URMELE

HOMEOSCOPICE
 Urmele de urechi.
Pavilionul extern al urechii este semnalmentul
anatomic cel mai caracteristic al feţei umane
(Corneliu Panghe), prezentând două caracteristici:
1.este imuabil, ca proporţii şi formă, de la naştere
până la moarte;
2.este unic, neputând exista două urechi cu o
morfologie identică.
 Amprenta de ureche
este imprimată în
special de grăsimi şi
rămâne, de obicei, pe
suprafeţele plane
verticale, cu ocazia
căutării amprentelor
digitale prin prăfuire
(urmele lăsate de hoţ
prin lipirea
pavilionului urechii de
uşă).
Amprentele de urechi, vizibile sau latente,
se fotografiază la o lumină incidentă şi se
transferă cu folio adeziv.
De cele mai multe ori se
imprimă helixul şi lobul,
iar uneori tragusul şi
conca.
Câteodată, în urmă se
disting antetragusul şi
fosetele naviculară şi
digitală.
Identificarea urechii se
obţine prin studierea
formei şi a proporţiilor,
atât ale pavilionului, cât
şi ale unor părţi
componente (helix, lob,
tragus, ante-helix şi
antetragus).
 Sistemul auditiv periferic este împărţit în trei
componente şi anume:
- urechea externă alcătuită din pavilionul urechii
şi conductul auditiv extern;
- urechea medie alcătuită din membrana
timpanică, lanţul osicular, muşchii de la nivelul
urechii medii şi porţiunea pneumatizată a
mastoidei;
- urechea internă localizată la nivelul stâncii
temporalului ce este împărţită în vestibul,
sistemul canalelor semicirculare vestibulare şi
cohleea definită ca fiind organul auditiv.
 Expertiza urmelor de urechi Încă de la
inceputul secolului al XX-lea, specialiștii
au încercat să găsească metode adecvate
de identificare a omului, folosind în
primul rând rezultate fructoase obținute
de Alfonso Bertillom prin măsurătorile
antropometrice.
 Etapele examinarii:
Examinarea separate.
În cadrul examinării separate se studiază și
delimitează caracteristicile generale și cele
individuale atât în urma creată de urechi, cât și în
metodele prelevate de la persoanele suspecte.
Expertul trebuie să aibă în vedere că, în raport cu
natura obiectului primitor, nu întotodeauna
caracteristicile sunt reflectate în totalitatea lor.
 Examinarea comparativă .
În etapa examinării comparative se analizează
coincidențele de mărime și plasament ale
caracteristicilor reliefate în etapa precedenta,
ținându-se seama de eventualele modificări ce
puteau să apară în momentul creării urmei și cel
al prelevării metodelor de comparație.
 Demonstrația.
Exsistența unor puncte
caracteristice coincidente în
urmă și modelul de comparație
se demonstrează cu ajutorul
confruntării, juxtapunerii sau
suprapunerii.
 Formularea concluziei.
Expertul criminalist poate formula,
dupa caz, una din următoarele
concluzii: certa pozitivă sau certa
negativă.
A elaborat: Baciu Nicolae