cladire cu izolatie termica
de calitate care intretine un climat interior
confortabil, fara ajutorul unor surse
conventionale de incalzire si racire, utilizand
drept sursa principala de incalzire energia
„pasiva“ libera, captarea energiei solare si
caldura produsa de aparatele electrocasnice.
• In Europa, conditia necesara, pentru ca o
constructie sa poata fi catalogata drept
„pasiva”, este ca necesarul de incalzire al
acesteia sa fie mai mic de 15kWh/mp/an.
Consumul de energie al unei case pasive este
cu aproximativ 80% mai mic decat cel al unui
imobil clasic construit din zidarie. In plus,
consumul cumulat pentru incazire, apa calda si
energie electrica al unei constructii de acest
gen, nu trebuie sa depaseasca 120kWh/mp/an.
Incalzirea unei case pasive costa intre 10 si 25
de Euro pe luna.
O casa pasiva se caracterizeaza prin:
1. Forma compacta si izolare termica ridicata – Coeficientul de transfer termic al elementelor
invelisului exterior al unei case nu trebuie sa depasesca 0,15 W/m²K; 
2. Orientare optima a cladirii pentru o captare maxima a energiei solare si pentru protectia fata de
vanturile dominante – Fatadele spre sud beneficiaza de insorire maxima, in special iarna. Aceasta
orientare este cautata pentru cresterea castigului termic in sezonul rece. Vara deschiderile orientate
spre sud, pot fi foarte usor protejate cu ajutorul unui balcon, marchize, etc. Utilizarea energiei solare
este un factor important in proiectarea unei case pasive ;
3. Ferestre cu eficienta termica ridicata (Ferestre cu geam triplu Low-e) – Ferestrele (geam si rame)
trebuie sa aiba un coeficient de transfer termic care sa nu depaseasca 0,80 W/m²K;
4. Evitarea puntilor termice – Puntile termice sunt zone izolate, delimitate local in constructia exterioara,
care prezinta un coeficient de izolare termica mai redus decat restul suprafetelor.
Puntile termice nu se admit practic la o casa pasiva. De aceea, toate racordurile trebuie calculate
tinandu-se cont de eliminarea puntilor termice.
5. Etanseitatea excelenta– Volumul “Scurgerilor” de aer prin imbinarile nesigilate etans, intr-o ora,
trebuie sa fie mai mic de 50% din volumul casei.
6. Ventilatie controlata si eficienta energetic – Utilizarea unor sisteme de ventilare mecanica controlata
(VMC) cu flux dublu si schimbator de caldura + put canadian;
7. Asigurarea apei calde cu sisteme care utilizeaza surse regenerabile – Utilizarea de colectoare solare
sau pompe de caldura ;
8. Utilizarea aparatelor electrocasnice moderne cu eficienta energetica ridicata.
 Casa verde
• O cladire este considerata verde daca prin design, materiale de constructie si tehnologiile
utilizate se reduc atat consumul de energie, cat si impactul negativ asupra mediului.
 
• “Cele mai multe cladiri verzi obtin o reducere a consumului de energie de cel putin 30%. Alte
cladiri verzi pot ajunge la o reducere de pana la 60%-70%”, a spus pentru RTV.NET, Steven
Borncamp, presedinte al Romania Green Building Council.
 
Cum se face o cladire verde?
• Cladirile verzi sunt de obicei proiectate pentru a fi cat mai bine expuse la soare iarna si umbrite
pe timpul verii. De asemenea, utilizarea la maximum a luminii naturale este un element ce
defineste o casa verde.
• Un alt aspect important este legat de “water management”, care se poate traduce prin utilizarea
de instalatii eficiente, captarea apei pluviale pentru uz casnic, precum si eliminarea apei uzate
fara a polua mediul. Alte elemente care caracterizeaza o constructie ecologica sunt izolatia,
sistemele de incalzire si racire, eficiente sau pasive.
• In mare, materialele de constructie utilizate la o cladire ecologica sunt similare celor utilizate in
constructiile traditionale, insa amanuntele fac diferenta.
• “In general, se utilizeaza mai multa izolatie, care de obicei este naturala si se evita utilizarea
polistirenului. De asemenea, se utilizeaza mai mult lemn decat beton, pentru a carui producere
se consuma multa energie”, a precizat Steven Borncamp.
• Ca pret, o casa construita in acest fel va fi mai scumpa decat una construita traditional cu 2-
20%. Potrivit specialistilor, costul manoperei in cazul unei case verde este mai mare decat
pretul materialelor de constructie folosite.
 
 Ce este o casa ecologica ?
• In perioada de criza energetica a
anilor ‘70 apare teoria locuintelor
ecologice, ce a devenit populara in
scurt timp in toata lumea.
• O cladire este considerata ecologica
daca prin design, materiale de
constructie si tehnologiile utilizate se
reduce atat consumul de energie, cat
si impactul negativ asupra mediului,
atat in timpul constructiei, cat si in
timpul operarii, comparativ cu
locuintele traditionale.
Aceasta implica, de asemenea,
pentru locatar un mod de viata
relaxant, sanatos, non-poluant si in
totalitate in armonie cu natura.
• Eficienta energetica sporita reduce consumul de energie si gaz si astfel sunt reduse si emisiile
de carbon. Cladirile ecologice sunt construite in asa fel incat minimizeaza consumul de
materiale de constructie, reduc deseurile din constructii, incorporeaza materiale reciclate si
vopseluri, adezivi, mobilier cu un continut scazut de substante toxice.
• Alte elemente definitorii pentru o cladire ecologica sunt:
→ utilizarea la maximum a luminii naturale
→ utilizarea apei pluviale pentru uzul caznic
→ eliminarea apei uzate fara poluarea mediului
• Costurile de constructie ale unei cladiri ecologice comparativ cu cele pentru pentru o cladire
traditionala pot fi cu 5% pana la 20% mai mari in functie de performantele pe care aceasta le
ofera, dar diferentele sunt recuperate chiar de cateva ori pe durata vietii unei cladiri.
Din cele prezentate este evident ca o casa ecologica trebuie sa prezinte si toate caracteristicile
unei case pasive.
• Lemnul este un exemplu clasic de material regenerabil si ecologic folosit in constructia de case
ecologice, acesta fiind preferat betonului sau metalului, a caror producere consuma multa
energie. Fiind viu, lemnul respira : capacitatea de a absorbi si restitui umezeala din aerul
ambiant genereaza un climat de locuit sanatos.
• Folosirea lemnului si a altor materiale ecologice fac din casa ecologica nu doar un camin
agreabil, ci si o locuinta cu adevarat “sanatoasa” si un prieten desavarsit al mediului
inconjurator.
 Pentru a putea ajunge insa la construirea de intregi cartiere de case verzi, ar trebui
avute in vedere urmatoarele aspecte:

