http://www.scritube.com/istorie/ASPECTE-ISTORICE-DIN-VIATAARO2332432422.

php ASPECTE ISTORICE DIN VIATA AROMNILOR "Multi mni sun vluisiti" ("Multe mini sunt binecuvntate") I. 1. Aromnii n zilele noastre Sunt ntlniti n mprejurimi cunoscute din toata Peninsula Balcanica: Albania, Bulgaria, Grecia, precum si n Romnia, n sate si orase ca: Gabrovo, Moscopole, Bitolia, Bunovia, Selenita, Frasari, Iarcani, Gramoste, Samarina, Avdeia, Perivo le, Cndrova, Salonic si altele. n Romnia i ntlnim n Banat si Dobrogea, n orase (Bucuresti, Constanta, Tulcea, Medgidia, Slobozia, Braila), comune, sate precum Cogealac, Sinoe, Tariveni, Mihail Kogalniceanu, Techirghiol, Cocos, Cataloi, Las tuni, Baia, Nicolae Balcescu, Ceamurlia de Sus, Ceamurlia de Jos, Panduru, s. a. Acest e date sunt prezentate de Ion Dumitrescu n "Cuvntul nainte" la lucrarea "Folclor muzical aromn"[1]. De asemenea, folcloristul George Marcu face precizarea ca n ultimele doua decenii numeroase familii de aromni s-au stabilit si n preajma Bucurestiului, n: Tunari, Voluntari, Afumati, Pantelimon. Majoritatea aromnilor di n Romnia formeaza, n general, populatie stabilita n sate si comune. n ciuda numeroaselor transformari, adaptari inevitabile suferite de ei, si-au pastrat li mba, muzica, obiceiurile. Practicarea denumirii poporului dupa zona geografica pe care o locuieste se apli ca mai ales n cazul aromnilor, la care distingem cteva denumiri pe grupe, cum ar fi: "gramusteni" ("cipani") - proveniti din mai multe localitati ale Peninsulei Balc anice, dar n majoritate sunt descendenti ai faimoasei comune aromne, Gramoste, din EpirGrecia. "Frserotii" provin din localitati din nordul Heladei si din Corcea-Albani a. O alta categorie de aromni sunt "pindenii" care poarta numele si de "verieni" sau "avdeliati", provenind din localitati aromne situate de-a lungul sirului muntos a l Pindului. "Bitolenii" provin din localitati ale Bitoliei, din Iugoslavia. Alte dialecte re zultate n urma asimilarii aromnilor sunt: moscopolean, muzachear, gopestean-mulovistean, olimpian, s. a.[2]. Dumitru Piceava, actualmente 24324d324y Presedintele Fundatiei "Bana Armneasca" ("Limba Aromnna"), el nsusi de origine aromna, mi-a prezentat prin intermediul unui email, date importante rezultate n urma Recensamntului din 2002: n Romnia s-au declarat 26.000 de aromni. n acelasi email Dumitru Piceava sustine ca aromnii sunt o natie de-sine-statatoare, " dar nu suntem romni" . Subliniaza faptul ca aromnii au ziua lor nationala, pe data de 23 mai, argumentnd: "Daca ziua de 23 mai 1905 aromnilor li s-au dat toate drepturile pe care le aveau si celelalte populatii musulmane din Balcani, n ziua de 10 mai 1913, cnd, prin Tratat ul de Pace de la Bucuresti, ncheiat dupa terminarea razboaielor balcanice, a avut lo c o mpartire a Macedoniei, pamntul de bastina si sfnt al aromnilor, n patru parti, la tarile vecine, reprezinta ziua cnd noua, aromnilor, ni s-au luat nu numai tara, da r si toate drepturile."[3] mpartirea Macedoniei tarilor vecine a oferit Greciei 51 %, Albaniei 11 %, Bulgariei 9 % si 29 % Iugoslaviei. De atunci aromnii ntmpina probleme de deznationalizare si asimilare din partea populatiilor majoritare din tarile

n care au ajuns sa traiasca. Vorbind n numele tuturor, Dumitru Piceava sustine ca "ei, aromnii din Romnia si de peste tot, nu vor altceva dect sa-si pastreze limba, cntecul, portul, obiceiurile, si traditiile lor, tocmai elementele care scot n rel ief cel mai pregnant identitatea lor etnica aparte." n data de 25 aprilie 2005 Puiu Hasotti, Senator PNL Constanta, se declara mpotriva adoptarii ideii exprimate de catre Adunarea Generala Anuala a Reprezentantilor Comunitatii Aromnilor din Romnia, din data de 16 aprilie 2005: nregistrarea ca "minoritate nationala a aromnilor" n Romnia[4]. Senatorul foloseste o serie de argumente istorice pentru a demonstra ca "aromnii sunt romni" si precizeaza ca ei nu trebuie sa devina o minoritate n "adevarata lor tara". A se observa ca aceasta din urma idee vine n contrast cu spusele dr. Dumitru Piceava cu privire la "pamntul de bastina" al aromnilor. n acelasi timp Puiu Hasotti sugereaza ca parte a prioritati lor comunitatii ar trebui sa fie reprezentate de identificarea metodelor si resursel or prin care sa se asigure prezervarea civilizatiei si culturii aromne din Romnia. De asemenea, Senatorul subliniaza prezenta recomandarii nr. 1333 din 1997 a Adunari i Parlamentare a Consiliului European, care propune protejarea limbii si culturii aromne din Peninsula Balcanica (cu toate acestea, Constitutia din Grecia nu recunoaste existenta aromnilor). Despre romnii din nordul Dunarii aflam si de la Lucian Hecto: slavii le spun "vlahi" sau "vlassi", grecii-"cuto-vlahi", albanezii-"tschoban", serbii i numesc "tsintsari", iar romnii le spun "machidoni" n virtutea unei "usurinte de condamnat ". Autorul studiului [5] sustine despre graiul aromnilor ca "s-a format n format n forma actuala la sud de Dunare ca dialect al vechii limbi a Romniei orientale". Lucian Hecto mentioneaza, de asemenea, ca n zilele noastre se poate vorbi despre aproximativ 500.000-700.000 de vorbitori ai dialectelor aromnesti la sud de Dunar e, reprezentative fiind grupurile macedo-romn, megleno-romn (n Bulgaria 15.00020.000 de vorbitori) si istro-romn (n Croatia de astazi, se gasesc aproximativ 2.0 00 de vorbitori). Izolat aromnii pot fi ntlniti n Canada, Statele Unite ale Americii, America Latina, Australia. De la istoricul Neagu Djuvara aflam despre aromni n postura de negustori din neam n neam, dintre care multi au dus faima aceasta pna n Viena si Budapesta, ajunsi bancheri: Sina, Dumba, Darvari, Belu, s. a. Sunt mentionate o serie de nu me ale ctorva dintre aromnii reprezentativi pentru viata culturala: Octavian Goga, Stefan Iosif, Constantin Belimace, Nusi Tulliu, Pericle Papahagi. De asemenea, istoricul face o precizare importanta: n numele de familie al aromnilor vor fi ntlnite frecvent prefixul "Cara"- si sufixul "-hagi" (Caramitru, Caragiale, Caraia n, Hagi, Papahagi, s. a.). "Situatia aromnilor n Balcani este dramatica"[6], afirma Neagu Djuvara. Aromnii din Grecia sunt bilingvi, tinerii nu mai vorbesc aromna, nu au un statut bine definit, aromna nu mai este predata n scoli nici macar ca dialec t. n Grecia se afla singura universitate, la Salonic, unde se foloseste aromna, nsa destul de limitat. Lingvistul de origine aromna Matilda Caragiu-Marioteanu (sora regretatului actor Toma Caragiu) realizeaza un "Decalog al aromnilor sau 12 adevaruri incontestabile istorice si actuale asupra aromnilor si asupra limbii lor"[7]: "1. Aromnii (macedovlahii) si limba lor materna exista astazi si de doua mii de a ni. 2. Aromnii sunt dintotdeauna sud-dunareni. 3. Limba veche (straromna/romna comuna/primitiva/protoromna) vorbita pe acest teritoriu era o limba unitara.

4. Unitatea teritoriului unde se vorbea romna comuna a fost scindata de sosirea slavilor ntre Dunare si Balcani. 5. Vechea limba s-a scindat n cele patru ipostaze actuale ale sale (romna, aromna, meglenita, istriana). 6. Aromna este limba materna a aromnilor, care le confera constiinta lor etnolingvistica. 7. Exista doua categorii de aromni: "autohtoni" si din "diaspora". 8. Statutul aromnilor "autohtoni" locuind n tarile balcanice este diferit de acela al aromnilor din diaspora. 9. Statutul aromnilor aflati n diaspora (n Romnia, n oricare alta parte) are specificul lui. 10. Numele aromnilor trebuie sa fie "aromn" sau "macedovlah". 11. Aromnii sunt crestini ortodocsi. Ortodoxismul lor are specificul lui (spre deosebire de acela al romnilor din nord). 12. Aromnii (macedovlahii) trebuie sa aiba un singur scop: sa-si cultive limba materna si traditiile lor." I . 2. Detalii istorice Pentru o mai buna ntelegere a felului de viata, a trasaturilor, a traditiilor am urmarit sa prezint ct mai detaliat o serie de evenimente ce explica originile si continui tatea n timp si spatiu a poporului aromn. Astfel, aflam despre daci si geti ca mpreuna au reprezentat acelasi popor cu orig ini indoeuropene, cu toate ca istoria, n multe contexte, i-a nfatisat ca fiind doua ra muri diferite. Romanii le spuneau "daci", iar grecii-"geti", nsa vorbeau despre unul s i acelasi popor [8]. Daco-getii provin din neamul tracilor, din care mai fac parte germanii, slavii, celtii, ilirii, latinii, grecii. Neamul tracilor este consider at a fi, "dupa acela al indienilor, cel mai mare dintre toate", marturiseste parintele istoriei , Herodot. Ei ocupau teritoriul cuprins ntre Marea Egee si Vestul Asiei Mici pna n Pripet si d in Boemia pna spre Bug, ajungnd chiar si dincolo de Marea de Azof, atingnd si tarmul de miazanoapte al Marii Negre. Acest spatiu era ocupat de o multitudine d e popoare: besii-locuiau ntre muntii Balcani si Rodope, mai trziu ocupnd Dobrogea, fiind mentionati, nca din secolul al II-lea, e. n. , ca ocupnd satele din jurul Hi striei; odrizii i ntlnim la sud de Balcani, ntre tarmul Marii Negre si fluviul Marita; parte a de miazazi a Dobrogei, ntre Mangalia si Varna, au ocupat crobyzii; n vest, ntre Dunare si Balcani, s-au asezat moesii; geto-dacii acopera zona dintre Tisa, Duna re, Marea Neagra si Nistru, mpartindu-se ntr-un numar mare de triburi, nsa toti vorbeau aceeasi limba. Vasile Prvan mentioneaza n lucrarea sa "Getica" [9] despre navalirea scitilor din sec. VII-V naintea erei noastre, invazie si politica ce a avut loc "prin nordul Moldovei, prin Moldova de mijloc si de sud spre Transilvania, prin cmpia munteana, Oltenia si Banat, n sfrsit, prin Dobrogea". n zona Dobrogei, n secolul al III-lea naintea erei noastre, scitii si-au facut loc ca si etnie, pe o perioada m ai lunga de timp, lasnd n urma lor nume de orase, asezari, mici state, nsa au fost absorbiti n timp de geto-daci. Scitii i lasa un nume si Dobrogei, folosit n timpul imperiului roman: Scythia Mino. Scitii, prin dominarea lor politica, au determinat depasire a

granitelor carpato-danubiene a geto-dacilor. nsa dacii ramasi ntre Carpati si Mare a Neagra, ntre timp, asimilau cuceritorii. Prelund de la cotropitori arta modelarii fierului, n Tulcea, n judetul Prahova se pot observa influente ale acestora n arta dacica. Neamurile tracice, fiind navalite, se refugiaza spre miazanoapte, miazazi si apu s, lasnd n urma lor denumiri ale unor orase, sate, ruri: Ravon (denumire data Jiului de astazi, dupa cum specifica Ptolemeu), Hertovalus, Gerulata (orase din sudul Dunarii Panonice), Sala, Curta (localitati din vestul lacului Balaton), Saldae ( localitate pe rul Sava), Thermidava, Scirtones, Asamo (lnga Marea Adriatica), Uscudava (Adrianopolul de astazi). Aceasta mprastiere a dacilor a avut loc ntre anii 900-50 0 naintea erei noastre, raspndindu-se astfel: n nord ajung la Vistula si Oderul de mijloc, n sud pna la Marea Egee si Tarmul asiatic al Marii Marmara, n sud-vest Adriatica, la vest afluentii Dunarii (rurile Maris si Aravon). Primele stiri despre dominatia scitica n spatiul carpato-danubian sunt relatate t ot de Herodot, care afirma ca Scitia cuprindea ntreg nordul Marii Negre, notnd si denumiri ale afluentilor Dunarii: Piretos sau Porata este Prutul de astazi, Orde ssos este Argesul, Maris e Muresul, etc. Aflam ca n secolul al VII-lea naintea erei noastre poporul grec ncepe o emigrare masiva spre tarmul de apus al Marii Negre. Unde astazi se afla malul apusean al lacului Sinoe, n 657-656 era ntemeiata Histria; spre miazazi ntlnim Tomis (Constanta); neamul dorienilor cladesc Callatis (azi Mangalia); sunt ntemeiate Bizone-actualul port al Cavarnei, Crunoi (Balcic). n timp, grecii au patruns si p e teritoriul dacilor, pna la Hrsova si construiesc lnga Cernavoda un oras: Axiopolis. Grecii se ocupau cu comertul de gru, peste, miere, sclavi, obiecte de podoaba, ceramica, untdelemn, vin, etc. , ajutndu-i n acest scop Marea Neagra, pe care o botezasera Pontul Euxin (adica primitoare de straini). Scitii, asimilati de catr e getodaci, si grecii au avut relatii bune sute de ani, cei dinti mentionati devenind jumatate greci, iar getii mprumutnd si ei mestesuguri ale mediteraneenilor. Se reflecta arta greceasca a decoratiunii n monedele macedonene. De asemenea, grecii au preluat de la daci vestimentatia, pentru a se putea adapta climei continental e din tinuturile noastre. Despre geti aflam ca au tinut piept regelui persan Darius si ca, n secolul al V-l ea naintea erei noastre, un rege pe nume Sitalkes avea sub stapnirea sa tracii din Peninsula Balcanica, de la Haemus pna la Pontul Euxin. Getii erau vecini cu sciti i, dupa cum marturiseste Tucidide, nsa aveau aceleasi arme, obiceiuri, "toti trageau cu arcul de pe cai". De la Ptolemeu aflam ca Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei, aflnd despre dorinta de a se rascula a tracilor din nordul Balcanilor, porneste ntr-o incursiu ne mpotriva getilor. Acestea se ntmplau n anul 335 nainte de Hristos. Daco-getii s-au retras ntr-o insula a Dunarii, macedonenii urmarindu-i. Getii adunasera o armata de aproximativ 4.000 de calareti si 10.000 de pederastri, nsa s-au retras de cum au vazut ct de rapid au traversat macedonenii Dunarea, parasindu-si casele si orasul "spre tinuturile pustii, ct mai departe de fluviu." Alexandru lua astfel orasul g etilor pe care l-a jefuit si distrus din temelii, dupa care, rentors pe malul drept al D unarii,

porneste n continuare mpotriva tracilor din vestul si sud-vestul Peninsulei Balcan ice. Dromihetes a fost primul rege nsemnat al getilor, din punct de vedere istoric si care a luptat mpotriva lui Lisimah, urmasul lui Alexandru cel Mare n Tracia. Conflictul dintre cei doi a avut la baza pretentiile lui Lisimah de a se extinde si pe tarm ul stng al Dunarii si dorinta lui Dromihetes de a intra n posesia cetatilor de pe malul dobrogean. n aceste conflicte sunt luati pe rnd prizonieri fiul lui Lisimah si chi ar Lisimah nsusi, care nu cedeaza, iar n 292 naintea erei noastre, se porneste cu o armata numeroasa mpotriva dacilor. Sunt nconjurati de geti la un moment dat, Lisimah este iar luat prizonier si este tratat ca un rege n propria-i tara, Dromi hetes cerndu-i cu respect sa-i cedeze cetatile pe care i le rapisera. Regele macedonean cedeaza si i recunoaste pe conducatorul dac si poporul sau ca aliati si prieteni (spune istoricul grec Diodor din Sicilia ), ajungndu-se la o forma de coexistenta . Se pare nsa ca era vorba, de fapt, despre cetatile dobrogene, de pe malul drept al Dunarii: Genucla, Capidava, Carsium ce revin lui Dromihetes. n cel de-al II-lea secol naintea erei noastre aflam despre aparitia puterii romane n Peninsula Balcanica. Anul 168 este nsemnat pentru regatul macedonean, deoarece, n urma luptei de la Pydna, are loc mpartirea lui n patru parti, este desfiintat si devine provincie romana n anul 148. De la istoricul si geograful antichitatii Str abo, aflam ca ntre anii 70 si 60 naintea erei noastre statul dac a avut cel mai nsemnat conducator: pe Burebista, care a reusit sa supuna aproape toti vecinii getilor s i pna si romanilor le era teama de el. De la Olbia, la gura Bugului, pna n Apollonia, la sud de muntii Balcani, orasele grecesti de pe tarmul Marii Negre sunt supuse regelui get din anul 50 naintea erei noastre, recunoscnd autoritatea lui Burebista si platindu -i tributuri. n vremea acestui rege teritoriul stapnit de acesta se ntindea la rasarit pe tarmul Marii Negre si Bug, la mizanoapte Carpatii Padurosi, n apus Cadrilaterul, Dunarea mijlocie si Morava, spre miazazi lantul muntos al Balcanilor. Dupa moart ea lui Burebista statul dac se destrama, facndu-si aparitia cel putin opt regate dac ice, dintre care trei se gaseau n Dobrogea. Istoricul Constantin Giurescu aminteste trei regi dobrogeni: Roles n partea de miazazi, Dapyx n centrul Dobrogei (Capidava, la nord de Cernavoda) si Zyraxes nspre miazanoapte. n anul 28 nainte de Hristos, Roles este atacat de catre Dapyx. Cernd ajutor aliatilor sai, romanii, Roles este ajutat de catre guvernatorul prov inciei Macedonia, Marcus Licinius Crassus. Dapyx, fiind asediat pe propriu-i teritoriu, aplica sinuciderea n masa spre a nu cadea vii n minile dusmanului. Crassus continua atacurile si asupra lui Zyraxes, acesta din urma reusind sa fuga peste Dunare, l und cu el si tezaurul. Au loc o serie de expeditii ale romanilor mpotriva dacilor, avnd ca urmari considerabile stramutari ale populatiei peste Dunare, n Moesia, efectuate de catr e Aelianus (guvernator al Moesiei ntre anii 57 si 67 ai erei noastre). n timp, dacii ajung sa fie aproape nconjurati de romani. "Duras-povesteste Cassius Dio-vaznd

greutatile situatiei, da de buna voie domnia lui Decebal" [10], acesta din urma devenind, n timp, "pentru romani un potrivnic de temut". Fiul lui Scorilo, Deceba l, reuseste sa ntinda teritoriul pna la Tisa, Dunare si Nistru si sa obtina numeroase victorii mpotriva romanilor condusi de Domitian, dupa cum mentioneaza si Tacitus. Anul 98 al erei noastre este reprezentativ pentru Imperiul Roman cnd, pe 27 ianuarie, este ncoronat Traian, sub domnia caruia imperiul capata cele mai mari proportii. n primavara anului 101 Traian porneste spre a cuceri Dacia si a transforma-o n provincie romana, trecnd Dunarea si ajungnd n Banat. Decebal trimite o solie spre a cere pace, nsa primeste un raspuns negativ. Pe timpul iern ii aceluiasi an, ncep o serie de izbucniri n partea de rasarit a Moesiei Inferioare, adica n Dobrogea, ce se sfrsesc cu victorii ale romanilor. Decebal ajunge sa ceara el nsusi pacea, ngenunchind n fata mparatului roman, napoind armele, dezertorii, mesterii, distrugnd cetatile dacice si recunoscnd legile romane. Cu toate acestea, Traian simte ca adversarul sau se pregateste de o noua mpotrivire, n consecinta lund o serie de masuri: ntareste linia Dunarii din punct de vedere militar si fundn d noi centre urbane n sudul Dobrogei: Nicopolis ad Nistrum si Marcianopolis si construieste un pod de piatra peste fluviu, n dreptul orasului Drubetis (DrobetaTurnu-Severin), pod construit de arhitectul Apollodor din Damasc. n anul 105 Trai an pleaca din Roma pentru a cuceri Dacia, parte din triburile getice supunndu-i-se f ara lupta. nsa majoritatea dacilor au luptat, ajungnd sa se sinucida n cetatea Sarmizegetusei, alaturi de Decebal pentru a nu fi luati ostateci. Pentru a celeb ra cucerirea Daciei de catre romani, n sudul Dobrogei se nalta n 109 monumentul de dimensiuni semnificative "Tropaeum Traian ", dedicat zeului "Marte Razbunatorul" . Nici pe departe ca poporul geto-dac sa dispara, dimpotriva, romanii si dacii au coexistat, mprumutnd unii de la ceilalti obiceiuri, mestesuguri, cultura, religie, etc. nsa, ca nota predominanta, cultura si civilizatia dacica si-au lasat amprenta asu pra formarii poporului romn. De la Ptolemeu, dupa cucerirea facuta de romani, aflam c a granitele Daciei erau: Tisa la apus, la miazanoapte muntii Carpati, spre miazazi Dunarea, iar spre rasarit rul Hierasos (care se presupune a fi Siretul sau Prutul ). Se pare ca partea nord-estica a provinciei Moesia Inferioara, adica actuala Dobroge a, a fost supusa unei actiuni de romanizare foarte intense. Cu toate acestea, se past reaza o serie de denumiri dacice, precum: Capidava, Giridava, Sucidava, Muridava, Buteridava, etc. n Dobrogea mai ntlnim neamuri precum laii, ausdecensii si bess, acesta din urma avndu-si originea ntr-unul din popoarele Balcanice, emigrate sau colonizate aici. Exista dovezi scrise ce atesta faptul ca poporul roman a convie tuit cu cel al bessilor si cu multe alte popoare colonizate de catre romani, dintre care numeroase sunt de neam grec, pe teritoriul Daciei. Din partea de apus a Peninsul ei Balcanice au venit n numar nsemnat ilyrii, din cele doua Moesii; din Asia Mica, Si ria, Africa au mai venit o serie de popoare, astfel populatia Daciei nmultindu-se ntr-u n mod vizibil. Dacia Pontica (Dobrogea) sub stapnire romana protejeaza vechile asezari, crend altele noi, n timp ce cetatile grecesti de pe malul marii si continu a

