Proiect la biologie

Clasa a 9a D
Paraschiv Seline Andreea
Celula
• Celula este unitatea de bază structurală,
funcțională și genetică a
tuturor organismelor vii. Este cea mai mică
unitate de viață, care poate fi clasificată ca o
vietate și este adesea numită bloc de
viață.Unele organisme, cum ar fi cele mai
multe bacterii, sunt unicelulare (constau dintr-
o singura celula). Alte organisme, cum ar fi
oamenii, sunt multicelulare. Există două tipuri
de celule: procariote și eucariote. Celulele
procariote sunt, de obicei, independente, în
timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în
organisme multicelulare.
Membrana celulara
• Membrana celulară (de asemenea numită și membrană
plasmatică sau plasmalemă) este o structură celulară ce
delimitează și compartimentează conținutul celular.
Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și
ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu
grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți caracteristice de
permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate celulei.
• Membrana celulară este formată din lipide si proteine.
Elementul structural fundamental al membranelor celulare
este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră
impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-
solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat
lipidic, asigura funcționalitatea membranei.
Peretele celular
• Peretele celular este o structură ce
înconjoară membrana plasmatică a
celulelor procariote și eucariote (excepție
făcând celulele animale), având rolul
principal de a păstra forma celulelor și de a
le conferi rezistență mecanică.
Roluri:
• rol de protecție (nu permite pierderea apei);
• asigură rezistența;
• rol în transport de substanțe;
• asigură poziția verticală a plantelor.
Nucleul
• În biologia celulară, nucleul (din limba latină nucleus, însemnând miez) este un organit
celular înconjurat de o membrană dublă întâlnit la celulele eucariote. El conține cea mai
mare parte din materialul genetic, aranjat sub forma mai multor molecule de ADN împreună
cu o mare varietate de proteine, precum histonele, care ajută la formarea cromozomilor.
Genele din interiorul acestor cromozomi reprezintă genomul nuclear. Funcția nucleului este
aceea de a menține integritatea acestor gene și de a controla activitățile celulei prin
reglarea exprimării genetice. Așadar, se poate spune că nucleul este cel care controlează
celula. Componentele nucleului sunt: învelișul nuclear (anvelopa nucleară) format din două
membrane nucleare (cea externă având pori), nucleoplasma (citoplasma nucleului sau
carioplasma) alcătuită dintr-o parte solidă numită cromatină și o parte lichidă numită
cariolimfă, nucleol (poate fi unul singur sau pot fi mai mulți). Nucleul are dimensiuni de 10-
40 µm, în funcție de dimensiunile celulei.
• Este delimitat de 2 membrane cu pori. Porii permit exportarea ARN ribozomal și ARN
mesager.
• Celule fara nucleu: Eritrocitele mamiferelor adulte și vasele conducătoare liberiene. Celule
binucleate: bicelulele hepatice; Celule polinucleate: fibra musculară striată.
• Nucleul conține informația întregii celule, informație codificata în ADN. În faza de sinteză a
ciclului celular, are loc dublarea întregii cantități de ADN, aceasta fiind necesară obținerii
celulelor fiice în urma diviziunii. ADN-ul controlează și coordonează activitatea celulei.
Acizii nucleici
• Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din
celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost
propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele
complexe pe care acesta le observase în nucleu.
Structura acizilor:
• Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la
rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul
acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele
azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite,
de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină).
Rolul acizilor:
• Păstrarea informației genetice (atât ADN-ul, cât și ARN-ul);
• Sinteza proteinelor (numai ARN-ul).
• Acizii nucleici reprezintă substratul eredității. Ei au înscrisă, sub formă de codificare
biochimică informația ereditară în catena polinucleotidică.
Cromozomii
• Cromozomul (din limba greacă chromo - „culoare” și soma - „corp”)
este o structură celulară ce poate fi observată în cursul diviziunilor
celulare în etapa numită metafază și care reprezintă forma condensată
a cromatinei interfazice, structură nucleoproteică formată din
asocierea unei molecule de ADN cu proteine. Cromozomii au rol în
păstrarea și transmiterea corectă a informației ereditare la celulele
fiice în cursul diviziunilor celulare mitotice sau meiotice.
Cromozomii procariotelor:
• Se întâlnesc la algele albastre-verzi sau la bacterii. Sunt formați
dintr-o singură macromoleculă de ADN dublu catenară elicală,
circulară, covalent închisă, complexată cu un tip de proteine (nu
histonice). Se replică continuu. Transcrierea și traducerea (translația)
se desfășoară simultan.
Cromozomii eucariotelor:
• La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele
ciclului celular dintre două mitoze) ADN-ul nuclear este asociat cu
proteine numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de
11 nm. Această fibră este condensată cu ajutorul anumitor proteine
formând structuri granulare nucleare de mărime variabilă și cu
afinitate mai mult sau mai puțin importantă pentru anumiți coloranți.