Facultatea Medicina

Spaţiul retroperitoneal
(Spatium retroperitoneale)
TOPOGRAFIE

Anatomie 3, Modul III/curs 5, anul I, medicină

generală
Prof. Dr. Enciulescu Constantin
Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 VASELE ŞI NERVII • Arterele sunt
RETROPERITONEULUI reprezentate de aorta
abdominală şi ramurile
ei.
• Venele se drenează în
vena cavă inferioară .
• Limfaticele sunt relativ
bine reprezentate. În
spaţiul retroperitoneal
se află cisterna chilului,
din care porneşte
canalul limfatic.
• Nervii bazinului sunt
reprezentaţi de plexul
lombar şi de partea
abdominală a plexurilor
autonome.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Aorta abdominală • Vascularizează diafragma şi
(Pars abdominalis aortae/ peretele posterior al cavităţii
Aorta abdominalis) abdominale, organele
abdominale şi gonadele.
• Bifurcaţia aortei (Bifurcatio
aortae) corespunde marginii
superioare a vertebrei lombare
L4. Aorta abdominală se bifurcă
în două artere iliace comune.
Între bifurcaţia aortei şi
promontoriu (unghiul
lombosacral) se descrie
triunghiul lui Elaut, mărginit de
arterele iliace comune.
• În retroperitoneu se găsesc
ramurile parietale posterioare,
arterele renale, arterele
suprarenale şi arterele
gonadale.
ELAUT Leon Jozef (1897-1978) anatomist
şi urolog belgian (flamand)
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Aorta abdominală • Principalele ei ramuri abdominale sunt:

(Pars abdominalis aortae/ • - artera frenică inferioară (A. phrenica inferior)

destinată diafragmei şi glandei suprarenale prin
Aorta abdominalis) arterele suprarenale superioare (Aa.
suprerenales superiores). Artera frenică inferioară
se anastomozează cu artera frenică superioară , cu
artera toracică internă şi cu artera
musculofrenică .
• - arterele lombare (Aa. lumbales) sunt în numă r
de 4 sau 5 perechi, care se distribuie peretelui
posterior al cavită ţii abdominale. Se
anastomozează printre altele cu arterele
inrercostale şi cu arterele epigastrice superioară
şi inferioară .
• - artera suprarenală mijlocie (A. suprarenalis
media) vascularizează glanda suprarenală , ală turi
de alte surse (arterele suprarenale superioară şi
inferioară ). Este prima pereche de ramuri
viscerale şi se desprinde din aortă la nivelul T12.
• - artera renală (A. renalis) este destinată
rinichiului şi glandei suprarenale prin artera
suprarenală inferioară (A. suprarenalis inferior).
Se desprinde la nivelul L1, fiind a doua pereche de
ramuri viscerale.
• - artera ovariană (A. ovarica) este a treia pereche
de ramuri viscerale cu originea imediat sub
arterele renale şi care vascularizează ovarul.
• - artera testiculară (A. testicularis) este destinată
testiculului şi are aceeaşi origine ca şi cea
ovariană .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Aorta abdominală • Principalele ramuri ale aortei abdominale
(Pars abdominalis aortae/ sunt însă ramurile viscerale impare:
• - trunchiul celiac (Truncus coeliacus) sau
Aorta abdominalis) tripus Halleri este trunchiul arterial
destinat etajului supramezocolic. Îşi are
originea la nivelul T12. Se imparte în
urmă toarele ramuri:
• - artera gastrică stângă ( A. gastrica
sinistra)
• - artera hepatică comună (A.
hepatica communis)
• - artera splenică (A. splenica/lienalis)
• - artera mezenterică superioară (A.
mesenterica superior) este destinată
intestinului subţire şi porţiunii proximale
a colonului, dar participă şi la irigarea
pancreasului şi duodenului. Se desprinde
la nivelul L1.
• - artera mezenterică inferioară (A.
mesenterica inferior) este destinată
porţiunii distale a colonului şi porţiunii
superioare a rectului. Îşi are originea la
nivelul L3.
von HALLER Albrecht (1708-1777) anatomist
şi scriitor elveţian.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vena cavă inferioară • ia naştere prin unirea celor două vene
iliace comune şi are o serie de afluenţi
(V. cava inferior) proprii de la nivelul pereţilor abdominali
din spaţiul retroperitoneal. Vena cava
inferioară este situată în dreapta coloanei
vertebrale şi ceva mai posterior decât
aorta abdominală, care este situată
anterior şi la stâga coloanei lombare.