negotul. Se presupune ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au parasit tara, trecnd n sudul Dunarii, n Moesia, din calea gotilor, la porunca lui Aurelian. nsa nu este b ine ntemeiata aceasta idee prezentata de Flavius Vopiscus, mai ales ca n zona Moesiei se pare ca nu au fost gasite urme ale civilizatiei romane. O alta ipoteza ar fi ca au fost retrasi doar armata, functionarii si bogatasii, dacii romanizati ramnnd sa-si lucreze pamntul. Una dintre dovezile incontestabile ale continuitatii romanice n spatiul carpato-danubian este limba: "Nici o natiune nu are limba att de apropiata de acea veche romana ca natiunea valahilor"[11]. Romnii din spatiul carpato-dunarean au pastrat strnse legaturi cu romnii din Dobrogea, de-a lungul Dunarii si a afluentilor acesteia, precum si n "codrul" din partea de miazanoapte a tarii cuprinse ntre Dunare si Mare. n Dobrogea populatia era alcatuita din bessi, geti, crobyzi si tirizi romanizati, precum si vorbitori ai limbii latine. Nu se poate vorbi despre o disparitie a elementului roman dupa navalirea slavilor n Dacia Pontica, deoarece ar ramne nejustificate denumirile date unor ora se dobrogene: Vicina (denumire mentionata n "Alexiada"-opera bizantina a fiicei de mparat Anna Comnena-n preajma anului 1085) si are radacina n numele de dicieni, bastinasii romni dobrogeni. Despre Dobrogea aflam ca este o zona de interferenta cronologica si istorica a romnilor, "la care s-au adaugat, n veacul nostru, si aromnii"[12]. Din perioada asimilarii slavilor de catre populatia romanica aflam de existenta denumirii Portita, adoptata si de turci n sec al XIII-lea. n Capidava sa gasit un vas de pamnt ars datnd din secolul al X-lea, inscriptia crestina, scrisa cu lit ere grecesti, "Petre" si reprezinta una dintre primele informatii despre romnii dintr e Dunare si Mare. Este atestata prezenta elementului slav cu ajutorul unei inscrip tii din preajma anului 943, din judetul Constanta, precum si de catre prezenta toponimel or Petra (Camena), Vlcov ("gura lupului"), s. a. Istoricul Constantin C.Giurescu concluzioneaza ca populatia daco-romana se formeaza prin asimilarea dacilor autohtoni de catre romani. Popoarele migratoare (gotii, slavii, ungurii, turcii si tatarii) i gasesc n acest spatiu n care a luat fiinta poporul romn, atestat ca vlah si volohi . Crestinismul a fost ngaduit n Imperiul roman abia din anul 313 de catre Constantin cel Mare, n urma Edictului din Milan. Din perioada Daciei Traiane este exclusa prezenta acestei religii. Raspndirea acestei credinte ia amploare n timp, atingnd cele mai importante centre ale Imperiului roman , Peninsula Balcanica, Galia si, implicit, Dacia Romana. Despre existenta crestinismului aflam de la Tertulian di n a sa lucrare "Adversus Judaeos", din 198, unde precizeaza ca a ajuns "la multe neamur i si provincii ndepartate"; sau de la Origenes (secolul al III-lea) care se ntreaba cum vor reactiona numeroasele neamuri care nu cunoscusera nca aceasta forma a religiei. O alta dovada a existentei crestinismului n Dacia nainte de 275 este descoperirea un ei inscriptii pe o piatra funerara, la Cluj Napoca in preajma anului 1500,pe care s e gaseste monograma n forma de cruce nsotind un text[13]. Un alt argument ce sustine existenta acestei religii dinainte de 275 n Dacia, ar fi si prezenta numeroaselor neamuri venite din Orient, Asia Mica, Siria unde crestinismul avea

deja numerosi adepti. De altfel, exista o serie de obiecte ce detin motive, monograme ce reprezinta cultul crestin (vase de argila, obiecte de podoaba, pietre din secole le II-IV). n Moesia si Dacia Pontica au existat centre crestine precum Durostorum, Tomi, Novae, iar n Dobrogea au fost descoperite pna acum treizeci si una de bazilici paleocrestine la Histria, Axiopolis, Niculitel, Troesmis, Tropaeum Traiani. Propovaduitori ai crestinismului n aceste parti, mentionati de istorici, sunt: Au dias din Mesopotamia (pe tarmul stng al Dunarii), Sava Goticul (a fost necat alaturi de alti crestini n rul Buzau, la 12 aprilie 372), Niceta si Ulfilas (acesta din urma i-a crestinat pe goti). Cel mai nsemnat dintre acesti predicatori este Niceta din Remesiana, ce reuseste sa converteasca la crestinism daco-romanii de pe ambele maluri ale Dunarii: gotii si bessii. El a trait ntre secolele IV-V, fiind episcop n orasul mai sus mentionat, a predicat n latina pe o perioada de jumatate de secol. Ca demonstratie a faptului ca religia crestina romneasca are un caracter latin, dispunem de o serie de termeni utilizati n acest sens: basilica = biserica (secol ul al IV-lea); cuminec = comunicare (cuminecatura dupa anul 400); Domine Deus (invocatie pagna, adoptata si de crestini) = Dumnezeu; Rosalia = Arusale (la aromni), Rusaliile; monumantum = mormnt; ossamenta = oseminte; baptizare = a boteza; christianus = crestin; peccatum = pacat; Stavineri (la aromni) = Sfnta Vineri, s. a. O convertire masiva la aceasta religie a daco - romanilor din stnga Dunarii, a av ut loc n perioada 350-450. Terminologia acestui fenomen de masa a pastrat o serie de termeni pagni, n vedere unei mai bune ntelegeri si asimilari. De asemenea, a fost creata o arhepiscopie de catre mparatul Justinian, care cuprindea parti din Dacia , Moesia, Praevalitana, Macedonia si Panonia. La Tomis se afla episcopatul Daciei Pontice, n acest din urma tinut descoperindu - se numeroase ramasite ale martiril or din perioada persecutiilor lui Diocletian[14]. Formatiuni politice n Dobrogea au existat nca de timpuriu, datorita conditiilor bu ne de trai oferite de asezare, pamntul fertil, populatia numeroasa si negotul intens . Aflam, astfel, ca Sviatoslav (cneazul de la Chiev), ajuns n zona Dunarii de Jos, n tr-o expeditie mpotriva bulgarilor, vroia sa-si faca o capitala la Drstor (Silistra), g asind n aceste mprejurimi optzeci de "goroduri" (cetati). Prima formatiune politica mentionata ntr-o inscriptie ce dateaza de la 943, este reprezentata de jupanul Dimitrie, n zona localitatii Mircea Voda (judetul Constanta). Aici au fost descop erite inscriptii cu litere grecesti, slave si runice (popor vechi germanic). Alti asem enea stapnitori n Dobrogea mai sunt mentionati si de cronicarul bizantin Kedren, n preajma anului 971. Dupa asuprirea tarului bulgar de catre imperiul bizantin, ac este formatiuni dispar. Granita imperiului spre miazanoapte este Dunarea timp de doua secole, perioada n care se dezvolta agricultura, mestesugurile si comertul att cu cei de dincolo de fluviu, ct si cu sudul balcanic. Anna Comnena precizeaza ca ntre ani i 1086-1091 au existat n aceasta zona trei formatiuni politice ce-i aveau ca si conducatori pe Tatos, Sestlav si Sacea.

Populatiile migratoare au actionat asupra dacoromanilor si romnilor ntre secolele III-XIII, n mai multe etape: ntre 275-566 si fac aparitia popoarele germanice si hu nii; ntre secolele VI-X migreaza poporul slav, care n timp este asimilat de romni; n aceeasi perioada cu slavii, la sud de Dunare si ntemeiaza tarat bulgarii; secolele XXIII pecenegii si cumanii, regalitatea maghiara si invazia tatara[15]. "Daca ar fi sa seriem elementele etnice constitutive ale poporului romn, dupa importanta lor, am avea deci: nti elementul autohton, dacic, apoi, n al doilea rnd, elementul roman, iar n al treilea rnd, la urma, cel slavic." [16] Slavii reprezint a cel mai nsemnat popor de migratori asimilat, n timp, de daci, sub raport lingvistic. si fac aparitia n numar mare, pe teritoriul dacic, dupa jumatatea secolului al VI-le a. Multi dintre ei trec n Peninsula Balcanica, n Grecia, ajungnd pe tarmul marii Adriatice, lund cu asalt romanii din aceste tinuturi. n nordul Dunarii slavii au fuzionat, treptat, cu daco-romanii, fiind absorbiti de acestia din urma. nsa, inf luente ale slavilor se regasesc n numeroasele toponime: Bistrit, Crasna, Ialomita, Dmbovita, Putn , Trgoviste, Toplita, Rozno , si altele. De mentionat este numeroas a populatie alcatuita din robi, din secolele IV-VI, si asezata la nordul Dunarii d e catre romani, care da denumirea de Vlasca si Vlasia acestui teritoriu. Slavii au ocupa t Dacia si Peninsula Balcanica, distrugnd orase bizantine, supunnd populatiile autohtone si devenind stapni ai pamnturilor. La sfrsitul secolului al IX-lea este introdusa limba slava n biserica romna, dupa crestinarea bulgarilor si n limbajul folosit de conducerea statului, demonstrnd astfel predominanta elementului slav. Asimilarea slavilor a durat mult timp, aproximativ cinci secole, n perioada domni ei lui stefan apropiindu-se de final. n sudul Dunarii bulgarii ajung sa supuna poporul s lav prin dominatie politica, nsa au fost asimilati treptat. n perioada celei de a doua jumatati a secolului al VI-lea se discuta despre o puternica civilizatie romanica pe teritoriul situat n Rasaritul Europei: ntre Mace donia si Transilvania, de la Marea Neagra la Marea Adriatica. Slavii din sudul Dunarii au avut un efect evident asupra populatiei acelei zone. Numeroasele lupte dezbatute aici au avut drept urmare mpartirea n doua a populatiei: la miazanoapte dacoromnii, iar la miazazi macedoromnii. Din dacoromni au rezultat si istroromnii, din macedoromni-meglenoromnii. S-au mai desprins si alte grupuri n perioada evului mediu, dintre care amintim vlahii, ocupanti ai unor regiuni din Peninsula Balcanica, urmasi ai populatiei romanizate. Acestia erau locuitori ai unor regiuni din preajma muntilor Pindului (Vlahia), ai Macedoniei, ai Peninsulei Cal cidica, n partea apuseana a Traciei, n localitati din jurul Sofiei: Tesalia, Etolia, Epir, Bitolia, Ohrida, Veria, Moscopole, Vacarel, Pasarel, etc. Cronicarul bizantin Kedren da i storiei prima dovada despre existenta vlahilor din Balcani: n 976, "David, unul din frati i tarului bulgar Samuil, a fost ucis, ntre Castoria si Prespa, la locul numit Steja rii Frumosi de niste vlahi chervanagii (carausi)"[17]. Se spune despre carausie ca a r fi fost una dintre ndeletnicirile aromnilor din sudul Dunarii nsa, ocupatiile lor de b aza,

erau pastoritul si agricultura, trasaturi specifice si celor din nordul Dunarii. Urmatoare mentionare despre vlahi este din 980, apartinnd unui cronicar anonim. Acesta din urma aminteste de mparatul Vasile al doilea care l nsarcineaza pe Niculitel cu stapnirea "vlahilor din Elada". n anul 1020 statul bulgar este desfiintat, iar Vas ile alII lea ia decizia ca "vlahii din ntreaga Bulgarie" sa tina de episcopia din Ohrid a. Din punct de vedere politic se vorbeste despre doua momente importante din istor ia romnilor din Peninsula balcanica. n anul 1066 vlahii din Tesalia se rascoala din cauza impozitelor mari impuse de Consantin Duca (mparat din Bizant). Guvernatorul Tesaliei, Niculita, nu este primit de catre mparat n audienta, iar oamenii se rasc oala, cucerind doua cetati; astfel mparatul ntelege ca trebuie sa suprime darile, nsa Niculita este exilat n Asia Mica. mparatul Isaac al II-lea Anghelos domnea n Bizant n anul 1185 cnd vrea sa ia n casatorie pe fiica regelui ungar Bela al III-lea. nsa, pentru fastul pe care l vro ia, impune o noua dare celor ce aveau oi si cirezi de vite: vlahii. Acest moment est e marcat de rascoala pornita de fratii Petru si Asan, relatata de cronicarul Nicet as Choniates Akominatos. Majoritatea nemultumitilor veneau din partea muntelui Haemus, avndu-i ca reprezentanti pe fratii Petru si Asan, pe care i trimit la mpara t. Nu sunt luati n seama, iar ca drept urmare pornesc o rascoala mpotriva stapnirii. n urma unor expeditii mpotriva celor doi conducatori ai vlahilor si ai bulgarilor, Isaac Anghelos nvinge. Fiind mprejurari prielnice, fratii Asanesti primesc ajutor de la poporul cuman, pornind sa pradeze Tracia. Luptele de ordin intern continua pna n 1189, cnd prin Peninsula Balcanica trece armata cruciatilor aflata sub conducerea mparatului german Frederic Barbarosa, caruia Asanestii i cer ajutor; n cele din urm a armata bizantina, batnd n retragere, este ntmpinata, ntr-o strmtoare, de rasculati si nfrnta. Ca urmare a acestor fapte fratii Asani ramn stapni definitiv peste "tara dintre Dunare si Balcani, ba ncepura sa se ntinda chiar si spre sud de Balcani."[18] Isaac Anghelos este detronat, iar luptele mpotriva Asanestilor sunt continuate de urmasul sau Alexie al III-lea Anghelos. n Macedonia armata bizantin a este iarasi nvinsa. De asemenea, Asan este asasinat pe motive amoroase de catre un boier, Ivanco, n 1196, precum si fratii sai Petru si Ionita. Ionita este cel m ai nsemnat din familia Asanestilor, detinnd remarcabile trasaturi de om politic si militar, fiind recunoscut oficial si de catre conducatorii bizantini. Este condu catorul care largeste granitele statului, e recunoscut de Papa si primeste titluri precu m "rege" si "primat" pentru arhiepiscopul bisericii Bulgariei si Vlahiei. Este ali at al voievodului Dobromir Hristos al Macedoniei, care l ajuta si n luptele cu bizantini i, reusind sa ncheie pacea cu acestia din urma si recunoscnd independenta statului Asanestilor. Ionita, ajungnd rege al acestui stat, primeste de la cardinal nsemnel e regale, iar n schimb se supune bisericii romane, legilor si riturilor ei. Ionita domneste ntre 1197 si 1207 cu ntrerupere, iar pe data de 8 octombrie este asasinat prin tradare de comandantul cuman aliat Manaster. Culmea puterii este sub conducerea lui Ioan Asan al II-ea, fiul lui Asan (1218-1241) care ntinde granitele statului

de la Marea Neagra la Marea Adriatica si de la Dunare pna la Adrianopol si la Ohrida, t ara purtnd numele de "Bulgaria et Blachia". ncepnd cu anul 1258 dinastia Asanestilor se ncheie, iar ntreg teritoriul ocupat de vlahi intra sub stapnire bulgara. Vlahii devin minoritate comparativ cu populatia slavilor bulgari, iar elementul predomi nant este politica de stat bulgara. Aflam despre neamurile pecenegilor si cumanilor care au fost ultimii cotropitori ai romnilor, care au origini turcesti si reprezenta un popor numeros si puternic. Di n ramura pecenegilor s-a evidentiat poporul uzilor care trece Dunarea n anul 1065 s i care i are ca urmasi pe gagauzi, ce au migrat n Dobrogea de miazazi. Pecenegii au fost, la rndul lor, invadati de cumani n regiunile carpato-danubiene, la jumatatea secolului al XI-lea, n anul 1057, stapnind pna n 1241, ajungndu-se la crestinarea lor. n cel de-al XIII-lea secol Dobrogea este colonizata de catre turci, lasnd n ur ma lor numeroase denumiri: Constanta, Mangalia ("cetate mare"), Babadag ("muntele parintelui"), etc. Este remarcata activitatea navala din aceasta zona n porturile fluviale Sulina, Macin, Tulcea, Vicina, Hrsova, Drstor, Cernavoda att n scrierile bizantine, ct si a celor italiene. Se presupune ca Valahia, sub conducerea lui Basarab, ajunge ca ntindere pna la bratul Chilia, apartinnd astfel Tarii Romnesti. O alta ipoteza istorica este cea propusa de Sulzer, Macai, Endel si Engel, ce justifica locul formarii poporului si limbii romne. Este vorba despre o teorie ca re considera ca aparitia romnilor a luat nastere n partea sudica a Dunarii, n timp ce n partea nordica se vorbeste despre un "Terra Dezerta", acesta din urma ocupat mai trziu de daci. "Adevarul istric" este reprezentat de urmatorul fapt: att la sud, ct si la nord de Dunare daco-romanii existau, vorbind o latina vulgara. Slavii si fac a paritia n secolul al VI-lea, asaltnd nordul Dunarii, unde poporul stramosesc asimileaza n totalitate elementele slave. si n partea sudica si-au facut aparitia slavii, nsa a u ramas cteva insule latine: macedo - romnii, istro-romnii si aromnii. n urma invaziei slavilor, romanii parasesc spatiul nord-dunarean n anul 271, nsotiti de armata si de partea administrativa, imperiul roman pastrnd, totusi, legatura n mod constant cu vechea Dacie. Ca o ipoteza istorica, nsa considerata de numerosi lite rati ca fiind neadevarata, pornind de la o serie de elemente prezentate de Engel si S ulzer, n secolul al XX-lea Robert Roesler lanseaza "Teoria Imigrationista"[19]. Roesler sustine ca romnii s-au format la sud de Dunare, dupa care au imigrat la nord, justificnd aceasta prin asemanarea ctorva cuvinte din romna si albaneza. n urma celor doua razboaie daco-romane, dacii ar fi fost distrusi, iar teritoriul ocupa t de eicomplet parasit. Autorul acestei teorii precizeaza ca ar fi fost imposibila romanizarea n 165 de ani a Daciei si ca izvoarele istorice lipsesc. A fost combatut de istori ci precum B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, D. Onciul si multi altii care prezinta o ser ie de contraargumente: 1. cea mai veche si elocventa dovada o reprezinta Columna lui Traian, construita de Apolodor din Damasc; 2. alte descoperiri atesta prezenta unei vieti rurale intense, organizata n "obst i satesti si teritoriale", specifice dacilor;

3. unele provincii ale imperiului au fost romanizate n mai putin de 100 de ani, ns a Daciei i-au trebuit mai mult de 165 de ani; 4. cuvintele comune romnei si albanezei au radacini tracice, deoarece neamul acestora din urma s-a ntins pna la Marea Adriatica, nsa cele doua limbi au structur i gramaticale diferite; 5. mparatul Aurelian a fost silit sa-si retraga armata si administratia la sud de Dunare din cauza atacurilor migratorilor si a rascoalelor din interior. I . 3 . Scurt studiu diacronic asupra limbii aromne "Fireste ca aromnii sunt romni" afirma Hristu Cndroveanu ntr-o pagina a revistei "Rost"[20]. El justifica prezenta "a"- ului ca pornind de la utilizarea frecvent a naintea majoritatii cuvintelor din aromna (aros = rosu, aumbra = umbra, etc.), adaugnduse denumirii de romn. Vorbeste despre limba aromna ca fiind un "dialect local" si care poate deveni limba de-sine-statatoare sau care, n timp, poate disparea prin fenomenul de asimilare. Hristu Cndroveanu sustine ca limba aromna este n proces de asimilare n multe din tarile n care este vorbita. Intrnd n contact cu limbile balcanice, aromnii asimileaza termeni, dnd nastere, astfel, unor noi dialecte: meglenoromn, macedoromn, moscopolean, gopostean-mulovistean, olimpian, etc. Autorul acestui articol are n vedere parerile vechilor cronicari bizantini care subliniaza ca "vlahii din Grecia vorbeau aceeasi limba cu valahii de peste Dunar e", concluzionndu-se ca aromna este un dialect al limbii romne. Lucian Hecto, n articolul "Aromnii-romnii la sud de Dunare"[21], ne informeaza despre actuala forma a graiului aromn ca a luat nastere n sudul Dunarii, "ca diale ct a vechii limbi a Romniei orientale". De asemenea, ne este adus la cunostinta fapt ul ca doar din acest dialect s-au despartit cel putin alte trei: macedo-romn, meglen oromn si istro-romn[22]. Lucian Hecto relateaza faptul ca "se afirma nca din secolul al 15-lea nrudirea etnica si lingvistica a aromnilor cu daco-romanii" si ca acesti a reprezinta un singur popor. Sustine influenta latinei, albanezei, macedonenei, g reacai si a altor limbi balcanice, asupra aromnei, n timp ce unii cercetatori expun teori a limbii aromne ca "punte de trecere ntre romanitatea occidentala si cea orientala". Din introducerea lucrarii lui Adrian Turculet si a lui Pavel Delion [23] aflam c a aromnii reprezinta "cea mai nsemnata si numeroasa ramura a romnilor din Peninsula Balcanica". Confirma cele spuse de Puiu Hasoti si anume ca nu le sunt recunoscute drepturile ca minoritate, cu exceptia aromnilor din Macedonia. Autori i merg pe metoda studiului de comparatie, adunnd o serie de cntece din zona balcanica, pentru a demonstra existenta unui fond comun al poporului aromn si influenta asupra limbii, gndirii muzicale, culturii venita din partea tarilor und e s-a migrat. n comparatie cu dialectul dacoromn cercetatorii observa diferente fonetice , gramaticale mai ales ale cuvintelor mprumutate, demonstrndu-se astfel caracterul conservator al acestei limbi. De asemenea, Adrian Turculet remarca prezenta elementului latin (smbata, mardzanea, dzana, etc.), sustinnd caracterul romanic al aromnei si confirmnd faptul ca este un dialect al limbii romne. Folcloristul George Marcu ne vorbeste despre existenta graiului propriu al aromni lor, "dialectul aromn", ca fiind un ntreg la origine, din care s-au divizat subdialecte . "Textele poetice ale cntecelor ... scrise n dialectul aromn si transpuse n dacoromna,

arata deslusit ca majoritatea cuvintelor din vocabularul aromn au caractere comune cu cel daco-romn, att la pronuntare, ct si ca nteles." [24] "n curte, la joaca, vorbeam si aromna si bulgara si turca ..."[25] sustine lingvis ta Matilda Caragiu Marioteanu, realiznd astfel un portret etnic complet al unui aromn crescut n Cadrilater. n studiul realizat de Matilda Caragiu Marioteanu este invoca ta necesitatea existentei termenului de "limba" pentru sustinerea "sentimentului de identitate etnica a aromnului". Lingvista nvinovateste totusi aromnii ca nu si-au pastrat cu mai multa tarie limba, lasndu-se usor influentati. Autoarea confirma latinitatea aromnei si se confrunta cu cei ce sustin ca dialectul aromn este pe ca le de disparitie. De asemenea, face cunoscuta nevoia de a ncuraja aceasta populatie n a se folosi de graiul aromn att n vorbire, ct si n scris. Continuitatea acestei limbi nu poate fi realizata fara acordul de vointa pentru pastrarea limbii materne. Emil Trcomnicu relateaza, ntr-un studiu realizat pe tema lucrarilor cu privire la aromni ale lui Theodor Capidan[26], densitatea produsa n spatiul dobrogean, dupa Primul Razboi Mondial. Cauzele au fost de ordin socio-politic, adunndu-se din ntreaga Peninsula Balcanica n spatiul Cadrilaterului. Acesta din urma a fost cedat Bulgariei, ajungndu-se la ocuparea Dobrogei. Theodor Capidan sustine existenta a patru dialecte ale limbii romne: daco-romn, megleno-romn, istro-romn si aromn, pornind de la premisa ca n momentul aparitie slavilor, romna era deja limba de-sine-statatoare. n a sa lucrare "Aromnii. Dialectul aromn"[27], Capidan expune o teorie a apartenentei aromnilor la civilizatia greceasca, nsa influenta acestora din urma fiind redusa. Aromnii nca si mai pastrau limba la acea data, acest lucru datorndu-se faptului ca ei convietuiau n grupuri izolate. Lingvistul considera aceste patru dialecte ca derivnd din limba romna, negnd posibilitatea ca acestea sa aiba origini din limba greceasca, dupa cum a afirmat Keramopulos, presedinte al Academiei din Atena, n perioada interbelica. Etnologul Irina Nicolau precizeaza ca "aromna nu este limba aromnilor, ci una dintre limbile pe care le vorbesc", fiindu-le specific termenul "plurilingvisti" .[28] Din cauza acestui plurilingvism, aromnii au fost de cele mai multe ori confundati cu popoarele convietuitoare: greci, albanezi, bulgari. Cercetatorul aduce n vedere f aptul ca limbile vorbite de aromni sunt utilizate si n functie de necesitati: aromna este considerata "limba domestica si de clan", greaca - "limba de cult", turca-e folo sita n limbajul administrativ, alaturi de albaneza si bulgara, care sunt utilizate n dom eniul comertului intern-extern. "Nenitescu pretinde ca n Macedonia de nord, pe lnga Nis, bulgarii se ntelegeau cu turcii n limba romna ( aromna )".[29] Se vorbeste despre aportul femeii privind gradul de conservare al limbii si traditiilor aromne, dato rita trasaturilor ei de caracter: doritoare de fermitate, certitudine, relatia cu bis erica, stabilitate. Irina Nicolau considera aromnii "cameleonii balcanilor", surprinznd aceasta afirmatie cu un exemplu: n orasul Veria se practica cntatul n limba greaca a aromnilor si n albaneza a frserotilor. Trasaturile ocupatiei lor caracteristice pastoritul, care presupune o permanenta transhumanta, adaptare - se revarsa si asupra graiului. Ca surse istorice care sa confirme cele trecute n revista pna acum, mentionez sumar pe cronicarul Kedrenos, Th. A. Cavallioti, Daniil Moscopoleanul, Gustav Weigand, Mihail Boiagi, Gustav Maier si multi altii. Dialectul aromn a fost studiat de catre numerosi cercetatori att romni, ct si de alte nationalitati, ai filologiei romanice: st. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densus ianu, Al. Phillippide, Tache si Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu si multi altii. Ei au ajuns la concluzia ca aromnii si pastreaza limba, muzica, obiceiurile, trasaturile fizice si morale, nsa contactul cu popoarele n mi

