Integrarea socio-economică a

persoanelor cu dizabilități din

Municipiul Iași

Proiect realizat de: Voinea Cristina-Maria

GVST, Grupa 513
 Cuprins
I. ABSTRACT
II. INTRODUCERE
III. DESCRIEREA PE LARG A SUBIECTULUI ALES
1. Arealul sau zona aleasă pentru studiu
2. Prelucrarea datelor și a imaginilor
3. Cercetarea de teren
IV. REZULTATELE OBȚINUTE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 ABSTRACT
Integrarea socio-economică a persoanelor cu dizabilități este o temă de mare actualitate, foarte sensibilă și foarte controversată peste tot în
lume, generând dezbateri aprinse cu privire la soluții, eficiența economică și socială a aplicării lor, precum și răspunderea morală și politică ce
revine societății civile pentru rezolvarea problemei.
Motivul pentru care am ales această temă este reprezentat de dorința de a analiza situația din prezent cu privire la integrarea persoanelor cu
dizabilități în mediul ecconomic, dar și în mediul social, precum și punerea în evidență a eventualelor obstacole întâlnite de persoanele în cauză cu
scopul de găsire a unor soluții pentru prezentele probleme.
Orice proces de readaptare al unei persone cu dizabilități ar trebui să țină cont de măsurile care favorizează autonomia personei sau să
asigure independența economică și integrarea socială. Astfel, este nevoie de prezența unor programe de readaptare care să includă măsuri
individuale și colective favorabile independenței personale care să permită personelor cu dizabilități să ducă o viață cât mai normală. O readaptare
totală presupune un ansamblu de măsuri fundamentale și complementare, precum și servicii de facilitare care ar putea garanta accesibilitatea la
confortul fizic și psihic. În prezent, mediul social este neadaptat nevoilor persoanelor cu dizabilități, împiedicând total sau limitând accesul cu șanse
egale la viața socială.
Prezentul articol oferă o imagine de ansamblu asupra alternativelor oferite de cele două medii, respectiv mediul economic și mediul social,
către integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități.
Din punct de vedere metodologic au fost urmați o serie de pași. În primă fază este vorba despre scurta prezentare a etapelor de lucru și
anume: am identificat arealul de studiu (Municipiul Iași), realizarea materialelor grafice și interpretarea rezultatelor obținute. În continuare se
regăsește o scurtă prezentare a metodelor și instrumentelor utilizate în prezentul articol: metoda observației, metoda sintezei, metoda analizei,
metoda interpretării și metoda cercetării literaturăă de specialitate.
Rezultatele obținute arată că persoanele cu dizabilități s-au acomodat în cadrul societății românești prinintermediul unor dotări achiziționate
din proprie inițiativă, de unde rezultă că instituțiile statului nu oferă prea mare sprijin acestor persoane.
Metodologia folosită a reușit să pună în lumină situația actuală cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, dar și eforturile de puse de
anumite ONG-uri care vin în ajutorul persoanelor cu dizabilități prin crearea unor facilități la nivelul unor orașe din țară.
 INTRODUCERE
Conceptul de economie socială este strâns legat de protecţia socială pentru persoanele sau populaţiile marginalizate şi se bazează pe
ideea garantării de beneficii membrilor unor comunităţi defavorizate, prin dezvoltarea acestora. Economia socială contribuie în mod direct la
ocuparea forței de muncă prin angajarea în propriile organizații: asociații, cooperative, fundații și mai recent întreprinderi de inserţie socială (a
se vedea Legea 219/2015 privind economia socială) (Oreian, Rebeleanu, 2016).
Economia socială reprezintă o alternativă viabilă pentru diminuarea sau combaterea problemelor întâmpinate de persoanele cu
dizabilități precum: lipsa unor servicii de integrare în educaţia preşcolară, comunicarea inadecvată dintre părinţi şi profesori, o funcţionare
nepotrivită a sistemului şcolar şi de orientare profesională etc. (Nechita, 2010). Barierele şi limitele de ordin fizic, economic, social cu care
persoanele cu dizabilităţi se confruntă în obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă, pot fi eliminate prin intermediul derulării unor programe de
economie socială, care să urmărească incluziune pe piaţa muncii şi monitorizarea evoluţiei profesionale a persoanelor cu dizabilităţi (Buzducea
et al., 2013).
Persoanele cu dizabilităţi reprezintă una dintre categoriile asupra căreia este orientat conceptul de economie socială. Acestea se
confruntă des cu diferite bariere fizice, sociale sau culturale, care le limitează sau chiar le împiedică accesul la servicii sociale şi alte activităţi.
Conform datelor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (2015), în anul 2019, în ţara noastră erau
înregistrate 759.019 persoane cu dizabilităţi. Dintre acestea, doar 31.691 persoane aveau statutul de angajat (Oreian, Rebeleanu, 2016).
 Definită în Legea nr. 448/2006 privind Protecţia şi Promovarea Persoanelor cu Handicap, unitatea
protejată reprezintă ,,operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia cel
puţin 30% din numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă sunt persoane cu handicap” (art. 5, alin.
29), putând fi înfiinţată de orice persoană fizică sau juridică, activităţile desfăşurându-se de către persoana cu
dizabilităţi autorizată sau in diferite structuri (ateliere, secţii) ale agenţilor economici, instituţiilor statului,
organizaţiilor neguvernamentale (art. 81, alin. 1,2) (Brouard, Larivet, 2010).
Multe dintre problemele de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi sunt legate de: lipsa unor
servicii de integrare în educaţia preşcolară, comunicarea inadecvată dintre părinţi şi profesori, o funcţionare
nepotrivită a sistemului şcolar şi de orientare profesională, oportunităţi limitate privind alegerea carierei, numărul
mic de ateliere protejate şi a altor forme de integrare profesională a acestora, reticenţa unor angajatori în a oferi
locuri de muncă acestei categorii, din cauza mentalităţii că persoanele cu nevoi speciale nu se potrivesc cerinţelor
lor (Cace et al. 2010). De asemenea, odată ajunşi la un loc de muncă, aceste persoane se pot confrunta cu
inaccesibilitatea spaţiului de lucru, neadaptarea programului de lucru, atitudini negative din partea celorlalţi
(Asociaţia ,,Alternativa” 2003).
 DESCRIEREA PE LARG A SUBIECTULUI ALES

