Vulcanii noroiosi

Vulcanii noroioși reprezintă formațiuni create

de gazele naturale provenind de la 3.000 de

metri adâncime, care trec printr-un sol argilos,
în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele
împing spre suprafață apa amestecată cu
argilă. Nămolul format de acestea iese la
suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact
cu aerul, formând niște structuri conice
asemănătoare unor vulcani .
Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece
vine din stratele de argilă. Se cunosc pe glob în
total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa
sunt foarte puțini vulcani noroioși pe
continent, cum ar fi cei din Buzau, Romania si
din Azerbaidjan, mai mulți există însă sub

mări, cum ar fi spre exemplu vulcanii noroio și
din apele Norvegiei, cei din mările Caspică și
Barents. În afara Europei, fenomene similare
se pot observa în Siberia, Australia și insula
Trinidad din Caraibe.
O erupție actuală foarte gravă a unui vulcan
noroios, care a avut loc la 29 mai 2006, are
loc în estul insulei Java (Indonezia) în
localitatea Sidoarjo, situată la 20 km sud de
importantul oraș Surabaya. Erupția s-a
intensificat cu timpul, ajungând în

noiembrie 2006 până la 125.000 m³ de noroi
pe zi.
În Republica Moldova sunt cunoscute cinci
areale de răspândire a vulcanilor noroioși.
Vulcanii se întâlnesc în bazinul râului
Camenca (afluent de stânga al Prutului), în
preajma comunei Mălăiești, raionul Râșcani;

în valea Răutului în amonte de Bălți, pe
cursul superior al râului Delia, la nord-vest
de comuna Pârlița, raionul Ungheni, în valea
râului Larga (comuna Constantinești), în
valea râului Nârnova și în lunca Prutului, la
sud de satul Bărboieni, raionul Nisporeni.
In România, cei mai cunoscuți și mai
spectaculoși sunt vulcanii noroioși de la
Beciu din Subcarpații Buzăului, dintre Berca
și Arbănași. De asemenea mai există vulcanii
noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici,

care, ca și vegetația specifică asociată lor (în
care se remarcă speciile endemice Nitraria
schoberi și Obione verrucifera) sunt
componente ale unei rezervații naturale.
Rezervația Vulcanii Noroioși, locul unde
„pământul fierbe”, se întinde pe
aproximativ 30 ha între localitățile
buzoiene Scorțoasa și Berca și este formată
din 4 zone: La Fierbători, Pâclele Mari,
Pâclele Mici și Beciu. Vulcanii noroioși de

la Pâclele Mari și Pâclele Mici sunt
cunoscuți ca fiind cele mai reprezentative
regiuni la nivelul întregii țări, în ceea ce
privește resursele de hidrocarburi, care
aparțin sedimentelor din oligocen, miocen
și pliocen.
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici
Este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a aflată pe raza
comunei Berca din județul Buzău. Pâclele Mici
se află la o altitudine de 341 m și au o suprafață
de 16,5 ha.
Flora: 
În preajma vulcanilor noroioși, solul este
sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației
obișnuite. Totuși, anumite specii de plante
special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și
Obione verrucifera găsesc aici un mediu de
viață propice.