jlocul carora traiesc, a produs o serie de inevitabile transformari. CAPITOLUL II CERCETAREA FOLCLORULUI AROMNILOR "Omlu cu carti cu patru ocli sti" ("Omul cu carte cu patru ochi este") Dupa cum am precizat si n finele capitolului anterior, numerosi istorici, lingvis ti au acordat credit cercetarii poporului aromn, pentru a satisface nevoia de cunoaster e, de certitudine a originilor acestui neam, de a aduce confirmari asupra identitat ii desinestatatoare a aromnilor. n ajutorul acestora au venit si folcloristii, aducnd dovezi graitoare cu privire la existenta unor obiceiuri specifice si autentice. Dincolo de faptul ca aromnii sunt nca dispersati n numeroase zone ale Peninsulei Balcanice, mprumutnd n timp elemente ale popoarelor conlocuitoare, ei au reusit sa pastreze elemente definitorii, datorita traiului n comunitati mai mult sau mai putin izolate. n acest capitol voi ncerca sa prezint cercetatori ai folclorului aromn, al aturi de lucrarile elaborate de catre ei, realizndu - le si mici portrete, n ordine alea torie. n lucrarea " Folclor muzical romnesc " [30] autorii enumera parte dintre cercetato rii folclorului muzical aromn : Tache Papahagi, Ioan Caranica, Vanghele Millio, Georg e Marcu, Constantin Brezan, Theodor Capidan, D . Galavu, Emil Riegler-Dinu . De asemenea, Ovidiu Brlea prezinta si el o serie de portrete ale culegatorilor folcl orului sud-dunarean : Pericle Papahagi, Theodor Capidan, Ovid Densusianu, Ion Bianu, Tache Papahagi, Emil Riegler-Dinu, Iuliu A . Zanne, Pavel Delion, si altii . [31 ] Pericle Papahagi se naste la data de 20 octombrie 1872, n Avdela (Grecia) si moar e la Silistra, n Bulgaria, la 20 ianuarie 1943. Dupa o serie de studii de filologie n Bucuresti, Leipzig ( unde l are ca profesor pe G. Weigand), ajunge profesor la Salonic, Bitolia ( Grecia ), Silistra si Giurgiu. n timp devine membru al Academi ei Romne ( 1916 ), conduce revista "Dunarea" si participa la analele Academiei Romne, Dobrogei, colaboreaza cu reviste precum "Convorbiri literare", "Fratil ' i a", "Peninsula Balcanica", "Grai si suflet" si altele. Pericle Papahagi realizeaza o activitate de sinteza, apelnd la geografie, etnografie, istorie, folclor, dialect ologie n sensul cercetarii aromnilor din Macedonia. n acest scop ajunge n localitati precum Avdela, Muloviste, Crusova, Corcea, Trnova, Gopesti, Vlaho-Clisura, Perivole, Bit olia, Veria, Aminciu, Niveasta, iar rodul acestei munci este regasit n culegerea "Din literatura poporana a aromnilor". Aceasta lucrare a sa este reprezentativa, reali zata n 12 capitole n care putem regasi tratate subiecte precum: literatura ludica, proverbe, cugetari, cntece de leagan, Lazarelul, Paparudele, descntece, cntece propriu-zise, colinde, bocete, balade, etc. Realizeaza doua studii etnofolcloric e despre meglenoromni: "Romnii din Meglenia" si "Megleno-romnii", "Basme aromne". Scrierile sale reprezinta deschideri de drumuri ca modalitati de cercetare si ca material de studiu abordat, incluznd 581 de proverbe si zicatori, 16 cntece de copii, 24 de basme, 46 de ghicitori, 48 de bocete, 8 balade, 41 de cntece de nunt

a si altele. "Dealtfel, meritele colectiei ramn n sfera documentatiei etnografice si lingvistice, Pericle acoperind prin culegerea sa, dupa cum se poate deduce din numele localitatilor, o larga arie geografica, iar transcrierea, desi literara, fiind facuta dupa dicteu"[32] . Un pasionat cercetator se dovedeste a fi Tache Papahagi, nepot al lui Pericle Papahagi, continuator al conceptului sustinut de Ovid Densusianu, acela de a mbinare a dialectului cu folclorul. Este nascut la data de 20 octombrie 1892, n Avdela ( Grecia ) si moare pe 17 ianuarie 1977 n Bucuresti. Urmeaza facultatea de litere a Universitatii din Bucuresti, devine profesor n Trgu Neamt, asistent, conferentiar, profesor universitar, laureat al Premiului de Stat n 1964. Tendinta sa este cea de etnograf, considernd ca "folclorul nseamna literatura populara, credinte, superstitii si obiceiuri, precum si ntreaga productie artistica, ndeoseb i muzica populara"[33], dupa cum marturiseste nsusi cercetatorul. Lucrarile sale su nt axate pe tema literaturii populare aromne si dacoromne si trateaza, din punct de vedere lingvistic, studii comparate. "Antologie aromneasca" (1922) este o lucrare ampla ce contine proverbe, ghicitori, legende, balade, poezii, snoave scrise ntro gramatica compromitatoare, nsa autenticitatea ei este reprezentata de scrierea ei n aromna. Din cretia sa mai amintim: "Folclor romn comparat" (1929) n care critica lirica erotica si baladele aromne; "Graiul si folclorul Maramuresului" (1924) ce are la baza lurul pe teren, incluznd texte, cntece aromne, toponime, onomastica si este realizata dupa monografia lui Ovid Densusianu "Graiul din Tara Hategului"; "Cerc etari n Muntii Apuseni" este o colectie ce detine cteva cntece ce tin de obiceiuri, credinte, traditii; "Creatiunea poetica" (1926) este teza de doctorat prezentata ca si culegere cu material adunat de la informatori din Maramures; "Din folclorul roma nic si cel latin" (studiu comparativ, 1923 ); "Paralele folclorice (greco-romne)" (19 44) si altele. Parerea lui Pericle Papahagi despre originea aromnilor este ca ei sunt ur masii populatiei romanizate din nordul Greciei. Preocuparile etnologului sunt manifest ate si fata de obiceiurile din afara datelor fixe, de astronomie, animale, pasari, f enomene ale naturii, toate acestea suportnd comparatii. Ovid Densusianu este un caracter reprezentativ pentru folcloristica romneasca, deschiznd drumul spre abordarea metodei comparative, utilizarea lingvisticii si esteticii . S-a nascut la 30 decembrie 1873, n Fagaras si moare pe data de 8 iuni e 1938, la Bucuresti. Este elev al lui Al. Philippide si A. D. Xenopol la facultat ea de litere din Iasi si continua studiile la Berlin si Paris. Preda la Focsani, Botosani, fa cultatea de litere si filozofie din Bucuresti. mpreuna cu I.-A . Candrea nfiinteaza Societatea Filologica Romna ( 1905-1907, Bucuresti ) si Institutul de Filologie si Folclor ( Bucuresti, 1913 ). Este membru al Societatii de etnografie ( 1923 ), al Societ atii de lingvistica din Paris ( 1924 ) si al Academiei Romne ( 1918 ). Istoric literar, l ingvist, poet initiator al simbolismului, este a doua figura importanta dupa B. P. Hasdeu .

Intuieste utilizare folclorului n legatura cu disciplinele umaniste si confera verticalitate momentului de impas n care se afla folclorul n acea perioada. Creaza folclorului un spatiu propriu si bine definit, considerndu-l productie de ordin s piritual si separndu-l de antropologie, dialectologie, si etnografie. Pentru Densusianu folclorul este o disciplina de-sine-statatoare si ea " trebuie sa ne arate cum s e rasfrng n sufletul poporului de jos diferitele manifestatiuni ale vietii, cum simt e si gndeste el fie sub influenta ideilor, credintelor, superstitiilor mostenite din t recut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le desteapta mprejurarile de fiecare zi." [34] Printre preocuparile sale ntlnim monografia dialectala, fenomenul povestitului popular, no i orientari metodologice, sublinierea caracterului individual al creatiei folclori ce. Din lucrarile sale amintim: "Graiul nostru ", o antologie de dialecte din toate zone le unde exista romni, ce contine si texte aromnesti (1906-1908); "Din istoria migratiunilo r pastoresti la popoarele romanice" (1907); "Pastoritul la popoarele romanice", "Aspecte ale poeziei populare romanice" (1926). nsemnatatea lui lingvistica si etnografica" (1913); "Graiul din Tara Hategului", "Enciclopedie a folclorului ro mn" etc. De asemenea, Densusianu recomanda "cunoasterea conditiilor istorico-sociale n care se dezvolta creatia folclorica"[35], n vederea unei mai bune ntelegeri contextuale a creatiei folclorice. Folcloristul se revolta mpotriva cercetarilor nentemeiate si propune metoda comparativa. Antrenat n studiu de cercetare, ajuns la lirica aromna mentioneaza lipsa nostalgiei si melancoliei, "se apropie mai mul t de inspiratia greaca, italiana, ceea ce e propriu zonei mediteraneene "[36], dupa c um relateaza Densusianu n lucrarea "Concordante lingvistice si folclorice" (1925) . Cu toate ca Pavel Delion are o semnificatie deosebita pentru folclorul din zona Moldovei ( "Melodii de jocuri populare din Moldova", "Folclor muzical din judetu l Botosani", "Folclorul muzical din judetul Vaslui", "Melodii si cntece populare di n Moldova", "Folclor muzical din judetul Bacau" si altele ), din scrierile sale se desprinde lucrarea "Dialectul aromn (macedoromn) n cntecele populare"[37]. Este realizata mpreuna cu Adrian Turculet si trateaza din punct de vedere lingvis tic, literar, poetic, muzical, o serie de cntece si melodii aromne. Pavel Delion s-a nascut la data de 21 iulie, 1913, la Radauti, judetul Suceava, este student la Conservatorul de muzica din Timisoara si ajunge conferentiar la Academia de muzi ca din Iasi (1968 - 1980), colabornd, pe parcurs, cu Emilia Comisel si Tiberiu Alexa ndru. Sandu-Timoc Cristea reprezinta folclorul de pe Valea Timocului, fiind cel mai nsemnat n acest sens. S-a nascut pe 8 septembrie 1916, n Iugoslavia, studiind la Turnu Severin, Craiova, la Universitatea de drept din Bucuresti, colaborator la "Analele Societatii de limba romna", "Foaia Timocului", "Orizont", "Revista fundatiilor regale", etc. El publica lucrari precum: "Poezii populare de la romni i de pe Valea Timocului" ce contine 30 de balade; "Cntece batrnesti si doine" abordeaza un caracter stiintific datorat notarii corecte, nregistrarii informatorului si a localitatii si contine 113 cntece cu subiect fantastic, vitejesc, pastoresc, haiducesc; "Pove

sti populare romnesti" ilustreaza basme, snoave, legende culese n timp ndelungat de la romnii de pe ambele maluri ale Timocului, acesta din urma fiind considerat "veriga intermediara ntre romnii nord-dunareni si cei din sudul Dunarii". [38] Beza Marcu e nascut n Vlaho-Clisura (Macedonia , Iugoslavia) la 29 iunie 1882 si traieste pna pe data de 30 mai 1949 (Bucuresti). Studiaza n Bitolia (Grecia), n Bucuresti la Universitatea de litere si filozofie, la Londra si Oxford. Este con sul general al Romniei n Anglia, profesor de limba si literatura romna la Kings College si la Universitatea din Londra, membru corespondent al Academiei Romne (1925) si colaborator la "Convorbiri literare", "Ideea europeana", "Luceafarul", etc. n cur surile sale londoneze Beza Marcu introduce elemente reprezentative ale folclorului romnesc ("Mesterul Manole", "Miorita", "Calusarii", etc. ), realiznd paralele si c u balade haiducesti ale slavilor. De asemenea, reda numeroase elemente aromne pe care le coreleaza cu cele daco-romne, detinnd suficient material macedoromn, romnesc, balcanic, caruia i gaseste corespondent n mitologia greco-romana. Din opera sa amintim "Poetica folclorului" (1920) si "Pagnismul si folclorul romnesc" (1928). n 1874 se naste n Crusevo, reg. Bitolia din Iugoslavia Nicolae Batzaria, cunoscut si sub pseudonimele Mos Ene, Ali-Baba, Nicolae Macedoneanu. Studiaza n localiatea natala, n Bitolia, n Bucuresti; preda n Crusevo, Ianina (Epir), Bitolia; este inspe ctor scolar n Cosova si Salonic, senator la Istambul (1908), iar dupa Primul Razboi Mondial se stabileste n Romnia. La Salonic conduce primul ziar aromn: "Desteptarea" (1908), colaboreaza la "Almanah macedonean", "Calendarul aromnesc", "Grai bun", etc. Are n vedere, ca preocupare principala, cultura aromna, tiparind n acest sens volumul "Paravulii" si o serie de culegeri ce contin legende, colinde, detalii despre viata aromnilor ( "Peninsula", "Epoca", "Fratili a", "sezatoarea", "Arhova" ) [39]. George Marcu este un compozitor-folclorist aromn, nascut la data de 18 martie 1913, n Perivole-Macedonia. Studiaza la Conservatorul din Bucuresti ca elev al lu i Constantin Brailoiu, este dirijor si compozitor la Ansamblul macedoromn din Bucuresti, cercetator la Institutul de Folclor, colaborator la "Revista de folcl or" si la "Revista de etnografie si folclor". Este cel mai devotat cautator de folclor muz ical aromn, iar melodiile adunate, n mare parte le prelucreaza pentru Ansamblul Macedoromn. Dintre lucrarile realizate de George Marcu, mentionam: "Cntece polifonice aromne" (1958), "Un sistem identic de executie polifonica a cntecelor populare, ntlnit la unele popoare din Peninsula Balcanica" (1968), "Folclor muzical aromn" (1977), aceasta din urma fiind cea mai reprezentativa culegere ce contine colinde, cntece de logodna, nunta, de joc, bocete, melodii instrumentale de joc, cntece polifonice, toate acestea culese din localitati si sate din Tulcea, Constanta si Mangalia. T ot n aceasta din urma lucrare, autorul dezvaluie ne traditiile legate de nastere, nun ta, logodna, nmormntare, realiznd astfel o lucrare complexa si de o reala nsemnatate. Caraiani Nicolae Gh., aromn ca origine, nascut la 22 mai 1922, la Giumaia de Sus, Bulgaria si moare n 1983, n Bucuresti. Face liceul la Sofia, studiaza la Universit atea de litere si filozofie, la sectia istorie, din Bucuresti, preda la Craiova, Pite sti, Bucuresti si este colaborator la "Macedonia", "Mir" (Sofia), "Timocul", si altele. "Folclo

r aromn gramostean" este o lucrare realizata n colaborare cu Nicolae Saramandu, avnd o valoare inestimabila deoarece se axeaza pe studiul unui singur grup de aromni, dintr-o anumita zona. Acest studiu contine proverbe, zicatori, blesteme, poezii populare, obiceiuri de la nastere, casatorie, moarte ale aromnilor gramosteni din Dobrogea. Theodor Burada este cunoscut ca istoric de teatru din Moldova. Provine dintr-o familie de aromni, s-a nascut la data de 3 octombrie 1839, Iasi , studiaza dreptu l la Iasi, continua studiile la Paris, n acelasi timp participnd si la cursurile de la Conservator. Pe parcurs este judecator la Roman, la Iasi, presedinte de tribunal la Galati, consilier la curtea de apel din Iasi. Ajunge sa predea la Conservatorul din Iasi ( 1887-1901 ) si devine membru al Societatii "Junimea" ( 1878 ). Colaboreaza la "Revista de istorie, arheologie si filologiie", "Convorbiri literare", "Epoca", este editor al "Almanahului muzical" si coordonator la revista "Arhiva". si manifesta interes ul fata de etnografie si folclor, ndeosebi spre organologie, miscare scenica si lite ratura populara, dorind sa puna n lumina istoria datinilor, dansurilor, instrumentelor populare. Referitor la scrierile sale, amintim: studiul "Despre ntrebuintarea muz icii n unele obiceiuri vechi ale poporului romn" ( 1976 ) n care se ntlnesc colinde, cntece de leagan, plugusorul, calusarii, putnd fi deosebite prin prezenta trasaturilor cntecului moldovenesc, oriental sau cu origini semiculte; "Cercetari asupra danturilor si instrumentelor de muzica ale romnilor" (1877) unde trateaza subiecte precum calusarii, hora, latinitatea reflectata asupra poporului romn, costumatia populara, influente balcanice asupra folclorului romnesc, a instrumentelor, a coregrafiei, a vestimentatiei; n lucrarea "Datinile poporului r omn la nmormntare" (1882) se regasesc o serie de bocete pe care Burada le considera ca avnd origini romane; "O calatorie n Dobrogea" (1880) este o premiera monografico-etnografica sumara; autorul ntreprinde o calatorie n Macedonia n anul 1882, aducnd o serie de materiale valoroase cu privire la "Datinile la nunti ale poporului romn din Macedonia", n care se gasesc si 22 de cntece lirice aromne; "Despre ntrebuintarea muzicii n unele obiceiuri vechi ale poporului romn" (1876); "Cntece de miriologhi-bocete adunate din Macedonia" (1883); "O calatorie n satele romnesti din Istria" (1896), "Obiceiurile la nasterea copiilor poporului romn din Macedonia" si altele. Petru Caraman, nascut la 18 decembrie 1898, n Vrlezi, judetul Galati, moare pe 10 ianuarie 1980, la Iasi. Este elev al lui Iorgu Iordan, Calistrat Hogas, Dimitrie Gusti, C. Ibraileanu, Al. I. Phillipide si altii, studiind n Iasi la universitatea de liter e si filozofie. Ajunge profesor de limba romna si latina n Cernauti, urmeaza studii de slavistica n Varsovia, Cracovia si Lwow sub ndrumarea etnologilor si etnografilor Fischer, Frankowski, Bystron, Moszynski si Poniatovski. Face cercetari de profil filologi c si literar de srbo-croata n Belgrad si Zagreb, studiaza la bibliotecile din Viena, Pr aga, Grecia. Este director al Institutului Romn din Sofia, preda la Bucuresti si Iasi, din cauza criticilor realitatii de dupa 23 august 1944 este exclus din nvatamnt defini tiv, iar lui si familiei lui li se fac greutati. Din opera sa mentionam "Substratul m itologic al sarbatorilor de iarna la romni si slavi" (1931) urmareste firul mistic, elementul pagn infiltrat n crestinism, abordnd o analiza meticuloasa n studierea sarbatorilor

cultului stramosilor; "Contributie la cronologizarea si geneza baladei populare la romni" (1993); "Descolindatul" (1936) rit ce presupune anularea urarilor de la colind; "Datina colindatului la romni, slavi si la alte popoare" (1983) este un s tudiu ce abordeaza metoda comparativa de lucru, monografie a colindului romnesc, bulgar si al malorusilor; "Studii de folclor"(1987-1995) n care ntlnim studii trata te din punct de vedere geografic, etnografic, etnologic, adunate de Iordan Datcu. Scrierile lui Caraman presupun o vasta cunoastere a mai multor culturi, civiliza tii, continente, tipologii folclorice, domenii de cultura generala. n anul 1991 este p rimit membru al Academiei Romne, post-mortem. Iuliu A. Zanne este continuatorul colectiei "Proverbele romnilor" (1895-1903), proiect initiat de Hintz-Hintescu si P. Ispirescu avnd ca scop adunare tuturor proverbelor si zicatorilor din toate tinuturile unde traiesc romni. Se naste la 1 1 iulie 1855, Brusa, Turcia si moare la Bucuresti, pe data de 14 februarie 1924. Liceul l face la scoala centrala de ingineri din Paris, este inginer de cai ferate la Serviciu l de poduri si sosele si subdirector la Serviciul tehnic al primariei capitalei. n lucrarea s a Zanne abordeaza metoda de cercetare denumita "corpus folcloric" si care implica utiliz area tuturor surselor existente si notarea lor. Creatia sa presupune meticulozitate, dedicatie si rabdare, trasaturi de care autorul a dat dovada. Are numerosi corespondenti, din toate tinuturile unde locuiesc romni, care l ajuta la completar ea paginilor celor zece volume (din Muntenia, Moldova, Transilvania, din Oltenia, Macedonia). Ioan Caranica este autorul colectiei de folclor aromn "130 de melodii populare aromnesti", ce contine cntece din toate zonele locuite de aromnii sud-dunareni. Lucrarea este mpartita n cinci capitole: melodii ale aromnilor din nord, din regiun ea Veriei si cntece aromnesti din sud, cntece frserote, cntece de Snziene si cntece de nunta din regiunea Veriei. Ioan Caranica s-a nascut la 7 octombrie 1882 si moare pe data de 30 octombrie 1965. si-a facut studiile la Universitatea de muzi ca din Bucuresti, este profesor de muzica la un liceu cu profil romnesc din Bitolia, la Turda si la Cluj. Caragiani Ioan D. realizeaza primul studiu ce priveste folclorul din punct de ve dere istoric, lingvistic si literar, "Romnii din Macedonia si poezia lor poporala" (18 69), ce include 10 poezii populare macedoromne, transcrise si adaptate n daco-romna si publica poezii aromnesti n revista "Convorbiri literare" (1869). S-a nascut la dat a de 9 februarie 1841, n Avdela-Grecia si moare pe 13 ianuarie 1921 (1920?), la Iasi . Nicolau Irina, jumatate aromnca, jumatate grecoaica, se naste la 29 ianuarie 1946 si moare la 3 iulie 2002. A fost folclorist, eseist, director la Muzeul Taranului R omn, doctor n filologie-folclor. Din creatia sa amintim "Haide,bre!", "Aromnii, credint e si obiceiuri", "Credinte si superstitii romnesti" si altele. Iulia Wisosenski s-a nascut n anul 1976 n localitatea Mihail Kogalniceanu, judetul