• Materialele de constructie folosite : o casa obisnuita are nevoie de cativa metri cubi buni de lemn,multi saci
de ciment,multe caramizi etc. Producerea acestora are la randul sau un impact asupra mediului inconjurator:
eliminarea de substante nocive in aer in procesele de productie etc.
Solutia este folosirea materialelor de constructie ecologice. Iar in clasa acestora se incadreaza produse
reciclate, produse care se gasesc din abundenta in natura si care sunt regenerabile,durabile in timp. Pe de
alta parte aceste material trebuie sa fie, dupa cum s-a specificat - putin poluante, sa nu continta elemente
chimice daunatoare si sa nu rezulte in cantitati mari de deseuri.
• Indreptarea spre principiul cladirii ce se poate sustine singura: cladirile de locuinte, birouri, etc. sunt cele
mai mari consumatoare de energie la nivel mondial. De aceea proiectarea unor cladiri care sa se poata
autosustine din punct de vedere energetic macar partial este crucial. Dar inainte de aceasta, trebuie vazut
cum se pot reduce pierderile de energie. Mai precis cum putem izola cladirile din punct de vedere termic,
cum putem imbunatati sistemele de distributie a apei si gazului, cum putem economisi electricitate prin
folosirea becurilor economice si termostatelor,etc. Dupa ce toate acestea au fost luate in calcul, putem vorbi
de autosustinere: incercarea de a folosi resursele disponibile local pentru a genera energie prin mijloace
alternative si aici vorbim de toate formele: solara,eoliana,geotermala etc.
• Reducerea impactului poluant pe termen lung a locuintelor : locuintele sunt producatoare de poluare si
deseuri. Este foarte important sa se aiba in vedere aceste problem si sa se puna in aplicare planuri de
diminuare a efectelor,prin asigurarea unui sistem functional de colectare separate a deseurilor, prin
eliminarea mijloacelor poluante de producere a energiei (sobele pe lemne de exemplu),etc.
 3.Conditii de calitate
O componenta principala a unei constructii ecologice este rep rezentata de
materialele de constructii “sanatoase”,ecologice. Acestea trebuie sa prezinte o serie de
conditii de calitate, printre care:

• sa se consume o cantitate cat mai mica posibila de energie pentru producerea

materialului;
• sa se limiteze emisiile de CO2 ce rezulta in urma procesarii materialului ,astfel la
fabricare trebuie sa rezulte cat mai putine impuritati daunatoare care sa incarce mediul
ambient.Aceste impuritati cresc pe masura ce creste necesarul de energie pentru
fabricare.
• sa aibe un impact minim asupra mediului;
• sa nu fie toxice;
• sa se minimizeze gradul de poluare ce rezulta la sfarsitul vietii utile a materialului.
• materialele trebuie fabricate sau prelucrate in imediata apropiere , astfel incat sa fie
necesare cai de transport cat mai scurte posibil;
• trebuie sa se evite folosirea materialelor de constructie de mare valoare (de exemplu
aluminiu pentru ramele ferestrelor) ,deoarece este un consum inutil de materie prima si
energie.
 Cateva exemple de materiale de constructie care dauneaza sanatatii si/sau mediului inconjurator
:

● Betonul armat – fabricatie foarte poluanta si mare consumatoare de energie ; foarte greu de reciclat.
● Vata de sticla – fibrele minerale sunt foarte iritante pentru caile respiratorii. Dupa 2001 producatorii
le-au modificat compozitia si au redus biopersistenta fibrelor inhalate, ceea ce a permis declasarea
lor ca posibile cancerigene de catre Centrul international de cercetare asupra cancerului. Dar
controversa continua si pentru orice manipulare (taiat, plasare sau eliminare) trebuie folosita o
masca de tip P3, ochelari de protectie, manusi si haine bine inchise la extremitati. Pentru fabricarea
acestui izolant e nevoie de o importanta cantitate de energie si este slab reciclat.
● Izolanti in poliuretan si polistiren – prezenta in spuma a poliuretanului a isocianatului poate provoca
alergii. Subprodusele fabricarii gazului propulsor contribuie la distrugerea stratului de ozon. Nu sunt
biodegradabili.
●Formaldehida – foarte utilizata in placile din aglomerat, in covoare si mochete. Este iritanta, poate
provoca alergii si ar putea fi cancerigena.
● Produse folosite in tratarea mobilei – sunt in majoritatea lor periculoase. Cel mai toxice (PCP si
lindan) nu mai sunt utilizate dar produsele are le inlocuiesc (cum sunt piretrinoidele) nu sunt deloc
inofensive. In Germania s-au raportat deja mii de cazuri de intoxicare cu aceste produse.
● Solventii prezenti in numeroase lacuri si vopsele – degaja vapori ce pot fi toxici.

O locuinta ecologica are :

- o arhitectura bioclimatica care economiseste energia si beneficiaza la maxim de aportul solar.
- materiale non-poluante si reciclabile. De exemplu : var, lemn, vaiuga, caramizi izolante, canepa,
izolanti vegetali ca si vata de celuloza, inul, pluta, vopsele fara solvanti chimici.
 Astazi, peste 90% din timpul nostru il petrecem in incaperi inchise. De
aceea este de la sine inteles, ca la constructie nu trebuie folosite material care
influenteaza negative clima din incapere. Sigur un material de constructie
cum ar fi lutul, varul, tigla si lemnul au dus la aparitia alergiilor si la boli
cauzate de mediu.

Incarcarea atmosferei din casele noastre cu substante daunatoar

porneste in cea mai mare parte de la produse sintetice, fiindu-ne cunoscute
daunele pe care le provoaca PCB, lindanul si azbestul. Astfel, pana nu de
mult azbestul era foarte des folosit in constructii, atat ca material de protectie
contra focului, dar si la finisaje si acoperiri, avand calitati ce nu puteau fi
egalate de alte materiale cu costuri similare. Dar s-a demonstrat ca fibrele
inhalate provoaca in timp cancer. In momentul de fata, utilizarea sa in
constructii este interzisa, cu unele exceptii, dar cu toate masurile de protectie.
Totusi, acest material constituie in continuare o problema, intrucat mai exista
astfel de cladiri ce necesita a fi demolate, iar depozitarea materialelor este
greu de acceptat.

De aceea fiecare constructor trebuie sa inteleaga ca e necesar sa se

intoarca la constructiile ecologice.
 
