Materiale 

magnetice 
 
Orice  corp  are  o  anumită  comportare  în  prezența  unui  câmp 
magnetic.  Unele  sunt  respinse,  altele  sunt  atrase,  unele  au 
capacitatea de a ”întări” câmpul în substanță, iar altele îl micșorează.  
Responsabil  de  proprietățile  magnetice  ale  un  material  este  așa 
numitul  moment  magnetic  propriu  atomic,    care  este  definit  ca 
suma cuantică a momentelor magnetice asociate deplasării sarcinilor 
electrice într‐un atom.  
Calculele  arată  practic  că  depinde  doar  de  momentul  magnetic  de 
spin  al  electronului,  spin  ce  poate  fi  doar  ,  deci  momentul 
magnetic  propriu  atomic  poate  avea  doar  două  sensuri  și  valoare 
egală în cazul unui electron. 
Conform principiului lui Pauli, pe un nivel energetic dat pot exista cel 
mult doi electroni şi aceia cu spin contrar.  
Rezultă astfel că există atomi cu spin compensat (și  0) numiți 
diamagnetici  și  electroni  cu  spin  necompensaț  ( 0   numiți 
paramagnetici. 
Comportarea  unui  corp  în  câmp  depinde  în  consecință  de  absența 
sau  prezența,  dar  și  modul  de  dispunere,  în  corp,  a  momentelor 
magnetic atomice  . 
Într‐un corp omogen, izotrop, la temperatură constantă, fără eforturi 
interne,  supus  acțiunii  unui  câmp  magnetic,  ,  inducția  magnetică 
poate fi dată sub forma: 
 
unde   este magnetizația vidului, iar   este magnetizația corpului, 
adică contribuția la magnetizare a corpului. 
 Materiale magnetice 

Permeabilitatea vidului:  =4π10‐7    [H/m]. 
∑
Din  punct  de  vedere  macroscopic,  ,  adică  suma 
∆
momentelor  magnetice  din  unitatea  de  volum,  așa  cum  sunt  ele 
distribuite  într‐un  cm3  de  Fe  există  spre  exemplu  1015  atomi,  prin 
urmare, 1015 momente magnetic proprii atomice. 
   intervine la aplicarea unui câmp magnetic și atunci: 
 
unde m este susceptivitatea magnetică. 
Astfel, se poate scrie: 
1  
unde  este permeabilitatea absolută, r este permeabilitatea 
relativă și  1 . 
Susceptivitatea  magnetică  caracterizează  din  punct  de  vedere 
magnetic fizic corpul. 
În  practică,  este  mai  ușor  de  lucrat  raportându‐ne  la  permeabilitate 
relativă  deoarece  această  mărime  caracterizează  comportamentul 
față de vid(aer). 

 
 
 
 
Clasificarea materialelor din punct de vedere magnetic 
 Materiale magnetice 

Moment Orientarea Descriere grafică χm μr Exemple

magnetic, momentelor
magnetice
Diamagnetice =0 Fără moment -10-6 ≤1 C, Cu, Zn, Ag,
magnetic până la - Au, P, S,
10-5 molecule
diatomice ca
H2 și H2O;

Paramagnetice ≠0 Orientare +10-2 ≥1 Air, O2, Al,

aleatorie până la Mn, ioni ai
+10-4 metalelor de
tranziție și
pamânturi
rare;

Feromagnetice ≠0 Homoparalele Foarte Foarte Fe, Ni, Co, Gd,

în domenii mare mare aliaje, MnAl;
Weiss (106)

Antiferomagnet ≠0 Antiparalele și În jur de În jur Metale de

ice egale 0, dar de 1 tranziție, Cr și
pozitivă compușii săi,
chloride și
sulfide

Ferimagnetice ≠0 Antiparalele și Mare Mare ferite, Fe3O4

neegale (103) (megnetita),
F2O3.

   
1. În  cazul  diamagneticelor  corpul  este  ușor  respins  de  câmpul 
magnetic. Aplicarea unui câmp magnetic provoacă apariția unor 
oscilații  ale  mișcării  orbitale  a  electronilor  cu  o  frecvență 
Larmoor. Fenomenul este similar apariției în atom a unor curenți 
induși  ce  se  opun  cauzei  externe,  deci  câmpului  magnetic. 
 Materiale magnetice 

Câmpul local în atom e mai mic decât cel aplicat ceea ce justifică 
m0 și r1. 
 