Constanta. Drumul parcurs pna la a ajunge asistent-cercetator folclorist la Insti tutul de Etnologie si Folclor "C. Brailoiu" al Academiei Romne consta n absolvirea facultatii de Litere si Teologie la Universitatea Ovidius, din Constanta, n anul 1998, urmeaza cursuri aprofundate de limba si literatura romna contemporana si dialectologie (2000) la aceeasi facultate, avnd ca tema de doctorat "Reflectii al e relatiilor de rudenie n literatura orala aromna". Din scrierile sale prezentam: st udiul "Blesteme la aromni" (2002), editeaza brosura nsotita de CD "Tumbe, tumbe. Cntece aromnesti" ( 003). Emil Trcomnicu s-a nascut n anul 1971, la Craiova, actualmente este cercetatoretno log la Institutul de Etnologie si Folclor al Academiei Romne . Urmeaza cursurile Universitatii de Automatizari Calculatoare ( IPB ), specializarea calculatoare, pe care o absolva n 1995. De asemenea este absolvent si al facultatii de Sociologie, Psihologie si Pedagogie, specializarea sociologie, la Universitatea din Bucurest i, n anul 1998. Este interesat de studii aprofundate de sociologie politica si politi ci ale bunastarii (1999) si si pregateste doctoratul la facultatea de geografie a Univer sitatii din Bucuresti, avnd ca subiect tema "Minoritatile romnesti sud-dunarene. Studiul etnologic al aromnilor." Este coautor al volumelor "Enciclopedia valorilor reprim ate. Razboiul mpotriva culturii romne 1944-1999" (2000), "Cercetari sociologice si etnografice ale satului romnesc . Slatioara, un sat de sub magura" (2000), "Romnia si Balcanii. Spatiu geo-politic. Minoritati romnesti" (2002), "Comunitatile romnes ti din dreapta Dunarii" (2002), "Sarbatori si obiceiuri" (2002). De asemenea, i mai putem aminti pe Vanghele T. Millio ("Cntece populare aromne"-1928), Vangheliu Petrescu ( "Mostre de dialectul aromn"), Gr. Tocilescu, Adrian Turculet. CAPITOLUL III TRADITIILE FOLCLORICE ALE AROMNILOR "Armnlu nu chiari" ("Aromnul nu moare") "Studiul folclorului dialectelor sudice este necesar, att pentru cunoasterea fond ului comun stravechi al culturii populare romnesti, ct si datorita valorii spirituale a acestui tezaur, apartinnd unor populatii, care, mai ales n ultimele secole, s-au stabilit ntr-un numar considerabil pe teritoriul dacoromn." [40] Dintre cele trei patru dialecte romnesti (dacoromn, aroman, meglenoromn, istro-romn), cel mai nsemnat, ca ordin numeric, este cel aromn. Dintre genurile muzical-folclorice abordate de aromni mentionam: bocetul, colindatul, cntece de nunta si de logodna, epice-eroice, haiducesti, balade, cntece de joc, de dragoste, de nstraina re, de dor, pastoresti, de joc, etc. Aromnii raspnditi n Peninsula Balcanica (Albania, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Romnia), cu toate ca sunt sub influenta popoarelor conlocuitoare, si pastreaza traditiile, obiceiurile, graiul, muzica, acestea manifestndu-se ntr-un mod evident n caracteristicile fizice si spirituale ale celor patru categorii: gramusteni, frseroti, pindeni, bitoleni. III. 1.Traditii, superstitii la nastere Familiile aromne din vechime erau numeroase si era binevenita si prilej de mare bucurie ca primul copil sa fie baiat sau , n general , nasterea unui baiat. Baiat ul, la botez, primea numele tatei, iar fata, numele mamei, iar daca socrii sunt morti,

primesc numele acestora. Daca femeia purta la sine omoplatul drept al unui lilia c, aceasta nu mai ramnea nsarcinata. nsa, pentru a ramne nsarcinata, femeia sterila trebuia sa mannce bomboanele aruncate de nasa n biserica, n timpul nuntii. Se spune despre copiii care sunt conceputi n zilele de post ca vor avea probleme de ordin fizic. n general, majoritatea cercetatorilor confirma faptul ca atta timp ct femeia este nsarcinata trebuie sa se fereasca de privirile oamenilor, n mod specia l a barbatilor. Pentru a nu se nfasura cordonul ombilical n jurul gtului copilului, fem eia trebuie sa se fereasca de locurile murdare sau spurcate. E bine ca gravida sa fi e tinuta departe de privirile oamenilor pentru a nu strni invidii sau a nu fi deoch eata, sau prea mult admirata, de aceea si "momentul nasterii se patreaza secret". [41] Moasa, pe parcursul nasterii, este asistata de o membra a familiei. nainte de a i ntra n camera gravidei, moasa si va nmuia coltul drept al sortului ntr-o caldare cu apa, cu care spala de trei ori spatele femeii, urndu-i "lifturini lisoar". Pe durata na sterii, barbatul trebuie sa iasa din casa. Nasterea se face doar pe asternut nou, curat. Daca nasterea este grea, moasa ia o pietricica pe care o lasa sa cada pe sub camasa gravidei de trei ori, spunnd: "Cumu cadi cheatra, asi s - cad tecnulu" sau i se da sa bea "apa muta" n care s-a pus un ban de argint. Dupa nastere lauza va bea pret de 40 de zile apa sfintita, adusa de la biserica. n cazul n care copilul se naste mort, i este atinsa de fata, de trei ori, o icoana s i astfel copilul se considera botezat. Trecnd de greutatile nasterii, n chip simbolic femei a trece peste o tava cu mangal aprins, n timp ce rosteste "Tricui pritu focu s-nu m iarsiu" . Dupa nastere, femeii i este legat n jurul pntecului un bru rosu cu alb , pentru "a nu-i cadea inima". Momentul nasterii este anuntat de catre moasa la us a sau la fereastra, iar copiii care au stat si - au asteptat sa afle, se duc sa de a de veste n sat, primind ca recompensa bani . Se spune ca datorita nasterii femeia scapa de toate bolile si ct timp este lauza ea nu trebuie sa poarte cruce si nici sa se nch ine la icoane. De asemenea, nu este bine ca doua lauze sa se ntlneasca, iar daca aceasta se ntmpla, ele vor trebui sa faca schimb de inele. Pentru ca lauza sa fie aparata de Albe(duhurile rele) dupa ce a nascut, sub asternutul ei se pune o frnghie care sa o apere, iar peste asternut se va pune o legatura de usturoi. La usa casei n care a avut loc nasterea se leaga un snur de ata alba si rosie, pentru a-i feri pe copil si pe mama de boli molipsitoare si deochi . Timp de patruzeci de zile, n casa unde stau mama si copilul se acopera oglinzile si geamurile, se tamiaza, n a treia zi de la nastere n camera lauzei se aranjeaza totul ca la sarbatoarea Pastelui, asternnd "velnite" s i, de asemenea, se asterne si o tesatura ce are un motiv special , ce alunga spiritele rele. Pentru ca nou-nascutul sa ajunga sa fie risipitor, moasa matura casa 3 zile la rn

d , iar gunoiul l arde n curte, la apusul soarelui. Oricine vine n vizita la lauza i adu ce gogosi, adreseaza urari de bine mamei si copilului, primind de la fiecare vizita tor "un semn" care consta n bani, o scama din haine, iar cu mama copilului nu se da mna. Timp de 40 de zile femeia va sta n casa; este bine ca ea sa nu dea ochii cu strai nii, iar dupa aceste zile de izolare, lauza mpreuna cu pruncul vor merge la biserica mbracati ca de sarbatoare. Pna la primul scaldat copilului i se spune "tecnu"[42], de asemenea, copilul mai poarta numele si de "bebi", "ciuciu", "pupu". n cazul n care la nastere copilul es te vnat, este scaldat si i se face frectie cu rachiu. Pna la botez copilul nu va fi l uat n brate si nici sarutat. La prima scaldatoare, copilului i se adauga n apa sare, ul ei si un ban de argint. Peste copil nu este bine sa se paseasca, cele 40 de zile copilul nu va fi lasat singur n casa, iar la somn nu trebuie lasat sa doarma cu fata spre luna, ca sa nu slabeasca. Pentru "a nu fi stricat de Umbre" ( duhuri rele ), copilului i se pun n fasa smburi de lamie, usturoi, pine si un inel. Primul scutec al copilului i se pun e pe burta pentru a-l feri de colici, iar luna nu trebuie sa-i vada scutecele prun cului pna la un an. n prima noapte, dupa nastere, n leaganul copilului doarme o pine, iar sexul copilului va fi divulgat abia n cea de-a treia zi de la nasterea sa. Pe ntru a nu se prinde usor deochiul de copil, cnd nasul l vede prima data l va scuipa de trei o ri dupa ureche si-i va pune banuti la scufita. Se spune ca un copil, cu ct va fi mai dezmierdat, cu att se va deochia mai usor. Daca de "pupu" s-a prins deochiul, i s e va da sa bea rachiu, iar batrnele l vor descnta cu carbuni aprinsi. Daca se mbolnaveste copilul de luna ( diaree, febra, plnsete ) atunci copilu "si-lu aruti ali lun" ( "sa-l arunci la luna" ), daca plnge mult atunci se iau carbuni aprinsi sau chibrituri si se arunca n trei directii, n timp ce se spune "Na hlapsu , da-ni som nu!" . Cnd copiii sunt blestemati, atunci ei se vor naste "copii-monstri". Placenta feme ii nu trebuie vazuta de barbati, ci este ngropata cu tamie, la adncime mare pentru a nu fi gasita de alte animale si mncata; n acest din urma caz animalele se vor transforma n vrcolaci si daca este mncat si buricul copilului, atunci se va transforma n vampir animalul respectiv. Copilul nascut cu o bucata de placenta pe crestet se considera ca va avea noroc n viata. Cnd unei femei i mor toti copiii la nastere, aceasta trebuie sa-si vnda copilul peste fereastra nasilor, care l vor du ce imediat la biserica si-l vor boteza; sau mama i cumpara copilului hainute doar di n bani mprumutati de la rude, iar copilului i se pune n urechea dreapta un cercel de aur sau argint; sau pruncul este dus la biserica si este facut repede, de catre preot, frate de cruce cu un copil a carui familie este numeroasa. Copilul mort este ngro pat fara preot, iar mama sa nu merge la groapa. Pentru a nu-si pierde laptele, lauza va purta la gt un inel de argint, nu si va petrece oaspetii "ca sa nu-si petreaca lap

tele", iar seara la culcare vor fi acoperite geamurile pentru a nu i se fura laptele ma mei. Pierderea laptelui poate fi cauzata de deochi, de mirare, de ncntare la auzul unui cntec foarte frumos. Ursitoarele la aromni sunt Mire, Albe, Harioase sau Musate si ele si fac aparitia n a treia zi de la nasterea copilului. Despre ele se spune ca sunt trei fete mari care traiesc n gradinile oamenilor, pe la case, stresini, sunt mbra cate n alb, iar cine le vede trebuie sa-si faca semnul crucii si sa tuseasca pentru a le atentiona si a nu le calca din greseala. Dupa nastere, femeia trebuie sa gateasc a o turta pe care o nchina Sfintei Marii si care nu pleaca din preajma lauzei daca nu primeste aceasta pine. n noaptea venirii Mirelor se pregateste special pentru ele o masa separata pe care se aseaza cinci colaci si miel gras, din care lauza nu are voie sa mannce. n aceeasi seara se face o masa pentru toate femeile si fetele din sat, la care mama si pruncul primesc urari de bine si banuti de aur sau argint, asezati pe o tavita pe care se afla si o bucatica de pine. n aceeasi seara, la culcare, fetelor li se pun sub perna foarfece, ace, ata, iar baietilor-calimari, condeie, bani, carti, etc. n acelasi timp , pe perna copilului se aseaza obiecte precum aur, creion, cleste, urmnd astfel sa-si aleaga meseria. Gintii si Umbrele sunt duhuri rele ce vin noap tea la copil si la mama, nsa, mpotriva lor se pot folosi excrementele copilului sau anumite amulete construite de nasa nainte de nastere. Botezul este bine sa se faca n prima duminica dupa nasterea copilului sau, cel mu lt, la o luna. ncuscrirea pentru nasi si fini este interzisa pentru noua generatii. N umele copilului este tinut secret de catre nasi si rostit doar n biserica. Nasii sunt i nvitati la botez de catre o batrna care merge la ei cu o tava pe care duce ciorapi, o haina, camasi, etc. Alaiul care merge la botez poarta denumirea de "taifa", iar pna la biserica o femeie oarecare din taifa, care vrea sa aiba copii, poate sa duca n br ate pruncul. La biserica, preotul scuipa copilul de trei ori dupa ureche pentru a nu raci. Dupa ce nasul a rostit numele copilului n biserica, copiii ce l-au auzit alearga n sat sa dea de veste, fiind rasplatiti cu bani pentru osteneala. Dupa botez, nasul po arta lumnarea ntr-o mna si copilul n cealalta, mergnd n vizita la trei case unde locuiesc rude ale tatalui. Daca, n drum spre casa se stinge lumnarea, nseamna ca pruncul va avea o viata scurta. Ajunsi acasa, nasul daruieste mamei copilul, spunndu-i: "Turcu-ni ddesi, cristinu t-aducu." Finul primeste de la nas o pnza, "pnza de botez", care mai poarta si numele de "cucula". Pentru a fi ntarcat copilul, se sting carbunii din vatra si sunt dati deoparte si pot fi reaprinsi la nasterea urmatorului copil. La cresterea primilor dinti, i se face un amestec fiert de grau, naut si porumb, pe care i-l da copilului sa-l mannce, urndu -ise: "Cum creap grnul, s-creap s-dintli"[43]. n momentul n care copilul face primii pasi, i se leaga de spate niste surcele si este pus sa nconjoare un copac

de trei ori. n studiul "Obiceiurile la nasterea copiilor poporului romn din Macedonia"[44] descoperim, implicit, numeroase coincidente cu cele spuse de Irina Nicolau, nsa s i elemente noi. Iata, deci, ca Teodor Burada face o schimbare de nuanta si mentioneaza ca n momentul n care trebuie ca gravida sa nasca, nu trebuie sa afle "vecinii sau rudele de momentele nasterii", iar moasa, chemata de o batrna, trebu ie sa vina pe ascuns. Folcloristul mai precizeaza si motivul pentru care nu trebuie sa se afle despre momentul nasterii: femeia va naste cu mare greutate, astfel. Schimbu l de verghete se practica n Vlaho-Clisura n momentul n care o femeie stie ca o alta va naste, iar n restul locatiilor predomina obiceiul ca femeia banuita ca stie este chemata la gravida, pe care o stropeste cu apa din gura sau o afuma cu o bucata din haina de pe ea. n cazul n care copilul are vreo pata pe corp se presupune ca femei a a mncat fructe pe care le-a furat. Daca femeia va naste cnd e senin, atunci destinul copilului este unul bun, iar n caz ca timpul este noros, atunci pruncul va avea de ntmpinat multe greutati n viata. Gravida refuza, n general, ajutorul medicului, considerndu-se astfel pngarita. De data aceasta se pare ca moasa aduce vestea tatalui despre nasterea copilului. Daca este baiat, atunci moasa i scoate tatalui fesul de pe cap si-i da vestea si primind o suma de bani, iar de este fata, "moasa anunta aceasta tatalui cu oarecare vorbe de mngiere", deoarece este motiv de tristete n familie. Dupa acestea, tatal trimite un baietel, pe care l pla teste, sa dea veste rudelor, de la care va primi din nou bani. Dupa nastere va sta cand ela aprinsa permanent, iar dupa 40 de zile va fi chemat preotul pentru a da cu aghia zma unde a stat lehuza si pe oamenii ce au stat n preajma ei. Cnd pleaca musafirii de la lehuza nu se da noroc cu ea si nu se saluta pentru a nu i se lua laptele. n local itatea Magarova, si nu numai, este obiceiul ca timp de un an de zile copilul sa nu fie spalat pe cap. n Vlaho-Clisura copilul este mpresurat cu sare si lasat astfel jumatate de zi, dupa care este scaldat n apa calda amestecata cu vin. Dupa botezul copilului i se poate pune n scaldatoare sare "sa aiba harea" (sa fie placut), "paradzi" (bani) p entru a fi bogat, busuioc pentru a fi frumos ("musat"). Apa de la scaldatoare este aru ncata cu grija, pentru a nu o varsa peste Albe (ursitele). Daca se naste copilul n "cum esa" se considera ca va fi norocos, iar de este baiat, acea camasa este pastrata ca talisman, considerndu-se, dupa ce a stat 40 de zile n altar, ca avnd puteri miraculoase de a salva vieti sau de a ajuta la necaz. Copilul trebuie nfasat n scu tece de lna tesute n casa, care sa aiba ambele capete rosii. Despre snurul rosu cu alb despre care a mentionat si Irina Nicolau aflam ca el este pus deasupra usii came rei unde este lauza pentru a feri de boli iar firul poate fi purtat si de mama la in elul de logodna fiind folositor mpotriva deochiului. n timpul primei alaptari, la o zi dup a

nastere, mamei i se pune pe cap o sita cu o pine nauntru, pentru a avea lapte din plin. Se spune ca nu este bine a se da, a se scoate din camera lauzei vreun obie ct si nici ca aceasta sa dea cu mna ei, pentru a nu-si pierde laptele. n a treia zi dupa nastere, copilului i se face o turtita ce i se lasa sub perna 40 de zile, precum i se pun si numeroase obiecte: bani, carti, foarfece, etc., iar n acea seara va fi lasat s ingur n camera si nu se va intra la el defel, pentru a nu deranja Mirele (ursitoarele). Daca pruncul sufera de galbinare, atunci i se vor lega la gt un fir de ata rosie si un ul galben putin timp, dupa care acestea se vor prinde pe un trandafir pret de o noa pte, dupa care, n urmatoarea zi, firul rosu va fi pus din nou la gtul copilului, iar ce l galben va ramne acolo. Copilul nu este lasat n camera singur pentru a nu fi facut "vampir" si este lasat n grija unui obiect, daca nu are cine-l pazi. Pna la trei a ni copilul nu se va uita n oglinda, pentru a nu se mbolnavi de epilepsie ("cade din afara" [45]). Pentru ca pruncul sa nu mai plnga foarte mult, se sparge un ou ntr-u n vas de lut, pe care l acopera cu o hainuta de-a copilului si se lasa astfel sub u n trandafir o noapte; cnd oul dispare (mncat, eventual de pisici) se considera scapa t copilul de plns si este mbracat cu hainuta ce a acoperit vasul. Pentru ca pruncul sa nu mai fie ferit de lumina lunii sau ca va fi mncat de aceasta, mama iese cu el l a luna si spune: "ti-l dau slab si nic s-ni-l dai gione" ("i-l dau slab si mic, sa mi-l dai voinic mare"). mbracamintea copilului nu este lasata afara dupa ce a apus soarele , pentru a nu fi furata de znele iubitoare de copii, care "aduc boala n hainele lor" . Pentru a fi vioi, copilul este uns la ochi cu scuipat, i se face cruce de 3 ori, n cazul n care este botezat si e tras de nas, timp de 40 de zile. Burada da o alta rezolva re ntlnirii dintre doua lehuze: ele trebuie sa faca un schimb de pini, pe care si le v or returna dupa 40 de zile. n cazul n care lauza ramne fara lapte, i se vor da bani un ui om pentru a nmuia, n izvor sau fntna, turtita de pe perna mamei, pe care o va mnca, astfel venindu-i laptele. n cazul n care copilul moare nebotezat, este nmormntat de moasa si tata n afara cimitirului, fara sicriu, ci asezat pe o bucatic a de scndura. Lumnarile de la botez sunt puse ntr-o pine pentru ca pruncul sa aiba inima buna si sa fie bogat. Dupa botez copilul este mpartasit, iar de nu plnge, es te piscat de nasa ca sa plnga, deoarece, prin aceasta, se considera ca pruncul implo ra pe Dumnezeu sa-l crestineze. Dupa 40 de zile, mama merge la biserica pentru a primi binecuvntare, iar la ntoarcere va nmuia o turtita n 3 fntni, pentru a avea lapte din belsug pentru copil. Se obisnuieste ca nasa sa dea copilului pe piept cu zahar si bani, "ca sa fie dulce la vorba si bogat"[46]. Pentru a nvata sa mearga, copilului i se leaga degetele mari de la picioare cu o ata rosie, este pus pe un prag de

usa si cu o secure i este taiat firul n doua, considerndu-se ca "taie frica copilul ui". Daca ntr-o familie mor de mici copiii, atunci nou-nascutul l ia nasa de la mama fa ra ca aceasta sa stie si-l lasa n pragul usii bisericii, pna va fi gasit de cineva ca re l va si boteza. Dupa care, moasa i spune noului nas al cui este copilul, iar acesta l v a duce mamei lui acasa pentru a-l adopta, ca fiind copilul altcuiva. Tot despre ritualurile nasterii la aromni ne vorbesc Nicolae Gh. Caraiani si Nico lae Saramandu[47], nsa, de data aceasta, este vizata o anumita categorie de aromni si anume cea a gramostenilor. Astfel aflam ca femeia, ramasa gravida, nu spunea aceasta nimanui, ci surorile, cumnatele, soacra si dadeau seama n timp, dupa felul de a se comporta. n momentul n care gravida nu avea rude care s-o ajute n treburile casei, ea trebuia sa munceasca pna cnd nastea. Cnd se apropia momentul nasterii, nora si anunta soacra cu jena, aceasta din urma trimitnd o femeie sa cheme moasa. Moasa aducea cu sine si o floare, "mna ali Stmrii" (Mna Maicii Domnului) care era pusa n apa, iar dupa ce se deschidea, i se dadea femeii nsarcinate sa bea pentru a avea o nastere usoara. Dupa nastere, moasa dadea mamei sa miroase gaz, pentru a o impulsiona sa elimine placenta. Buricul copilul ui era legat cu un fir de ata de bumbac. Motivul pentru care era presarata sarea pe corpul copilului dupa prima baie este ca sa nu se opareasca ("s-nu s-upreasc"). Copilului i era nfasurat capul ntr - un batic anume ("ciuvre") timp de 40 de zile, pentru a nu ramne cu capul turtit. Pruncul nebotezat primea nume precum "ghiftici " (tiganus), "tucaciu" (turculet ) , "pij" (copil nebotezat), "ciubnic" (lingura de l emn). Dupa ce copilul a fost nfasat prima data, i se coase pe hainute inelul tatalui de casatorie, iar n cazul gemenilor se foloseste si inelul mamei. Gravida ce naste gemeni se crede ca a mncat fructe ngemanate sau oua. Daca lauza avea ameteli, i se cosea pe caciula un catel de usturoi, iar mpotriva deochiului i se cosea un ba tic rosu n care punea margele albe si rosii si usturoi. Pentru ca cei ce veneau n vizi ta sa nu deoache copilul "duceau la gura degetul aratator de la mna dreapta si l atingeau, apoi, de buzele noului nascut" [48]. Despre copiii nascuti smbata se credea ca erau feriti de deochi. Turta Sfintei Marii era rupta n patru, o bucata era pusa la naltime pentru ca pruncul sa creasca nalt, iar restul se mpartea invitatilo r. Ajutorul dat lauzei de catre soacra, cumnate, etc. nu era platit, ci era un semn de bunavointa si "ntr-ajutorare". Mncarurile specifice mesei ce se pune n cea de-a treia zi de la nastere sunt iahnia de fasole, orezul, colacii cu raze de soare p e ei, miel gras, placinta cu brnza ("pit di casu"), iar la aceasta masa nu participa barbati. Se bea rachiu dintr-un clondir ce mergea din mna n mna, facndu-se urari de bine nasei legate de copil. Se mentioneaza ca mncarea se servea ncet, deoarece se mai si cnta, nsa nu cnta si lauza. Copilului, n noaptea cnd veneau ursitoarele, i se puneau la cap obiecte de valoare, bani, pentru ca Mirele sa-i urseasca "tut eta s -aib ti ari tora la capu" (toata viata sa aiba ce are acum la cap). Fiecare ursitoare se considera ca avea cte o replica de spus copilului: prima facea urarea copilului d e "sa traiasca ct ard taciunii n foc" ( "s-bneadz ctu ardu tciunli tu focu" ), a doua spunea "sa-i dam viata lunga" ( "s - l'i damu ban lung" ), iar cea de pe urma "sa

