Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Situația generală
Stabilirea armenilor în Europa a fost determinată de cinci exoduri din secolele al XI-lea
- al XIV-lea, întrucât statul armean nu a rămas unitar multă vreme (începând din 370
d.C. și-a pierdut independența), iar armenii au fost nevoiți să emigreze în toată lumea,
ajungând și pe teritoriile românești.
Cea mai veche mărturie care atestă prezența armenilor în spațiul românesc o reprezintă
o inscripție pe o piatră funerară din anul 967, aflată la Cetatea-Albă, în aceeași perioadă
fiind semnalată prezența unei colonii armenești în Transilvania.
În Moldova, armenii s-au stabilit în timpul celui de-al doilea exod, în anul 1060
stabilindu-se aici prima colonie compactă a armenilor.Aceștia erau negustori,
meșteșugari, în general oameni avuți, care, datorită comerțului pe care l-au dezvoltat au
făcut să prospere principatul Moldovei. De altfel, Nicolae Iorga spunea că: „Principatul
Moldovei a fost creat pe calea comerțului, iar acei care au urmat această cale a
comerțului au devenit colaboratori la crearea statului național în Moldova. Așa încât
armenii sunt, oarecum, părinții Moldovei”.
După aceasta armenii s-au stabilit un pic mai târziu în Țara Românească, fiind
menționați la București, Târgoviște, Pitești, Craiova și Giurgiu în secolele XIV-XV.
După 1500, este semnalată prezența armenilor și în Dobrogea.
Hrisovul dat de Alexandru cel Bun