4. Exemple de produse si elemente
de constructii realizate cu
material de constructii
“ecologice”:

• Termoizolatiile ecologice, simplitate compozitionala

Materialele ecologice pentru izolatii termice si fonice sunt din
ce in ce mai solicitate, in contextul preocuparii generale pentru
protejarea mediului.
 Celuloza
Celuloza este un  material izolator care se fabrica in Germania si Cehia, din hartie de ziar sortata.
Aceasta se gaseste sub forma de panouri sau vrac. In urma uscarii bucatelelor de ziar nu apar nici un fel de
reziduuri. Mediul ambiant se incarca extrem de putin la fabricare, in comparatie cu celelalte materiale
izolatoare. Pentru protectia impotriva incendiului, a insectelor si soarecilor se adauga circa 20 % bor.
Materialul izolator din celuloza se foloseste de peste 60 de ani mai ales in Canada si tarile
Scandinave. Fibrele de celuloza se intrebuinteaza mai ales la izolarea spatiilor concave dintre barnele de la
acoperis, tavanul balcoanelor si peretii cu barne din lemn. In cazul unei constructii din barne de lemn foarte
putrede se foloseste un procedeu umed. Pentru aceasta se amesteca celuloza cu apa curata si se obtine o
umiditate de 10%. Dupa uscare rezulta o izolare corecta.
Fibrele de celuloza obtinute prin reciclarea hartiei, fiind aditivate doar pentru a deveni ignifuge si a
nu favoriza aparitia fungilor si a rozatoarelor, reprezinta un material ecologic care inglobeaza un consum de
energie redus pentru obtinerea lui, comparativ cu materialele traditionale.
Comparativ cu un sistem traditional de izolatii, fibrele de celuloza prezinta caracteristici de izolant
termic superioare materialelor traditionale, coeficientul de transfer termic fiind unul net superior vatei minerale,
iar aplicarea lui poate fi realizata fara discontinuitati, adica fara "pungi de aer", sporind astfel performantele de
izolator termic.
Totodata, fibrele de celuloza pot fi utilizate extrem de eficient si ca un bun izolant fonic, depasind
performantele unui material traditional. Unul dintre elementele definitorii in cazul izolatiei fonice il reprezinta
densitatea materialului folosit la izolatie. In cazul celulozei, prin obtinerea unei densitati instalate de peste 60
kg/m3, izolatia fonica este remarcabila.
Placile izolatoare din celuloza, in grosimi de 4 pana la 10 cm, pot fi introduse intre barnele
acoperisului, in peretii despartitori, iar la izolarea exterioara cu fatada aerisita prin partea posterioara. Fibrele
moi de celuloza sunt adecvate difuziei vaporilor, bune compensatoare de umiditate si bune izolatoare acustice.
Perlita expandata
Perlita expandata este piatra de perlita vulcanica, numita si sticla naturala; aceasta
se marunteste si se incalzeste apoi pentru scurt timp la temperaturi ridicate de aproape
10.000 C. Apa se transforma in vapori, iar materialul este expandat in cincisprezece
pana la de doua zeci de ori volumul sau initial. Pentru utilizarea in domenii incarcate de
umiditate are loc o hidrofobare cu silicon in dispersie fara solventi.
O varianta poate fi perlita acoperita cu bitum. Gasita sub forma de panouri, aceasta
se foloseste ca element usor de izolare a spatiilor concave, ca element de izolare sub o
tencuiala umeda si ca element de izolare sub o tencuiala uscata (acoperisuri, terase). In
ultimul timp se utilizeaza tot mai mult pentru izolarea termica a podelei. La prelucrare
trebuie mare atentie, deoarece se degaja foarte mult praf. Alte posibilitati de utilizare
sunt izolatia la zidaria formata din doua straturi, precum si izolatia masiva.
Din perlita expandata se fac mortar termoizolant si tencuieli. Tencuiala este foarte
poroasa si este la fel de buna pentru zidaria din piatra bruta de cariera.Efectul de
izolatie termica al perlitei expandate este aproape dublu, in comparatie cu argila
expandata, folosita in aceleasi scopuri. Materialul nu este sfaramicios. Datorita originii
sale vulcanice, perlita expandata este greu radioactiva. Materialul nu este inflamabil.
Perlita vulcanica, in calitate de materie prima exista in cantitati suficient de mari in
cateva depozite din lume. Este un material de izolatie deosebit de bun, fiind inert la
radiatiile solare, neinflamabil si dotat cu o excelenta durabilitate.
 Canepa
Canepa - in sectorul materialelor izolatoare acest
material reprezinta o noutate, care in Franta se foloseste deja de
ceva timp. Fiind un produs natural, aceasta este deosebit de
rezistenta impotriva insectelor. Disponibila sub forma de rulouri,
panouri sau la vrac, aceasta este un material vegetal care se aplica
la fel ca vata de sticla  sau de piatra. Canepa tratata cu bitum se
foloseste ca material de stampare uscat, sub pardoseala. Prin
presare se obtine o masa foarte stabila, cu bune proprietati
izolatoare termice si acustice.
 Pluta
Pluta este un tesut de celule moarte. Pluta bruta se obtine din coaja de
stejar. Cele mai importante tari in care se gaseste sunt Portugalia, Spania si
Africa de Nord-Vest. Pluta bruta se cojeste de pe copac, se usuca si se
introduce in recipienti sub presiune, in baie de vapori de apa supraincalziti,
fara nici un fel de alt adaos. Astfel, pluta se expandeaza (se dilata) si se leaga
cu o rasina adecvata plutei. La expansiune apare fenolul. In cazul in care pluta
nu expandeaza, se face o impregnare cu bitum.
Pluta se gaseste sub forma de granulat natural de pluta si sub forma de
granulat din pluta expandata, placile din pluta coapta se compun din pluta
pura, expandata, ce este legata cu o rasina adecvata. Pluta presata cu liant,
pluta presata simpla sau pluta impregnata cu smoala se folosesc mai rar
pentru izolatii.
Domeniile de utilizare preferate sunt peretii exteriori si interiori,
incaperile neincalzite, acoperisurile inclinate sau plate, pardoselile, tavanele,
canalele de aerisire, parchetul din pluta. In cazul izolatiei intre capriori, se
preseaza marginile bine. Resturile de pluta se folosesc ca material de
umplutura la acoperisuri, tavane si podele. Pentru fixare, pluta izolatoare se
lipeste, se prinde in cuie sau se fixeaza cu mortar.
Pluta acumuleaza de zece ori mai multa caldura decat materialul izolator pe
baza de fibra minerala. Are o insensibilitate relativ ridicata la influentele
umiditatii. Materialul este rezistent si are o mare elasticitate. Pluta este
rezistenta la insecte (cu exceptia viespilor) si la ciuperci.
 Vata de lemn
Vata de lemn se gaseste sub forma de fabricate usoare din span de lemn de
molid care se stampeaza. Spanul se umezeste cu o solutie de clorura de calciu. Se
adauga apoi liantul, ciment, respectiv magnezit si se preseaza masa obtinuta intr-o
forma. Placa legata cu ciment are o nuanta de gri si absoarbe, datorita liantului, mai
multa apa decat placa legata cu magnezit ce are o nuanta de bej.
Placile usoare de constructie din vata de lemn se gasesc sub forma de placi de
constructie, placi pentru astupat porii si elemente de izolare a fatadei (in general in
combinatie cu vata de piatra). Datorita efectului de izolare redus, cel mai frecvent se
utilizeaza ca suport pentru tencuiala peste alte materiale izolatoare. Izolatiile interioare
cu placi usoare de constructie din vata de lemn sunt posibile si pot fi efectuate, dupa un
calcul prealabil, fara blocarea vaporilor.
Materialul izolator sub forma de placi are o conductibilitate termica relativ
redusa, insa are o buna capacitate de a acumula caldura si in felul acesta actioneaza
compensator impotriva oscilatiilor de temperatura. Placile se pot intrebuinta pentru
constructii interioare ecologice, precum si pentru partea exterioara, acolo unde nu exista
oscilatii de temperatura. Efectul izolator determinant al materialului limiteaza domeniile
de utilizare.
 Case imbracate cu lana de oaie
Lana de oaie are calitati
termoizolante cunoscute de sute de ani, iar
din 2003 este recunoscuta oficial ca material
de constructii in Uniunea Europeana.
 