aiba viata lunga, sa fie sanatos, sa fie negustor si sa aiba bani multi" ("s-aib ban lung, s-ib sntosu, s-ib prmteftu, s-aib paradz mult")[49]. Cei ce intrau si ieseau din camera lauzei trebuiau sa treaca peste o caramida pe care se ardea tamie pret de 40 de zile. Lauza purta la subsuoara o legatura facuta de nasa din boabe de gru, un nasture de argint, o capatna de usturoi si vopsea naturala bleumarin timp de 40 de zile, pentru a fi ferita de "spiritele rele". Se credea ca spiritele rele pot patrunde oricum n camera lauzei, iar mpotriva acestora se facea un saculet cu o tesatura complicata, pe care se opreau spiritele sa o dezlege si astfel si petreceau timpul pna cnd cnta cocosul si plecau. Acesti "saci magici" trebuiau tesuti doar pe timp cu soare, dupa un anumit tipar pe care nu-l cunostea oricine . Dupa mpartasirea mamei dupa 40 de zile, la iesirea din biserica, trebuia sa se mearga doar la deal, pentru a-i merge bine copilului n viata. La gramosteni botez ul are loc dupa aproximativ 15-22 de zile de la nasterea copilului , cel mult se pu tea amna 30 de zile. n cazul n care copilul era baiat, era botezat de nans, iar de era fata, este botezata de nasa. n fata alaiului de botez cei ramasi acasa se ridicau n picioare, iar mama asezata n pragul usii, face trei nchinaciuni n fata nasului, dup a care primeste copilul peste prag. Nu este bine sa fie sarutat copilul pe gura, d eoarece se spune ca va ramne peltic, de aceea mama si va saruta copilul pe obraji, dupa care va saruta minile tuturor invitatilor mai n vrsta dect sotul ei. Femeile sterile erau desconsiderate n comunitatea gramostenilor, deoarece nu puteau aduce continuitate n familie, iar belstemul cel mai mare adresat unui stra in era "tu bana ta s - nu basi cruni" (n viata ta sa nu saruti cununii de nunta). Pen tru femeia care nu ramnea nsarcinata exista o serie de rituri "magico-medicale", dintr e care amintim: n sat exista o batrna priceputa la care se ducea femeia, careia i facea o "gimnastica rituala a minilor, picioarelor si pntecelui, pentru ca femeia stearpa sa prinda sarcina"[50]. O alta metoda de a ramne nsarcinate, era ca femeile sterile sa aprinda o lumnare sub o icoana din casa n ziua de 2 februarie, de ntmpinarea Domnului, numita la aromni "Papandia" si sa se roage sa ramna nsarcinate. Daca, dupa acestea, femeia ramnea nsarcinata, n timpul nasterii era aprinsa "teara di Papandia" ( lumnarea de la Papandia ). Daca unei femei nu-i traiau copiii, imediat cum ramnea nsarcinata toata lumea i aducea urarea "heru s - fac" (ca fierul sa se faca). Cnd copiii erau facuti frati de cruce, "fartatu pi vanghel'iu" (frate pe evanghelie) si erau prea mici, raspunde au parintii n locul lor "himu frtat", iar familiile acestora nu aveau voie sa nrudeasc a noua generatii. n cazul n care o lauza ramnea fara lapte, atunci i se lua mana laptelui unui animal (oaie sau capra), acesta din urma fiind sacrificat. Se mai spune ca laptele matern este un bun tratament pentru ochi, n cazul aparitiei urciorului , cnd lacrimeaza ochii sau pentru curatarea prafului din ochi. III. 2. Nunta la aromni George Marcu face precizarea ca vis-a-vis de obiceiurile legate de logodna, aces tea sunt asemanatoare la mai toti aromnii, fiind practicate cu mai mult interes de ca

tre frseroti si gramosteni. Folcloristul ne povesteste ca "una din conditiile princip ale ... o constituie tinuta moral-sociala a celor doi tineri si a familiilor lor" [51]. Fa ta este petita, sunt purtate tratative cu parintii fetei, de catre prietenii si rudele b aiatului n cazul logodnei, iar pentru nunta vor merge chiar parintii baiatului sa ceara fat a. n urma acceptarii, fata primeste "semn n'icu" (semnul mic), reprezentat de un obie ct dintr-un metal pretios atasat unei pnze multicolore. Participantii la acest obice i sunt putini, lund parte doar membri apropiati ai familiei celor doi tineri. n momentul n care are loc oficializarea cererii fetei, se face o ceremonie propriu-zisa acasa la fata, n cadrul careia fata va primi din partea viitorilor socri "semnul mari" (bijuteri i, inele, daruri pentru parintii fetei), iar n acest cadru viitorii cuscri si strng minile, se felicita si se mbratiseaza. Dupa toate acestea are loc o petrecere pe parcursul c areia se cnta si se danseaza cntece ocazionale. Nunta reprezinta cel mai nsemnat moment din existenta comunitatii aromnilor, la care sunt invitati sa participe toate rudele mirelui si miresei, parintilor si n asilor, prieteni, cunostinte. De la George Marcu aflam ca nunta ncepe de miercuri dupamas a si se ncheie marti dimineata. Miercuri seara o fata ce are parintii n viata, gatita ca pentru sarbatoare, umbla prin sat sa adune toate prietenele miresei ( "suratile" ), pentru a se aduna la casa acesteia din urma si a ncepe framntatul aluatului de pine. Cu aceasta ocazie se cnta, iar cnd aluatul este gata, se nveleste cu stergare albe si curate si cei prezenti arunca bani peste prosoape, invocnd bunastarea. Banii sunt adunati de catre prietenele miresei pentru a-si cumpara cte un obiect ce-l vor purta la nunta. Joi se vor coace colacii, pinea, cozonacii, iar vineri fetele, femeile din sat vor merge la mireasa acasa sa vada zestrea. Smbata dimineata o ruda de-a mirelui va merge n sat sa cheme rudele acestuia la masa si la petrecerea din acea seara, iar tot acum se pregateste si steagul de nunta ("flamur"). La casa miresei, smbata seara este "masa de bunramas" alaturi de cei mai apropiati din familie si prieteni . Nasul este considerat cel mai important persoanj, acordndu-i-se mult respect deoarece este noul parinte spiritual al celor doi tineri. Pe drumul spre mireasa se merge ncet, facndu-se mic i opriri si cntndu-se anumite cntece n grup, "omofonic, eterofonic sau chiar polifonic (frserotii). Dupa cununia religioasa mireasa este bagata n hora ("bgat nveasta'n coru") la care danseaza si cnta majoritatea nuntasilor si este condus, pe rnd, jocul de catre nas, nasa, mireasa, mire si socri, nefiind acompaniat de vreu n instrument. n timpul horei , parintii fetei mpart daruri rudelor din partea mirelu i (baticuri, basmale, ciorapi, etc.), asezndu-le pe umerii acestora. Dupa aceasta, nuntasii, mpreuna cu mirii merg la casa mirelui, unde mireasa este ntmpinata de soacra cu pine si unt pentru bogatie. Mireasa atinge cu untul pragul de sus al us ii, dupa care i se pune deasupra capului lna alba ce simbolizeaza trainicia si viata lunga. Cei doi miri sunt legati de soacra mare cu un singur stergar si sunt tras i n casa, ntr-o ncapere unde vor trece toti nuntasi spre a-i felicita si a le face ura ri de bine. La aromni, petrecerea de duminica are loc la casa mirelui, iar din partea

miresei nu au voie sa participe dect fratii si surorile ei. George Marcu observa ca n ultimul timp nuntile au nceput sa fie facute la restaurante, camine culturale, sa loane. Luni se continua petrecerea tot la casa mirelui, unde se iau prnzul si cina. n dup aamiaza zilei de luni mireasa se obisnuieste sa fie dusa la la apa, unde va unge cu unt locul de unde curge apa, se nchina n fata apei, iar mpreuna cu mirele, pe rnd, umple o galeata cu apa pe care o varsa de trei ori la rnd, acest ritual avnd legat ura cu fertilitatea, iar la ntoarcerea spre casa nuntasii cnta tot timpul. Luni seara este desfacut steagul de catre nas, iar furca este data miresei, "sa aiba cu ce toarc e lna n casnicie" [52], iar merele din "flamur" sunt feliate si date tinerilor pentru a avea succes la casatorit. Se petrece si n aceasta noapte, pna n dimineata de marti, cnd se termina nunta. Iulia Wisosenski si Emil Trcomnicu realizeaza mpreuna o lucrare de cercetare a obiceiurilor si traditiilor legate de nunta, aducnd ca argumente nsusi marturisiri le amintirilor celor mai vrstnici aromni dobrogeni [53]. Autorii ne marturisesc ca pe vremuri tinerii se ntlneau, de obicei , "n centrul satului", la hora, cnd mergeau la apa, sau cu animalele la pascut sau adapat. Acum 100 de ani tinerii se casatorea u ntre 14 si 29 de ani, iar fata putea fi mai mare dect baiatul cu doi, trei ani. Pe titului i se mai spune "stroinic" sau "tucmire" si coincide, cteodata, cu logodna mica. Pentru orice fel de a petrece era grija ca aceasta sa nu se ntmple n timpul vreunui post. Miercurea se presupunea a fi cea mai buna zi pentru petit, logodna, casato rie cnd, un grup cu numar impar de participanti, format din membri ai familiei viitor ului mire, mergea la parintii fetei. Cei ce vin spre a peti fata poarta numele de "st roinici". Daca se ajunge la ntelegere si parintii fetei si fata accepta cererea logodnei, a tunci se serveste o masa musafirilor, unde sunt nelipsite tuica si sarailia. ntre "stro inici" si parintii fetei are loc o "trguiala": - "Bine ati venit. Cu ce ocazie ?", ntreaba parintii fetei. - "Am venit la dumneavoastra, am auzit ca aveti o mioara." - "Da, este adevarat, dar poate fi caprioara, nu o mioara." - "Mioara, caprioara, ce-o fi, noi am auzit c-aveti." [54] Sau petitorii, prefacndu-se a fi negustori, ntreaba parintii fetei: "Aveti de vnzar e ori pasare, ori cutare?". fata, care ntre timp a stat dosita, este chemata pentru a-si spune si ea parerea, iar de este de acord, primeste un cadou din partea viitoare i soacre si se aseaza cu totii la masa. Dupa care, noua logodnica mparte cadouri tuturor celor ce fac parte din alaiul de stroinici, iar socrului mare i va saruta mna. Mai exista obiceiul ca mireasa sa aiba zestre, iar mirele trebuie sa cumpere mir easa si ncaltaminte ei si fratilor ei n vechime, n timpul petitului era fixata si o suma cu care era cumparata mireasa. n "perioada Cadrilaterului" nca se mai practica alesul miresei de catre parinti. Dupa logodna , pna la nunta , cei doi tineri protagonis ti se

ntlneau si si faceau cadouri unul celuilalt ("bileaguri") inele, ciorapi, camasi, a ur, etc., toate acestea nsemnnd ca cei doi se plac. Pentru cei doi logodna putea dura de la o luna, pna la doi ani, acesta nsemnnd si o perioada de ncercare pentru ei. "Bardacu" este un urcior ce are 2 guri: cea mare este numita "gura", iar cea mica-"tota". Dupa doua, trei saptamni de la logodna mama baiatului venea la casa fetei sa anunte ca fiul ei, mpreuna cu rude si cunoscuti, vin la "bardac". Urciorul era mpodobit cu flori si se umplea cu rachiu pentru invitatii veniti n fr unte cu soacra mare. La aceasta ntlnire logodnica ofera mici cadouri invitatilor, iar e a primeste de la logodnic un ban de aur. La plecare, soacra mare saruta viitoarea mireasa si conducea din nou alaiul spre casa. n Cerna se obisnuia ca mirii sa bea amndoi din bardac pentru a nu se certa sau desparti. "Tucmirea" propriu-zisa are loc dupa doua, pna la patru saptamni de la petit. Darurile primite la logodna mica sunt ntinse pe o ata ntr-o camera, spre a fi vazu te de toata lumea. Mireasa trebuia sa mparta la nunta, tuturor neamurilor din partea baiatului, ciorapi si prosoape din bumbac, iar de cele mai multe ori logodna dur a mai mult, deoarece fata avea prea mult de tesut, iar baiatul trebuia sa strnga bani pentru nunta. n cazul meglenoromnilor logodnicii se mai ntlnesc pna la nunta si la muncile cmpului, n sat la hora, nsa nu este valabil si pentru frseroti, unde tinerii se mai vad abia la nunta [55]. La logodna se face si "pugacili di fronzi ri", o placinta cu mere, unsa cu miere care se mparte musafirilor si, dupa ce s-au mpacat parintii se trage cu pusca n aer , ca semn ca nvoiala a fost facuta. La logodna se fac cadouri si se mannca sarailie si dulciuri multe. Daca se vrea, se poate face si o logodna mare, cu o masa fastuoasa, unde se si cnta "cntece cu specific macedonesc si apoi cntece de petrecere" ce au ca subiect literar "iubirea". Mai nou se obisnuieste ca nuntile sa fie facute n toamna, cnd recolta este bogata, nsa, n vechime, nuntile se faceau pe 15 august. De luni pna joi sunt invitati la nunta oameni din apropiere de catre "calisari", care merg prin sat cu bardacul s i cu invitatii scrise, precum si cei doi tineri viitori casatoriti, care vor merge, f iecare n parte, la rudele sale. n seara de joi se va merge la nasi cu pine, vin, o pasare d e curte si dulciuri, spre a-i invita la nunta. Nasul i pune la masa pe cei veniti, o masa modesta la care participa socrii mari si mici, ginerele si cumnate, n numar impar . n aceeasi zi se fac pregatirile pentru mncare: se coc colaci, cozonaci, pine, se tai e animale, se gatesc sarmale, borsuri, etc. n urmatoarea zi, spre seara se practica obiceiul numit "margele", la care mireasa pregateste n camera ei o expozitie a zestrei ce o poseda. La acest eveniment participa rude, cunostinte, prieteni car e arunca n lada de zestre bani. Mireasa este gatita, dupa care se pleaca cu alai la petrecere. Se obisnuieste ca n acea zi , domnisoara de onoare sa danseze cu haina miresei. La nunta va veni cine doreste sa se distreze, sa vada mireasa, sa joace , sa mannce fara a da vreun ban. Smbata, la casa mirelui, se aduna nuntasii si se mannca, se bea, era gatit mirele si barbierit. Barbieritul se considera a fi obic ei desinestatator si trebuia facut nainte de apusul soarelui, iar n timpul acestei actiuni se cnta, se petrece si i se dau sfaturi baiatului sa nu uite de mama si de tata. Dum inica

se aleg tineri cu parintii n viata ca "pusestrime" si ca "frtati" (domnisoare de onoare si cavaleri). La mire acasa se aduna rudele sale si merg c u alai si muzica sa-l ia pe nas, caruia i fac numeroase urari si felicitari: "Fii v oios, nunu mare! Sa-ti traiasca finii !", dupa care l duc la casa mirelui. Ajunsi aici, se p une o masa la care mirele va trebui sa rupa cel dinti pinea. Mirele trimitea alai si dup a mireasa, iar alaiul ajuns la casa fetei era servit cu bautura. La biserica socri i mari asteptau venirea mirilor n pragul bisericii cu un urcior cu apa si un buchet de b usuioc uscat. Tinerii beau apa din urcior, si sarutau socrii, dupa care merg spre altar. Zestrea miresei este dusa acasa la baiat de catre "poguazi", pe care nasul mare i plateste simbolic. Este obicei ca la nunta meglenoromnilor sa se faca un steag ce poarta denumirea de "furglita", ce are o cruce n vrf, n capetele careia sunt nfipte mere, gutui, o batista rosie si prinse flori. Dupa nunta acest steag se pune pe casa, unde ramne pret de 40 de zile. Era trimis la mireasa un alai cu muzica din partea mirelui, care era alcatuit din unchi, veri, frati, etc. Miresei i se duceau "doua desagi" ("disoaz") ce se puteau cara pe umar, n care se aflau pantofii miresei, doua mere, un colac si vin. I se dadea miresei sa bea vin din pantoful drept, iar n pantoful stng se puneau dresuri albe pe care le mbraca, dupa care mireasa este gatita de nasa pentru nunta. Se practica "iertaciunea", la care mirii si cer iertare de la parinti, iar n unele cazuri de la nasi. Nasul este asezat n curte pe un scaun, iar n fata lui se afla, pe o tava, o pine, doua pahare cu vin si bani n ele; cei doi tineri vin n fata nasu lui, se nchina de trei ori, iar nasul, la rndul sau, le face multe urari de bine ("blugusoave"), iar cnd se ridica, mireasa pune nasilor flori n piept. Dupa toate acestea vin socrii mici sa o dea pe mireasa mirelui, spunndu-i: "Cum Domnul cu ti ne , tu cu ea!" si aceste lucruri i le spune si rudele miresei. Mirii sunt scosi di n casa luati de mna de catre socrii mici, care au pregatit si un colac(cozonac) pentru nasa, p e care aceasta din urma l va frnge n patru bucati, preciznd: "n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh. Amin.", iar mireasa arunca cu gru n trei directii. Se danseaza hora nasului si se mpart prosoape si ciorapi de catre socrii mici, invit atilor din partea mirelui. Pe drumul spre biserica este bine ca mireasa sa nu priveasca napoi, sa nu raspunda la strigaturile flacailor. n biserica mirii fac plecaciuni n fata socrilor mari, iar soacra mare "o nchina de trei ori cu colacul pe mireasa (de um ar )" [56]. Mireasa da socrilor mari cte un cadou. Soacra mare ia mirele de mna, iar socrul mare ia mireasa si i conduc astfel spre altar, unde sunt asteptati de preo t. Dupa biserica se merge la mire acasa, iar socrul mare duce mireasa n brate pna n casa. Sau se practica (n Liumnita) ca nainte de a intra n casa, mirii sa se opreasc a n poarta si sa se lase sarutati pe frunte, nas si umeri de catre nuntasi. Masa mare se face la salon sau la mire acasa si se ncepea cu hora nasului. La masa mirii stau n centru, n dreapta lor nasii, n stnga socrii mari, iar n fata sun

t invitatii. Din partea miresei nu vor veni la nunta dect fratii si surorile. La ma sa se vor servi sarmale, pilaf, bors, friptura, vin rachiu si cozonac. La petrecere se cnta la cimpoi, se danseaza hore, iar fata joaca doar cu rudele apropiate, nu cu baietii din sat. Luni, dupa ce proaspetii casatoriti au dormit mpreuna, vestea era data n sat prin mpuscaturi, iar trei femei erau trimise la salon cu rachiu rosu si se dansa giamparaua. "Daca mireasa nu era virgina, era trimisa pe grapa la parinti acasa. " Se obisnuia ca tinerii din sat sa fugareasca mirele sau sa-l spnzure pentru pacatul savrsit, acesta trebuind sa le ofere o suma de bani pentru a fi lasat n pace. De asemenea, era amenintat si socrul mare, care, pentru a scapa trebuia sa le dea tinerilor ulei, zahar si faina, din care, mai pe urma, se facea o prajitura. Dupa toate acestea mireasa porneste spre casa mamei, unde nu este lasata sa intre, ci i se dau la poarta dulciuri pentru a le duce la noua sa casa. La nap oiere strnge apa din trei fntni, cu care se va spala mirele murdarit intentionat de prieteni. Mireasa da mirelui prosop sa se stearga si un cadou, iar mirele i da ba ni, dupa care vor merge iarasi la salon. Din partea socrului mare se porneste alai s pre a-l invita pe nas la petrecere, unde vor veni, de data aceasta, si socrii mici cu ru dele lor. Invitatii sunt serviti de catre miri cu rachiu rosu, se danseaza n hora mare si s e fac cadouri mirilor. Obiceiul "legatorii" consta n schimbarea voalului miresei cu un batic, ca semn ca a devenit femeie. Luni se mncau, la casa miresei, placinte si astfel nunt a lua sfrsit. Dupa nunta mirii urmau sa mearga permanent la nasi, ndeosebi la sarbatorile mari, cu tort, vin, colaci, cozonaci, pine, gaini, etc. Era traditia ca nasul de botez al mirilor sa ramna si nasul tuturor copiilor noii familii ntemeiate, iar la fiecare botez, nasul primea simbolic, ca semn al nasiei, un stergar. Aflam ca n orase, "aromnii se ncuscresc cu albanezii" [57], dar nu si cu grecii, iar n anii bisecti nu se fac nunti. Se ntmpla ca ntr-o singura luna, august, sa aiba loc si 20-30 de nunti, fiind ca perioada favorabila 29 iunie-8 septembrie. Gramostenii obisnuiau sa se casatoresca de tineri, 14-16 ani si nu era bine ca n aceeasi familie sa se faca doua nunti n acelasi timp. De erau sa se casatoreasca cei ce erau vaduvi, petrecerea acestora avea loc doar noaptea. Doua mirese nu trebui au sa se vada una pe cealalta, iar daca pe parcursul desfasurarii nuntii se ntmpla sa moara careva, atunci nunta si nmormntarea aveau loc n acelasi timp. n cazul n care tatal mirelui nu traieste, atunci el este nlocuit de catre un frate al sau. Nuntasii, toti, indiferent de gradul de rudenie sau daca sunt cunostinte, poarta numele de "cuscrii". n lunea din saptamna nuntii, toti barbatii din familia mirelui vor merg e la padure pentru a aproviziona ambele familii cu lemne, iar fetele merg la casa mir elui unde vor cerne grul, n acest timp ginerele arunca n sita castane, bani, bomboane, naut. Mirele primeste de la un unchi al sau un "berbec cu coarnele aurite, mpodob it cu o oglinda n frunte si cu fire de beteala si lna colorata." Marti mireasa primes te

de la cei ce vin la dnsa "casniscu", un dar alcatuit din friptura, pine, vin si pr ajituri. Pentru pinea ce se framnta pentru nunta sunt trimise trei fete sa aduca apa nenceputa de la trei fntni, la framntat participa doar fete cu parintii n viata si se cnta diferite cntece specifice acestui moment. Dupa terminarea aluatului, se face un joc n jurul lui, la care oamenii se tin de mna si cnta ("gioac aloatlu"). n cazul frserotilor framntatul aluatului are loc doar n prezenta nasilor chemati de doi cop ii carora le traiesc parintii. Joi dimineata se obisnuieste ca mireasa sa fie dusa la baia turceasca platita de catre mire. Mireasa va primi la nunta haine "ti un ban", adic a pentru toata viata. n cazul n care ginerele era mai sarac, tatal fetei facea cadou noilor casatoriti capre sau oi. La frseroti era traditia ca zestrea miresei sa fi e asezata pe un cal, iar peste se suia si un baiat si zestrea trebuia sa ajunga la casa mi relui nainte de a ajunge mireasa. Vineri seara ctiva tineri se vor duce la trei fntni pentru a aduce apa cu care mireasa se va spala pe cap n dimineata urmatoare. Printre bucatele alese pregatite pentru nunta se obisnuia sa se prepare si un be rbec negru, al carui coada era data nasului ca semn de respect, iar peste berbec erau aruncate boabe de orez. Pe parcursul nuntii, de smbata pna vineri mireasa nu trebuia sa mannce nimic, n semn de modestie. Smbata seara socrul mare va merge la casa miresei pentru a-i duce steagul de nunta purtat de nas si salba cu inelul de logodna nvelite ntr-o batista rosie, pe care i le da socrului mic, iar p entru fratii si surorile miresei sunt aduse perechi de papuci n numar impar, dupa care se cinstesc cu rachiu. Tot smbata seara se ntlnesc si mireasa cu prietenele ei, care i aduc placinte. n cazul frserotilor steagul era facut cu o duminica naintea nuntii: "Baietii si fetele mergeau la padure de unde taiau 2 lemne pentru 2 steaguri. Pe unul dintre cele doua lemne se prindea o pnza alba care pe margini avea cusuti clopote i. n vrful acestui steag se lasau trei crengute care, mpreuna cu suportul principal faceau o cruce. n cele trei crengi se nfigeau mere. n vrful celui de-al doilea lemn se construia o bila de lna rosie. La ntoarcere, fetele aduceau lemne din padure pentru gatit. Cele doua steaguri stateau pe casa mirelui pna la sfrsitul nuntii. Cn d alaiul mirelui pleca dupa mireasa lua cu el steagurile." [58] Daca n familia mire sei a avut loc recent un deces, socrul mic poate cere sa nu mai fie adus steagul. La gramosteni steagul este platit si jucat dupa ce a fost mpodobit, fiind nsotit de u n cntec anume: "Ursea, tine nune, Aruc tu hlambur. Ursea, tine soacre, Aruc tu hlambur. Ursit, voi surari (frati, oaspit), Arcat tu hlambur." Uneori "hlambur" poate fi si un steag tricolor romnesc. Pregatirea vestimentatiei pentru viitorii miri se face cu putin timp naintea nuntii si prin ele se trece cu vatraiul pentru ca tinerii sa prinda puteri precum fierul. mbracamintea mirelui poarta denumirea de "yrmbeatiti", iar cele ale miresei de "nivistesti"; mirele purta pan tofi n loc de opinci, iar mireasa o pereche de cizma din piele galbena pe care, mai ap oi,

