Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Facultatea Transfrontalieră
Specialitatea Relații internaționale și studii europene

NEAGU DJUVARA
”Diplomat – icoană veche și nouă la un loc – sol
de pace al unei țări, chiar fără nici un echivoc.”
- Nicolae Mareș

Realizat : Culicovschi Milena RISE 3 Cahul

Coordonator:conf.univ.dr. Carmen Alexandrache
 Neagu Djuvara s-a născut la București în data de 18 august 1916, în
sânul unei familii aristocrate, de origine aromână, a cărei genealogie
ajunge până în secolul al XVIII-lea și care a dat mulți oameni politici
și diplomați de prestigiu. Încă din copilărie, viața i s-a așezat sub
semnul istoriei.
Născut la trei zile după ce, în 1916, România intra în război, familia s-a
refugiat mai întâi în Moldova, pentru ca apoi, trecând prin Rusia, la
Sankt Petersburg unde au trăit momente dramatice în timpul
declanșării Revoluţiei bolşevice, să ajungă în Belgia, la bunicul său
care era reprezentantul României la Bruxelles. Marele Război și-a
lăsat o amprenta importantă asupra familiei Djuvara, tatăl lui
Neagu, Marcel Djuvara, căpitan de geniu în armata română, moare
în noiembrie 1918 în cursul marii epidemii de gripă spaniolă, la
câteva zile după armistițiul care consemna capitularea Germaniei.
Mama sa, Tinca Grădișteanu, aparținea și ea ultimei generații dintr-
o familie de boieri munteni. În noiembrie 1917 aceasta scapă,
împreună cu fiii săi Răzvan și Neagu din Petersburgul cuprins de
revoluția bolșevică, luând ultimul tren spre Helsinki.
 Neagu Djuvara își face studiile la
Paris, și devine licențiat în litere la
Sorbona, iar în 1940 devine doctor în
drept.

A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-

ofițer de rezervă (iunie–noiembrie 1941), fiind rănit aproape
de Odesa.
 În 1943 a intrat în Ministerul român de Externe. În
dimineaţa zilei de 23 august 1944, când a avut loc
lovitura de stat, a fost trimis de către Mihai Antonescu,
vicepreşedintele Consiliului de Miniştri condus de Ion
Antonescu, la Stockholm. Misiunea sa era de a-i
transmite ambasadorului român din Suedia că trebuie
reluate negocierile privind ieşirea României din război
cu ambasadoarea sovietică, Alexandra Kollontai. În
timpul guvernului Sănătescu a fost numit secretar de
legaţie la Stockholm, unde a rămas până în
septembrie 1947.
Pe 20 septembrie 1947, lua trenul spre Paris,
aceasta fiind calea firească pentru a ajunge la
Bucureşti, unde fusese chemat din delegaţie. La
Paris, a primit un mesaj de la mama sa, care îl
sfătuia să nu se întoarcă în ţară. Începea lungul
său exil. La Paris, a activat în mai multe organizaţii
ale exilului românesc, printre care Comitetul
Naţional Român.
În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, care abia împlinise
un an de la independenţa faţă de Franţa. A lucrat în calitate de
consilier pe lângă preşedinţie şi a ajutat la organizarea
Ministerului Afacerilor Externe. Concomitent, a deţinut şi un
post de profesor de drept internaţional şi de istorie
economică la Universitatea din Niamey. A rămas în Niger timp
de 23 de ani, perioadă în care a fost martor la decolonizarea
Africii şi la construcţia statelor naţionale independente.
 În 1990, după Revoluţia română din
decembrie ’89, s-a întors în România.
În perioada 1991-1998 a fost profesor
asociat la Universitatea din Bucureşti
şi a fost numit membru de onoare al
Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“
din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N.
Iorga“ din Bucureşti.
Neagu Djuvara este membru de
onoare al Institutului de Istorie „A.D.
Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de
Istorie „N. Iorga” din Bucureşti. În
2012, i s-a acordat titlul de Doctor
Honoris Causa al Universităţii din
Bucureşti şi titlul de Doctoris Honoris
Causa al Universitatea „Dunărea de
Jos” din Galaţi.
Printre cele mai cunoscute cărţi publicate de reputatul istoric
se numără:
 „Civilizaţii şi tipare istorice” (1975),
 „Între Orient şi Occident. Țările române la începutul epocii
modern” (1995),
 „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (1999),
 „Cum s-a născut poporul român” (2001),
 „Amintiri din pribegie” (2010),
 „Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu
Djuvara” (2014).
 La vârsta de 100 de ani, Neagu Djuvara primea “Steaua
României”, cea mai înaltă decorație a statului Român, în semn de
înaltă apreciere față de dăruirea cu care acesta și-a servit patria.
Istoric, filosof, jurnalist, diplomat și romancier, Neagu Djuvara
rămâne a fi una dintre cele mai îndrăgite personalități culturale din
România, apreciat pentru spiritul său viu și pentru erudiția sa. 
BIBLIOGRAFIE
Neagu Djuvara: „Românul de azi nu mai știe ce a fost acum 200 de ani“
, 13 septembrie 2013, Alexandra Constanda, ziarul  Adevărul
https://
www.iiccmer.ro/exil/exilul-romanesc-postbelic/personalitati/litera-d/neag
u-djuvara-1916-2018/
https://
editiadedimineata.ro/destin-departe-de-casa-neagu-djuvara-45-ani-de-exi
l/
Interviu Neagu Djuvara, ultimul aristocrat, 16 decembrie 2010, Doinel
Tronaru,  ziarul Adevărul
 Interviu Neagu Djuvara - O viață sub semnul miracolului, 18
septembrie 2007, Rodica Nicolae, Cariere Online
Interviu Neagu Djuvara, istoric, diplomat, jurist: „Era foarte bună
școala noastră, iar eu am făcut la Sinaia“, 29 iunie 2012, Carmen
Constantin,ziarul  Adevărul