Arealul sau zona aleasă pentru studiu

01

- Municipiul Iași este situat în partea de nord-est

a României;
- Orașul se întinde pe șapte coline (Cetățuia,
Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari,
Repedea și Breazu);
- Municipiul face parte din județul cu același
nume (județul Iași) care este mărginit la vest de
râul Moldova și la est de râul Prut.

Figura 1. Poziția geografică a Municipiului Iași

Sursă: google maps
 DESCRIEREA PE LARG A SUBIECTULUI ALES

02 Prelucrarea datelor și a imaginilor

NUMĂR TOTAL PERSOANE

865.573

Centru; Bucureşti-Ilfov; 3.82 Nord-Est; 4.10

Sud-Est ;
4.18 4.22
NEINSTITUTIONALIZATE INSTITUTIONALIZATE
848.966 16.607

Figura 2. Numărul persoanelor cu dizabilități la 31 decembrie 2021

Sursă: Ministry of Labor and Social Protection, 2021

Nord-Vest; Sud-
4.79 Muntenia;
Vest ; 4.43 Sud-Vest Oltenia; 5.67 4.83

Figura 3. Rata persoanelor cu dizabilități pe regiuni de dezvoltare, la 31

decembrie 2021
Sursă: Dees, Economy, 2001
 80000
73509

70000

60000

50000

40000 38189

32207
29280 30389
30000 23051 27564 27178
20998 26158
14383 22011 20365 16959 22375 1599223730
20162 19981 20175 20715 20946
18843 18204 18623 13212 19310 19196
20000 17015 17482 17600
16143 15079 15104 15200
14300 13048 13766
11224 10141 9307
10000 6459

0
I I . I J J I J I . I T T J I
BA AD ES AU OR ITA AN OV I LA ST AU EV AS LU TA NA I TA L AT GI U R ITA RA I TA AS OV M. . NT ES M L VA RE LA BI U VA AN MI S EA LU EA EA
AL AR RG AC BI H TR OS AS RA RE BUZ -S AR C TAN AS OV DO AL UR GO GH OA OM I ILF RA EDI UR EA O HO -MA SA SI EA RM TI ULC AS ALC NC
A B S T R B U S L V B G GI R ED L M N A U C O T V V RA
BI BO B C RA CA NS CO AM HA UN IA
A
M EH PR AT SU LE V
BU CA CO D H
M S TE

