Facultatea Medicina

PERINEUL
(Perineum)
REGIUNILE PERINEALE
(Regio perineales)

Anatomie 3, Modul III/curs 7a, anul I, medicină generală

Prof. Dr. Enciulescu Constantin

Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 PERINEUL
(Perineum)
• Perineul în sensul cel mai cuprinză tor este peretele inferior al trunchiului. El este
separat de bazin prin diafragma pelvină . Inferior perineul este ascuns între ră dăcinile
coapselor şi are formă de romb. Perineul este delimitat la suprafaţă de repere osoase
palpabile. Anterior se află marginea inferioară a simfizei pubiene, lateral gă sim
tuberozită ţile ischiadice, iar posterior coccigele.
• În sens mai restrâns perineul se referă numai la structurile superficiale situate în
interiorul rombului perineal. În sensul cel mai restrâ ns, cel obstetrical, prin perineu se
înţelege numai corpul perineal, adică spaţiul dintre vestibulul vaginal şi anus.
•  Structura perineului. La suprafaţă , în limita regiunii urogenitale se gă sesc organele
genitale externe. Acestea au o extindere spre faţa anterioră a simfizei pubiene, pe care o
acoperă , învecinâ ndu-se cu abdomenul şi nu cu bazinul, care în această zonă nu are
corespondent la suprafaţă. Sub piele se gă seşte învelişul subcutanat perineal (Tela
subcutanea perinei), care este la râ ndul lui separat de structurile musculofasciale din
profunzime, prin stratul membranos (Stratum membranosum).
• Structurile musculofasciale ale perineului sunt.
• - fascia perineului
• - muşchii perineului,
• - corpul perineal,
• - corpul anococcigian,
• - structurile musculofasciale ale perineului profund:
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Fascia perineului sau fascia acoperitoare
superficială a perineului
(Fascia perinei/investiens perinei superficialis)
• a lui Gallaudet şi
Buck este o fascie
superficială ,
subcutanată , care
acoperă
structurile
musculofasciale
ale perineului
anterior. Lipseşte
posterior.
GALLAUDET Benjamin sec
XIX chirurg şi anatomist
american cu origini
franceze.
BUCK Gordon (1807-
1877) chirurg american.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Muşchii perineului • sunt separaţi pe linia
mediană de rafeul
(Mm. perinei) perineului (Raphe
perinei) o structură
tendinoasă cu rol de
inserţie musculară .
Muşchii perineului sunt
inervaţi de nervul
ruşinos (N. pudendus) şi
se structurează în două
categorii, după regiunea
perineală în care se află .
• Muşchii regiunii anale
(M. regionis analis)
cuprind numai muşchiul
sfincter anal extern (M.
sphincter ani externus),
care face parte şi din
diafragma pelvină .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - muşchiul transvers perineal
Muşchii regiunii urogenitale superficial (M. transversus perinei
superficalis) al lui Theile este
(Mm. regionis urogenitalis) considerat ca o parte superficială
(variabilă ) a muşchiului transvers
perineal profund. Se întinde între cele
două ramuri ischiadice şi centrul
perineului. Altfel spus, reprezintă
porţiunea posterioară , superficială a
muşchiului transvers perineal profund.
Are rol de suport muscular.
• - muşchiul ischiocavernos (M. ischio-
cavernosus) îşi are originea pe ramura
ischionului şi inserţia pe tunica
albuginea a ră dă cinilor corpilor
cavernosi ai penisului (Crus penis) la
bă rbat şi ai clitorisului (Crus clitoridis)
la femeie. Acest muşchi „îmbracă“
ră dă cinile ataşate de ramura
ischionului ale corpilor cavernoşi
penieni (respectiv clitoridieni).
Muşchiul are o extindere mai mare la
bă rbat.
THEILE Friedrich Wilhelm (1801-1879)
anatomist şi fiziolog german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - muşchiul bulbospongios (M.
Muşchii regiunii urogenitale bulbospongiosus) are un aspect
complet diferit la cele două sexe.
(Mm. regionis urogenitalis)
• - la bă rbat îşi are originea pe centrul
perineului şi pe rafeul penisului de
pe corpul spongios şi se întinde spre
fascia diafragmatică inferioară a
pelvisului şi spre dosul penisului.
Fixează bulbul penisului de
membrana perineală . Cei doi muşchi
bulbospongioşi sunt uniţi pe linia
mediană , prin rafeul perineului. Are
rol în ejaculare.
• - la femeie are forma asemă nă toare
unui sfincter, care porneşte de la
centrul perineului şi înconjoară
bulbii vestibulari, pe care îi fixează la
membrana perineală . Cei doi muşchii
bulbospongioşi sunt despă rţiţi în
linia mediană , de vestibului vaginal.
Se mai numeşte şi muşchi
bulbovestibular, dar această
denumire nu este omologată .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Corpul perineal sau centrul
Muşchii regiunii urogenitale perineului (Corpus perinei/Centrum
perinei) deşi este cunoscut mai ales
(Mm. regionis urogenitalis) ca şi centru tendinos al perineului,
în realitate are o structură
fibromusculară , care nu seamă nă cu
centrul tendinos al diafragmei, la
care s-ar putea face trimitere. Este
situat median, între muşchiul
bulbospongios şi muşchiul sfincter
anal extern. De la acest nivel
pornesc septurile rectovezical (la
bă rbat) şi rectovaginal (la femeie),
care unesc centrul perineului cu
porţiunile cele mai declive ale
peritoneului.
• Corpul sau ligamentul
anococcigian (Corpus/Lig.
anococcygeum) al lui Symington
este o structură musculotendinoasă
stratificată , care uneşte vâ rful
coccigelui cu muşchiul sfincter anal
extern. Această structură nu
seamă nă deloc cu un ligament, de
aceea termenul recomandat este de
corp anococcigian; totuşi termenul
mai vechi şi mai uzitat este cel de
ligament anococcigian.
SYMINGTON Johnson (1851-1924)
anatomist scoţian