• - venele frenice inferioare (Vv. phrenicae
inferiores) drenează sângele venos de la
nivelul diafragmei. Vena frenică inferioară
dreaptă se varsă în vena cavă inferioară,
iar vena frenică inferioară stâ ngă se varsă
în vena suprarenală stângă.
• - venele lombare (Vv. lumbales) sunt în
numă r de 5, însoţesc arterele lombare.
Primele două perechi superioare de vene
lombare se varsă în vena lombară
ascendentă (V. lumbalis ascendens) care la
râ ndul ei se continuă superior cu vena
azygos în dreapta şi cu vena hemiazygos
în stânga. Perechile trei şi patru se varsă
în vena cavă inferioară, iar ultima pereche
se varsă în vena iliolombară , dar toate
comunică cu venele lombare ascendente.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vena cavă inferioară • - venele hepatice (Vv. hepaticae)
numite şi venele suprahepatice,
(V. cava inferior) drenează sâ ngele hepatic în vena cavă
inferioară . Cea mai mare parte a
traiectului acestor vene este
intrahepatic.
• - venele renale (Vv. renales) ale lui
Burow, drenează sâ ngele renal.
Amintim că vena renală stâ ngă
primeşte ca afluenţi vena suprarenală
stângă (V. suprarenalis sinistra), vena
ovariană stângă (V. ovarica sinistra),
respectiv vena testiculară stângă (V.
testicularis sinistra).
• - vena suprarenală dreaptă (V.
suprarenalis dextra), vena ovariană
dreaptă (v. ovarica dextra), respectiv
vena testiculară dreaptă (V.
testicularis dextra) se varsă direct în
vena cavă inferioară. Venele ovariene,
respectiv venele testiculare drenează
plexul pampiniform (Plexus
pampiniformis).
von BUROW Karl August. (1809-1874) chirurg
militar şi anatomist german.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Cisterna chilului • a lui Pecquet, o formaţiune ovalară (cca
3/1,5 cm) sub formă de sac, situată în
retroperitoneu, la nivelul vertebrelor L1-2. Din
(Cisterna chyli) cisterna chilului porneşte canalul toracic
(Ductus thoracicus) al lui Pecquet care este
principalul canal limfatic al corpului. El
adună limfa de la membrele inferioare, cea
mai mare parte a abdomenului, jumă tatea
stâ ngă a capului, gâ tului şi toracelui şi
membrul superior stâ ng. Canalul toracic are
o lungime de circa 30-35 cm şi un diametru
de sub 0,5 cm. Canalul toracic ascensionează
spre torace, trece prin orificiul aortic al
diafragmei, posterior de aortă , îşi continuă
ascensiunea spre gâ t, unde are un scurt
traiect formâ nd o crosă dinspre profunzime
spre suprafaţă şi se varsă în confluentul
subclaviojugular stâ ng. Datorită traiectului
relativ lung, prezintă mai multe pă rţi, dintre
care la nivelul retroperitoneului se află
partea abdominală (Pars abdominalis).
Partea abdominală este situată
subdiafragmatic, în retroperitoneu, între
cisterna chilului şi orificiul aortic al
diafragmei. Canalul toracic traversează
diafragma posterior de aortă .
PECQUET Jean (1622-1674) medic şi anatomist francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Nodurile limfatice parietale • fac parte din nodurile limfatice abdominale
(Nodi lymphoidei abdominales) Ele se clasifică în:
(Nodi lymphoidei parietales) • - nodurile lombare stângi (Nodi lumbales
sinistri) formează un lanţ de noduri limfatice
asociate aortei abdominale. În funcţie de poziţia
lor faţă de aortă se subîmpart în:
•   - noduri aortice laterale (Nodi aortici
laterales),
• - noduri preaortice (Nodi preaortici),
• - noduri retroaortice (Nodi
retroaortici/postaortici).
• - nodurile lombare intermediare (Nodi lumbales
intermedii) formează un lanţ de noduri limfatice
aşezate între aortă şi vena cavă inferioară .