Figura 4. Numărul persoanelor cu dizabilități pe județe

Sursă: General Departmens for Social Asistance and Child Protection at the country leve land at the local level for the districts
of Iasi
 250,000

207,506

200,000

154,593
150,000

126,487
Copii
101,990 Adulţi
100,000
84,965
80,169

50,000

18,197 21,596 18,280 18,664 80

10,203 8,209 1,788
5,346 3,328 1,975
1,993 197 7
0
Fizic Somatic Auditiv Vizual Mintal Psihic Asociat HIV/SIDA Boli rare Surdo-
cecitate
Figura 5. Numărul persoanelor cu dizabilități, pe tipuri de handicap
Sursă: General Departmens for Social Asistance and Child Protection at the country leve land at the local level for the districts
of Iasi
Figura 6. Numărul de profesori de sprijin și numărul
de elevi cu profesor de sprijin pe județe, an școlar
2018-2019
Sursa: Ministerul Muncii și Protecției Sociale (2020),
Diagnoza situației persoanelor cu handicap în România
 DESCRIEREA PE LARG A SUBIECTULUI ALES

03 Cercetarea de teren
- Zona Păcurari – accesibilă pentru nevăzători;
- Alianță între mai multe ONG-uri din Iași care poartă numele de Alianța pentru promovarea
transportului alterntiv (APTA);
- Achiziția constă într-un trase cu covor tactil, marcaje specifice pentru acest covor, rampe
corespunzătoare și semnal sonor la semafor;
- În diferite puncte din zona Primăriei se găsesc senzori cu ajutorul cărora nevăzătorii se pot
conecta în aplicație și primesc informații vocale cu privire la direcția de deplasare, obiectele
și clădirile din jur (Rusu, 2021)
 Rezultate obținute

Prima întrebare a făcut referire la modul în care a învățat să se descurce în societate. Din cele
relatate de persoana interogată a reieșit faptul că persoanele cu dizabilități dau dovadă de multă
răbdare și perseverență. Tinerii nevăzători sunt însoțiți în permanență de câini cu rol de ghid pentru
persoane nevăzătoare sau de alte mijloace precum este bastonul alb pentru nevăzători. Cu toate
acestea, persoanele care sunt însoțite de astfel de animale întâmpină dificultăți în ceea ce privește
accesul cu aminale în anumite spații. În cadrul celei de-a doua întrebări a fost pusă problema ce
privește atitudinea oamenilor față de el. Cu ajutorul acestei întrebări am ajuns la concluzia că există
două categorii de persoane: empatice și persoane mai puțin empatice. De asemenea, reacția
neașteptată a oamenilor apare în urma unor mici inconveniente cauzate de atingerea acestora cu
bastonul pentru nevăzători.
Cea de-a treia întrebare a făcut referire la problemele întâmpinate în momentul deplasării către
diferite destinații din afara țării. În urma adresării acestei întrebări și a celor spuse de către persoana
intervievată, am constatat că gările nu dispun de dotări necesare nevoilor persoanelor nevăzătoare și
anume: dificultatea de a achiziționa bilete de călătorie sau dificultatea de a ajunge la peron.
 Următoarea întrebare a avut drept scop descoperirea mijlocului de transport cu care se
deplasează către destinațiile din România sau din afara țării. Prin intermediul întrebării cu numărul
patru am descoperit că cel mai prietenos mijloc de transport este avionul deoarece dispune de
personal instruit în privința ghidării și informării persoanelor nevăzătoare. Am aflat că este pasionat
de călătorii în afara României, așa că am dorit să aflu în ce mod a decurs una dintre aceste călătorii.
În urma acestei întrebări, se constată că discrepanțele dintre România și alte destinații din afară sunt
evidente în sensul în care orașele din afara României pun la dispoziția persoanelor cu dizabilități
anumite facilități precum: covoare tactile stradale care direcționează persoanele spre mijloacele de
transport, marcaje specifice pentru aceste tipuri de covoare, rampe corespunzătoare și semafoare
dotate cu semnal sonor.
Ce-a de-a șasea întrebare face referire la integrarea tânărului în mediul școlar (gimnaziu, liceu,
facultate), dacă a stabilit sau nu relații de prietenie cu colegii și care a fost relația cu profesorii.
Astfel, persoanele cu dizabilități nu se confruntă cu probleme de integrare ca urmare a faptului că
studiază la unități de învățământ pentru persoane nevăzătoare, acolo unde cadrele didactice sunt
instruite în acest sens și folosesc metode adaptate nevăzătorilor. În ceea ce privește relațiile stabilite
de persoanele cu dizabilități cu colegii și cu profesorii, situația este îmbucurătoare în sensul în care
din ambele părți aceste persoane primesc înțelegere, ajungând să devină prieteni.
 Cea de-a șaptea întrebare face referire la integrarea economică a tânărului. În urma răspunsului
primit am descoperit că persoanele nevăzătoare se confruntă cu refuzuri din partea angajatorilor din
cauza lipsei de încredere din partea acestora. În schimb, există anumite locuri de muncă care angajează
persoane cu dizabilități așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Silviu care în prezent lucrează ca profesor
de Limba și Literatura Româna în cadrul școlii pentru nevăzători unde el a studiat.
De asemenea, am observat că este vorba despre o varietate de funcții care ajung să fie ocupate de
persoanele cu dizabilități, în ciuda refuzurilor unor angajatori. Ultima întrebare a făcut referire la
activitățile desfășurate de persoanele cu dizabilități în timpul liber. De cele mai multe ori, persoanele cu
dizabilități au adoptat un stil de viață sănătos, sunt persoane active și energice și participă la o gamă
largă de activități precum: drumețiile în natură, drumețiile montane, călătoriile și competițiile sportive.
 Atingerea obiectivelor cercetării a fost îngreunată de numărul redus de date statistice pentru
unitățile administrativ-teritoriale din România.