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Structurile • aparţin regiunii urogenitale şi au rolul de a
obstrua deschiderea urogenitală .
musculofasciale ale Deschiderea urogenitală (Hiatus
urogenitalis) este un orificiu situat în
perineului profund diafragma pelviană , între simfiza pubiană şi
anus, mai larg la femeie şi mai îngust la
bă rbat, prin care trec spre perineu, uretra şi
vaginul la femeie şi uretra la bă rbat, dar şi
vase şi nervi.
(lat. hiatus-i = deschidere)

• În această categorie gă sim urmă toarele

structuri musculofasciale:
• - membrana perineală (Membrana perinei)
este o structură conjunctivă , fibroasă ,
transversală , întinsă între ramurile
ischiopubiene ale coxalelor. Se mai numeşte
şi diafragma urogenitală . Partea anterioară
are o structură ligamentară şi se numeşte
ligametul transvers al perineului (Lig.
transversum perinei). Acesta este bine
reprezentat la bă rbat şi aproape inexistent
la femeie. Ligamentul transvers al perineului
se mai numeşte şi ligamentul preuretral al
lui Henle.
HENLE Friedrich Gustav Jacob (1809-1885) anatomist şi
fiziolog german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Structurile • - muşchiul transvers perineal
profund (M. transversus perinei
musculofasciale ale profundus) este un muşchi trapezoidal,
care se întinde între ramurile celor
perineului profund două ischioane. Este nominalizat
numai la bă rbat, considerâ ndu-se că la
femeie este reprezentat numai de
slabe fascicule musculare netede.
• În schimb la femeie sunt nominalizaţi
la acelaşi nivel doi muşchi: muşchiul
compresor al uretrei (M. compressor
urethrae) şi muşchiul sfincter
uretrovaginal (M. sphincter
urethrovaginalis). Cei doi muşchi sunt
echivalenţii muşchiului perineal
profund de la bă rbat.
• - muşchiul sfincter al uretrei (M.
sphincter urethrae) este prezent la
ambele sexe. Este situat în jurul
uretrei, la nivelul muşchiului transvers
perineal profund sau a
corespondenţilor acestuia la femeie.
Mai este denumit şi muşchiul Wilson.
sir WILSON William James Erasmus (1809-
1884) chirurg englez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Artera ruşinoasă internă (A
pudenda interna) este ramura
Arterele perineului terminală a arterei iliace
interne (A. iliaca interna) sau
hipogastrică . La bă rbat are un
lumen mai mare. Pă ră seşte
bazinul prin orificiul
infrapiriform (Foramen
infrapiriforme) ocoleşte
ligamentul sacrotuberal,
pă trunde între acesta şi
ligamentul sacrospinos şi se
îndreaptă spre perineul
posterior prin orificiul
ischiadic mic (Foramen
ischiadicum minus). Ajunge în
fosa ischioanală (Fossa
ischioanalis) şi se îndreaptă
spre peretele lateral al acesteia,
unde pă trunde în canalul lui
Alcock, mai profund decâ t
nervul.
• Înainte de a pă trunde în canalul
ruşinos emite artera rectală
inferioară (A. rectalis inferior)
pentru canalul anal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • artera perineală (A. perinealis). începe
la ieşirea din canalul ruşinos. Din
Arterele perineului artera perineală se desprind:
• - artera uretrală (A uretralis),
• - artera bulbului penian (A bulbi
penis), respectiv artera bulbului
vestibular (A. bulbi vestibuli),
• - artera dorsală a penisului (A.
dorsalis penis), respectiv artera
dorsală a clitorisului (A. dorsalis
clitoridis),
• - artera profundă a penisului (A.
profunda penis), respectiv artera
profundă a clitorisului (A. profunda
clitoridis), numită şi arteră cavernoasă .
La bă rbat din artera profundă a
penisului se ramifică arterele
perforante ale penisului (Aa.
perforantes penis), artere destinate
corpilor cavernoşi şi care au rol în
umplerea acestora cu sâ nge, în erecţie.
Ramurile terminale ale arterei
perineale sunt ramurile scrotale
posterioare (Rr. scrotales posteriores),
respectiv ramurile labiale
posterioare (Rr. labiales posteriores).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Arterele perineului