Lana de oaie este un produs natural si
ecologic, folosit ca sistem de termoizolatie de
mai bine de 10 ani in Germania. Asta pentru ca
un producator german, Alchimea Naturwaren, a
inventat un proces de tratare datorita caruia lana
de oaie s-a imbunatatit, devenind ignifuga si
rezistenta la carii si molii.
Reglarea automata a climei
Alchimea lana poseda 2 particularitati de reglare a climei:
 
a) Constanta randamentului: Chiar daca o toamna ploioasa mareste
umiditatea tuturor elementelor de constructie, Alchimea lana® are mereu
acelasi randament, o termoizolatie foarte buna. Prin structura speciala a fibrei,
suprafata acestora ramane mereu uscata, indiferent de umiditate. Astfel
conductivitatea termica dea-lungul lanii este aproape exclusa. Am
supravegheat foarte atent, ca echipamentele noastre speciale sa nu afecteze
aceste caracteristici.
 
b) Inmagazinarea caldurii latente: Alchimea lana utilizeaza continutul de
umiditate a fibrelor care poate ajunge pana la 25%, ca si inmagazinarea caldurii
latente. Vara in timpul zilei, se formeaza racire prin evaporare, iar noapte
caldura de condensare. Astfel, in ciuda greutatii minime, rezulta o ridicata
protectie termica. O reglare automata a climei, care isi cauta egalul.
Este antialergica si purifica aerul din incaperi
O alta calitate a lanii se refera la inmagazinarea caldurii latente.
Alchimea lana utilizeaza umiditatea fibrelor, astfel incat vara, in timpul
zilei, peretii se racesc prin evaporare, iar noaptea degaja caldura din
condensare. Pentru paturile din lana aplicate ca termoizolatie se foloseste
numai lana pura de oaie, iar adaosurile utilizate pentru tratare sunt si ele
naturale.
Fiind 100% naturala, lana este recomandata persoanelor alergice si
celor care au diverse afectiuni ale plamanilor. 
„in plus, datorita calitatilor sale naturale, lana purifica aerul din
incapere, legand chimic diverse noxe din atmosfera si transformandu-le in
compusi inofensivi“, spune Lukacs Lehel-Elek.
Suprafata incretita a fibrelor de lana face ca termoizolatia sa devina si
un excelent suport fonoizolant. in cazul in care vreti s-o folositi exclusiv
pentru fonoizolarea podelei, puteti aplica paturile subtiri, special concepute
in acest scop, asezate sub parchet, dusumea sau sub covor. 
Material in intregime ecologic

Lana tunsa anul acesta se regenereaza anul viitor, astfel incat

intregul proces face parte dintr-un ciclu natural, iar ovinele nu au
de suferit absolut deloc. „Costurile unei astfel de termoizolatii
ecologice sunt comparative cu cele realizate cu vata minerala sau
polistiren. in functie de grosimea si latimea paturii folosite pentru
placarea peretilor, dar si in functie de cantitatea cumparata, un
metru patrat de lana poate costa intre 5 si 24 de euro“, afirma
Lukacs Lehel-Elek.
Se monteaza foarte usor

Alchimea lana se fabrica in diferite

latimi si grosimi, sub forma de role de fibra
omogena si foarte usor manevrabile.
„Montajul este foarte usor: se ruleaza, se
capseaza (fixeaza cu capse de tapiterie) si
apoi se taie“, explica Lukacs Lehel-Elek,
director comercial al firmei Naturalpaint. De
preferat ar fi insa ca termoizolatia sa fie
prevazuta din faza de proiect a constructiei si
sa se faca pe o structura din lemn. in cazul in
care peretii sunt din caramida, se va aplica
intai un cadru din lemn si abia apoi se va fixa
rola de lana. Lana, ca sistem de termoizolatie,
este recomandata a se aplica la interior. Se
poate pune insa si pe exterior, foarte
important fiind in acest caz sa fie bine
protejata de ploi.
Caracteristici tehnice:
•Un concept din natura, care abia trebuie imbunatatit : izolatia naturala din fibre de lana
•Un produs unic pe piata cu trasaturi excelente de termo- si fonoizolare.
•Un material izolator care isi pastreaza forma.
•Un material termoizolator care elimina formaldehida din aer.
•Un produs natural pentru confortul Dvs.
•Conductivitate excelenta de numai λ = 0.0356 W / mK.
•Un produs tratat si ignifugat. Un material termoizolator usor de montat.

Grosime Lungime Latime Cantitate/ pachet Volum /pachet

Bucati/ pachet
(mm) (m) (m) (m²) (m³)
Role 20 15 0,6 2 18 0,36
30 12 0,6 2 14,4 0,432
40 10 0,6 2 12 0,48
50 8 0,6 2 9,6 0,48
60 6 0,6 2 7,2 0,432
80 5 0,6 2 6 0,48
100 4 0,6 2 4,8 0,48
Saltele 120 1,2 0,6 5 3,6 0,432
150 1,2 0,6 4 2,88 0,43
 Caramizile ecologice
Caramida ecologica este un material compozit
care imbina in mod natural si armonios caracteristicile
cunoscute ale lemnului, ca material de constructie, cu
rezistenta si durabilitatea betonului("Caldura lemnului,
Puterea betonului").
Caramizile ecologice au in compozitia lor
urmaroarele elemente:
- aschii de lemn: 80%
- ciment: 7% Caramida ecologica cu izolatie
- apa: 10% termica integrata
- substante minerale naturale: 3%
Tehnologia de fabricatie consta preponderent in
operatii mecanice de tocare, maruntire si amestecare a
aschiilor de lemn cu componentele mentionate mai sus,
turnarea compozitiei astfel obtinute in forme(matrite) si apoi
uscarea naturala in aer liber. Astfel, nu au loc procese
energetic-intensive cum ar fi tratarea termica(coacerea sau
arderea in cuptoare) sau tratarea sub presiune, a produsului.

