Cum a apărut viața

Lupu Valeriu
CL a XII-a ,,C’’
 Cuprins

Darwin 3-4

Alexandru Oparin 5

Studiul savanților 6-7

Concluzie 8

Bibliografie 9
 Darwin
Charles Darwin a comparat istoria vieții de pe pământ cu un copac cu multe ramuri.
Tulpina copacului reprezenta prima celulă vie, iar ramurile erau forme noi și
complexe de viață, care au evoluat în timp de la primele organisme primitive.
Darwin încerca să explice cum au apărut ramurile „copacului vieții”. El încerca să
arate cum selecția naturală ar fi putut modifica organismele existente pentru a
produce marea diversitate din lumea plantelor și animalelor, care astăzi există pe tot
pământul, dar, în ce privește tulpina copacului, care reprezintă prima celulă vie,
Darwin nu avea prea multe de spus. De fapt, în ``Originea speciilor``, nici măcar nu
a pus întrebarea: „Cum putea să se nască viață din ceva fără viață?” Singurele
indicii pe care le avem legate de părerea lui Darwin asupra subiectului apar într-o
scrisoare pe care el a scris-o unui coleg cu numele de Joseph Hooker.
„În ce privește prima asamblare a unui organism viu, dacă am putea concepe măcar că, într-un heleșteu, care conține tot
felul de hidrați de amoniu și săruri fosforice, în prezența căldurii, luminii și a electricității, o proteină se poate forma
din elemente chimice, gata fiind să suporte și alte schimbări mai complexe... În ultimii ani ai vieții sale, Darwin nu a făcut
prea multe pentru a-și dezvolta ideea că o celulă primitivă putea să apară din simplele substanțe chimice aflate în apele de
la începutul lumii. Mai târziu, în 1920-1930, un savant rus, cu numele de Alexandru Oparin, a formulat o teorie
memorabilă despre cum se putea întâmpla acest lucru. Ea a fost numită evoluția chimică.
 Alexandru Oparin
Oparin credea că el poate să explice originea primei forme de viață folosind
principiile darwiniste. În viziunea lui, substanțe chimice simple se combinau
și se recombinau pentru a forma molecule mai mari, iar aceste molecule mai
mari se autoorganizau, prin variații întâmplătoare și prin selecția naturală, în
prima celulă vie primitivă. În primele trei decenii, mulți savanți au lucrat la
definirea și dezvoltarea acestor idei, fiind preocupați de întrebarea pusă atât
de Darwin, cât și de Oparin: „Cum putea să evolueze viața din simple
substanțe chimice?”  Din anii 1950, mulți savanți au crezut că pot simula
evoluția chimică care ar fi putut avea loc la început pe pământ. Ei au încercat
să adune laolaltă elemente chimice pentru a forma aminoacizi.
 Studiul savanților
Savanții și-au dat seama că structura complexă a moleculelor proteice ne
ajută să înțelegem cum a apărut viața pe pământ. Până în 1960, savanții au
fost convinși că până și celulele simple sunt compuse din mii de proteine și
funcțiile acestor molecule derivă din marea lor complexitate, având formă
tridimensională.  Forma obișnuită a unor proteine le permite să catalizeze
câteva reacții chimice în lanț din cauza potrivirii între brațele acestor celule,
în timp ce alte molecule de proteine formează componente cilindrice. Părțile
individuale ale unui motor bacterian, ca această structură inelară, sunt
compuse dintr-o singură moleculă de proteine sau dintr-o combinație de
proteine legate într-o formă specifică. Aceste proteine sunt alcătuite din unul
sau mai multe șiruri ce conțin sute sau chiar mii de aminoacizi.
Există cel puțin 30 000 de tipuri de proteine, fiecare fiind formată dintr-o combinație
diferită din aceiași 20 de aminoacizi. Aceștia sunt aranjați ca literele pentru a forma
lanțuri, deseori având o lungime de sute de unități. Dacă aminoacizii sunt așezați în
ordinea corectă, atunci lanțul va forma o proteină funcțională. Proteinele sunt
aranjate în așa fel încât aminoacizii se pliază, formând o arhitectură care este
programată din ordinul aminoacizilor. Ordinea aminoacizilor din interiorul
proteinelor este esențială pentru obținerea formei corecte. Această aranjare este
decisivă. Dacă aminoacizii nu ar fi în ordinea corectă, formele lanțului ar fi
nefolositoare și, în loc să se plieze într-o proteină, ei vor fi distruși în cadrul celulei.
Pe măsură ce știința descoperă construcția laborioasă a proteinelor, cei care
cercetează originea vieții se confruntă cu o întrebare dificilă: ar putea aminoacizii,
care plutesc într-un ocean primordial, să se aranjeze singuri, formând molecule
proteice în urma unor interacțiuni întâmplătoare? E greu de imaginat că, în oceanul
primordial, aminoacizii s-ar fi putut organiza singuri în secvența corectă pentru a
forma cea mai simplă proteină. Rezultatul uimitor e de o șansă la 2 810 trilioane de
trilioane.
 Concluzie
Savanții nu mai cred că viața ar fi putut apărea întâmplător. Aceștia
caută o explicație pentru componentele vieții și pentru organizarea
acesteia în urma unei combinații de legi care să permită acest lucru.
Întâmplarea nu mai este o opțiune.Iar misterul originii vieții încă nu
e descifrat
Bibliografie
alfaomega.tv/creationism/articole/4341-ce-ne-arata-dovezile-cum-a-aparut-viata
https://www.stiintaonline.ro/cum-a-aparut-viata-pe-pamant/
https://www.scienceinschool.org/ro/article/2020/finding-recipe-life-earth-ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_vie%C8%9Bii
Sfârșit