UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Specializarea:geografia turismului

IDENTIFICAREA ȘI DEFINIREA PRINCIPALELOR ELEMENTE

METEOROLOGICE

Student:
GHIVECI ANA-MARIA
GRUPA 106

București,
2022
 CUPRINS
1. DEFINIȚIE

2. ELEMENTE METEOROLOGICE

      2.1. RADIAȚIA

             2.1.1.  SOLARĂ

             2.1.2. TERESTRĂ

             2.1.3.  ATMOSFERICĂ

      2.2. TEMPERATURA

      2.3. PRESIUNEA ATMOSFERICA

      2.4. VÂNTUL

      2.5. EVAPOTRANSPIRAȚIA

      2.6. UMIDITATEA AERULUI

      2.7. NEBULOZITATEA

      2.8. PRECIPITAȚII ATMOSFERICE

      2.9. VIZIBILITATE

      2.10. FENOMENE ATMOSFERICE

3. BIBLIOGRAFIE

4. VĂ MULȚTUMESC!

  
 1.DEFINIȚIE

      Procesele și fenomenele meteorologice care au loc în atmosferă, pot fi

apreciate și evaluate prin intermediul anumitor parametri sau caracteristici
calitative și cantitative, care se obțin în urma observațiilor realizate la stațiile și
observatoarele meteorologice. Acești parametri, poartă numele de elemente
meteorologice. Din grupa lor fac parte: fluxul de radiație solară, terestră și
atmosferică, temperatura, presiunea atmosferică, umezeala aerului, direcția și
viteza vântului, norii, felul și cantitatea precipitațiilor.
 2.ELEMENTE METEOROLOGICE
1. RADIAȚIA
2. TEMPERATURA
3. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ
4. VÂNTUL
5. EVAPOTRANSPIRAȚIA
6. UMIDITATEA AERULUI
7. NEBULOZITATEA
8. PRECIPITAȚII ATMOSFERICE
9. VIZIBILITATE
10. FENOMENE ATMOSFERICE
 2.1. RADIAȚIA

RADIAȚIA este emisia și propagarea energiei sub formă de unde.

Energia radiantă emisă de Soare către suprafața Pământului, suferă la
traversarea atmosferei acestuia o serie de modificări calitative și
cantitative, astfel încât apare sub forma unor fluxuri radiative distincte.
 2.1.1. RADIAȚIA SOLARĂ

• Reprezintă acea parte a radiațiilor emise de soare, care ajunge

nemodificată la suprafața terestră, sub forma unui fascicol de raze
paralele.
 2.1.2. RADIAȚIA TERESTRĂ

• Reprezintă fluxul radiativ de undă lungă emis fără întrerupere de

suprafața pământului, conform legii lui Stephan și Boltzmann
corectată cu coeficientul de emisie în infraroșii.
 2.1.3. RADIAȚIA ATMOSFERICĂ

• Este fluxul radiativ de undă lungă emis neîncetat de atmosferă, către

suprafața terestră, conform legii lui Stephan și Boltzmann. ea se mai
numește și contra-radiația atmosferei.
 2.2. TEMPERATURA

• TEMPERATURA este caracteristica fizică a diferitelor sisteme reprezentând gradul de încălzire sau răcire
în funcție de energia primită sau cedată.
• Temperatura aerului reprezintă gradul de încălzire al acestuia, fiind determinată de radiația solară. 

• Temperatura solului reprezintă elementul de care depinde încălzirea aerului din imediata apropiere a
solului, ea influenţând procesele de evaporare, de transformare a materiei organice din sol, de dizolvare sau
precipitare a unor săruri solubile.
• Temperatura aerului se poate măsura în: 

Grade Kelvin: K
Grade Celsius: C 
Grade Fahrenheit: F
 2.3. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ

• Presiunea atmosferică este forța cu care învelișul gazos al planetei

apasă asupra unității de suprafață.
• Majoritatea aparatelor utilizate pentru determinarea presiunii
atmosferice sunt divinizate însă în milimetri coloană de mercur (sau
torr).
 2.4. VÂNTUL

• MIȘCĂRILE PE CARE AERUL LE EXECUTĂ PARALEL SAU APROXIMATIV PARALEL CU

SUPRAFAȚA TERESTRĂ SUNT CUNOSCUTE SUB NUMELE DE VÂNT.
• VÂNTUL ESTE UN ELEMENT METEOROLOGIC IMPORTANT, CARACTERIZAT
PRINTR-O FOARTE MARE VARIABILITATE SPAȚIALĂ ȘI TEMPORALĂ ATÂT ÎN
PRIVINȚA DIRECȚIEI CÂT ȘI A VITEZEI.
• ÎN METEOROLOGIE VÂNTUL ESTE CARACTERIZAT PRIN DOI PARAMETRI
DE BAZĂ: DIRECȚIA ȘI VITEZA.
• DIRECȚIA REPREZINTĂ SENSUL DIN CARE BATE VÂNTUL ÎNTR-UN PUNCT
SAU ÎNTR-O REGIUNE OARECARE. EA SE APRECIAZĂ DE REGULĂ ÎN
FUNCȚIE DE PUNCTELE CARDINALE ȘI INTERCARDINALE ALE ROZEI
VÂNTURILOR, SAU PENTRU O MAI MARE PRECIZIE, ÎN FUNCȚIE DE
UNGHIUL PE CARE VECTORUL VÂNT ÎL FACE CU DIRECȚIA NORDULUI
GEOGRAFIC.