Caramida ecologica Isospan fara izolatie

termica
 Caramizile pentru pereti
laterali, realizate din amestecuri de
aschii de lemn si beton, sunt produse
remarcabile, cu o multitudine de
utilizari si o buna comportare pe durata
a catorva decenii.
Prin utilizarea caramizilor si
placilor izolatoare pe baza de aschii de
lemn se realizeaza protectia mediului
ambient deoarece carbonul inmagazinat
in aceste aschii de lemn nu mai este
evacuat in atmosfera sub forma de CO²
(dioxid de carbon), gaz cu un pronuntat
efect de sera, prin ardere sau alte
procese de descompunere.
 Principalele AVANTAJE ale caramizilor bio-ecologice si a sistemelor de constructie
realizate din acestea :
•Caramizile ecologice sunt executate din materii prime naturale:aschii de lemn,aditivi
minerali,ciment si apa
•Nu contine aditivi toxici
•Nu emana substante volatile in productie si in exploatare ,astfel e nepoluant
•Recomandat pentru persoanele cu sensibilitate si alergice
•Energie inmagazinata mica in procesul de productie - material ecologic
•Aschiile de lemn nu putrezesc in contact cu apa ,sunt mineralizate
•Ofera siguranta marita la cutremur
•Asigura o buna izolatie fonica
•Sunt ignifuge
• Indeplinesc toate conditiile termice datorita izolarii interioare si exterioare a peretilor atat, iarna
cat si vara
•Asigura difuziunea vaporilor de apa ( peretii respira ca o epiderma)
•Costurile de intretinere a constructiei din punctul de vedere al energiei termice consumate scad cu
40% fata de cele clasice,constructia amortizandu-se rapid
•Se preteaza la orice forma de constructie
•Se asambleaza usor si simplu ,in sistem lego
Pe acelasi principiu de realizare se pot executa elemente speciale precum : elemente de
centura,caramizi de compensare,buiandrugi de exterior si interior.
 Acoperisul Verde
Folosirea vegetatiei pe acoperisuri nu este o inventie moderna. Daca in trecut
acoperisurile verzi alcatuite din iarba aveau ca scop izolarea acoperisului pentru a impiedica
acumularea apei sau a infiltratiilor, in prezent aceasta optiune reprezinta o alternativa pentru un
mediu mai putin poluant.
 
Din ce este alcatuit un acoperis verde?
Stratul de verdeata presupune existenta unui strat foarte subtire de sol sau altfel de suport pe
care creste iarba. Greutatea acestui strat poate varia de la 50kg/mp pana la 200 – 500 kg/mp in
functie de grosimea stratului de sol.

Tipuri de acoperis verde

In functie de plantele alese pentru acoperire, se diferentiaza doua tipuri de acoperis: de tip
extensiv si intensiv.
Acoperisul de tip extensiv presupune un strat foarte subtire de sol pe care cresc plante extreme
de tolerante ce nu implica o ingrijire speciala sau nu necesita aproape deloc ingrijire.
Spre deosebire de acesta, acoperisul de tip intensiv presupune existenta unui strat mult mai
gros si afanat de sol si care poate arata ca orice alta gradina cu copaci si tufe. Acest acoperis
necesita aceeasi ingrijire ca si o gradina obisnuita si poate fi realizat doar in cazul acoperisurilor
solide care suporta aceasta incarcare.
Avantajele unui acoperis verde:

Energie economisita
Acoperisurile verzi pot economisi in multe feluri energia necesara unei cladiri. Climatizarea unei locuinte este mult
mai usor de realizat atunci cand aveti instalat un acoperis verde. De exemplu, un acoperis din bitum, negru poate ajunge foarte usor
in timpul verii pana la 80 grade. Cu un strat de sol deasupra sa si plante care ii tin umbra, un acoperis verde este protejat astfel incat
temperatura sa nu depaseste valorile temperaturii aerului inconjurator.
Pe langa acest efect, plantele ajuta la evaporarea apei, creand un efect de racire, dand senzatia unui aer umed.

Izolare si protectie impotriva vantului

Pe timp de iarna, stratul de pamant de deasupra membranei acoperisului ofera o izolare suplimentara. De exemplu, in
zone precum Scandinavia casele sunt foarte bine izolate, dar in alte climate mai calde, un acoperis verde, in special in varianta cu
strat mai gros de sol si afanat, poate sa se faca foarte usor diferenta daca este nevoie sau nu de incalzirea acestei locuinte.
In ceea ce priveste protectia impotriva vantului rece pe care o poate oferi un acoperis verde sau o fatada imbracata in
iedera, aceasta poate fi de o valoare economica apreciabila.

Cresterea duratei de viata a membranei acoperisului

Un alt mod prin care un acoperis verde va poate ajuta sa economisiti bani si energie este protectia pe care o asigura
membranei acoperisului. Rezistenta in timp a unui acoperis din bitum, de exemplu este de 25 ani. Dupa aceasta perioada este
necesara inlocuirea sa.
Razele ultraviolete emise de soare fac suprafata mai rigida, casanta, apoi deformarea suprafetei determinata de
fluctuatiile de temperatura impreuna cu pierderea elasticitatii produc fisuri in aceasta membrana ducand la deteriorarea sa in timp.
Temperaturile foarte mari (peste 60 grade) inmagazinate de catre aceste membrane determina in timp imbatranirea
lor, insa un acoperis verde poate mari speranta de viata a unei membrane pana la 60 de ani intrucat o protejeaza de expunerea
directa la razele ultraviolete si fluctuatiile de temperatura, conform unor studii efectuate in Germania.
 
Intarzierea precipitatiilor
Un important efect al acoperisurilor verzi este acela de a retine o parte din cantitatea precipitatiilor
atmosferice si de a intarzia caderea acestora direct pe sol. Atunci cand se inregistreaza o cantitate mare de
precipitatii intr-un interval foarte scurt de timp, ne confruntam cu o saturare a substratului unui acoperis verde,
iar excesul de apa se va scurge. Chiar si asa, exista o oarecare intarziere a caderii precipitatiilor, astfel incat apa
nu ajunge toata in sol in acelasi timp provocand inundatii.
In medie, un acoperis verde de tip extensiv cu un strat de 5 cm poate retine pana la 50% din
precipitatiile anuale – apa care se evapora!

Sanatate si mediu
Exista cateva efecte pozitive pentru comunitate si mediul inconjurator care pot fi obtinute prin
instalarea unui acoperis verde.