2. Paramagneticele  propriu‐zise  au  0  orientate  aleatoriu 
în  corp,  astfel  că  la  câmp  nul,  corpul  nu  este  magnetizat, 
∑ 0. La aplicarea unui câmp magnetic  0, o parte 
din  momentele  magnetice  proprii  atomice  încearcă  să  se 
orienteze  în  sensul  câmpului  magnetic,  fenomen  puternic 
împiedicat  de  agitația  termică.  Corpul  se  magnetizează  slab, 
justificându‐se m0 și r1. 
 
3. Feromagneticele,  sunt  un  caz  particular  al  paramagneticelor. 
În  cazul  acestei  categorii  de  materiale  momentele  magnetice 
proprii  atomice  sunt  orientate  homoparalel,  la  saturație,  în 
domenii Weiss, separate de pereți Bloch. Dispunerea domeniilor 
(a volumelor magnetizate) este însă astfel încât la câmp magnetic 
nul,  corpul  e  nemagnetizat.  La  aplicarea  unui  câmp  magnetic, 
momentele magnetice proprii atomice din domenii se orientează 
ușor  în  sensul  câmpului  provocând  o  magnetizare  puternică  a 
corpului,  astfel  că  m  și  r  ating  valori  foarte  mari.  Corpul  este 
astfel  puternic  atras  în  câmp  magnetic.  Această  categorie  de 
magnetice  este  foarte  utilizată  în  inginerie  electrică  datorită 
faptului că permite creșterea mărimilor utile.  
 
4. Printr‐o structură specială, cuburi întrețesute, se realizează la 
temperaturi de obicei joase, momente magnetice antiparalele și 
egale  –  antiferomagnetice.  Aplicarea  unui  câmp  conduce  la 
distrugerea  structurii  magnetice  și  transformă  corpul  în 
paramagnetice. Sistemele cu 2 atomi au rezultantă nulă. 
 Materiale magnetice 

5. Ferimagneticele sunt combinații ceramice sinterizate (presare 
la  cald  a  pulberilor  și  tratament  termic)  de  doi  oxizi:  trioxid  de 
fier  (Fe2O3)  și  oxidul  unui  metal  bivalent  (Me+2O‐2).  Metalul 
poate  fi  Mn,  Ni,  Zn,  Cu,  Fe  bivalent  șamd.  O  structură  numită 
”spinel”  asigură  momente  magnetice  antiparalele,  dar  inegale, 
∑ 0.    Rezultantele  grupărilor  de  2  atomi,  mai  rare  și  mai 
mici  decât  la  feromagnetice,  formează  domenii  Weiss. 
Proprietățile  sunt  similare  cu  cele  ale  feromagneticelor,  dar 
calitățile  magnetice  sunt  mai  slabe.  m0  și  r  sunt  mari.  Se 
numesc  ferite  și  au  utilizare  largă  în  inginerie  electrică  la 
frecvențe mai mari de 2kHz deoarece ceramicele au rezistivitate 
electrică mare, 10‐5‐10‐4cm. 
 
Observații: 
a)  Atât  la  feromagnetice  cât  și  la  ferimagnetice,  la  depăşirea  unei 
anumite  temperaturi,  ordinarea  pe  domenii  Weiss  se  distruge, 
corpurile  se  transformă  în  paramagnetice,  r  tinde  la  1.  Această 
temperatură se numește temperatură Curie. Dacă în cazul metalelor 
temperatura Curie este mare (ex. în cazul Fe atinge 770C), la ferite 
este mică, cuprinsă între 40C și 180C. O aplicație directă este legată 
de realizarea unor oțeluri și fonte ce au temperaturi Curie mici, sub 
20C,  astfel  încât  la  temperaturi  uzuale  să  nu  aibă 
proprietățimagnetice.  Pot  fi  realizate  astfel  juguri,  scuturi,  carcase, 
buloane,  piese  ce  nu  ”fură”  din  fluxul  util  din  circuitele  magnetice 
construite. 

b) În inginerie electrică mărimile utile fiind , L, B, ,  , se utilizează 
preferențial  fero  și  ferimagneticele.    Tehnic,  restul  corpurilor  au 
permeabilitatea  relativă  apropiată  de  1.  Există  aplicații  (ex. 
tomograful) ce se bazează însă pe acele mici diferențe din punct de 
vedere magnetic între atomi/substanțe diferite.