• - nodurile lombare drepte (Nodi lumbales
dextri) formează un lanţ de noduri limfatice
asociate venei cave inferioare. În funcţie de
poziţia lor faţă de venă se subîmpart în:
• - noduri cavale laterale (Nodi cavales
laterales),
• - noduri precavale (Nodi precavales),
• - noduri retrocavale (Nodi
retrocavales/postcavales).
• - nodurile frenice inferioare (Nodi phrenici
inferiores) sunt formaţiuni limfatice de mici
dimensiuni ataşate vaselor frenice inferioare.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Nervii
retroperitoneului • plexul lombar,
• trunchiul lombosacral,
• porţiunea lombară a
trunchiului simpatic şi de
partea abdominală a plexurilor
viscerale şi a ganglionilor
viscerali.
• Plexul lombar (Plexus
lumbalis) este format din
anastomozarea ramurilor
ventrale ale nervilor spinali
lombari L1-4, la care se adaugă
ramuri anastomotice din
nervul toracic T12 şi nervul
lombar L5. Plexul lombar are
strâ nse legă turi cu plexul
sacral.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - nervul iliohipogastric (N.
Plexul lombar iliohypogastricus/iliopubicus) împreună cu
nervul ilioinghinal participă la inervaţia

(Plexus lumbalis) muşchilor laţi ai abdomenului şi a dreptului

abdominal. Are un traiect oblic descendent,
posterior de muşchiul psoas mare şi anterior
de muşchiul pă trat al lombelor, unde este
acoperit de peritoneul parietal.
• - nervul ilioinghinal (N. iliohypogastricus/
iliopubicus) are un traiect oblic descendent
paralel cu precedentul. Deasupra spinei
iliace anteriosuperioare stră bate muşchiul
oblic intern şi pă trunde în canalul inghinal.
Aici, la bă rbat, este situat anterior de
cordonul spermatic şi se termină cu nervii
scrotali anteriori (Nn. scrotales anteriores).
În canalul inghinal la femeie, nervul
ilioinghinal este situat anterior de
ligamentul rotund al uterului şi se termină
cu nervii labiali anteriori (Nn. labiales
anteriores).
• - nervul genitofemural (N. genitofemoralis)
porneşte din nervul lombar L2, dar are
conexiuni şi cu L1. Stră bate muşchiul psoas
mare şi coboară pe acesta spre fosa iliacă . Se
divide pe faţa anterioară a psoasului în
ramurile terminale:
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Plexurile viscerale şi ganglionii viscerali
(Plexus viscerales et ganglia visceralia)
• sunt formaţiuni anatomice
autonome, care cuprind atâ t
formaţiuni simpatice, câ t şi
formaţiuni parasimpatice,
dar mai ales anastomoze
între fibrele simpatice şi
cele parasimpatice.
• Fibrele simpatice provin din
trunchiul simpatic, iar cele
parasimpatice din nervul
vag şi nervii splahnici
pelvini.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Partea abdominală • este alcă tuită din plexuri situate în jurul
aortei abdominale şi a principalelor sale
(Pars abdominalis) ramuri, dar şi în preajma organelor
abdominale (ficat, splină , stomac, pancreas,
suprarenală , rinichi, ureter, ovar, rect sau
intestin). Partea simpatică provine din
nervii splanhnici mare, mic şi ultim, iar
partea parasimpatică provine din nervul
vag şi din nervii splanhnici pelvini.
• - plexul aortic abdominal (Plexus aorticus
abdominalis) este un plex autonom situat în
jurul aortei abdominale şi este continuarea
plexului aortic toracic. Plexul se extinde şi
la nivelul arterelor frenice inferioare. La
acest nivel se gă sesc nişte ganglioni
autonomi de mici dimensiuni numiţi
ganglioni frenici (Ganglia phrenica).
• - plexul celiac (Plexus coeliacus) sau plexul
solar este partea superioară , cea mai
importantă şi mai dezvoltată a plexului
aortic abdominal. Plexul celiac se află la
emergenţa trunchiului celiac (T12) şi este
format din fibre provenind din nervul
splanhnic mare şi din nervul vag drept
(trunchiul vagal posterior). Plexul solar are
conexiuni cu plexurile mezenteric superior
şi renal.  