Efectul de sera
Acest efect poate influenta in mod direct temperatura in orase, astfel incat in spatiul urban se
inregistreaza temperaturi cu mult mai mari decat in zonele rurale. Cauza principala a situatiei actuale o
constituie acumularea foarte mare de cantitati de piatra, beton, asfalt din orase care absorb caldura soarelui in
timpul zilei si o emana in timpul noptii. La aceasta se adauga si lipsa vegetatiei, a copacilor din marile orase.
Asa se face ca in timpul noptii temperatura creste iar oamenii nu pot dormi din cauza caldurii.
Costurile determinate de folosirea aparatelor de aer conditionat sunt in continua crestere.
Au existat cazuri in care persoane in varsta au murit din cauza temperaturilor foarte ridicate.
In acest context, acoperisul verde poate fi o alegere benefica intrucat ofera umbra, stopeaza
inmagazinarea de caldura in membrana acoperisului iar prin procesul de transpiratie plantele emana un aer
umed care ajuta la imbunatatirea climatului local.
 
Izolare fonica
Un alt pericol al zonelor urbane este zgomotul.
Am devenit atat de familiarizati cu ecoul constant al zgomotului din trafic incat abia daca sesizam
disparitia acestuia odata ce parasim spatiul urban si ne indreptam catre locuri mult mai linistite, la
munte sau la tara.
O suprafata neteda precum o pajiste sau un acoperis verde tind sa absoarba zgomotele in loc sa le
reflecte asa cum fac alte materiale sau constructii.

Radiatiile electromagnetice
Studiile efectutae de catre profesorul german, Gernot Minke au demonstrat ca
acoperisurile verzi pot reduce efectele radiatiilor electromagnetice.

Particulele de praf, poluarea

Particulele de parf, incluzand particule de metale grele si alti factori poluanti care circula
in aer, pot fi retinute in substratul acoperisului verde in loc sa pluteasca libere in aer si sa ne
perturbe respiratia sau sa polueze apa raurilor si lacurilor.
Cea mai mare problema globala este efectul de sera.
Incalzirea globala este cauzata de cantitatea tot mai mare de CO2 si alte gaze precum
ozon (O3) care intalnind masele de aer cald din atmosfera, atrag caldura soarelui incalzind
pamantul. Activitatile umane din ultimii 150 de ani au determinat crestrea cantitatii de CO2 din
atmosfera provocand efecte negative asupra intregului climat global. Vegetatia acoperisurilor verzi,
precum si restul vegetatiei folosesc CO2 pentru procesul de respiratie, si astfel se reduc efectele
negative ale poluarii. Cu siguranta, ca nu doar acoperisurile verzi vor reusi sa reduca nivelul
poluarii globale, insa impreuna cu alte solutii si proiecte ne-am putea indrepta intr-o directie buna
astfel incat sa oferim conditii mai bune de viata.
Recrearea si santatea

Studiile au aratat ca prin vizite repetate in spatiile verzi pacientii unei

clinici s-au recuperat mult mai repede decat ceilalti pacienti care au ramas in
camerele lor. Un alt amanunt care face diferenta este privelistea! In functie de
privelistea de care beneficiati atat la birou, cat si acasa aceasta va poate oferi
imaginea unui mediu relaxant in contrast cu imaginea orasele stresate. Am
pastrat pentru incheiere cateva informatii inedite despre acoperisurile verzi.
 Acoperisul din stuf
Stuful este unul din putinele materiale traditionale care au
reinceput sa fie folosite in domeniul constructiilor.
Se pare ca atributele sale sunt din nou apreciate asa cum se cuvine si, in
consecinta, din ce in ce mai multi proprietari iau in calcul folosirea lui
ca invelitoare pentru acoperisuri.
La montaj se folosesc doua tipuri de stuf: la baza, paie groase,
iar straturile superioare sunt realizate din paie subtiri (calitatea cea mai
buna o are stuful recoltat din zonele salmastre). De aceea trebuie sa
aveti in vedere sa achizitionati ambele tipuri de stuf in proportie
corespunzatoare.

Motive pentru care sa alegem stuful?

