Sunteți pe pagina 1din 8

Proiect

pe tema : mobila Și vesela


 Mobila este un obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei
locuințe, a unei instituții, etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea, [1]
 destinat multor activități umane, ca statul (exemple: scaunele, taburetele și canapelele),
mâncatului (exemplu: mesele), sau dormitului (exemplu: paturile). Mobila este folosită și
ca să țină obiecte la o înălțime convenabilă pentru lucru (ca suprafețe orizontale deasupra
solului, cum ar fi mesele și birourile) sau ca să stocheze lucruri (exemple: dulapuri și
rafturi). Mobila poate să fie un produs al designului și este considerat o formă de 
artă decorativă. Pe lângă rolul funcțional al mobilei, ea poate să aibă un scop simbolic sau
religios. Poate să fie confecționată din multe materiale, inclusiv metal, plastic, lemn și
uneori fildeș. Mobila poate să fie realizată folosind o varietate de articulații pentru
prelucrarea lemnului, care reflectă adesea cultura locală.
 Oamenii folosesc obiecte naturale, cum ar fi tulpini de copac, roci și mușchi, ca mobilier
încă de la începurile civilizației umane. Cercetările arheologice arată că, în urmă cu
aproximativ 30.000 de ani, oamenii au început să construiască și să-și sculpteze propria
mobilă, folosind lemn, piatră și oase de animale. Mobilele timpurii din această perioadă
sunt cunoscute din lucrări de artă, cum ar fi o figurină Venus găsită în Rusia, înfățișând-o
pe zeiță pe un tron. Prima mobilă existentă supraviețuitoare se află în casele Skara Brae
 din Scoția, și include dulapuri, comode și paturi toate construite din piatră. Tehnici
complexe de construire, ca tâmplăria au început în Perioada Dinastică Timpurie a 
Egiptului Antic. Această epocă a avut piese de lemn construite, inclusiv scaune și mese,
uneori decorate cu metale prețioase sau fildeș. Evoluția designului mobilierului a continuat
în Grecia și Roma Antică, tronurile fiind obișnuite, precum și canapele klinai, polivalente,
folosite pentru relaxare, mâncare și dormit. Mobilele Evului Mediu erau de obicei grele,
din stejar și ornamentate. Designul de mobilă s-a extins în perioada Renașterii italiene a
secolelor al XIV-lea și al XV-lea. Secolul al XVII-lea, atât în ​Europa de Sud cât și în
nordul Europei, s-a caracterizat prin designuri baroce opulente, adesea aurite. Secolul al
XIX-lea este de obicei definit prin stiluri care încep cu prefixul „neo-”, ca neoclasic,
neoegiptean, neogotic, neobaroc, neorenascenist și neorococo. Primele trei sferturi ale
secolului XX sunt adesea văzute drept marșul spre modernism.
 Farfuria  este un obiect de faianță, de porțelan etc, de obicei de formă rotundă, cu
marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. [1]
 Primele farfurii erau făcute din lut, la fel cum mai toate vasele la acea vreme erau făcute
din lut ars. Mai târziu au apărut și farfuriile din argint și aur, iar în prezent farfuriile pot fi
făcute chiar și din materiale precum oțelul inox.
 O cană este un vas cu toartă[1] folosit la băut precum și la scos lichide dintr-un vas mai
mare. Este deseori folosită pentru băuturi fierbinți precum cafea, ceai, ciocolată caldă, vin
 fiert sau supă. Ele pot fi făcute dintr-o mare varietate de materiale, printre care ceramică, 
sticlă (Pyrex), plastic, porțelan, metal, etc. Cănile din perioada antică erau făcute din lemn,
os sau lut. Aplicarea decorațiunilor se face prin mai multe tehnici, printre care serigrafie
 sau pictare manuală.
 Ibricul este o ustensilă de bucătărie folosită pentru fiert cafeaua . Cel mai adesea ibricul este vas
 de metal, de formă cilindrică sau de trunchi de con cu baza mare jos, cu cioc și mîner lung.
Cuvântul "ibric" vine la noi din limba turcă, probabil adus de turci o dată cu obiceiul de a bea
cafea. Cuvântul turcesc "ibrik" are, pe lângă de sensul de ibric, și pe cel de cană sau ulcior.
Pentru pregătitul ceaiului se poate folosi și ceainicul, care se deosebește de ibric prin aceea că are
toartă și capac. Ceainicul poate fi folosit atât la fiertul apei pentru ceai cât și numai la opăritul
ceaiului.

S-ar putea să vă placă și