Arta provincială

Coman Ioana-Alexandra
Arta
Arta provincială romană in Dacia se alcătuiește și se dezvoltă în
legătură cu nevoile vieții.
Ea nu este o artă de factură superioară și de mare valoare ci mai
degrabă o artă modestă , creată mai adeseori de simpli meșteri
decât de adevărați artiști .
Ramura de artă care își gasește in Dacia o largă aplicare este
arhitectura civilă ,religioasă și militară.
Cea mai veche și totodată cea mai remarcabilă construcție din
Dacia este podul peste Dunare, construit in răstimpul dintre
cele doua razboaie dacice, între localitățile antice Pontes în
Moesia Superior si Drobeta (Turnu Severin) în Dacia. Operă a
vestitului arhitect Apollodor din Damasc, care a facut însusi o
descriere a temerariei lui realizari, ce nu a ajuns pana la noi, dar
despre care amintește Procopius in secolul al VI-lea.Podul este
una dintre cele mai însemnate creații ale arhitecturii romane.
Arhitectura
Arhitectura era o artă cu o veche tradiție la romani,
bucurându-se de mare prestigiu.
Vitruvius a fixat încă de la sfârșitul secolului I î.e.n., în
tratatul său despre arhitectură , regulile care trebuiau să
fie avute în vedere și canoanele care trebuiau aplicate la
întemeierea unui oraș nou .
Aceste reguli au fost respectate și cu prilejul întemeierii
coloniei Ulpia Traiana,facută pe un teren nelocuit
înaite,astfel aplicarea canoanelor urbanismului s-au putut
face făra nici o restricție .
Nu ni s-a păstrat planul orașului,despre care știm ca era
săpat pe o placă de bronz și apoi copiat pe altele de
marmură,care erau expuse
Cercetarile arheologice au pus in lumină planul
regulat geometric al orașului.
Artera principala kardo era orientată pe direcția N-S,
iar perpendicular pe ea, axul numit decumanusc, pe
direcția E-V. Aproape de intersecția lor a fost plasat
forul. Paralel cu cele doua artele principale au fost
trasate strazile.
 Palatul Augustalilor ( Aedes Augustalium) este cea
mai monumentală cladire dezvoltată la Ulpia Traiana.
A servit ca sediu al ordinului Augustalilor.
Cladirea dateaza de pe la mijlocul secolului al II-lea e.n
Este un ansamblu arhitectural închis de forma
rectangulară,alcatuit din două părți grupate în jurul a
doua curți : curtea mare si curtea mica .
Amfiteatrul de la Sarmizegetusa, important prin
ruinele sale rămase pâna astazi in picioare.Nu se
deosebește ca plan de amfiteatrele din celelalte
provincii romane.
Data construirii nu se cunoaște, dar in 158 se fac
reparații.
Este alcătuit din doua părți principale: arena și cavea
(tribunele pentru spectatori).Arena era desparțită de
tribune printr-un zid înalt de 3 m, cu un parapet
deasupra.La capatul axului lung se aflau cele 2 porți pe
care intrau gladiatorii, iar la capatul axului mic alte 2
intrări care din arenă dădeau în câte o cameră de
serviciu. Publicul intra in amfiteatru prin 12 porți
deschise în zidul exterior.Ei ședeau în tribune pe banci
de piatră sau de lemn.
Planul amfiteatrului de la Sarmizegetusa.
Arhitectura religioasă
Arhitectura religioasă este reprezentată de temple și
alte construcții sacre.
In Dacia templele,identificate de divinitațile carora le-
au fost închinate, reproduc în mare tipul de templu
greco-roman.
El este construit pe o platforma (podium), puțin
ridicat față de terenul sau curtea înconjurătoare . Are o
formă patrulateră alungită cu pronaos în față, o
singură navă (cella),care în caz ca templul este
închinat unei triade este împărțit in trei.Altarele de
jertfă se gasesc jos, în fața scarilor de piatră care urcă
pe platformă la templu.
Templul zeilor
sirieni de la
Sarmizegetusa
Arhitectura militară
Este bine reprezentată in Dacia prin castre și
fortificații de toate caregoriile.
Ele erau construite după regulile si canoanele
arhitecturii militare ,așa cum le cunoaștem din tratatul
despre fortificații al lui pseudo-Hyginus.
În urma studierii a aproximativ 200 de capiteluri descoperite
in Dacia intracarpatică,majoritatea în marile centre :
Apulum, Ulpia Traiana Sarmzegetusa ,
Potaissa,Napoca,Porolissum,Micia; s-a încercat stabilirea
tipologiilor acestor elemente arhitectonice. Cele 200 de
capiteluri reprezintă toate cele 5 ordine de arhitectură :
doric,toscan,ionic,corintic și compozit
Capitelurile toscane – caracteristicile lor: b0mbarea echinei
și gâtul delimitat de fusul coloanei printr-un astragal; se
întâlnesc reproduse perfect pe un mic capitel din
Napoca(care constitue un adevărat model de capitel toscan).