Sursa: Ministerul Muncii și Protecției Sociale (2020), Diagnoza situației persoanelor cu handicap în România
 CONCLUZII
 Achiziile care vor fi făcute de către Alianța Pentru Promovarea Transportului Alterntiv (ex.: covor tactil,
marcaje specifice pentru acest covor, rampe corespunzătoare și semnal sonor la semafor) vor facilita accesul
persoanelor cu dizabilități în incinta Municipiului Iași.
 Persoanele cu dizabilități s-au adaptat condițiilor impuse de societatea românească prin intermediul diferitelor
mijloace achiziționate din bugetul propriu, de unde reiese că implicația statului este redusă.
 BIBLIOGRAFIE
● Asociația Alternativă Română (2003), Posibilitățile de integrare socio-porfesională a tinerilor cu dizabilități din România, Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap

● Brouard, F., Larivet, S. (2010). „Essay of Clarifications and Definitions of the Related Concepts of Social Enterprise, Social Entrepreneur and
Social Entrepreneurship” (p.29-56). În Fayolle, A., Matlay, H. (Eds.). Handbook of Research on Social Entrepreneurship. Cheltenham: Edward
Elgar

● Buzducea, F. et al. (2013), Economia socială a grupurilor vulnerabile, Editura Polirom, Iași

● Cace, S. et al. (2010), Economia socială în Europa, Editura Expert, București

● Dees, J.G., Economy, P. (2001), „Social Entrepreneurship”, New York: John Wiley & Sons, p. 1- 18

● Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Monitorul Oficial al României, nr. 1006 din 18. 12.2006

● Ministry of Labor and Social Protection (2021), National Authority for the Rights of Persons with Disabilities, Children and Adopts

● Ministerul Muncii și Protecției Sociale (2020), Diagnoza situației persoanelor cu handicap în România

● Nechita, M. (2010), Integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități, Editura Universității de Nord, Baia Mare

● Oreian, I.A., Rebeleanu, A. (2016), Aspecte privind integrarea socio-prefesională a persoanelor cu dizabilități, din perspectiva economiei socialeI,
Revista de Economie Socială, vol. VI, nr. 2

● Rusu, G. (2021), Iașul, un oraș accesibil pentru nevăzători, Ziarul Evenimentul

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/ia-ul-un-ora-accesibil-pentru-nevazatori/ia-ul-un-ora-accesibil-pentru-nevazatori--217518837.html