- este ecologic;
- este un excelent termoizolant;
- nu costa mai mult decat alte invelitori;
- are o durata de viata mare;
- design placut.
 Etape de lucru
1. Construirea sarpantei
Sarpanta trebuie sa respecte doua conditii esentiale pentru montajul stufului: sa fie suficient de rezistenta si sa aiba un
unghi care sa faciliteze scurgerea apei.
2. Montajul schelei
Grinzile din lemn se monteaza in plan vertical din metru in metru. Pe acestea se pozitioneaza scanduri. Latimea lor
trebuie aleasa cu grija, deoarece ea va da grosimea stratului de stuf. Dupa stabilirea pozitiei, scadurile sunt fixate in cuie.
3. Pozitionarea maldarelor
Primul strat de stuf (cu pai gros) se asaza pe sarpanta. Maldarele se pozitioneaza cu baza pe scandura montata anterior.
Peste acest strat se asaza un al doilea strat cu paiul subtire.
4. Fixarea maldarelor
Maldarele sunt fixate cu o rigla din lemn care se leaga de structura sarpantei de dedesubt in asa fel incat stuful sa fie
presat. Legaturile gramezilor se desfac, iar stratul de stuf se niveleaza.
5 .Batutul stufului
Cu ajutorul unei unelte speciale numite "pieptene", stuful este batut de la baza spre varf. Tehnica presupune obtinerea
unui strat uniform pana la rigla de lemn.
6.Cusutul stufului
Dupa ce stratul a fost uniformizat, este cusut de o grinda a sarpantei cu sarma galvanizata cu grosimea de 1,4 mm. Pentru
cusut, sunt necesare doua persoane care folosesc o tija metalica prevazuta in varf cu un orificiu.
7.Montajul stratului 2
Intreaga operatie se repeta, luandu-se drept baza rigla din lemn cu care a fost fixat primul rand de maldare. In functie de
lungimea sarpantei se stabileste si numarul de randuri (in cazul de fata au fost montate patru randuri).
8.Montajul pe coama
Snopurile de stuf legate cu sarma de grinda coamei sunt asezate longitudinal pe coama casei. Peste acestea se realizeaza o
impletitura din manunchiuri de stuf. Stuful folosit la impletit se uda cu 24 h inainte pentru a deveni flexibil.
9.Fixarea coamei
Impletitura de pe coama este fixata de structura acoperisului cu o rigla din lemn care se leaga cu sarma . La final, riglele
folosite la montaj sunt indepartate, iar intreaga suprafata a acoperisului este finisata in asa fel incat sa devina plana.
 Acoperisul de stuf tine 50 de ani. Este pur
ecologic. Pasteaza racoare vara, si caldura iarna.
Casa cu acoperis de stuf este un exemplu viu
de arhitectura organica. in timpul nostru renasterea
traditiilor de fabricare a acoperisurilor din stuf este
cauzata de dorinta de a crea locuinte ecologice, insa
aceasta tehnologie alternativa de constructii are,
desigur, avantaje si dezavantaje.
Acoperisul din stuf a fost raspandit datorita
climatului sanatos in casa. Trestia asigura o izolare
eficienta si creeaza o atmosfera neobisnuita de confort.
Chiar si la temperaturi extrem de reci aerul in mansarda
nu ajunge la punctul de roua la care pe suprafata
tavanului se acumuleaza umiditatea condensata,
deoarece la o grosime de 35 cm, coeficientul de
conductivitate termica constiuie 0,32 W / (grade *m2).
In timpul verii, acoperisul „moale” de stuf
protejeaza spatiul de la supraincalzire - in casa domina
o racoare placuta. Acoperisul de stuf  protejeaza bine
casa de ploaie si de apa. Chiar si in timpul ploii
prelungite apa penetreaza in acoperis doar la 3 ... 5 cm.
 Unul dintre principalele avantaje ale acoperisului de
stuf este durata de utilizare. Cu cât mai abrupta este panta, cu
atat mai bine se revarsa apa in jos si mai durabil va fi
acoperisul de stuf. in tarile europene acoperisul de stuf se
construieste cu o panta de cel putin 50 grade. Se crede ca,
acoperitul de stuf, instalat cu o desfasurare corecta a lucrarilor, 
va dura 40 ... 50 de ani. Pentru o baza de calcul se ia o valoare
medie de zvantare a acoperisului, care este egala cu 3 ... 5 cm
in 10 ani.
Unul dintre principalele dezavantaje ale
acoperisului de stuf este un pericol de incendiu, deoarece
temperatura de aprindere a stufului constituie 300 de grade
Celsius. Tentative de a imbunatati rezistenta la foc a
materialelor cu substante ignifuge au fost gasite
necorespunzatoare cerintelor biologice. Utilizarea sistemelor
automate cu alarme de incendiu si instalatii de ploaie mareste
foarte mult costul constructiei.
Pentru acoperisuri de stuf sunt caracteristice linii
curbe ale lucarnelor, tranzitii elegante ale jgheaburilor, plasarea
reusita a hornurilor. Toate tranzitii intre elementele de
imperechere, de obicei, au o forma rotunjita datorita stabilirii in
aceste locuri  a staturilor mai groase (de 1,5 ... 2 ori) de stuf.
Este dorit ca hornul sa fie plasat astfel, incat linia de creasta sa
fie la centru.
 Paianta
Paianta este un tip constructiv traditionat care imbina echilibrat o
structura portanta din lemn cu inchideri elastice din argila de constructie
amestecata cu paie pe un suport din impletitura de nuiele. Traditional argila
folosita in acest tip de constructii se incadreaza in categoria argilelor "usoare",
neavind rol structural, ci doar rol de inchidere si termoizolant. Impletitura de
nuiele de salcie cu grosimi de 1 pina la 2 cm se "bulgarete" pe ambele parti si apoi
se tencuieste.
Argila usoara cu paie este un amestec de paie si argila, a carei densitate
bruta este mai mica ca 1200 kg/mc. Ce fel de paie se foloseste pentru aceasta este
discutabil. Unii autori recomanda paiele de secara, altii paiele de griu sau ovaz.
Pentru tencuieli din argila sint preferate paiele de orz, pentru ca sint mai moi. Mai
important decit tipul de paie este structura tulpinii. Un cistig pentru cresterea
capacitatii termoizolante este folosirea paielor subtiri cu tulpini rezistente, care nu
se strivesc. Paiele trebuie sa fie uscate si sa nu miroasa a mucegai.Lungimea
paielor nu trebuie sa fie mai mare decit grosimea elementului de contructie.
 Amestecul de paie cu argila de poate realiza in 2 moduri: stropirea paielor cu argila (in stare
fluida), sau scufundarea paielor intr-o baie de argila lichida. In primul procedeu se toarna argila peste paie
si se amesteca pina tulpinile de paie sint bine acoperite de amestecul argilos, lucru usor de controlat optic.
In cel de-al doilea procedeu se amesteca paiele cu gunoi de grajd intr-o baie de argila, prin calcare cu
picioarele - traditional. In literatura veche se recomanda ca amestecul sa fie lasat de la 6 pina la 24 de ore
astfel incit paiele sa "traga" – paiele absorb umiditate si se inmoaie. Prin aceasta paiele devin mai
maleabile, iar argila mai lipicioasa. Totusi in ziua de azi paiele au peretii tulpinilor mai subtiri si pot fi
usor prelucrate imediat dupa ce se umezesc. O determinare precisa a compozitiei amestecului nu este
posibila, deoarece aceasta depinde nu numai de variatia densitatii in stare bruta sau uscata, ci si de tipul de
paie, modul de asezare, de lungime ca si de modul de pregatire ale amestecului. Uscarea unui perete de
14-18 cm dureaza intre 2 si 6 luni. Cu cit amestecul contine mai multa fibra si lut cu atit timpul de uscare
este mai lung.
In procedeul argilei amestecata cu paie se atrage atentia asupra citorva probleme care pot
aparea:
- este posibil ca dupa numai citeva zile sa apara mucegai si sa se formeze chiar din timpul constructiei
miros puternic, iar in cazuri extreme sa apara alergii la oameni cauzate de mucegai si ciuperci. De aceea
trebuie avut grija ca toate partile de constructie sa fie bine ventilate, iar inchiderile de argila cu paie sa se
usuce cit mai repede cu putinta.
- este posibil ca un amestec cu denistate prea mica folosit in pereti cu grosimi mai mari ca 25 cm sa apara
complet uscat pe dinafara, dar la interior chiar si dupa luni de la executie sa ramina umed si sa putezeasca
paiele.
- la uscare peretilor amestecul de argila cu paie se contracta astfel incit apar fisuri la marginile panoului de
umplutura. In acele locuri exista pericol de formare de punti termice si de infiltratii de apa sau formare de
condens. Aceste fisuri pot fi impiedicate prin folosirea in amestec si a diverse adaosuri minerale poroase.
 Problema mirosului este una din
cauzele cele mai mari pentru care lumea
refuza acest tip de inchidere la o structura
de lemn. Fisurile aparute la uscare sint de
asemenea un considerent estetic care
conduce la respingerea tehnicii. Acestea
se pot totusi evita si controla, cu un
minim de cunostinte, prin practica si
atentie la executie. Acestor dezavantaje li
se adauga citeva avantaje majore:
constructie ecologica cu tot ceea ce
implica aceasta notiune (termoizolatie
eficienta, consum redus de energie,
material natural si reciclabil, aspect si
ambianta placuta confortabila, etc.).
Ce este o constructie din paianta