nu le mai ncalta niciodata, ci erau patrate ca amintire. Mireasa nu purta bijuter ii, ci doar o pereche de cercei ce erau facuti din ceara. Salba miresei, adusa de catre socrul mare, trebuie sa aiba monedele de aur nsirate n numar impar, iar dupa ce i va fi pusa miresei la gt, aceasta va saruta minile celor prezenti acolo, primind n schimb bani. Barbieritul ginerelui se face smbata si este nceput de nas doar daca acesta are parintii n viata. Duminica, nainte de a pleca la nunta, mirele merge n fata icoanei unde cere binecuvntarea parintilor lui si bea aghiazma de trei ori, dintrun pahar, dupa care se porneste sa ia mireasa. Ajuns la aceasta acasa, este ntmpinat de soacra mica care l cuprinde cu o sfoara si-l palmuieste iar fratii miresei trebuiau sa se mpotrivesca sa o dea, iar ca recompensa trebuiau sa primeasca o damigeana cu vin. Mirele, nainte de apleca de la casa miresei, plates te o suma parintilor fetei, pentru a o lasa sa mearga cu el. Cnd mireasa iese din ca sa si face trei cruci, ia aghiaza si poarta n brate un vas plin cu apa. La noua ei ca sa mireasa trebuia sa treaca pragul peste o bucata de fier si n curte era ntmpinata de numeroase obiecte de uz casnic. La aromnii din Albania mireasa este primita la mi re ntr-o camera unde se afla rudele acestuia, care o ntmpina cu texte improvizate ce contin insulte si cuvinte de admiratie, la care mireasa reactioneaza pe masura, n sa fara sa vorbeasca. Pe frunte, obraji si barbie mireasa are desenate 2, 3 cercuri concentrice, iar cnd transpira o femeie i sterge sudoare. Pe parcursul nuntii mire asa are privirea n pamnt, este tacuta, cu fata acoperita, sta numai n picioare si, din cnd n cnd i se cerea sa cnte. Luni sau marti seara se mascau ctiva tineri care pretindeau ca sunt fratii miresei, parintii si cautau mireasa. Se mzgleau cu carbu ne pe fata si faceau scandal la mesele oaspetilor ntrebnd cine a furat mireasa. Acest obicei poarta numele de "babuyearii". Mirele, rudele sale, nasii erau spnzurati c u capetele n jos si nu scapau pna nu mituiau mascatii. Duminica si luni seara mireas a dormea cu o ruda de-a sa sau de-a mirelui, iar marti seara dormea cu mirele. Darurile de la nunta sunt scoase n curte si sunt jucate de nuntasi. Rudele mirese i ofera nuntasilor daruri, iar nasul, cu o tava pe care se afla pine nmuiata n vin, umbla printre invitati sa ceara plata darurilor, iar acesti bani sunt dati finul ui. Pe drumul spre fntna, mireasa putea fi furata, iar cei ce o furau cereau recompensa mirelui. Joi, dupa nunta mireasa merge la fntna sa aduca apa pentru a se spala pe mini toti cei din casa, fiecare aruncnd n lighean bani. n unele parti n noaptea nuntii nasii conduc mirii la culcare, iar mirele arunca n patul nuptial bani, und e frtatii au mai aruncat bomboane si stafide. Dupa ce miresei i sa pus baticul pe c ap, ntreg satul vine sa-i sarute mna, primind bani de la fiecare. La o saptamna sau o luna dupa nunta are loc "turnarea miresii" la parinti pentru o zi, ocazie cu car e rudele mirelui faceau cunostinta cu rudele miresei. n prima saptamna dupa lucru mireasa este scutita de treburile casei. Pna la nasterea primului copil sotii nu si vorbea u n prezenta unei a treia persoane, iar timp de trei ani dupa casnicie ei nu aveau v oie sa se priveasca n ochi. Pe o perioada de 40 de zile de la nunta mireasa va saruta minile celor mai n vrsta ca ea si va primi, n schimb, bani. III. 3. nmormntarea la aromni

La gramosteni, cel ce este considerat a fi pe moarte va fi nsotit de catre 2 feme i batrne din familie, care sunt maritate si de o alta femeie din afara familiei. Fe meile din familie se ocupa de buna rnduire a nmormntarii. Daca cel ce este pe moarte moare singur, se considera a fi pacat. Cei ce l supravegheaza pe muribund este bi ne sa nu plnga daca l vad ca trebuie sa moara, deoarece "l-ar ntoarce de la moarte". La aromni exista superstitia ca daca mortul ramne cu capul ntr-o parte, urmeaza sa mai moara cineva din familie, iar femeia participanta din afara familiei are grija ca acest lucru sa nu se ntmple. Se crede ca daca n casa se afla un copil nebotezat n timp ce moare cineva, atunci copilul va muti, de aceea copilul va fi dus la un v ecin. Celui mort i se vor nchide ochii si i vor fi legate falcile cu o basma neagra (pen tru cei n vrsta) sau alba (pentru cei tineri). Este aprinsa candela, i se pun doua lumnari: una la cap si una la picioare, iar vestea merge n sat "din om n om"[59]. Daca cel ce a murit este capul familiei, atunci cea mai apropiata ruda n viata va pune pe foc un obiect de metal pentru a ntari familia acestui. n cazul n care bolnavul a murit de moarte rea este ntors cu fata spre rasarit si i se dau hainele de pomana unei cunostinte sarace, care spune "Dum' l'eart-lu" ("Doamne , iarta-l"). Cei ce ajuta la mbaierea si mbracarea mortului nu vor primi bani pentru aceste gesturi, ci doar haine, alimente, iar apa n care a fost facuta baia va fi aruncata departe de locu inta. Sunt acoperite toate oglinzile din casa pentru a nu se transforma n strigoi si es te asezat pe jos mortul, ntr-o camera buna a casei. n semn de doliu se vor pune pnze si steaguri negre deasupra pragurilor usii si la poarta, iar membrii familiei vo r purta o pamblica neagra deasupra cotului stng, n timp ce femeile si vor acoperi capul cu un batic negru. Timp de 40 de zile barbatii din familia celui decedat nu se vor barbieri. Mortul este asezat n sicriu pe jos, cu picioarele spre usa, i se leaga si minile si picioarele, pe piept i se aseaza o icoana si-i sunt puse la ochi si n na ri bucatele de tamie. Se lasa usile deschise si se tamiaza bine toata casa, pentru a alunga spiritele rele si cei ce vin aprind lumnari la capul mortului. Se aduc flo ri, fructe, fetele nemaritate saruta mna celui din sicriu, iar rudele i saruta fruntea . Se pun n buzunarul mortului bani si gru, aducnd astfel omagii tuturor celor adormiti s i numai femeile vor sta de veghe la cel decedat. Se are n vedere ca nu cumva vreo pisica sau vreun cine sa treaca peste mort, deoarece se crede ca astfel mortul va deveni strigoi("umbr") sau vor aparea aratari pe peretii ncaperii respective. Cei din familie ce sunt nascuti n aceeasi luna cu cel decedat nu au voie sa-l vada, creznd use ca vor muri si ei curnd, iar de vor sa-l vada la nmormntare neaparat, vor lua cu sine o cheie pe care o vor purta pe urma timp de 40 de zile . Vor boci doar feme ile, pe rnd, nsa nu si dupa apusul soarelui, pentru a lasa mortul sa se desprinda mai usor de trup, iar bocetele sunt improvizate, avnd ca text literar evenimete din v iata celui trecut n nefiinta. Se poate sa boceasca si femei din afara familiei, aducndu -se

astfel vesti celor morti despre cei ramasi n viata. Se obisnuieste ca n ziua de lu ni sa nu se faca nmormntari, ca nu cumva sa mai moara curnd cineva, dar de obicei nmormntarile se fac la trei zile dupa deces. Se face o slujba si n casa, iar nainte ca acesta sa fie scos, i se pune o moneda de aur n gura pentru a avea cu ce "sa-si plateasca" vamile. Mortul este scos din casa de catre patru membri ai familiei, cu picioarele nainte si n acest moment se bat clopotele bisericii. n urma mortului o femeie n vrsta va varsa apa dintr-un ulcior pe care l va sparge n timp ce rosteste "s-moar moartea" sau "aest moarti si-alt nu" (aceasta moarte si alta nu), n timp ce toata lumea si va face semnul crucii si va rosti "Dum' l'eart-lu" (Dumnezeu sa-l ierte). naintea multimii adunata venita la nmormntare va merge o femeie din afara familiei ce va duce coliva ("grnulu") si se vor opri cu totii n fiecare intersecti e de drumuri, tinndu-se scurte slujbe de pomenire, dupa care se arunca cu bani din par te membrilor familiei celui adormit, bani ce vor fi culesi de catre cei saraci. Dup a slujba din biserica, mortul este acoperit pe jumatate cu o pnza alba pe care preotul va schita un schelet omenesc cu o bucata de carbune, nsa acest obicei nu mai este frecventat [60]. Cei de fata si iau ramas bun de la mort sarutndu-i fruntea, obraz ul sau icoana de pe piept si lasnd sa cada bani n cosciug. Se obisnuieste ca cel mai apropiat membru din familia celui decedat sa ia doua boabe din coliva pe care si le pune n buzunarul drept, pentru a-l visa n urmatoarea noapte pe mort. Spre mormnt sicriul va fi purtat de catre alti 4 oameni din afara familiei. La groapa i se scoate mortului pnza cu care i-au fost legate falcile, i se dezleaga picioarele, i se ia icoana de pe piept si se strng banii din cosciug spre a fi dati celor saraci si groparilor. Mortul este acoperit ntru totul de pnza alba, iar la sfrsitul slujbei e ste stropit cu vin amestecat cu ulei de catre preot. Este acoperit cu capacul de cat re gropari si toti cei prezenti vor arunca peste sicriu cte un pumn de pamnt, iar n acest timp cei apropiati l bocesc. Groparii acopera cu pamnt sicriul, n timp ce tot i cei prezenti trebuie sa paraseasca locul, ramnnd un singur membru al familiei pna n momentul cnd este acoperit definitiv. Dupa aceasta, toti cei ce au fost la nmormntare va trebui sa-si spele minile cu apa, iar la iesirea din cimitir vor prim i de la o batrna coliva. Se face un praznic la casa celui mort, la care preotul va sfinti bucatele, iar la sfrsitul mesei fiecare va spune "s-l'i si-afl" ("sa i se gaseasca" , sa-i fie spre pomenire ). Cersetorii din apropiere vor primi si ei pachete cu mncare, iar preotul si cei prezenti la nmormntare, primesc pachete cu mncare si prosoape sau batiste. Dupa nmormntare, locul unde a stat mortul va fi ocupat de o farfurie cu mncare si o felie de pine, iar unde obisnuia el sa stea la masa i se pastra locul, crezndu-se ca pret de trei zile mortul va sta n preajma casei, avnd nevoie de mncare si apa. Cel mai n vrsta din familia celui decedat va avea grija ca, nainte de masa, sa dea pe jos o lingura din mncare, spunnd "ti mort" (pentru morti) , la care ceilalti vor raspunde "s-l'i si-afl" (sa-i fie spre pomenire). Nu se merge la mormnt dupa doua zile, pentru ca mortul "sa se aseze", ci abia n cea de a treia zi vor merge membrii familiei cu flori apa si lumnari. Este stropit mormntul cu apa d e catre o femeie n vrsta, n timp ce se boceste, iar cei prezenti si fac cte trei cruci

si este sarutata crucea sau icoana de pe mormnt. Mortului i se face parastas la 3 zi le, 9 zile, 20 de zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, un an, un an si jumatate si la t rei ani. Timp de 40 de zile de la nmormntare, candela va arde nencetat si oglinzile ramn acoperite si se mai obisnuia ca cei din familie sa nu si schimbe anumite obiecte din vestimentatie (camasa, maiou) pentru a nu-l visa pe cel decedat. Pe o perioada d e 40 de zile la poarta va ramne semnul de doliu si trei ani de zile nu se faceau petre ceri si nici vizite. Mortul era dezgropat la trei ani, cnd sunt prezenti cei din famil ie, cunostinte. La deschiderea mormntului sunt strnse oasele mortului ntr-un saculet alb, legat cu snur, se sfintesc, atamiaza si se toarna vin cu untdelemn de catre preot. Saculetul este asezat la capul mortului, iar groparii acopera din nou mormntul, primind n schimb haine. La iesire a din cimitir se ofera coliva. Daca ce l mort nu a putrezit n acea perioada de trei ani, se spune ca a facut pacate mari s i i se fac, smbata si duminica, parastase la mormnt, 40 de zile se vor aduce prescuri la biserica, ulei, se aprind lumnari si se roaga cei n viata pentru mort. Femeile din familie vor face curatenie n biserica, preotul va pomeni la fiecare slujba numele de botez al celui mort, cersetorii primesc mncare si urmeaza ca mortul sa fie dezgro pat la sase ani. De la cercetatorul Irina Nicolau aflam ca atunci cnd cineva viseaza ca este mbraca t n alb si ca zboara spre cer nseamna ca va muri, precum si un steag negru, sau scoaterea unui dinte, nseamna pierderea cuiva apropiat, sau daca visezi ca se darma peretii casei.[61] Daca cineva moare n Duminica Patimilor se spune ca este fericit, iar sufletul mortului este luat de ngerul mortii (Haron). n cazul n care m ortul zmbeste sau nu are gtul imobil, atunci se spune ca cineva din familie va muri. Cel ce moare cu ochii si gura deschise se spune ca n trei ani nu va putrezi, iar daca cineva a fost ucis si nengropat, "rataceste peste tot, iar sngele lui striga pna cnd trupul putrezeste cu totul." Daca cineva murea pe drum, era dus la cimitir sau ngropat acolo unde s-a ntmplat sa moara. Cnd cineva din casa moare n aceeasi luna n care s-a nascut un copil, atunci acesta din urma este nchis ntr-o camera si i se leaga o cheie la mijloc. Copilului nascut mort nu i se fac slujbe si este nmor mntat n afara cimitirului. n cazul unui mort tnar este bine ca mama lui sa nu asiste la nmormntare, pentru a nu ramne sufletul decedatului n corp si a nu se chinui timp de 40 de zile, vaznd ce se ntmpla n prejma. Cnd cel ce moare tocmai a apucat sa se logodeasca, va avea n sicriu baticurile date de familia fetei. Daca cel mor t este capul familiei, atunci se spune ca mormntul trebuie nfipt cu un cutit, iar formula de condoleante specifica pentru familia celui mort este "Bana la voi!". Oglinzile d in casa unde este mort nu doar ca sunt acoperite cu pnza neagra, nsa se recomanda si ntoarcerea lor cu fata la perete. Vestimentatia unei femei ndoliate este neagra complet si se acopera si pe cap cu un batic negru. De obicei, mortul este ngropat n hainele de nunta, iar n sn i se va pune o turta din faina. Nu trebuiesc ncheiati nasturii de la hainele mortului, eventual se si taie, iar la cap, n cosciug, i se

pune si o perna. Celor ce stau la priveghi li se da cafea fara zahar, pentru ca ngerul mort ii "sa nu se ndulceasca si sa mai vina pe la casa respectiva" [62]. Peste mortul asezat direct pe podea nu trebuie sa treaca nimeni, pentru a nu se "umbri" (a aparea ar atari pe peretii casei), de asemenea nici peste groapa acestuia, pentru a nu deveni vrcolac, iar cel devenit vrcolac nu putrezeste. Daca mortul a avut vreo rana, aceasta trebuie oparita, pentru a nu deveni vrcolac, iar dupa apusul soarelui, vrcolacii merg din casa n casa. Despre vrcolaci se spune ca ei nu-si pot parasi mormintele smbata noaptea si ca se pot arata oamenilor sub forma de pisica, tigai e, buturuga neagra, flacara vnata, scnteie, cine, gaina, ei fac zgomote si misca prin casa lucruri. Vrcolacii se pot rentoarce acasa sub obisnuita nfatisare din timpul vietii si fac copii cu fostele lor sotii, iar acesti copii se numesc "abrasi" si au pielea fetei si parul galbene, avnd putere asupra vrcolacilor. "n mormintele vrcolacilor se arinca apa sfintita si var nestins". Se arunca cu apa dupa mort pentru a nu-i fi sete pe cealalta lume, iar nainte de a fi dat n groapa, i se vor pune 2 lei n buzunar pentru a avea bani sa plateasca Sfntului Petru la intrare. Participantii la nmormntare se vor spala cu apa pe mini, deasupra unor carbuni aprinsi, iar la masa de praznic se va da gru fiert, rachiu, pine si vin si nu se mannca pilaf "ca s a nu se nmulteasca mortile n neamz" [63], iar familia nu mannca defel. Exista credinta ca sufletul mortului va sta n casa 40 de zile dupa ce si-a dat duhul, ti mp n care se atmiaza locul unde a stat, se arde o lumnare tot timpul n casa si nu se schimba lenjeria pentru a nu fi visat cel mort. "Pentru sufletul mortilor se mpar te placinta la raspntii", iar cnd li se face pomenire nu trebuie sa se munceasca n ziu a respectiva. La pomeniri se gatesc turte din faina de naut care se ung cu miere, la un an de la moarte fiul ce mai mare va rupe o pine n doua peste cap, cernd ca Dumnezeu sa ierte pacatele tatalui sau. Se credea ca daca femeile si vor spala pa rul nainte cu doua saptamni de Sfntul Toader, la o pomenire a mortilor, atunci ei s-ar ncurca n par si femeile i-ar purta dupa ele. Cnd este Sfntul Lazar se fac colacei si se dau de pomana. Cei ce nu sunt pomeniti si au murit, se fac aratari n vis sau s e prefac vrcolaci. Cnd s-au mplinit sapte ani de la moarte, osemintele sunt adunate, spalate si puse ntr-o groapa comuna. Romnii din Macedonia sunt foarte atenti la nmormntarea cuiva, avnd grija sa respecte traditiile. Ei cred ca sufletul unui mort nengropat bntuie mult timp n mprejurimile unde s-a risipit [64], iar daca ntmplator cineva da peste un cadavru, i se arunca simbolic o mna de pamnt peste trup. Este bine ca omului caruia e pe moarte sa i se aduca un preot pentru a fi spovedit si mpartasit, avnd astfel o moarte usoara, iar de se chinuie sa moara, este pus cu fata spre rasarit si se s pune: "s'ti ved n dreptu soarelui Doamne Dumnedzeule, n dreptu soare s'lu vedu". Mortul este mbaiat cu apa calda sau cu vin cu untdelemn, care se arunca mai pe urma n loc curat si este mbracat n hainele curatate, care au fost purtate si la cununie. Pentru batrni se aduce "busuioclu", iar pentru tineri "flori de boi vii ca foclu" (culori vii). " mbracarea si gatirea mortului cu hainele cele mai scumpe si mai frumoase se face din iubire si din cinstea ce o aratam catre dnsul si pentru credinta ce este ca

mortii se duc sa calatoreasca pe cealalta lume, avnd a se nfatisa n fata lui Dumnezeu, la o a doua venire, curati si mbracati ntocmai cum s-au ngropat." [65]De data aceasta, marturiseste Burada, sunt acoperite oglinzile si portretele cu pnze albe, iar mortul este acoperit noaptea pe fata. I se iau dimensiunile cu un fir de ata alba pentru a-i face sicriul, pentru plata caruia nu se trguieste. Membrii fa miliei si iau hainele cele mai deosebite si bijuteriile, si desfac parul, bat din palme s i plng, lovindu-se pe ei nsisi. nmormntarea se face repede durnd cel mult 12 ore pna sa fie dus la groapa, iar nainte de a fi scos din curte, i se pune peste capacul sicriului pine, rachiu, vin, masline, cas verde si miere de albine. naintea alaiului de nmormntare vor merge doua steaguri ce au n vrf cte o cruce. La capul mortului va merge un baiat ce duce "o lumnare de ceara ct e si mortul de lunga", ceara alba pentru tineri si galbena pentru cei n vrsta. La usa bisericii, nainte de a intra mo rtul, sta cineva si mparte lumnari oamenilor ce vin la nmormntare. La groapa, mortului i se iau de la sine obiectele de valoare si perna, care este nlocuita cu una din tarna, iar n acel moment se striga si se plnge: "Lae! lae! iaca capitinlu tri tuta!" ("Ne agra, neagra, iaca si pernuta pentru veci"). Preotul va scrie cu un cutit pe o piatra, ce va fi pusa n sicriu, numele mortului. n Mazarova oamenii nu primesc pomana la cimitir, c i la casa mortului, n curte, unde direct pe pmant se ntinde o pnza pe care se pun mncaruri de post, cu exceptia casului. Dupa ce membrii familiei s-au spalat pe min i vor spune "Hristoslu sa' l liarte", dupa care se apuca de plns pe cel trecut n nef iinta. III. 4. Obiceiuri de iarna la aromni n Sarsanlar, un sat din fostul Durostor romnesc si-a petrecut copilaria lingvistul Matilda Caragiu-Marioteanu, de origine aromna, care mpreuna cu familia, s-a stramutat din zona Muntilor Pindului si aflam unele detalii cu privire la obicei urile practicate de Craciun. La acea vreme (1928-1940), n satul respectiv, traiau la un loc turci, tatari, bulgari, aromni, regateni si un armean, iar fiecare etnie n parte si traiau sarbatorile de peste an. La aromni Craciunul se sarbatorea n familie, iar c opiii mergeau doar n Ajun cu colinda, primind de la gazde covrigi, nuci, prajituri, mandarine, dar nu bani. "Craciunul era oarecum mai auster, mai simplu, cu mult m ai simplu dect se sarbatoreste n nordul Dunarii, de exemplu. Se mostenea, de fapt, o traditie crestina de sorginte neogreaca, mai saraca n manifestari, ceea ce nu distrugea nsa misterul acestui moment al nasterii lui Iisus" [66], ne marturisest e Matilda Caragiu. Pinea facuta de Craciun purta denumirea de "simiti" si se framnta cu apa n care se punea si busuioc, iar dupa ce era coapta, pinea se ducea la biserica, la Sfnta Liturgie, dupa care, adusa acasa, era mpartita celor din famili e. Aflam ca se practica si cntatul pe mai multe voci n colinde vechi precum "Din an n an...", "Florile dalbe", colinde germane; se jucau, n scoli, Vicleimul si Irozii. De Boboteaza se arunca Crucea ntr-o fntna si mai tineau sarbatori precum Sfntul stefan, Ajunul Anului Nou, Anul Nou, "cnd oamenii se mascau si mergeau din casa n casa, facnd tot felul de glume, pna cnd erau recunoscuti de catre gazde". Colindatorii aduceau gazdelor urari de bunastare, sanatate si voie buna, aceste