Capitelurile ionice – se clasifică după dispunerea volutelor
în: capiteluri cu baluștri unul de la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa și doua de la Potaissa.
capitelurile cu volutele pe diagonală unul de la
Cășei si unul de la Potaissa.
Capitelurile compozite –sunt extrem de rare in
provincia carpatică.Ele posedă voluta capitelului ionic și
ornamentica coșului capitelului corintic.Voluta
capitelului ionic (este rezultatul unei muluri aparte
paralelă cu abacul) combinată cu frunze de acant ,
permite încadrarea unui capitel în ordinul compozit.
Capitelurile dorice –au fost subdivizate în 2 tipuri :
Tipul 1-cuprinde așa numitele capiteluri dorice
grecești cu echină simplă,neornamentată.
Tipul 2-este constituit de capitelurile dorice romane al
caror specific îl constitue echina ornamentată de obicei
cu ove și vârfuri de săgeți.În cadrul acestui tip deosebim
doua variante : a) torul este nedecorat
b)torul decorat cu perle

Capitelurile corintice- în funcție de decorul cu frunze de acant
dispuse pe un singur registru,două sau trei registre se pot stabili trei
tipuri:
Tipul 1-coșul decorat cu un singur registru de frunze
Tipul 2-cu decorul coșului dispus în două registre de frunze de
acant,palmier sau combinate.
Tipul 3-decorație dispusa pe trei registre.
Pe lângă elemente clasice ( preocupări de urbanism,introducerea
edificiilor-tip civile și militare , respectarea proporțiilor în
realizarea ansamblurilor ) , arhitectura Daciei oferă și aspecte
provinciale: a)abateri de la canon,fie plin simplificări de muluri la
diferite piese,fie prin încălcarea anumitor reguli de dimensionare;
b)electismul unor edificii( prin folosirea mai multor ordine
arhitecturale) sau a unor subansambluri ( combinații hibride la
coloană,baza,fusul și capitelul aparținând unor ordine diferite.)
Provincialismul mai aduce in Dacia doua aspecte:1)o coloană strict
locală,la nivel de oraș. 2) legat de decorația unor elemente
arhitectonice: motive vegetale,zoomorfe,figuri umane și
mitologice ,diverse obiecte si simboluri.
Tipologia capitelurilor dorice și corintice in
Dacia.
Capitelul din Napoca.
Fragmente din echină cu Motive decorative identice
reprezentarea uneltelor de la Sarmizegetusa (c,d) și
pietrar. Aquincum(a,b)
Ocupațiile artistice in Dacia
Un bogat material arheologic atestă in Dacia practica
diferitelor meserii artistice:existau constructori-
arhitecți(architecti),cioplitorin și chiar sculptori în piatră
(lapidarii sculptores),gravorii pietrelor fine (cavatores
gemmarum), turnătorii statuetelor din bronz și lut (sigillarii)
ori plumb (plumbarii) , pictorii
(pictores) ,mozaicari,sticlari,etc.
Muzeele posedă numeroase mărturii ale activitații lor , în
schimb cunoaștem puține despre persoana acestora, rareori de
știm numele.
Un document excepțional îl constitue o statuie de la Ulpia
Traiana Sarmizegetusa ,înfățișând o femeie care se sprijină cu
brațul stâng de un altar; pe acesta se află inscripția Cla(udius)
Saturnin (us) sculpsit.Unul din cazurile rare când se cunoaște
autorul unei lucrări sculpturale.
Lapidarii(lapicidae) ocupă un loc aparte între condiția
de meșteșugar și cea deartist.Lapidarii nu sunt simpli
muncitori-tăietori de piatră,ci artizanii care prelucrează
piatra , transformând-o în elemente arhitectonice sau
monumente sculpturale.
Cei mai mulți lapidari aveau atelierele în orașe sau în
localitați rurale,unde aveau contact permanent cu
clientela,dar se mai găseau și în cariere de piatră sau în
imediata lor apropiere.
Lucrările cele mai grele în carierele de piatră le
îndeplineau sclavii sau condamnații la mucă silită.
La Ulpia Traiana cercetările mai vechi au pus în evidență
funcționarea unui atelier de cioplit piatră pentru
construcții -numeroase monumente de aici prezintăo serie
de particularitați de ordin stilistic.Este atestată nu numai
existența atelierelor, ci si a unei maniere artistice proprii.
