Proprietatile magnetice ale

substantei
Permeabilitate
relativa

A efectuat:
A verificat:
Orice sarcina electrica aflata in miscare genereaza
un camp magnetic. Magnetismul substantelor este
cauzat de miscarea sarcinilor electrice, ale
particulelor elementare. Electronii genereaza
proprietati magnetice electronice, iar nucleele
genereaza proprietati magnetice nucleare.

Diamagnetismul apare la substantele sau speciile chimice,

care au in structura lor numai electroni cuplati. Ele nu au
moment magnetic propriu, iar susceptibilitatea lor magnetica
are valori negative si foarte mici si nu depinde de temperatura.
Exemple de substante diamagnetice:
- gaze rare - He; Ne; Ar; Kr;
- ioni cu structura de gaz rar - Na+; K+; Ca2+; Cl-; Br-;
- substante ionice - NaCl;
- substante moleculare - Cl2; Br2; H2; HCl;
- substante covalente - diamant; grafit;
- metale tranzitionale - Cu; Ag; Au.
Paramagnetismul este specific atomilor, ionilor si moleculelor
care au electroni necuplati, astfel ca momentele magnetice de spin
electronic ale acestora nu se mai compenseaza ci se insumeaza
rezultand un moment magnetic permanent. Susceptibilitatea
magnetica a substantelor paramagnetice are valori pozitive, dar
mici si scade continuu cu temperatura, deci magnetizarea acestor
substante este slaba. Exemple de substante paramagnetice: Na;
K; Al.
Feromagnetismul este proprietatea unor substante de a se
magnetiza foarte puternic, chiar intr-un camp magnetic slab,
ramanand magnetizate si dupa indepartarea acestuia
(magnetizare remanenta).
Exemple de materiale feromagnetice:
- metale tranzitionale: Fe; Co; Ni;
- lantanide: Gd; Ce; Sm;
- aliaje metalice speciale (folosite ca electromagneti - mai
feromagnetice decat Fe):
- Permalloy - aliaj Ni, Fe;
- Ticonal - aliaj Ti, Co, Ni, Al, Cu, Fe;
- Alnico - aliaj Al, Ni, Co, Cu, Fe.
În electromagnetism, permeabilitatea
este gradul de magnetizare a unui
material care reacționează linear,
când este străbătut de un  Permeabilitatea
câmp magnetic. Permeabilitatea
magnetică este de obicei
reprezentată de litera greacă, μ.
Termenul a fost folosit pentru prima
dată în septembrie, 1885 de către 
Oliver Heaviside. În 
Sistemul Internațional,
permeabilitatea este măsurată în 
henry pe metru (H m-1), sau în 
Newton supra amper pătrat(N A-2).
Valoarea constantă μ0 este cunoscută
sub numele de constanta magnetică
 sau permeabilitatea vidului, și are
valoarea μ0 = 4π×10−7 N·A−2.