• VITEZA VÂNTULUI REPREZINTĂ DISTANȚA PARCURSĂ DE AERUL AFLAT ÎN

MIȘCARE PE UNITATEA DE TIMP. EA SE EXPRIMĂ ÎN M/S  SAU KM/ORĂ.
 2.5. EVAPOTRANSPIRATIA

• EVAPOTRANSPIRAȚIA ESTE CANTITATEA TOTALĂ DE APĂ CEDATĂ

ATMOSFEREI PRIN EVAPORAȚIA SOLULUI, SUPRAFEȚELOR CU APĂ
SI PRIN TRANSPIRAȚIA PLANTELOR.
• EVAPOTRANSPIRAȚIA ESTE UN ELEMENT PRINCIPAL AL
CIRCUITULUI APEI ÎN NATURĂ. 
 2.6. UMIDITATEA AERULUI

• UMIDITATEA ESTE CARACTERISTICA A AERULUI DE A

CONTINE VAPORI DE APA.
• UNITATEA DE MASURA PRACTICA ESTE PROCENTUL. 
 2.7. NEBULOZITATEA

• NEBULOZITATEA REPREZINTĂ TOTALITATEA NORILOR OBSERVAȚI PE BOLTA

CEREASCĂ.

• DIFERITELE FORME ALE NORILOR CONSTITUIE INDICI IMPORTANȚI PENTRU

STABILIREA STĂRII GENERALE A VREMII LA UN MOMENT DAT ȘI PENTRU
PREVEDEREA UNOR FENOMENE VIITOARE CUM AR FI: SCHIMBAREA
FRONTURILOR ATMOSFERICE, INTENSIFICAREA VÂNTULUI, PRECIPITAȚIILE,
DESCĂRCĂRILE ELECTRICE ETC.
 2.8. PRECIPITAȚII ATMOSFERICE

• PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE SUNT PARTICULE DE APĂ LICHIDĂ SAU SOLIDĂ, CRISTALIZATĂ SAU
AMORFĂ, CARE CAD DINTR-UN NOR SAU DINTR-UN SISTEM NOROS, MAI RAR DIN CEAŢĂ ŞI
CARE ATING SOLUL.
• FORMELE DE PRECIPITAȚII SUNT: PLOAIA, ZĂPADA (NINSOAREA), LAPOVIȚA, GRINDINA, PLOAIA
ÎNGHEȚATĂ, MĂZĂRICHEA, CHICIURA ȘI VIRGA.
• DETERMINARILE ASUPRA FELULUI PRECIPITATIILOR SE EFECTUEAZA VIZUAL. CANTITATEA DE APA
PROVENITA DIN PRECIPITATII SE MASOARA CU PLUVIOMETRUL, SE INREGISTREAZA CU
PLUVIOGRAFUL SI SE EXPRIMA IN MM SAU IN L/M².
 2.9. VIZIBILITATE

• VIZIBILITATEA REPREZINTĂ DISTANȚA MAXIMĂ PÂNĂ LA CARE UN OBIECT CU INSUSIRI DIFERITE

POATE FI VAZUT SI IDENTIFICAT IN ORICE IMPREJURARE. 
• ACEASTA DISTANTA VARIAZA FOARTE MULT IN FUNCTIE DE: 
• MOMENTUL ZILEI 
• DE OPACITATEA ATMOSFEREI
• OCHII OBSERVATORULUI.
• MARIMEA ETALON UTILIZATA ESTE „STAREA OPTICA METEOROLOGICA”, ADOPTATA DE OMM IN 1957.
ACEASTA REPTREZINTA DISTANTA PE CARE TREBUIE SA O STRABATA UN PRIN ATMOSFERA UN FLUX
LUMINOS DE RAZE PARALELE, EMISE DE O LAMPA INCANDESCENTA CU TEMPERATURA DE 2700⁰K.
 2.10. FENOMENE ATMOSFERICE

• FENOMENELE ATMOSFERICE SUNT O MANIFESTARE

EXTERIOARĂ A ESENȚEI UNUI PROCES ACCESIBIL ȘI
PERCEPTIBIL: FURTUNA, FENOMENE OPTICE, FENOMENE
ACUSTICE, FENOMENE ELECTRICE, ETC.
 3.BIBLIOGRAFIE

1. Dumitrescu E., 1973, Meteorologie-Climatologie, curs, Centrul de multiplicare al Universității

din București
2. Streie Ciulache, Meteorologie, manual practic, Topografia Universității din București, 1973
VĂ MULȚUMESC!