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Plexul celiac • Plexul celiac are o
(Plexus coeliacus) extindere foarte mare şi se
poate subîmpă rţi în:
• - plexul hepatic (Plexus
hepaticus),
• - plexul splenic (Plexus
splenicus/lienalis),
• - plexul gastric (Plexus
gastrici),
• - plexul pancreatic (Plexus
pancreaticus),
• - plexul suprarenal
(Plexus suprarenalis).
• - plexul ureteral (Plexus
uretericus) este o extensie
a plexului celiac, care
însoţeşte ureterul.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Plexul celiac și plexul mesenteric
superior • Ganglionii celiaci (Ganglia coeliaca) ai lui
(Plexus coeliacus et mesentericus Vieussens, ganglionii solari, sau centrul nervos
Willis sunt grupul cel mai mare şi cel mai sus
superior) situat dintre ganglionii simpatici prevertebrali.
Sunt situaţi de o parte şi de alta a trunchiului
celiac şi conţin neuroni simpatici postsinaptici.
• Ganglionii aorticorenali (Ganglia
aorticorenalia) sunt un grup ganglionar
simpatic, incomplet separat de grupul
ganglionilor celiaci. Aceşti ganglioni sunt situaţi
la originea fiecă rei artere renale şi primesc fibre
presinaptice de la nervul splanhnic mic. Fibrele
postsinaptice intră în plexurile mezenteric
superior şi renal.
• - plexul mezenteric superior (Plexus
mesentericus superior) este un plex autonom
situat în jurul arterei mezenterice superioare.
Este situat în continuarea plexului aortic
abdominal. Contribuie la inervaţia vegetativă a
intestinului împreună cu nervul vag. Plexul
mezenteric superior trimite fibre nervoase în
peretele intestinului care formează plexul
enteral sau enteric.
• Ganglionul mezenteric superior (Ganglion
mesentericum superius) face parte din ganglionii
simpatici prevertebrali.
de VIEUSSENS Raymond (1641-1715) anatomist francez.
WILLIS Thomas (1621-1675) medic englez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - plexul intermezenteric (Plexus
intermesentericus) este o parte a
plexului aortic abdominal situată între
emergenţele arterelor mezenterice.
• - plexul renal (Plexus renalis) este un
plex visceral situat în jurul arterei
renale cu extindere spre sinusul renal.
• Ganglionii renali (Ganglia renalia)
sunt un grup ganglionar simpatic
prevertebral ră spâ ndiţi printre
anastomozele plexului renal.
• - plexul mezenteric inferior (Plexus
mesentericus inferior) este o parte a
plexului aortic abdominal situată în
jurul arterei mezenterice inferioare.
• Ganglionul mezenteric inferior
(Ganglion mesentericum inferius) face
şi el parte din ganglionii simpatici
prevertebrali.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Plexurile viscerale şi ganglionii viscerali
(Plexus viscerales et ganglia visceralia)
• - plexul rectal superior (Plexus rectalis superior) sau hemoroidal superior este o prelungire a
plexului mezenteric inferior. Însoţeşte artera rectală superioară .
• - plexul ovarian (Plexus ovaricus) este o prelungire a plexului aortic abdominal, prezent la femeie,
care însoţeşte artera ovariană , pâ nă la nivelul ligamentului larg, contribuind la inervaţia autonomă a
ovarului şi trompei uterine.
• - plexul testicular (Plexus testicularis) sau spermatic este o prelungire a plexului aortic abdominal,
prezent la bă rbat, care însoţeşte artera testiculară .
• - plexul iliac (Plexus iliacus) este un plex autonom situat în jurul arterelor iliace comune, precum şi
a arterelor iliace externe şi interne.
• - plexul femural (Plexus femoralis) este un plex autonom situat în jurul arterei femurale. Este ultima
porţiune a plexurilor autonome abdominale. Acest plex se extinde şi spre membrul inferior.
• - plexul enteric (Plexus entericus) este un plex vegetativ format în peretele intestinului subţire
avâ nd drept surse ganglionul mezenteric superior şi nervul vag. Plexul enteric este organizat
stratigrafic. Astfel se descriu urmă toarele plexuri:
• - plexul subseros (Plexus subserosus) situat între seroasă şi peretele muscular,
• - plexul mienteric (Plexus myentericus) al lui Auerbach situat în interiorul tunicii musculare,
• - plexul submucos (Plexus submucosus) al lui Meissner situat la limita dintre tunica musculară şi
mucoasă .