• Artera ruşinoasă externă

profundă (A. pudenda externa
profunda) ramură a arterei
femurale (A. femoralis) are ramuri
inghinale (Rr. inguinales) şi ramuri
pentru organele genitale externe:
• - ramuri scrotale anterioare (Rr.
scotales anteriores), respectiv
ramuri labiale anterioare (Rr.
labiales anteriores).
• Artera cremasterică (A.
cremasterica) de la bă rbat este
ramură a arterei epigastrice
inferioare (A. epigastrica inferior),
ramură a arterei iliace externe.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • nu formează plexuri, spre
Venele perineului deosebire de cele ale
bazinului. Există totuşi plexul
venos vaginal (Plexus venosus
vaginalis) de la femeie, care
este o extindere a plexului de
la nivelul bazinului. 1/3
inferioară a vaginului
aparţine perineului şi în jurul
vestibulului vaginal şi a
bulbului vestibular gă sim un
plex venos.
• Vena ruşinoasă internă (V.
pudenda interna) are ca
ramuri terminale venele
scrotale posterioare (Vv.
scrotales posteriores),
respectiv venele labiale
posterioare (Vv. labiales
posteriores). Acestea din urmă
adună şi vena bulbului
penian (V. bulbi penis) şi
respectiv vena bulbului
vestibular (V. bulbi vestibuli).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Venele perineului • Vena ruşinoasă internă mai are
urmă torii afluenţi:
• - venele profunde ale
penisului (Vv. profundae
penis), respectiv venele
profunde ale clitorisului (Vv.
profundae clitoridis),
• - venele rectale inferioare (Vv.
rectales inferiores).
• Vena dorsală profundă a
penisului (V. dorsalis profunda
penis) de calibru relativ mare şi
respectiv vena dorsală
profundă a clitorisului (V.
dorsalis profunda clitoridis) de
calibru mai mic, sunt afluenţi ai
venei iliace interne (V. iliaca
interna).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • O bună parte din sâ ngele venos de la
Venele perineului nivelul perineului anterior şi de la
organele genitale externe se duce în
vena safenă mare (V. saphena
magna). Afluenţii perineali ai
safenei mari au multiple variante,
însă de regulă gă sim urmă toarele
vene:
• - venele ruşinoase externe (Vv.
pudendae externae) şi afluenţii lor,
care pot fi şi vene separate:
• - venele dorsale superficiale ale
penisului (Vv. dorsales superficiales
penis) şi respectiv venele dorsale
superficiale ale clitorisului (Vv.
dorsales superficiales clitoridis),
• - venele scrotale anterioare (Vv.
scrotales anteriores), respectiv
venele labiale anterioare (Vv.
labiales anteriores).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Nervul ruşinos (N. pudendus)
Nervii perineului provine din plexul sacral, din
nervii S2-4, dar primeşte şi ramuri
din S1. Pă ră seşte bazinul prin
orificiul infrapiriform (Foramen
infrapiriforme), după care
ocoleşte ligamentul sacrotuberal,
pă trunde între acesta şi
ligamentul sacrospinos şi se
îndreaptă spre perineul
posterior prin orificiul ischiadic
mic (Foramen ischiadicum
minus). Ajunge în fosa
ischioanală (Fossa ischioanalis)
şi se îndreaptă spre peretele
lateral al acesteia, unde pă trunde
în canalul pudendal (Canalis
pudendalis) al lui Alcock, fiind
elementul inferior (superficial)
al pediculului. Conţine şi fibre
parasimpatice sacrale - nervii
splanhnici pelvini (Radix
parasympathica/Nn. splanchnici
pelvici) şi se distribuie perineului
şi organelor genitale externe.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Nervul ruşinos (N. pudendus) emite:

Nervii perineului • - nervii anali inferiori (Nn.