De la finele sec. al XIII-lea si pana in sec. al XVII-lea s-au construit in Europa

numeroase case din paianta. Pentru a se construi o astfel de cladire era inaltat mai intai un schelet,
adica o structura tip grila care permitea obtinerea unui spatiu locuibil mai mult sau mai putin vast.
Structura respectiva era compusa din baghete si panouri cu umplutura. Sistemul de sustinere era
compus din grinzi de sustinere, centuri inferioare, rigle, barne neprelucrate din lemn de stejar.
Toate aceste elemente erau suprapuse sau imbinate cu nut si feder. Panourile, respectiv materialul
de umplutura, se compuneau dintr-o impletitura tencuita, realizata din stinghii de lemn, infasurate
in paie, lut, caramida sau piatra de prund. Datorita faptului ca o cladire din paianta nu avea
stabilitate prin propria ei greutate, era necesar ca aceasta sa fie intarita pe directia peretilor, adica
in unghi drept. Tehnica de constructie cu paianta s-a dezvoltat pornindu-se de la vechile
constructii pe piloni. Acest gen de constructie se intalnea foarte frecvent in zonele cu paduri de
stejar. Casele din paianta mai pot fi admirate si astazi in orasele germane Limburg an der Lahn,
Esslingen si Marburg.
 
Case din baloti de paie
Casele de paie, pe cat de vechi sunt, pe atat de noi devin. Arheologii spun ca
oamenii si-au construit locuinte „captusite” cu paie sau fan inca din cele mai vechi timpuri.
O asemenea casa, pe langa confort si economie, ofera si un aspect placut si odihnitor, atata
timp cat este finisata corespunzator.
Ridicarea unei asemenea case este cu mult mai ieftina decat oricare alta. Oamenii
mai priceputi si le pot zidi chiar singuri, cu putina sfatuire din partea unui specialist. Ajutor
de specialitate este necesar in ceea ce priveste structura de rezistenta a casei, calculele ce
trebuiesc facute acum fiind foarte importante.
Zidirea unor pereti din baloti de paie, imbracati cu lemn, s-a dovedit a fi cea mai
ieftina si eficienta metoda de a reduce consumul de energie al locuintelor in orice anotimp.
Acesti pereti grosi, realizati in intregime din materiale ecologice, naturale si oarecum ieftine,
ofera racoare in vremea verii si caldura in vremea iernii.
 Balotul de paie este deci un izolator perfect, care nu permite pierderea caldurii prin
pereti, in timpul iernii, iar vara impiedica incingerea locuintei, pastrand o racoare mai mult decat
confortabila
Zidurile inaltate din baloti de paie au o grosime de aproximativ o jumatate de metru.
Peretii din baloti de paie se acepera cu lemn sau orice alt material, atat in interior, cat si in exterior.
Materialul folosit, cat si grosimea acestuia, impiedica transferul de caldura. De asemenea transferul
de caldura este impiedicat si de nenumaratele „camarute” de aer din firele de paie.
Casele de paie si lemn sunt uimitor de rezistente, datorita materialelor folosite, acestea
facand fata foarte bine cutremurelor. Structura de rezistenta a casei se poate face fie din fier, fie din
lemn de esenta tare. Ansamblarea casei se face cu ajutorul unor legaturi sau dispozitive metalice, cu
suruburi.
Fundatia unei asemenea case poate fi zidita din pietre de rau, lipite intre ele cu mortar.
Cand se construieste temelia si baza casei, in aceata se fixeaza tepuse de lemn, care vor impiedica
paiele sa alunece. De asemenea, balotii de paie for fi si ei legati intre ei.
Acoperisul casei se construieste separat, el fiind adaugat mai apoi pe stalpii de rezistenta
ai casei, structura lucrata din lemn de esenta tare sau din fier si otel. Datorita structurii de resistenta,
greutatea acoperisului nu este sustinuta de pereti, ci numai de stalpii de lemn sau de metal.
Rezista la inundatii si incendii

Principala problema de care se lovesc cei ce vor sa-si construiasca astfel de case nu este
reticenta generala cu care  lumea priveste astfel de proiecte in Romania, ci lipsa totala a legislatiei
privitoare la constructiile alternative. Din pacate, in Romania nu exista nici un fel de studiu referitor
la constructiile din materiale ecologice si, din aceasta cauza, legislatia privitoare la astfel de
constructii lipseste cu desavarsire. Totusi, in tarile din vest precum Germania sau Franta s-au facut
nenumarate teste de rezistenta la cutremur, eficienta termica, permeabilitate, risc de incendiere sau
rezistenta in timp. Rezultatele au fost exceptionale, fapt ce a dus nu numai la crearea unor
normative favorabile, dar si legislatie pentru subventionarea acestui gen de locuinte. Este un lucru
exceptional, din care Romania ar putea profita si economisi timp si bani, printr-o corelare a
legislatiei Europene, dar acest lucru nu o sa se intample prea curand.

Principalele temeri ale oamenilor referitore la balotii de paie ca material de constructie

sunt legate de rozatoare, riscul de incendiu sau permeabilitate. Solutiile pentru aceste probleme
constau in aplicarea unei tencuieli de pamant peste baloti, ceea ce face ca zidul sa devina ignifug si
impermeabil. Asta inseamna ca, daca “mortarul” a fost aplicat uniform pe intreaga suprafata, aceste
trei probleme dispar definitive.

In acest caz, casa de paie nu este privita doar ca pe o alternativa ecologica, care prezinta
siguranta si confort, ci si una foarte accesibila financiar. in doua saptamani cu doar 6000 de euro se
poate ridica o astefel de constructie care sa gazduiasca confortabil o familie cu cinci membri.
 Casa din bambus
Natura este uimitoare. Aproape zilnic aflam noi feluri in care putem (re)integra
natura in viata noastra. E ca un fel de intoarcere la radacini, pentru ca descoperi, la fel ca
stramosii nostrii, ca aceste elemente naturale sunt de multe ori mai bune, mai economice
si mai practice decat cele fabricate prin procese complexe.
Bamsbusl este usor, flexibil si foarte rezistent. Din bambus se fac tot felul de covorase,
ghivece si chiar obiecte de mobilier, iar in Asia, unde creste din abudenta, bambusul este
folosit si in constructii (la acoperisuri, garduri, podele).
Cum bambusul este un material ieftin doi absolventi de design, Esan Rahmani
si Mukul Dample, au proiectat o casa-pavilion construita in principal din bambus, cu un
spatiu larg in centru, un bazin alimentat cu apa de ploaie care se scurge pe tulpinile de
bambus si ventilatie naturala. Desi a fost initial gandita pentru a adaposti oameni fara
locuinte, facilitatile moderne si designul futuristic o fac potrivita pentru orice alta
destinatie.
Daca vrem sa traim intr-un mediu sanatos,
atunci sa construim sanatos!