AUERBACH Leopold (1828-1897) anatomist şi fiziolog german.
MEISSNER Georg (1829-1905) histolog german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Zona de tranziţie
duodenopancreatică
• se numeşte astfel datorită poziţio-nă rii
acestor două organe la limita dintre etajul
supramezocolic şi cel inframezocolic.
Dacă cea mai mare parte a pancreasului
corespunde etajului supramezocolic,
duodenul retroperitoneal corespunde mai
ales etajului inframezocolic. Din punct de
vedere clinic zona duodeno-pancreatică
este mai aproape de etajul
supramezocolic, decâ t de spaţiul
retroperitoneal. Totodată , zona
duodenopancreatică , deşi
retroperitoneală , este situată anterior de
loja suprarenorenală .
• Limitele acestei zone situate la înă lţimea
vertebrelor L1-3 sunt:
• - anterosuperior – etajul supramezocolic
al cavită ţii peritoneale,
• - anteroinferior – etajul inframezocolic al
cavită ţii peritoneale,
• - posterior – loja suprarenorenală .
• Ră dă cina mezocolonului transvers are cea
mai mare extindere în zona
duodenopancreatică .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Duodenul • are raporturi cu rinichiul drept,
retroperitoneal mezocolonul transvers şi mezenter
şi bineînţeles cu capul pancreasului.
• Porţiunea descendentă a
duodenului D II este situată
anterior de rinichiul drept, cu care
vine în contact la nivelul feţei renale
anterioare. D II este traversat, în
apropierea flexurii superioare, de
ră dă cina mezocolonului transvers.
• Porţiunea orizontală D III vine în
raport posterior cu vena cavă
inferioară şi aorta abdominală .
• Porţiunea ascendentă D IV este
intersectată oblic de ră dă cina
mezenterului, care conţine vasele
mezenterice superioare. Altfel spus
D IV este cuprins între vasele mari
retroperitoneale, situate posterior
şi vasele mezenterice superioare,
situate anterior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Pancreasul • capul pancreasului este cuprins în potcoava
duodenului. Între capul pacreasului şi
duoden, pe partea posterioară a acestora se
află canalul coledoc. Tot posterior de capul
pancreasului se formează vena portă din
vena mezenterică superioară şi vena
splenică . Capul pancreasului prezintă
posteroinferior o prelungire numită
procesul uncinat sau „pancreasul lui
Winslow“. Procesul uncinat este separat de
capul pancreasului prin incizura
pancreatică , un şanţ care cuprinde vasele
mezenterice superioare.
• Procesul uncinat este singura parte a
pancreasului care corespunde etajului
inframezocolic. Pancreasul lui Winslow
pă trunde între aortă situată posterior şi
artera mezenterică superioară .
• Corpul pancreasului vine în raport posterior
cu vena cavă inferioară şi aorta, iar superior
vine în raport cu trunchiul celiac, mai ales
cu ramura splenică , dar şi cu ramura
hepatică comună . Artera splenică se gă seşte
într-un şanţ nenominallizat situat pe faţa
anterosuperioară a pancreasului. Vena
splenică are şi ea un şanţ nenominalizat
situat însă pe faţa posterioară a corpului
pancreasului.
WINSLOW Jakob Benignus (1669-1760) anatomist
francez de origine daneză .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Faţa anteroinferioară a corpului
Pancreasul priveşte predominant anterior şi
prezintă o ridică tură numită
tuberozitatea omentală .
• Tuberozitatea omentală a
pancreasului se află vis-à -vis de
tuberozitatea omentală a ficatului,
fiind separate de bursa omentală .
• Coada pancreasului este porţiunea
terminală , rotunjită şi îngustată , care
priveşte spre hilul splenic, unde
poate să ajungă sau nu. Coada
pancreasului vine în raport posterior
cu faţa anterioară a richiului stâ ng şi
este unită cu hilul splinei prin
ligamentul pancreaticosplenic, care
este o expansiune a omentului mare.