Sculptura
Ramura cea mai reprezentativă a artei provincilae romane o
constitue in Dacia sculptura,în piatră sau în bronz,de caracter
profan sau religios,realizată sub formă de statui sau reliefuri.Ea
reprezintă aspectul cel mai interesant al artei provinciale romane.
Statuile sunt puține la număr și reprezinta: împărați,demnitari
provinciali sau divinitați, iar statuile funerare reprezintă bărbați și
femei în ținută obișnuită.
În arta statuară trebuie sa deosebim net produsele locale,mai
modeste ca realizare artistică de cele executate în afara Daciei,de
catre artiști talentați,ale caror opere se situeaza la nivelul cel mai
înalt al epocii; cum este de exeplu frumoasa statuie ecvestră de
bronz, în marime naturală a Împăratului Caracalla,descoperită in
fragmente la Porolissum.Este o operă remarcabila a unui artist de
seamă de la Roma
Se presupune că cea mai veche statuie imperială din Dacia ar fi
una a Împaratului Traian, din pretoriul castrului de la
Drobeta,din fața podului de piatră de peste Dunare.
Arta statuară religioasă – reprezintă divinitați în atitudini
consacrate, aproape hieratice,însoțite desimboluri
caracteristice,cum sunt de exemplu statuile înfățișândul pe
Iupiter pe tron , pe Cybele șezând pe tron susținut de lei.
Cele mai numeroase lucrări de artă plastică din Dacia sunt
reliefurile de cult sau votive și funerare .Cele de cult sau votive
se referă la cele mai variate divinități adorate în Dacia , ca:
Mithras,Liber, Libera , Silvanus,Mercur, Fortuna,
Apollo ,Pluto ,geniile ,etc. Ele redau scene mitologice,ca și
figurile de divinități în atitudinile cunoscute și tradiționale.
În ansamplu arta sculpturală din Dacia este modestă în ce
privește concepția cât și executarea .Sculptorii din Dacia sunt
mai adeseori pietrari,mai mult sau mai puțin iscusiți .Ei
lucrează folosind albume de modele (ca și in restul Imperiului) .
Arta provincială în Dacia îmbină influența curentului
italic și a stilurilor din provinciile dunărene și apusene
cu cele venite din sudul tracic sau grecesc sau
orientul egiptean .Ateliere de sculptură și pietrărie
existau in Dacia mai ales în orașe și în așezările de
lângă castre.
Pictura nu s-a păstrat aproape deloc , dar existența ei
a fost de mai multe ori semnalată atât la Ulpia Traiana
cât si la Apulum .Două inscripții menționează
pictarea unui portic , picturam porticus, probabil al
clădirii augustinilor de la Ulpia Traiana de catre Tib.
Cl(audius) Ianuarius.
Urme de pictură s-au păstrat și pe unele reliefuri de
piatră .
Mozaicurile (opera musiva)sunt mai bine cunoscute . Câteva s-
au descoperit la Sarmizegetusa, altele la Apulum ,unele sunt
doar semnalate la Napoca, Porolissum,etc.
Cele mai remarcabile prin valoarea lor artistică sunt două
mozaicuri descoperite in 1823 la Ulpia Traiana, în afara incintei
fortificate a orașului , înfâțișând două scene cu subiecte din
ciclul razboiului troian: Judecata lui Paris și Implorarea lui
Achile de către Priam .
Un alt mozaic descoperit tot la Sarmizegetusa, în 1832 , avea
partea centrală distrusă , dar în casetele de pe margini s-a păstrat
o figură a zeiței Venus sau Victoria.
Dacia Pontică compensează puținătatea mozaicurilor romane de
la nord de Dunăre,tot ea ne oferă primul exemplar de paviment
lucrat în această tehnică.Într-o formă rudimentară,care folosește
pietre de râu de culoare albă,neagră și maronie.Bordura acestui
mic mozaic descoperit la Callatis,având ca motiv central o
rozetă ,executată în așa-numitul val răsfrânt.
Podoabele
Printre podoabele de aur cele mai cunoscute se
numără cerceii din sârmă trasă ,cu capetele răsucite
unul în jurul altuia.
Colierele descoperite în cetățile greco-romane de pe
litoralul dobrogean se remarcă prin fragilitatea
lor,utilizând deopotrivă perle naturale,pietre
semiprețioase sau sticlă.Un exeplu descoperit la Tomis
se datează din sec. II-III.
Inelele descoperite la Tomis oferă un tablou complet
asupra evoluției acestui fel de podoabe din sec. I î.e.n
până în sec. IV e.n.
Bibliografie:
Mihai Bărbulescu- Interferențe spirituale în Dacia
romană.
Mihail Macrea-Viața în Dacia romană
C. Pop-Puncte de vedere privind arta sculpturală din
Dacia Superioară
M.Gramatopol-Dacia antiqua