EVOLUȚIA

PORTRETELOR

Prof. Habili. Muntean Marcel Gheorghe

 În arta rupestră spre exemplu, nu se putea vorbi încă despre ideea de
Scene de portret. Însă pimele reprezentări antropomorfe, spre exemplu în cele din
picturile rupestre din sudul Franţei şi Spaniei sau chiar în Nordul Africii

vânătoare, Algeria se găsesc, în mod cu totul excepţional figuri umane – bărbaţi şi femei–
stilizate şi schematizate la maximum.
 Portret asyrian
• În cultura mesopotamiană, reprezentarea figurii umane va
răspunde unei nevoi practice, de a da expresie unui spirit pozitiv
şi activ, va reprezenta doar ceea ce este vizibil, într-un mod realist
utilizând o tehnica bine însușită. Artistul asirian cu precădere a
căutat să redea un subiect axat pe elogiul adus puterii regale, a
vitejiei şi a iscusinţei regelui în ale vânătorii sau războiului.
Figura umană rămâne fără viaţă interioară: imobilă, impasibilă,
inchisă, monotonă.
• Nefertari a fost o altă regină importantă a
Egiptului și soția preferată a lui Ramses al Nefertari
II-lea. Privind toate monumentele construite
în acea perioadă este evident că a avut o mare
importanță; reprezentările alături de Ramses
al II-lea pot să însemne că a avut o influenţă
mare asupra politicii Egiptului. Ramses i-a
dedicat chiar și templul de la Abu Simbel
(alături de zeița Hathor).

• Arta Egiptului Antic este una ermetică,

închisă oricăror sugestii venite dinafară. Vom
întâlni în pictura de portret aceleași principii
ca la basorelief : îmbinarea viziunii frontale a
corpului omenesc cu viziunea din profil;
calmul, seninătatea și solemnitatea
expresiilor. Scopul artistic al întregii arte
egiptene este de a fi împotriva personalizării,
iar în ceea ce priveşte scopul exterior al
portretelor egiptene, provenind din morminte,
se bazează pe reprezentările vieţii de după
moarte.
Portret Faraonul
Tutankhamon
Portrete cretane
Portretele minoice (cretane) erau
executate într-un stil atât de viu
degajând o atmosfera rococco, încât ne
duc cu gândul la vremurile moderne.
Detaliu portrete În Arta Greciei Antice avem puţine repere portretistice, însă grecii au fost

vas grecesc
primii din toate vremurile care și-au reprezentat conștient omul ideal. Ei
au fost cei care au făcut posibilă structura de gândire numită, azi,
umanism.
Portret Kouros, din
Grecia Antică
Portret Kora, din
Grecia Antică,
Portret Athena, Zeita
Greacă a Înțelepciunii
Portret zeița Afrodita,
Grecia Antică
Portret zeița
Atermis, Grecia
Antică
Portret zeul Apollo, Grecia Antică
Portretul zeul Hermes,
Grecia Antică
 Portret de mumie al unei
tinere, secolul al III-lea, 
Louvre, Paris
• Portrete mumie sau Portrete de mumie Fayum sunt un tip de pictură naturalistă portret pe scânduri de lemn atașate la 
elita societății mumii din Egiptul roman. Acestea aparțin tradiției pictura pe panou, una dintre cele mai apreciate forme de artă din 
Lumea clasică. Portretele Fayum sunt singurul corp mare de artă din acea tradiție care a supraviețuit. Au fost denumite în trecut și
incorect portrete copte.
Portrete romane
Portrete romane

• Portretistică romană este, de asemenea, unică în comparaţie cu cea a altor culturi antice, ca urmare a supravieţuirii în
timp, a unei însemnate cantităţii de lucrări, precum şi a unei complexe şi continue evoluţii stilistice de redare a
caracterului uman. Majoritatea portretelor romane reprezentau individualitatea subiectului într-un mod cinstit, dar
tenace, de la adânciturile craniului până la fălcile lăsate, iar imitația cărnii și a oaselor era remarcabilă. Unele
portrete chiar aveau o privire sfredelitoare, adecvată trăsăturilor uzate de experiență ale interiorului și exteriorului
fiecărui individ reprezentat. Portretistica s-a manifestat mai evident în sculptură decât în pictură.
Portrete bizantine
Portrete în arta
Romanica
• Arta romanică este arta Europei de la aproximativ 1000 d.Hr. până la ascensiunea stilului gotic în secolul al XII-lea, sau mai
târziu, în funcție de regiune. Perioada precedentă este cunoscută ca perioada preromanică . Termenul a fost inventat de istoricii
de artă din secolul al XIX-lea, în special pentru arhitectura romanică , care a păstrat multe trăsături de bază ale 
stilului arhitectural roman - în special arcade cu cap rotund, dar și bolți în butoaie , abside și acant.-decorul frunzelor – dar
dezvoltase și multe caracteristici foarte diferite. În sudul Franței, Spania și Italia a existat o continuitate arhitecturală cu
Antichitatea târzie, dar stilul romanic a fost primul stil care s-a răspândit în întreaga Europă catolică, din Sicilia până în
Scandinavia. Arta romanică a fost, de asemenea, foarte influențată de arta bizantină , în special în pictură, și de energia anti-
clasică a decorațiunii artei insulare a insulelor britanice . Din aceste elemente a fost creat un stil extrem de inovator și coerent.
Portrete din
periaoda gotică
Portrete în perioada renașterii