Ligamentul pancreaticocolic este o
expansiune profundă a ligamentului
pancreaticosplenic, care uneşte
coada pancreasului cu flexura colică
stângă .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • este o lojă simetrică care conţine rinichiul şi
glanda suprarenală .
• Loja corespunde cu două regiuni ale spatelui,
mai precis cu partea inferioară a regiunii
infrascapulare şi cu regiunea lombară .
Rinichiul împreună cu glanda suprarenală
este cuprins în fascia renală a lui
Zuckerkandl sau capsula lui Gerota. Această
fascie aderă anterior la peritoneul parietal
posterior, superior la fascia diafragmatică şi
posterior la peretele abdominal posterior
(spate). Inferior coboară mult spre bazin.
Porţiunea retrorenală a fasciei renale este mai
bine reprezentată .
• Concepţia clasică despre fascia perirenală
este că aceasta este formată din două foiţe,
una anterioară şi alta posterioară , cea
posterioară a lui Zuckerkandl fiind mai
rezistentă şi că cele două foiţe sunt unite lax,
inferior, permiţind ptoza renală .
• Terminologia anatomică nu face referiri la
aceste foiţe. Spaţiul relativ mare, dintre fascia
renală şi capsula adipoasă este umplut cu
corpul adipos pararenal cu rol important în
protejarea mecanică şi termică a rinichiului.
Corpul adipos pararenal umple şi spaţiul
dintre bazinet şi sinusul renal.
ZUCKERKANDL Emil (1849-1910) anatomist şi
anatomopatolog austriac.
GEROTA Dimitrie (1867-1938) anatomist, chirurg şi
radiolog româ n.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • Spaţiul relativ mare, dintre fascia
renală şi capsula adipoasă este
umplut cu corpul adipos pararenal
cu rol important în protejarea
mecanică şi termică a rinichiului.
Corpul adipos pararenal umple şi
spaţiul dintre bazinet şi sinusul
renal. Dimitrie Gerota a descris loja
renală insistâ nd asupra gră simii
pararenale, de unde a ră mas
denumirea de „gră simea pararenală“
al lui Gerota. Capsula adipoasă este o
condensare perirenală a corpului
adipos. Ea este aderentă de capsula
fibroasă , care la râ ndul ei aderă de
suprafaţa rinichiului. Cei doi rinichi
au o poziţie oblică , atâ t faţă de
planul sagital, câ t şi faţă de planul
frontal. Astfel polii superiori sunt
situaţi mai medial decâ t cei inferiori,
iar partea medială este mai
anterioară decă t marginea laterală .
Cele două loji suprarenorenale
dreaptă şi stâ ngă sunt
asemă nă toare, dar nu identice,
motiv pentru care trebuiesc
prezentate separat.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Loja suprarenorenală • Pereţii lojei sunt
urmă torii:
dreaptă
• - superior – lobul drept al
ficatului şi loja
hepatobiliară ,
• - posterior – regiunile
infrascapulară şi lombară
ale spatelui,
• - lateral – peritoneul
parietal şi peretele lateral
al abdomenului,
• - anterior – zona
duodenopacreatică ,
• - inferior – loja ureterului,
• - medial – vena cavă
inferioară

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • este aşezată deasupra polului superior al
Loja suprarenorenală rinichiului, de care este separat prin capsula
adipoasă a rinichiului. Cel mai important
dreaptă raport al acestei glande este cu aria nudă , de
pe partea posterioară a feţei diafragmatice a
ficatului. Datorită acestei situaţii, glanda
suprarenală dreaptă are raporturi mai
strâ nse cu ficatul, decâ t cu rinichiul. Glanda
are raporturi şi cu vena cavă inferioară , care
este situată medial şi cu stâ lpul drept al
diafragmei şi muşchiul psoas mare, care
sunt situaţi posterior. Topografic
corespunde vertebrei T11.
• Rinichiul drept este situat mai jos decâ t
rinichiul stâ ng, datorită poziţiei ficatului.
Rinichiul drept corespunde vertebrelor T12-
L2. El vine în raport cu ficatul, pe care lasă
impresia renală care ocupă aproape tot
lobul drept, între aria nudă , impresia
duodenală şi cea colică . Impresia renală
corespunde treimii superioare a feţei
anterioare a rinichiului drept. Între ficat şi
rinichiul drept se află recesul hepatorenal
sau „punga“ lui Morison. Recesul
hepatorenal este o zonă declivă situată între
lobul drept al ficatului şi polul superior al
rinichiului, lateral de bulbul duodenal. El
este o parte declivă , lateroposterioară , a
recesului subhepatic.