traditii avnd o vechime semnificativa. Repertoriul de colinde aromnsti este unul restrns si mai putin spectaculos n comparatie cu al nostru, asemanndu-se la majoritatea aromnilor. La cei din zona Pindului, copiii se strng dimineata la bise rica din sat, o ocolesc de trei ori, dupa care se mpart n numeroase grupulete, pornindu se la colindat[67]. n alte parti copiii se pornesc direct la colindat, purtnd la sine un ciomag cu capatul gros ca al unui buzdugan ( "ciubnici" ), cu care bat n portile oamenilor. Colindatorii mai poarta si traisti, n care strng covrigi, castane, nuci , bomboane sau bani pe care i mpart n mod egal ntre ei. La aromni, prcizeaza Geoge Marcu, colindele sunt omofone, fara a fi nsotite de antifonie, iar la sfrsit ul colindatului, se aduc, n grup, urari precum "la multi an'i" sau "s - la - anu". Un alt obicei practicat de romnii din Macedonia este "Ta Iani Ianismata", pe 24 i unie, n ajunul Sfntului Ioan Botezatorul. Fetele si nevestele se aduna mpreuna cu mai multi copii, care au fost trimisi, n prealabil, pe la casele oamenilor pentru a c ere flori de "Ta Iani". Dupa care, copiii aduc florile femeilor adunate, iar acestea din u rma mpodobesc cu ele un vas de arama ("ghium") peste care pun beteala de argint si un voal rosu. Aranjat astfel, este pus vasul pe capul unui baietel si se merge la t oate apele curgatoare din mprejurimi, pentru a-l umple. Dupa care se merge cu vasul di n casa n casa, se lasa jos si se cnta cntecul "Ta Ianului", dupa cntec se pun bani n vas, iar n schimb, cei ce au cntat vor oferi din apa adunata, crezndu-se ca este buna de leac. Urmatoarea zi femeile se aduna la o casa, aduna banii strnsi de "Ta Iani" si cumpara fructe si mncare cu care fac un ospat, iar baiatul ce a purtat v asul este platit, dar nu ramne la masa. Dupa masa, femeile se spala pe mini si pe ochi cu apa adunata, iar daca au mai ramas bani, sunt mpartiti ntre ele, dupa care se raspndeste fiecare la casa ei. Versurile cntecului de "Ta Iani", traduse din aromna , au ca subiect descrierea vietii a noua frati aromni, dusi mai departe de Constantinopole si asezati n noua sate. Teodor Burada presupune ca se refera la "pisticosi" , "vlahii stramutati pe coasta Asiei pe la anul 1282 de mparatul Andr onic Paleologul" [68]. CAPITOLUL IV DESPRE CARACTERISTICILE MUZICII POPULARE AROMNE "Sndzile apa nu s - fae , s - cari s - faca nu s - b." ( "Sngele apa nu se face si daca se face , nu se bea." ) IV. 1. Origini muzicale aromne Pentru a avea o imagine asupra muzicii aromnilor din zilele noastre, voi face o trecere succinta prin istoria muzicii de data aceasta. Astfel pornind de la daci , aflam despre acestia ca erau atasati de lumea sunetelor, pna ntr-acolo ca mergeau n solie cu chitarele, prezentndu-si cererile si doleantele nsotite de muzica; de asemenea Jordanes precizeaza ca preotii daci si tineau slujbele cu cntari vocale s i instrumentale[69]. Muzica tracica "avea o forta expresiva considerabila", ce "se cristalizase puternic deja n mileniu II . e. n., expunnd o serie de sisteme tonale de larga circulatie la acea vreme"[70]. Sistemele traco-dacice sunt detectate prin intermediul unor dovezi teoretice scrise despre muzica antica sud-est europeana si

cu ajutorul datelor vechi despre folclorul romnesc si cel al popoarelor sudice di n fosta Tracie (bulgarii, srbii). Primim detalii de la grecii antici, precum Plutar h care descrie cntecele lui Olimpos si pe cele ale lui Terpandru ca fiind formate pe 3, 4 sunete (oligocordie). De studiul sistemelor oligocordice antice s-au ocupat si G eorge Breazul, Constantin Brailoiu, care au reusit sa scoata la lumina modul de acorda re a lirei lui Orfeu. Unul dintre principiile pe care sunt bazate intervalele antice este cel al conso nantei (cvarta, cvinta, octava), principu regasit si n melodiile populare romnesti. Dupa cum a descoperit George Breazul, primeaza bicordiile si terta, bi-, tri- si tetr atoniile anhemitonice, presupunndu-se ca n sec. II . e. n., a ajuns sa fie utilizata si pentatonia. Gheorghe Ciobanu, datorita unui tipar cadential regasit la popoarele balcanice precum romnii, srbii, bulgarii, aduce n vedere existenta ipotezei unui tipar de cadenta pe cvinta[71]. n studiul modurilor tracice, din cauza faptului c a nu este cunosuta limba si, n consecinta, nici versificatia, nu sunt cunoscute modali tatile de vehiculare, stadiul cromatizarilor, specificul intervalelor. Se vorbeste desp re o serie de "formule melodice" regasite n melodiile mai vechi si care, n timp, sufera schimbari datorate adaptarilor la noile limbi. Oligocordiile si pentatoniile tra cice ale sec II . e. n. se presupune ca au fost asimilate, o data cu trecerea vremii, de c atre greci, sciti, turci, slavi, etc. "Ramura nord-dunareana a tracilor, alcatuita di n dacogetii de pe teritoriile patriei noastre, va fi continuatoarea directa (si unica) a muz icii tracilor antici" [72]. n cazul sistemelor tonale traco-getice se detecteaza o tra satura diatonica generala, unde se gasesc desfasurate numeroase formatiuni anhemitonice , cu prezenta sunetelor intermediare (pieni). Aceste caracteristici comune sunt preluate din colinde, bocete, cntece specifice anumitor obiceiuri care, cu toate ca au suferit transformari, nu poate fi negat un punct de plecare de la sistemele trac odacice. Pentru a afla cum s-a ajuns la mbogatirea structurilor tracice initiale, Constantin Rpa propune doua variante: "mplinirea la nivelul fiecarui microsistem (bi-, tri-, tetra- si pentatonic)", care recurge la "umplerea interioara a spati ilor" sau/si la "adaugarea exterioara a unor sunete nvecinate" (ex. : bitonul completat interi or da nastere unui triton hemitonic; tritonul se poate extinde la tetracord, prin mprumutarea unui sunet, etc. ); "avansarea catre heptatonie" este realizata prin utilizarea oligocordiilor sau pentatoniilor mbogatite prin orice mijloace sau pri n alaturarea de formatiuni modale oligocordice si transpozitie. Datorita pienilor ologocordiilor si a pentatoniilor, se pot diferentia n sistemele traco-getice cad ente finale sau interioare. Nu se pune problema existentei unei tonice sau a unei dominante, modalismul primnd si, astfel, nengradind spiritul creativ si lasnd loc unui cmp larg de variatii modale. Cu privire la heptacordurile trace, acestea ramn ,

n majoritatea lor, incomplete, hexacordia fiind cea mai des ntlnita. n ceea ce priveste fenomenul de cromatizare, este ntlnit trecator si n cadrul microintervalelor, precum si ca sunet ce graviteaza spre un pilon sau spre o tre apta reala, nsa "neafectnd substantial diatonismul"[73]. n stadiu initial, n perioada antica, este detectata la traci o forma de sclavagim, care, dupa cum spune Romeo Ghircoiasiu[74], se reflecta si n structura muzicala. Dupa Plutarh, se poate identifica n cultura greaca sistemul pentatonic, precum cel din melodiile lui Olimp (mi, fa, la, si, do), dar sunt presupuse, implicit, si prepe ntatoniile. Cercetarile realizate de Constantin Brailoiu au ca ipoteza si posibilitatea exix tentei unui drum direct de la sistemul tritonic antic , la cel modal diatonic, nlaturnd a stfel pentatonia greceasca. Evolutia sistemelor muzicale trace are ca dovada si forma de acordaj a lirei trace ce detine sapte coarde si a chitarei cu sase coarde. Siste mele muzicale din spatiul carpato-balcanic au tangente cu sistemul tonal grecesc. Emi l Ghircoiasiu ne vorbeste despre o cvinta modala specifica fiecarui mod n parte, alaturi de care tetarcordul si face simtita prezenta si despre cadenta finala car e de obicei se afla cu un ton sub nota finala. Cadenta la subton este nsotita de expresivitatea cvartei lidice si este n tandem cu cadenta la cvarta descendenta, acestea avnd repercusiuni certe n delimitarea unui anumit spatiu geografic. Cadenta la cvarta descendenta poate fi determinata de principiul tetracordal al pedioadei si "legata de caracterul plagal al modurilor zise barbare din muzica a ntica greaca"[75]. "Pentatonica mediteraneana" (hemitonica) este o caracteristica a melodiilor grecesti si are la baza o tricordie reprezentata de succesiunea a tre i note la intervale de ton. "Aproape toti istoricii si folcloristii nostri recunosc rolul important ce l-a a vut cultura muzicala traca, inclusiv cea a triburilor geto-dacice, n antichitate"[76]. Sunt m arturii ce atesta existenta a numeroase rituri, ceremonii, spectacole, dansuri razboinic e la daci, toate acestea fiind nsufletite de muzica, ce era considerata ca avnd trasatu ri "barbare" si chiar lecuitoare. Trasaturi specifice sonoritatilor muzicale ale ac estui neam sunt "vigurozitatea", "barbatia", reprezentnd particularitati melodice si ri tmice n stilul de interpretare. De la ei folclorul muzical romnesc mosteneste prepentatoniile, pentatoniile, n mare parte anhemitonice, heptatoniile transmise prin intermediul oralitatii si a unei baze de date genetice. Din acea perioada aflam de existenta instrumentelor de suflat folosite de ostasi ntr-un dans ritualic, "Carp aia", dedicat evenimentelor agriculturii, precum si de dansurile-pantomime vesele si impresionante. Petre Brncusi ne vorbeste despre o seama de cntece specifice anumitor conjuncturi: "peanul" era cntat n timpul luptelor sau ca semn al nvingerii n lupta si era nchinat zeitatilor sau conducatorilor; "epodele" se credea ca vinde cau boli si mblnzea animale; "torelli" erau cntece de jale pentru cei morti n lupte si erau acompaniate la flaute, fluiere, tulnice. n cazul cantecelor "torelli" se pre

supune ca astfel s-ar fi nascut si polifonia, ipoteza indicata a fi avuta n vedere. De asemenea, n ritualurile sacre era folosit corul acompaniat de intrumente precum l ira sau chitara. Se vorbeste si despre o serie de "asociatii muzicale" formate n zona Dobrogei, special create pentru intonarea imnurilor sacre. O data cu romanizarea dacilor, sunt mprumutate noi elemente din riturile, cultura, traditiile romanilor . Astfel vorbim despre "calende", despre dansuri, despre instrumente ( flaute, tibii, cor ni, cimpoaie, naiuri, chitare, lire, s. a. ), monumente ce si fac simtita influenta a supra vietii dacice. Nicomachus din Gherasa povesteste ca cel mai vechi acordaj al lir ei provine din Tracia si este preluat de greci, mizndu-se pe principiul consonantei (mi, si, la, mi-n sens descendent), avnd ca exemplu armonia universului. Specifice stilului european erau terta major si minora, dar o data cu aparitia statelor ba lcanice vorbim despre sistemul pentatoniei. IV. 2. Caracteristicile muzicii populare aromne Genurile specifice folclorului muzical aromn sunt baladele, cntecele haiducesti, d e joc, lirice, epice-eroice, deosebindu-se ntre ele n primul rnd datorita textelor. D in punct de vedere al structurilor cntecele se aseamana, singura deosebire fiind fac uta de o serie de cntecele lirice de dor, de nstrainare, de dragoste si de cele pastor esti, ce sunt reprezentate de monodie. O linie de distinctie o da cntarea n grup, care e traditionala si e cel mai des utilizata de catre aromni. n continuare voi prezenta , n mod aleatoriu, parerile ctorva folcloristi romni despre trasaturile muzicii traditionale aromne. Bocetul este un gen ocazional, cntat n grup, cu text traditional n care se pastreaz a continutul, dar este schimbat numele celui decedat sau se improvizeaza instant u n text ce pune n evidenta momente din viata celui trecut n nefiinta, pe o melodie de ja existenta. Ambitusul utilizat de acest gen este unul restrns, ntre trei si cinci s unete, reprezentat de bi-, tri-, tertracordii si -tonii, avnd la baza formule recto-toni ce. Materialul utilizat de cntecele de logodna si de nunta este definit si el de util izarea oligocordiilor si a pentatoniilor[77]. Cu timpul, obiceiul de a cnta si dansa n ac elasi timp, la aromni, s-a pierdut, dansul fiind nlocuit cu acompaniamentul instrumental la cimpoi, vioara, caval , fluier, acordeon, etc. Putini aromni din Peninsula Bal canica nca mai pastreaza traditia dansului si cntului fara acompaniament instrumental. Pe parcursul cntecelor de joc se ntlnesc "strigaturile" ce sunt constituite din texte improvizate, ce au un caracter satiric. Cntecele vocale ale aromnilor pot fi clasificate pe doua directii: cntece "din pade " si cntece de joc, iar acestea cuprind att cntecele propriu-zise, ct si pe cele de ri t. Cntecele "din pade" sunt cele interpretate din pozitia stnd jos si au ca trasaturi

ornamentatia si ritmul rubato, utilizeaza apogiaturi, portamento pe intervale ntr e secunda si sexta, mers melismatic, toate acestea contribuind la aspectul sonor a l melodiei. Pentru cntecele de joc se utilizeaza ritmul giusto-silabic sau cel aksa k, unde aspectul sonor este dat de silabele de completare, interjectii, repetitii, versificatie stabila, antifonie, s. a. Ca trasaturi comune ale celor doua catego rii sunt versificatia hexa-si octosilabica, catalectica sau acatalectica, rar sunt ntlnite versuri decasilabice sau dodecasilabice, iar la gramosteni si pindeni este remarcata si versificatia libera. Utilizarea interjectiilor este frecvent ntlnita: "aide", "lel e", "more", "moi", "lai", "o" s. a. Larisa Agapie subliniaza ca trasatura definitori e pentru muzica aromna pentatonia anhemitonica, n timp ce tritoniile si tetratoniile sunt specifice cntecelor vechi, iar hexacordiile si heptacordiile se regasesc n cele no i. De mentionat este ca melodia aromna se aseamana cu cea gregoriana. Datorita spiritului improvizatoric, eterofonia si face si ea loc pe plan melodic, utiliznd intrevale ca secunda, terta, cvarta, cvinta si sexta. n cazul polifoniei, apar do ua forme: la pindeni se realizeaza pe 2, 3 voci, melodia este cntata de majoritatea celor din grup, n timp ce restul acompaniaza; silabele sunt izoritmice. Frserotii abordeaza doar cntarea polifonica, evitnd cntul individual sau pe cel omofonic , folosindu-se de toate cele trei voci; se vorbeste despre doua melodii ( prima si secunda ) si despre vocea a teria, care tine isonul, fiecare avnd intrarile pe rnd . n viziunea Emiliei Comisel despre trasaturile muzicale specifice aromnilor aflam despre cntecele ceremoniale de nunta, n mod special, ca si-au pastrat mai bine autenticitatea, spre deosebire de cntecele lirice. Structura frazei este una fara prea multe influente din exterior, frecventa tetra-si pentacordiilor majore si a tric ordiilor minore este evidenta, iar ritmul este giusto-silabic[78]. Cantarea antifonica es te descrisa n mai multe ipostaze: n cazul dansurilor mixte are loc un dialog ntre grup ul femeilor si cel al barbatilor; cntecele de nunta suporta, de asemenea, dialogul, n sa, de data aceasta ntre nuntasii din partea mirelui si cei din partea miresei; exist a si versiunea ca grupul secund sa repete textul formulat de grupul prim. Emilia Comi sel noteaza prezenta cadentei finale pe treapta I sau II, hexacordiei mixolidiane sa u eoliane, construirea unui mod apare cel mai frecvent facuta pe baza a doua tetracorduri. Versificatia este izometrica (6, 8) sau heterometrica (5 cu 8, 9 c u 10, 6 cu 8, 10 cu 8, etc.), versul poate ajunge si pna la 16 silabe, rimele nu sunt obligatorii, iar "gruparea versurilor n cadrul strofei melodice este variabila". Asimetriile frazelor sunt prezente datorita heterometriei, interjectiilor si rep etabilitatii unor silabe din vers, fiind o trasatura specifica folclorului bulgar si srb. n gen eral refrenul este un element des ntlnit n cntul popular aromn si variaza de la 3 pna la 14 silabe. n cazul refrenelor tipice mai ntlnim: "dada mea", "moi lilice", "moi trandafila", "bre gione", "oi olea, sora mea", "de de lai", "gione ce", etc. Per ansamblu

melodiile aromne au un temperament asimetric, cu cadenta finala pe treapta I, aceasta din urma cu tendinte recitative. Structura, n mare parte, este una de nat ura motivica, chiar celulara, ritmul aksak n tempo larg este reprezentativ, remarcata fiind si prezenta parlando-rubato-ului, giusto - silabic-ului si a ritmului dist ributiv. Sunt ntlnite si alternante de masuri si ritmuri diferite, iar strofa melodica deti ne unu, doua rnduri melodice ce contin si material comun. Un studiu amplu recent asupra folclorului macedoromn a fost facut de catre Pavel Delion, n colaborare cu Adrian Turculet[79], care au analizat o serie de cntece populare n amanunt, ajungnd la anumite concluzii. Versurile melodiilor analizate d e dnsii au ca specific strofele melodice libere, avnd la baza acelasi vers melodic repetat pna la final sau chiar si doua rnduri melodice. Un alt caz este aparitia strofelor cu doua versuri, dintre care cel de-al doilea vers al fiecarei strofe devine primul din urmatoarea strofa, sau strofele 1 si 3 au fiecare cte doua versuri, n t imp ce strofele 2 si 4 constituie un singur vers repetat. Des ntlnite sunt cazurile n c are este cntata doar o parte dintr-un cuvnt, dupa care si face aparitia si cuvntul n ntregime (ex.: "Ti stai, fe- ti stai, feta ..."). Una din trasaturile versurilor graiului aromn este aceea de a ncepe cu anacruza. Ca tipare metrice, Delion detecteaza, n afara celor prezentate pna acum, versurile nonasilabice, heptasilabice, vers de 6 -7 sau 5-8 silabe cu dimensiuni variabile. Silaba de completare si face aparitia n momentul n care versul are prea putine silabe sau sunt interjectii care fac parte efectiv din text ce pot aparea la nceputul sau la sfrsitul versului. n cazul refren elor vorbim despre pseudo-refrene si refrene propriu-zise. Ca formule de exprimare a inaginii poetice sunt ntlnite o serie de figuri de stil si procedee de compozitie precum: anadilpoza ("Si n-adram gleata-n, / Gleata featilor" = "Sa ne facem galeata, / Galeata fetelor"), apocopa (disparitia unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfrsitul unui cuvnt: "Ma nu te lasai far' pani .../ Ma nu te lasai far' apa ." , comparatia ( "Alba, arose, ca mirgeana, / Analta, analta, ca findana ." = "Alba, rosie, ca margeanul, / nalta, nalta, ca mladita."), dialogul, epitete ("Nai miseata feata " = "Cea mai frumoasa fata"), metafore, personificari, repetitii, s. a. [80] . Cntece le aromne trateaza n cadrul textelor literare numeroase subiecte: a) versurile cntecelor de leagan emana afectiune, linistire, siguranta, alint fat a de prunc; b) sarbatoarea de Snziene (Nasterea Sfntului Ioan Botezatorul - vezi mai sus - "Ta Iani Ianismata" , pg . 68) aduce cu sine conotatii nuptiale; de adaugat este apa ritia "arak' i", a arapilor, reprezentati de tineri flacai ntre 10 si 20 de ani care se costumeaza cu haine vechi, ponosite si umbla dupa grupurile de femei, necajindule. c) repertoriul nuptial aduce n prim plan legatura dintre cei doi tineri casatorit i, momentele principale ale nuntii, dupa care se impun texte de urari de bine adres ate nuntasilor, socrilor, dar mai ales nasilor de cununie ; d) cntecele pastoresti sunt reprezentative pentru folclorul muzical aromn,

deoarece pastoritul a fost meseria de baza a acestui neam; de obicei sunt prezen tate n cntecele lor greutatile ntmpinate, dorul de cei de acasa, peisaje din natura si ntmplari tragice; e) balada si doina trateaza subiecte dramatice, triste care exprima, de cele mai multe ori, pierderea cuiva drag; f) tematica reprezentativa n cntecele propriu-zise este dragostea, sub numeroasele ei forme; g) cntecele de joc sunt reprezentate de hora, care pot fi cntate atat binar, ct si ternar, n acelasi cntec, iar textul literar este divers. Interpretarea cntecelor pe mai multe voci tine de calitatile vocale ale celor ce cnta si de simtul lor artistic, ajungndu-se la o polifonie spontana rudimentara . Despre forma arhitectonica n cntecele macedoromne aflam ca este n strnsa legatura cu versul literar, n consecinta distingndu-se o forma arhitectonica liber a si o alta-fixa, cu precadere forma fixa binara simpla si cu refren. IV. 3. Folclorul muzical aromn n viziunea etnomuzicologului George Marcu Dupa cum si George Marcu subliniaza, cntecul aromnilor este reprezentat de polifonie si eterofonie. Monodia si face si ea loc, n mai mica masura, prin interm ediul cntecelor "cnvanaresti" ( ale carausilor ) si a celor "picuraresti" ( pastoresti ) [81] n majoritatea cazurilor si n cteva cntece lirice. Utilizarea frecventa a antifoniei a re ca explicatie menajarea interpretilor, pentru ca acestia sa nu oboseasca, n acela si timp reprezentnd si o forma de concurenta. Se obisnuieste ca pe parcursul cntarii sa se introduca elemente noi din punct de vedere melodic, pe care interpretul le adapteaza n functie de text. Recitativul parlato nu este utilizat pe parcursul cntecului, nsa poate aparea spre sfrsitul acestuia, n semn de apreciere fata continutul textului, sub forma unor interjectii ( "bo-bo-bo", "le-le-le" ). Referitor la jocurile aromnilor, acestea sunt pline de originalitate si nsufletesc mai ales petrecerile, alaturi de cntul vocal sau de acompaniamentul cimpoaielor, fluierelor si al tarafului. George Marcu ne vorbeste despre "diversitatea ritmic a a pasilor", "leganarile gratioase ale corpului" n timpul horelor de duminica sau specifice nuntilor la care dansatorii se tin de minile lasate n jos sau de bru. Se vorbeste despre o anumita ordine de intrare n "corl": mai nti barbatii, dupa care urmeaza batrnii, tineretul, femeile si fetele. Cel ce stie cel mai bine sa "tradz i corl" va fi conducatorul dansului si va purta n mna dreapta "martu" (sirag de margele) sau o batista. Vestimentatia este sobra, simetria pasilor de remarcat, iar pe pa rcursul dansului nu se folosesc strigaturi. Forma horei este, de obicei, cea a unui semi cerc, nsa n cazul n care jucatorii sunt numerosi si spatiul-restrns, atunci ea capata un aspect serpuit. Mai exista si "giocuri ausesti", dansate de cei n vrsta, la care miscarile corpului vin n contratimp cu cele ale pasilor. Cu privire la jocurile s pecifice femeilor, acestea sunt gratioase si costumele purtate dau o nota deosebita. Jocu rile voinicilor, "ciamcu", au ca trasaturi reprezentative numarul mic al participanti lor si vioiciunea; hora este condusa de un foarte bun dansator care se poate sa si improvizeze numeroase miscari n ritmul melodiei, n timp ce restul voinicilor puncteaza, cu ajutorul pasilor, ritmic melodia; n unele cazuri poate aparea si un

concurent, toate acestea fiind facute, de regula, pentru a atrage atentia fetelo r. n dansurile "singasto", se joaca doar n pereche (barbatii ntre ei, sot-sotie, fratesora), fata n fata, fara a se tine de mini si sunt realizate din piruete si sarituri, ape lnd la o diversitate de pasi asimetrici. O clasificare a cntecelor aromne, realizata de George Marcu, este pe doua "categorii de versuri": "libere-nerimate" ntlnite n cazul utilizarii unor tempo-uri rubato sau giusto (specific pindenilor si gramostenilor) si "rimate", specifice cntecelor de joc, celor cu caracter orasenesc si polifonice (ntlnite cu preponderenta la frseroti ). La pindeni si gramosteni este des folosita cntarea bilingva, cu predilectie, a cntecelor epice, fiind prezentate si n limba greaca si purtnd denumirea de "Vlahikatragoudia" (cntece valahe). n cntecele aromnilor George Marcu surprinde prezenta tetracordului ionic, frigic, pentacordului eolic, frigic, cadente pe treapta a doua, colinde strofice, fara r efren, bocete cu structuri melodice arhaice, ornamente specifice, predomina modalismul, rare alterari de trepte. Rndurile melodice nu sunt totdeauna sub influienta textu lui literar, intonatia suporta numeroase alunecari pe o serie de intervale, ncercnd sa imite cimpoiul. Despre cntecele haiducesti aflam ca acestea pot fi cntate si pe parcursul unei petreceri, att monodic, ct si polifonic, iar aceeasi melodie poate suporta mai multe texte. Specifice masurilor binare sunt cntecele cu un temperament calm, lente, linistitoare; masurile ternare sunt atribuite "ciamcu"rilor, n timp ce ritmurile asimetrice sunt folosite la hore. O parte dintre jocurile aro mnilor poarta denumiri cu origine greceasca : "carapataicu", "singasto", "sirto", "ciam cu" si utilizeaza formule ritmice specifice. Cntecele cu specific orasenesc au luat nastere n timp datorita trasaturilor transhumante ale neamului aromn, si-au facut loc n folclorul traditional si sunt cntate att monodic, ct si n grup. Textul literar exprima frumusetea naturii si dragostei, iar cel muzical se constituie din scari muzicale ncepnd cu tetracordul si ajungnd la octava, ntlnite fiind si moduri precum frigicul, ionicul, major, cromati c cu cadenta pe treapta a doua, heptacord cu cadenta pe treapta a treia, etc. n caz ul cntecelor polifonice se observa ca acestea sunt ntlnite cntate omofon sau monodic, nsa aceasta este o trasatura a spontaneitatii. Analize muzicale 1) Provenienta : Culegerea Vanghele T. Millio , 1928 , pg . 42 2) Versificatie : dimensiuni variabile 3) Scara muzicala : pentacordie de tip minor , cu do subsemiton 4) Ritm : giusto - silabic 5) Metru : 3 / 4 6) Forma arhitectonica : binara (A :/ , B , Bv) 7) Gen muzical : cntec propriu - zis 8) Ambitus : 6 sunete 9) Cadenta finala pe treapta a doua , pe mi 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, nreg. Constanta, 1996 2) Versificatie : octosilabica 3) Scara muzicala : pentacordie de tip minor, cu re subton 4) Ritm : moderato , giusto - silabic 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : binara , cu refren (A, A1, Av, B, R:/) 7) Gen muzical : cntec de joc 8) Ambitus : 6 sunete

