Revista Virtuala Info MateTehnic ISSN 2069-7988

ISSN-L 2069-7988

Rafinarea metalelor prin electroliză

Cîmpanu Denisa Andreea - clasa a XII-a G
Profesor îndrumător Vlad Ina Clara - Liceul ”Ștefan Procopiu” Vaslui
Producerea diferitelor fenomene chimice sub acțiunea curentului electric la suprafața de contact
electrolit-electrod metalic constituie fenomenul de electroliză. Acesta poate fi definit după Faraday ca o
descompunere permanentă a unei substanțe sub acțiunea curentului electric, caz în care ionii soluției se
vor dirija spre electrodul cu încărcarea electrică opusă celei pe care o au ionii, unde se depun.
Fenomenul de electroliză este complicat și depinde de o serie de factori fizici și chimici, a căror acțiune
a impus clarificarea a însăși modului prin care se face disocierea unui electrolit sub acțiunea curentului
electric. Fenomenul constă în migrația ionilor pozitivi către catod și a ionilor negativi spre anod, cât și în
neutralizarea acestora. Astfel, la electrozi, ionii captează, respectiv cedează electroni, transformându-se
în atomi neutri sau grupe de atomi. Aceștia se pot depune ca atare pe electrod sau pot reacționa cu
moleculele dizolvantului, cu electrodul sau între ei. Se formează astfel produși secundari ai electrolizei.
De fapt, procesele la electrozi, având loc cu transfer de electroni sunt transformări redox.
Electroliza este utilizată în industrie și ca metodă de purificare a metalelor. Acest tip de
electroliză se folosește în metalurgie la obținerea unor metale, dar și pentru acoperiri galvanice (zincare,
nichelare, argintare etc.), la lustruirea metalelor, la electrocoroziunea pieselor și la multe alte operații.
Depunerea electrolitică sau electrodepunerea metalelor este utilizată în practică cu două finalități:
obținerea și rafinarea metalelor din soluții și acoperiri ale materialelor metalice sau nemetalice cu un
strat subțire de metal.
În electronică și electrotehnică, se folosește cupru de înaltă puritate, care se obține din cupru brut
prin electroliza soluției de sulfat de cupru cu anod solubil din cupru. Anodul este format din plăci groase
de cupru brut, impurificat cu alte metale (zinc, fier, argint, aur, platină etc.). Catodul este format din
plăci subțiri de cupru pur, intercalate printre plăcile anodice. În baia de electroliză se află soluție de
sulfat de cupru acidulată cu acid sulfuric.
La anodul A (+) are loc oxidarea atomilor de cupru.
௢௫௜ௗ௔௥௘
Cu(s)ሱۛۛۛۛሮ Cu2+(aq) + 2e-
La catod K (–) se descarcă ionii Cu2+. Pe catod se depune cupru metalic.
௥௘ௗ௨௖௘௥௘
Cu2+ + 2e- ሱۛۛۛۛۛሮ Cu
Revista Virtuala Info MateTehnic ISSN 2069
2069-7988
ISSN-L
L 2069
2069-7988

Ecuația reacției
iei totale arată că de pe anod cuprul metalic pur trece pe catod. Electroliza se efectuează la
tensiune joasă de 0,4V. În aceste condi
condiții, din plăcile anodice, trec în soluție
ție ionii de cupru și ionii
impurităților metalice (Fe, Zn, Ni,, Co), ai căror atomi au tendin
tendințaa mai accentuată de a se oxida decât a
atomilor de cupru. La catod se descarcă însă numai ioni
ionii de cupru. Având tendințaa mai scăzută de a se
reduce decât a ionilor
nilor de cupru, ionii celorlalte metale rămân în soluție.
ie. Alte metale (Ag, Au, Pt, Se, Sb,
Bi) aflate ca impurității în plăcile anodice de cupru brut șii care nu pot trece în ioni, se depun la partea
inferioară a băii de electroliză, formând aașa numitul „nămol
ol anodic”. Nămolul anodic reprezintă
reprezi o sursă
valoroasă pentru obținerea
inerea acestor metale la puritate ridicată. Cuprul rafinat electrolitic conține
con peste
99,9% cupru. Rafinarea electrolitică est
este utilizată șii pentru purificarea altor metale (Au, Ag, Pb, Al).
Acoperirile galvanice se fac
ac în scopul protejării suprafe
suprafeței
ei unui metal activ cu un strat de metal
mai nobil, pentru evitarea coroziunii sau în scopuri decorative prin procedee ale galvanotehnicii.

Metalele utilizate pentru acoperiri galvan

galvanice sunt fie metale seminobile șii nobile (Cu, Ag, Au) fie metale
care nu se corodează deoarece se acoperă rapid cu un strat de oxid protector (Ni, Cr, Sn, Al, Zn). Dacă
materialul de bază este un aliaj fier - carbon (fontă sau oțel) atunci obținerea
inerea unor depuneri aderente,
compacte, rezistente se realizeazăă în straturi, ca de exemplu: ooțel
țel / cupru / nichel sau oțel
oț / cupru / nichel
/ aur. Conform legii lui Faraday și ținând cont de randamentul de curent al procesului, grosimea stratului
metalic depus variază direct proporțional
țional cu durata electrolizei. Compoziția
ția băii de electrolit variază, și
este des ținută secret, dar de obicei ea depinde metalul ce urmează a fi depozitat, și poate afecta
durabilitatea și calitatea suprafeței. De exemplu, aargintul depus dintr-o soluție
ție de azotat de argint nu se
lipește
ște prea bine de o suprafață metalică. Dacă este depus dintr ție ce conține ioni de Ag(CN)2-,
dintr-o soluție
Revista Virtuala Info MateTehnic ISSN 2069-7988
ISSN-L 2069-7988

atunci el adera bine și capătă și luciu. Alte metale ce sunt electroplacate în asemenea băi sunt aurul și
cadmiul. Nichelul, ce poate și el fi folosit ca start protector, este placat dintr-o soluție de sulfat de nichel,
iar cromul este placat dintr-o soluție de H2CrO4.
Gradul de transformare al unui reactant în produsul dorit în cursul unui proces electrochimic și
cantitatea de energie folosită la această transformare au o pondere însemnată în determinarea eficienței
unui proces electrochimic și în prețul final al produselor obținute.
Bibliografie:
- Mark S. Wrighton, "Electrolysis," Discovery Channel School, original content provided by World
Book Online, http://www.discoveryschool.com/homeworkhelp/worldbook/atozscience/e/177180.html
- https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/m08_chimfiz
- http://www.madsci.org/posts/archives/may98/893874472.Ch.r.html
- Sanda Fătu, Cornelia Costin, Adina Toescu, Chimie, manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactica si
Pedagogica, București, 1997
- Constantin Ionescu, Chimie Fizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982