MORISON James Rutherford (1853-1939) chirurg
britanic

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • Pereţii lojei sunt
stângă urmă torii:
• - superior – splina şi
loja gastrosplenică
• - posterior – regiunile
infrascapulară şi
lombară ale spatelui,
• - lateral – peritoneul
parietal şi peretele
lateral al abdomenului,
• - anterior – zona
duodenopacreatică ,
• - inferior – loja
ureterului,
• - medial – aorta
abdominală
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Glanda suprarenală stâ ngă este
Loja suprarenorenală aşezată între polul superior şi
pediculul renal. Deşi are o poziţie mai
stângă joasă comparativ cu rinichiul, decâ t
suprarenala dreaptă , totuşi
topografic se află la aproximativ
aceeaşi înă lţime corespunză toare
vertebrei T11. Glanda suprarenală
stâ ngă are raporturi cu faţa renală a
splinei, cu ligamentul gastrosplenic,
cu aorta şi pediculul renal stâ ng, cu
stâ lpul stâ ng al diafragmei, precum şi
cu muşchiul psoas mare pe care este
aşezată parţial.
• Rinichiul stâ ng este situat mai sus
decâ t rinichiul drept, aproximativ la
nivelul vertebrelor L1-3. Are raporturi
cu faţa renală a splinei, cu ligamentul
gastrosplenic, cu stâ lpul stâ ng al
diafragmei şi cu muşchiul psoas mare
din stâ nga. Rinichiul stâng mai vine
în contact, pe faţa sa anterioară cu
coada pancreasului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • este o lojă simetrică , de mici
Loja ureterului dimensiuni, de formă dreptunghiulară ,
situată retroperitoneal, paramedian.
Conţine ureterul abdominal. Ureterul
abdominal porneşte de la joncţiunea
pieloureterală şi ţine pâ nă la
intersecţia cu vasele iliace. Ureterul se
află în zona inferioară a
retroperitoneului, unde grosimea
acestuia este foarte mică .
• Limitele acestei loji sunt urmă toarele:
• - superior – loja suprarenorenală ,
• - medial – corpurile vertebrelor
lombare; ureterul drept are ca limită
media-lă vena cavă inferioară , iar
ureterul stâ ng, aorta abdominală .
• - lateral – o linie convenţională care
uneşte vâ rfurile apofizelor costiforme
lombare,
• - inferior – intersecţia cu vasele iliace
sau limita dintre abdomen şi bazin.
• - posterior – musculatura
paravertebrală lombară ,
• - anterior – peritoneul parietal
posterior, de care şi aderă .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Loja ureterului
• Ureterul este cuprins şi el între foiţele
fasciei renale.
• Loja uretrală mai conţine şi vasele
gonadice (ovariane, respectiv
testiculare), care au o direcţie oblică ,
intersectâ nd anterior, ureterul,
dinspre medial spre lateral.
• Artera gonadală stâ ngă încrucişează
ureterul mai sus decâ t cea dreaptă .
Venele gonadice formează în jurul
arterei plexul pampiniform.
• Ureterul este ataşat peritoneului
parietal posterior, fiind vizibil prin
semitransparenţa peritoneului.
Ureterul stâ ng este mai uşor de
reperat, datorită raporturilor cu
recesul intersigmoidian, prezent la
ră dă cina mezocolonului sigmoid.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Loja ureterului
• Datorită faptului că
rinichiul stâ ng este situat
mai sus şi că cele două
urete-re au lungimi
cvasiegale, încrucişarea
vaselor iliace se face diferit,
după regula lui Luschka ,
care spune că ureterul drept
încrucişează artera iliacă
externă la 1,5 cm sub
bifurcaţie, iar ureterul stâ ng
încrucişează artera iliacă
comună la 1,5 cm deasupra
bifurcaţiei acesteia.
von LUSCHKA Hubert (1820-1875)
medic şi anatomist german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Vă mulțumim
pentru atenție!

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.