1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, nreg. Constanta, 1996 2) Versificatie : hexasilabica 3) Scara muzicala : hexacordie de tip minor , cu re subton 4) Ritm : moderato, nsotit de formule ritmice dipirice, anapeste 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : patrata , cu refren (A, B, C, D:/, R) 7) Gen muzical : cntec de joc 8) Ambitus : sase sunete 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, nreg. Constanta, 1996 2) Versificatie : dimensiuni variabile 3) Scara muzicala : pentacordie de tip eolic , pe mi , cu re subtonica 4) Ritm : moderato, nsotit de formule ritmice dipirice - anapeste 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : binara , cu refren (A, Av, Av, B, R) 7) Gen muzical : cntec de joc 8) Ambitus : opt sunete 9) Observatii : nota do poate fi considerata apogiatura inferioara 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, nreg. Constanta, 1996 2) Versificatie : octosilabica 3) Scara muzicala : hexacordie de tip major pe re 4) Ritm : allegro assai, nsotit de formule ritmice pirice si anapeste 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : binara , cu refren (A, B, Av, Bv, R) 7) Gen muzical : apartine repertoriului nuptial 8) Ambitus : sase sunete 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Folclor, inf. Hristu Lupei, 30 de ani 2) Versificatie : dimensiuni variabile 3) Scara muzicala : dorian pe mi , cu treapta a VI - a coborta (eolian pe mi) 4) Ritm : andantino, giusto - silabic, nsotit de formule ritmice ditrohaice 5) Metru : 6 / 8 6) Forma arhitectonica : binara, cu refren (A, B, A, B, R) 7) Gen muzical : apartine repertoriului pastoresc 8) Ambitus : noua sunete 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, Constanta, 1996 2) Versificatie : dimensiuni variabile 3) Scara muzicala : pentacordie de tip major 4) Ritm : allegretto , distributiv 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : tip binar , cu refren (A, B :/ , R) 7) Gen muzical : apartine repertoriului nuptial 8) Ambitus : 5 sunete 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de Dialectologie, Constanta, 1996 2) Versificatie : dimensiuni variabile , cu preponderenta hexasilabice 3) Scara muzicala : pentacordie de tip minor, cu re subton 4) Ritm : moderato, giusto - silabic 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : binara , cu refren (A, B, A, Bv :/, R) 7) Gen muzical : apartine repertoriului nuptial 8) Ambitus : sapte sunete 9) Observatii : - formule ritmice pirice - refren propriu - zis 1) Provenienta : Arhiva Seminarului de folclor, nreg. 1978, Cangagea, Tulcea inf. Lupei Hristu, 30 de ani 2) Versificatie : octosilabica 3) Scara muzicala : pentacordie de tip minor, pe mi, cu re subton 4) Ritm : animato , giusto - silabic 5) Metru : 2 / 4 6) Forma arhitectonica : de tip ternar(A, B, C, B) 7) Gen muzical : balada 8) Ambitus : sapte sunete

9) Observatii : prezenta refrenului propriu - zis "Dumnezale!" 1) Provenienta : George Marcu, "Folclor muzical aromn", pg. 51 2) Versificatie : dimensiuni variabile 3) Scara muzicala : pentacordie de tip minor, pe mi, cu treapta a IV-a mobila 4) Ritm : moderato , giusto-silabic 5) Metru : 3 / 8 6) Forma arhitectonica : libera 7) Gen muzical : colind 8) Ambitus : 7 sunete 9 ) Observatii : -cadenta pe treapta a II-a -apogiatura superioara pe do Cntece populare aromne I . Bocete Merlu-a meu, multu musatu, Marul meu, mult frumos, Iu si-n'i sapu si-n'i ti bagu, Unde sa sap sa mi te sadesc, Pi-un lai munti cu livadi Pe un munte cu livada I tu cmpu la cldur, Sau n cmp la caldura? Va-t adaru fntn-arati O sa-ti fac o fntna rece s-chiparisiu marmaren'iu, si un chiparos de marmora, S-v'in fiatili ta-s speal Sa vina fetele ca sa spele si niveastili s-li-algheasc. si nevestele sa le albeasca. Vin'i oara, oaral'ei; Vine clipa clipelor; Nicuchirlu caft s-fug, Stapnul casei vrea sa plece, si Nicuchira nu-si lu-alas. Dar nevasta-sa nu-l lasa. - Stai Nicuchire ninca-astar - Stai barbate nca asta-seara s-mni tahina s-fudzi. si mine dimineata sa pleci. Nvrliga, lele, di casa mea, mprejurul casei mele Afumu s-andrar iasi. S-a ntunecat de fum. Nac soarli si chiru, Nu cumva soarele pieri, Nac s-laia lun? Nu cumva si sarmana luna? Nec soarli si chiru, Nici soarele nu pieri, Nec s-laia lun, Nici sarmana luna, Ma s-chiru afendu-n'i-u. Ci se stinge tatal meu. Limon'iu scurtu si-ncrcatu Lami scurt si ncarcat Cu multili limon'i, Cu multe lami pe tine, Oh, ghiderea mea. R: Oh, nenorocirea mea Almacl'i-a-tali-apleacat-li Ramurile tale apleaca-ti-le S-n'i l'iau un limon'i, Sa iau o lamie, S-n'i-u beau , si-astingu dorlu-a meu Sa o sorb, sa-mi sting dorul S-n'i treac si ghiderli, si necazurile mele. Ghiderli ti-am tu inim Dorurile ce le am n inima Nu pot si-ascapu di iali, Nu pot sa scap de ele, Mas harlu poati si-n'i li l'ia Ci, numai moartea poate sa mi le ia, s-mas harlu ghitripseasti. Numai moartea le lecuieste. Namisa di doi lai munt ntre doi munti ntunecosi sadi Vasile nipututu Sta Vasile mohort si multu ghidiripsitu si mult napastuit, s-doi lai pul'i lu'atea avrliga Iar doua pasari se nvrtesc n jurul lui s-nnsu s-turna di li dzs: Iar dnsul se ntoarce si le zice: - V prclsescu pul'i, - Va rog pasarilor, si-arige mari v facu, Mare rugaminte va fac, Tutu truplu si-n'i lu mcati, Tot trupul sa mi-l mncati, Mna dreapt s-n'i-u alsati Mna dreapta sa mi-o lasati S-n'i grpsescu n lai carti' Sa-mi scriu o scrisoare, S-n'i pitrecu la printi, Sa mi-o trimit la parinti, Si-n'i plng dzua s-noapti Sa ma plnga zi si noapte C n'i vdzii multu tiniru. Ca am plecat prea tnar de la ei. II. Cantec de nunta Naparti di laia-amari, lele Dincolo de neagra mare, Naparti di laia-amari. Dincolo de neagra mare.

N'i-alivdar n' musata; mi laudara o frumoasa; Cum si-n'i facu s-mi ducu si-u vadu? Cum sa fac sa ma duc sa o vad? - Ncalica-t calu giuneale - ncaleca-ti calul, voinice, s-du-te s-dai pn-di musata. si du-te pna vei da de frumoasa. -Buna dzua, lea musata. - Buna ziua, mai frumoasa. - Ghini vin'isi lai giuneale - Bine venisi, mai voinice. - Iu'n'i tata-tu lea msata? - Unde mi ti-e taica-tu, frumoaso? - Tat-n'i-u iasti la-n numta, - Tatal meu e la o nunta, La-n numta cristineasca, La o nunta crestinesca, Cristineasca s-armneasca. Crestineasca si aromneasca. III. Cantece haiducesti Nu-n'i ti-arsea Smail Aga Nu-ti era de ajuns, Ismail Aga Furca si Samarina; Furca si Samarina; Aidi, ma tini vreai, Tu voiai, o, Ismail Aga, O, Smail Aga, Ma tini vreai, Vreai s-ti duti Dusco. Tu voiai sa iei si Dusco. Ma din dzean furlii t-aurlar: Dar, din deal, haiducii ti-au strigat: - Smail auc-t armili, - Ismail , depune-ti armele, Smail xiarmtusia-ti... Ismail , sa te predai... N cali furl'i lu-actar, Haiducii l asteptara s-t-un vali vtmar. si-ntr-o vale, l omorra. Aidi, muma-l Chi..., al Chiciu s-adipira Muma lui Chiciu, muma lui Chiciu se vaita, La mardzinia di vali. La margine de vale. Cu-arulu co..., moi, corba si-nccea, Cu rul, biata, se certa, s-chetri multi l'i-arunca: si-l bulgarea cu ciuda: - Aru, ia curm-t apili, Rule, ia curma-ti apele, Ia tradzi-ti nihiam, Retrage-te, putin, Ca s-trecu io, corba-n'i naparti, Sa trec io, biata-mi, dincolo, Iu furl'i si-au limeri, Unde haiducii si au salas, C Chiciu, corba-n'i, si-agudi. Ca Chiciu, dragul, fu ranit. IV. Cntece de joc Voi surate si frtati, Ia va prindeti sa jucati! Ca mi-i omul bun barbat: n padure el s-a dus, Dar lemne nu mi-a adus, A uitat toporul, Funia si catrul; La moara s-a dus, Dar sac nu mi-a adus; A uitat faina, De-a rs si gaina. Frunza verde de secara, mi miroase-a primavara; Sa iasa voinicii toti, si cine o sa iasa, sa ma placa. Toti feciorii se duc si vin, Dar dragul meu nu se vede sa vina, Voiam sa-mi vie bolnavior, Sa mi-l vad bolnav n pat, Eu sa mannc si sa beau, Iar el sa ia leacuri amare. -Cine-mi bate, noaptea, La fereastra mea? -Eu sunt, frumoasa Marioara, Nu mi te speria. Scoala de aprinde lampa? Sa-ti vad fata ta,

Fata cea alba-rosie Ca de trandafir. V. Cntece instrumentale VI. Cntece cu influenta oraseneasca Mi sculai-n dimineat, Ma scula ntr-o dimineata, Mi spilai tu mn'i s-tu fat, Ma spalai pe mini, pe fata, N'i feciu crutea-ntr pzari, mi facui crucea si pornii spre trg, Di-n'i si-aspusi semnu mari. Cnd tocmai mi se arata un semn. Cum mi teamu-nghios tu bat, Cum ma duceam n jos pe carare, s-acta si-un pul'iu si-s bat. ncepu o pasare sa cnte. - O, lai pul'iu, ti stai pi viarg, - O, tu pasare ce stai pe creanga, Ti-ai di cnt dzua-ntreag? Ce ai , de cnti ziua-ntreaga? - Ti s-nu cntu, gion'i marat, - Cum sa nu cnt, voinicii mei, Ti s-nu stau nvirinatu? Cum sa nu stau ntristata? Mutriti-n'i pianili-nvrtiti, Priviti-mi penele mele, Li-am tu sndzi-andivliti. Sunt n snge tavalite. La Dirven'ia tu trpicu La Dirvenia n vlcea, Suntu ficiorl'i-al Cuturicu, Zac feciorii lui Cuturicu, Un di un suntu ligat Unul de-altul sunt legati si ca oi suntu tl'iat. si ca oile sunt taiati. A lai munte-analtu, O, tu munte nalt, Lai munte-analtu, Tu, munte nalt, Naltu s-fuvirosu, nalt si nfricosat, A lea s-dupa munte Dupa muntele cel nalt N livadi viardi, E-o livada verde, A lea s-tu livadi si-n livada Un gutun'iu-analtu, Un gutui nalt, A lea sun gutun'iu Iar sub gutui, N fntna-arati; E-o fntna rece; A lea mi-aplicai Ma aplecai Si-n'i beau heam-ap-arati, Sa beau putina apa, A lea n'i-adurn'ii Apoi am adormit si-n'i plivritusii. si m-am mbolnavit. VII. Cntece polifonice Lai, munte-analt cu neaua Tu, munte nalt, cu nea Aidi, moi, lai munte, Aida, tu, munte, N'i-asprsesi inima meaua mi stricasi inima mea Lai munte, n'i-ti cl'isesi iara Munte, te-ai ntunecat iara Ti oi va-n'i scot di primaveara? Cum scot oile n primavara? Lai munte, munte urut, Tu, munte, munte urt, Tin'i-ncl'isesi oili n sus... Ca mi-ai prins oile sus... Dzeana iu s-v'ineai, moi, la musata, Din deal cnd coborai, frumoaso, Sudoarea, moi, pisti surate, Sudoarea ti curgea pe obraji, Ti dada n'i-ti fiati tini Care mama te facu pe tine Ca s-n'iacatu sivdaia mini? De m-a cuprins asa dor de tine? samia tea rose Basmaua ta cea rosie Muta-t-u di pi fata, Ia-ti-o de pe fata, Tni-aumbra pi surate. Caci ascunde obrajii tai frumosi. Concluzii Cu toate acestea, folclorul muzical aromn se considera a fi prea putin cercetat, fiind reprezentat de putine colectii: "Cntece populare macedoromne" (Vanghele T . Millio), "130 de melodii populare aromne" (Ioan Caranica), "Antologie aromna" (Tache Papahagi), "Pandelasul" (George Marcu). Aceasta lucrare de diploma vine tocmai n sprijinul acestei idei de a instiga la o serie de curiozitati necesare d in punct de vedere istoric, literar, muzical si etic. Traditiile acestui neam sunt necesa re de a fi cercetate din cel putin doua motive: materialul lingvistic de baza comun ce cel al

limbii noastre si manifestarea obiceiurilor determinate de aceeasi religie ca ce a a romnilor. Aceasta lucrare reprezinta o sinteza att din punct de vedere al obiectelor de stu diu abordate n mare (istorie, geografie, lingvistica, etnologie, muzica), precum si d in punct de vedere al materialelor studiate. Noutatea este adusa n primul rnd de argumentul mai sus mentionat, precum si de analiza muzicala a zece cntece aromne, preluate din lucrarea "Dialectul aromn (macedoromn) n cntece populare", realizata de Adrian Turculet si Pavel Delion. Necesitatea studierii folclorului muzical aromn se justifica prin completarea ima ginii muzicii si traditiilor de pe ntreg globul, avnd posibilitatea de a aduce confirmar i si raspunsuri cu privire la originile si evolutia istoriei muzicii. Anexe -harta politica a Peninsulei Balcanice -raspndirea aromnilor n Peninsula Balcanica - prosoape, vase, mbracaminte, covoare n stil traditional aromn - aromnca n costum popular - obiceiuri de Craciun la aromni -frseroti din Albania - mirii aromni - aromn [1] " Folclor muzical aromn " - George Marcu, Editura Muzicala, Bucuresti , 1977, pg . 6 . [2] George Marcu - "Folclor muzical aromn", Editura Muzicala, Bucuresti, 1977, pg . 15 . [3] Informatii obtinute de la Dumitru Piceava prin intermediul unui email, primi t la data de 15 ian. 2006 . [4] http://www.senat.ro/pagini/declaratii%politice/hasotti... [5] Lucian Hecto - "Romnii la sud de Dunare" - http://. hecto. de/istoria-aromnilo r. htm [6] Neagu Djuvara - " O scurta istorie a romnilor povestita celor tineri ", Editu ra Humanitas, Bucuresti, 1999, pg . 143 . [7] " Aromnii - istorie, limba , destin ", coordonator Neagu Djuvara , Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti , 1996 , pg . 170 . [8] Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu - " Istoria romnilor", Editura stiin tifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1975 , pg . 28 . [9] "Civilizatia si cultura dacilor sau getilor" : Vasile Prvan , "Getica", Bucur esti, 1972 . [10] Constantin C. Giurescu - "Istoria Romnilor", vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1975, pg . 48 . [11] Afirmatie facuta de istoricul ungur Andrs Huszti, aparuta ntr-o lucrare a sa postuma din anul 1791 . [12] Constantin C. Giurescu - " Istoria Romnilor ", Editura stiintifica si Encicl opedica , Bucuresti 1975 , pg. 134 . [13] Idem , pg . 140 . [14] Idem , pg . 144 . [15] Idem , pg . 162 . [16] Idem , pg . 177 . [17] Idem , pg . 187 .

[18] Idem , pg . 191 . [19] http:www.askmen. ro/... [20] www.romfest.org/rost/iun2003/aromanii.shtml [21] www. Hecto. de/ istoria- aromnilor . htm [22] vezi mai sus , pg . 4 . [23] " Dialectul Aromn ( macedoromn ) n cntece populare " , Editura Universitatii " A. I . Cuza " , Iasi - 1998, pg . 13 . [24] George Marcu - " Folclor Muzical Aromn " , Editura Muzicala , Bucuresti , 19 77 , pg . 14 . [25] " Identitate si Identificare n Problema Aromneasca " - Matilda Caragiu Marioteanu , http://romlit.sfos.ro/www/texte98... [26] Emil Trcomnicu : " Theodor Capidan : paradigma privind etnogeneza poporului romn " , www. romnii . ro. [27] Studiu lingvistic , Academia Romna , Imprimeria Nationala , Bucuresti , 1932 , pg . 145 . [28] Irina Nicolau - "Aromnii , credinte si obiceiuri" , Editata de Societatea Cu lturala Aromna , Bucuresti , 2001, pg . 135 . [29] Idem , 136 . [30] Larisa Agapie si Gheorghe Oprea - " Folclor Muzical Romnesc " , Editura Didactica Pedagogica , Bucuresti , 1983 , pg . 413 . [31] Ovidiu Brlea - " Istoria Folcloristicii Romnesti " , Editura Enciclopedica Romna , Bucuresti , 1974 . [32] Iordan Datcu - " Dictionarul Etnologilor Romni " , Editura Saeculum I . O . , Bucuresti , 1998 , vol . II , pg . 141 . [33] Idem , pg . 142 . [34] Idem , vol . I, pg . 223 . [35] Ovidiu Brlea - " Istoria Folcloristicii Romnesti " , Editura Enciclopedica Romna , Bucuresti , 1974 , pg . 365 . [36] Idem , pg . 372 . [37] Pavel Delion , Adrian Turculet - "Dialectul aromn (macedoromn) n cntecele populare" , Editura Universitatii "Al . I . Cuza " , Iasi , 1998 . [38] Ovidiu Brlea - "Istoria Folcloristicii Romnesti" , Editura Enciclopedica Romna" , Bucuresti , 1974 , pg . 550 . [39] Iordan Datcu - "Dictionarul etnologilor romni" , vol . I , Editura Saeculum I . O . , Bucuresti , 1998 , pg . 61 , 62 . [40] Larisa Agapie , Gheorghe Oprea - "Folclor Muzical Romnesc" , Editura Didacti ca si Pedagogica , Bucuresti , 1983 , pg . 413 . [41] Irina Nicolau - "Aromnii , credinte si obiceiuri" , Editata de Societatea Cu lturala Aromna , Bucuresti , 2001, pg . 64 . [42] Idem , pg . 66 . [43] Idem , pg . 69 . [44] Teodor T . Burada - "Opere" , vol . III , Editura Muzicala , Bucuresti , 19 78 , pg . 124 . [45] Idem , pg . 128 . [46] Idem , pg . 131 . [47] N . Gh . Caraiani , N . Saramandu - "Folclor aromn gramostean" , Editura Minerva , Bucuresti , 1982 . [48] Idem , pg . 384 . [49] Idem , pg . 388 . [50] Idem , pg . 394 . [51] George Marcu - "Folclor muzical aromn" , Editura Muzicala , Bucuresti 1977 , pg

. 20 . [52] Idem , pg . 26 . [53] Emil Trcomnicu , Iulia Wisosenski - "Romnii la Sud de Dunare Macedoromnii" [54] Idem , pg . 124 . [55] Idem , pg . 128 . [56] Idem , pg . 136 . [57] Irina Nicolau - "Aromnii , Credinte si Obiceiuri" , Editata de Societatea Cu lturala Aromna , Bucuresti , 2001 , pg . 86 . [58] Idem , pg . 93 . [59] Nicolae Gh . Caraiani , Nicolae Saramandu - "Folclor Aromn Gramostean" , Editura Minerva , Bucuresti , 1982 , pg . 478 . [60] Idem , pg . 480 . [61] Irina Nicolau - "Aromnii , Credinte si obiceiuri" , Editata de Societatea Cu lturala Romna , Bucuresti , 2001 , pg . 113 . [62] Idem , pg . 115 . [63] Idem , pg . 117 . [64] Teodor T . Burada - "Opere" , vol . 3 , Editura Muzicala , Bucuresti , 1978 , pg . 91 . [65] Idem , pg . 92 . [66] www . formula - as . ro [67] George Marcu - "Folclor Muzical Aromn" , Editura Muzicala , Bucuresti , 1977 , pg . 18 . [68] Teodor T . Burada - "Opere" , vol . 3 , Editura Muzicala , Bucuresti , 1978 , pg . 150 - 151 . [69] Constantin C . Giurescu , Dinu C . Giurescu - "Istoria Romnilor" , vol . I , Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1975 , pg . 68 . [70] Conservatorul de Muzica "G . Dima" - "Lucrari de muzicologie" , vol . 17 18 , Conf . dr . Constantin Rpa , "Siateme tonale traco - dace" , Cluj Napoca , 1985 , pg . 7 . [71] Idem , pg . 9 . [72] Idem , pg . 10 . [73] Idem , pg . 19 . [74] Romeo Ghircoiasiu - "Contributii la Istoria Muzicii Romnesti" , Editura Muzi cala a Uniunii Compozitorilor din R . P . R . , 1963 , pg . 48 , ( "Sisteme tonale n cul tura antica a spatiului carpato - blacanic" ) . [75] Idem , pg . 62 . [76] Petre Brncusi - "Istoria Mizicii Romnesti" , Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialista Romnia , Bucuresti , 1969 , pg . 20 . [77] Gheorghe Oprea , Larisa Agapie - "Folclor muzical romnesc" , Editura Didacti ca si Pedagogica , Bucuresti , 1983 , pg . 415 . [78] Emilia Comisel - "Folclor Muzical" , Editura Didactica si Pedagogica , Bucu resti , 1967 , pg . 330 . [79] Adrian Turculet , Pavel Delion - "Dialectul Aromn ( macedoromn ) n Cntecele Populare" , Editura Universitatii "Al . I . Cuza" , Iasi , 1998 . [80] Idem , pg . 36 . [81] George Marcu - "Folclor Muzical Aromn" , Editura Muzicala , 1977 , pg . 27 .