anales/rectales inferiores) sunt
ramuri colaterale, care stră bat
corpul adipos al fosei ischioanale şi
se distribuie tegumentului perineal
din jurul anusului.
• - nervii perineali (Nn. perineales)
sunt ramurile terminale ale nervului
ruşinos, care se distribuie muşchilor
perineali şi tegumentului organelor
genitale externe. Emite urmă toarele
ramuri:
• - nervii labiali posteriori (Nn. labiales
posteriores) destinaţi pielii porţiunii
posterioare a labiilor mari şi mici şi
vestibulului vaginal.
• - nervii scrotali posteriori (Nn. scrotales
posteriores) destinaţi tegumentului zonei
posterioare a scrotului.
• - ramuri musculare (Rr. musculares)
pentru muşchii transverşi perineali
superficial şi profund, bulbospongios,
ischiocavernos şi sfincter anal extern.
• - nervul dorsal al penisului
(clitorisului) (N. dorsalis penis/clitoridis)
destinat pielii, care acoperă penisul sau
clitorisul, dar şi glandului
penian/clitoridian. Participă la inervarea
muşchiului transvers perineal profund.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Nervul micul sciatic sau nervul
cutanat femural posterior (N.
cutaneus femoris posterior) provine
Nervii perineului din plexul sacral, nervii S1-3 şi
pără seşte bazinul prin orificiul
infrapiriform, este ataşat feţei
interne a muşchiului fesier mare şi
devine superficial la marginea
inferioară a acestuia. Aici emite
nervi cutanaţi fesieri inferiori (Nn
clunium inferiores), nervi recurenţi
pentru pielea regiunii fesiere
inferioare şi ramuri perineale (Rr.
perineales) pentru pielea regiunii
perineale, a scrotului şi a labiilor
mari.
• Nervul coccigian (N. coccygeus)
este ultimul nerv spinal. Participă la
formarea plexului coccigian (Plexus
coccygeus) împreună cu nervii
sacrali S4-5. Inervează muşchii
ridică tor al anusului şi
ischiococcigian. Din plexul coccigian
porneşte nervul anococcygian (N.
anococcygeus), care se distribuie
pielii zonei dintre anus şi vâ rful
cocisului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Nervul ilioinguinal (N. ilioinguinalis) sau
micul nerv abdomenogenital, ia naştere
Nervii perineului din nervul L1. Are un traiect oblic
descendent, la nivelul peretelui
abdominal şi deasupra spinei iliace
anteriosuperioare stră bate muşchiul oblic
intern şi pă trunde în canalul inguinal
(Canalis inguinalis).
• - la bă rbat este situat anterior de cordonul
spermatic şi se termină cu nervii scrotali
anteriori (Nn. scrotales anteriores).
• - la femeie este situat anterior de
ligamentul rotund al uterului şi se
termină cu nervii labiali anteriori (Nn.
labiales anteriores).
• Nervul genitofemural (N.
genitofemoralis) porneşte din nervul L2,
dar are conexiuni şi cu L1. Stră bate
muşchiul psoas mare şi coboară pe acesta
spre fosa iliacă . Se divide pe faţa
anterioară a psoasului în ramurile
terminale:
• - ramura femurală (R. femoralis) se
îndreaptă spre coapsă ,
• - ramura genitală (R. genitalis) pă trunde
în canalul inguinal, posterior de cordonul
spermatic la bă rbat şi de ligamentul
rotund al uterului la femeie. Se distribuie
pielii scrotului sau a labiilor mari.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Nervii perineului • Nervii autonomi de la nivelul
perineului provin din plexul
hipogastric inferior sau pelvian
(Plexus hypogastricus inferior/
pelvicus) Din acesta spre perineul
posterior pornesc fibre nervoase care
formează plexul rectal inferior
(Plexus rectalis inferior), din care
pornesc nervii anali superiori (Nn.
anales superiores). Ş i tot din plexul
pelvian pornesc spre perineul
anterior nervii cavernoşi ai
penisului (Nn. cavernosi penis) şi
respectiv nervii cavernoşi ai
clitorisului (Nn. cavernosi clitoridis).
• Parţial aparţin perineului şi nervii
vaginului (Nn vaginales), nervi
autonomi provenind din plexul
uterovaginal (Plexus uterovaginalis).
Acesta din urmă este format şi el, din
fibre nervoase provenite din plexul
pelvian.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA ANALĂ • Este o regiune de formă
triunghiulară limitată anterior de

(Regio analis) linia care uneşte cele două

tuberozită ţi ischiadice şi lateral de
liniiile care unesc tuberozitatea
ischiadică cu vâ rful coccigelui.
Este cvasiidentică la ambele sexe.
• Repere de suprafaţă .
• - anusul (Anus) este elementul cel
mai decliv, situat în centrul
regiunii, anterior de şanţul
interfesier. Are o formă ovoidală
turtită lateral, prezentâ nd o arie
cutaneomucoasă pigmentată ,
ridată şi înconjurată de fire de pă r.
• - cocigele (Coccys) şi
tuberozitatea ischiadică (Tuber
ischiadicum),
• - şanţul interfesier (Crena
analis/ani/interglutealis), chiar
dacă nu aparţine regiunii, prin
proximitate participă la forma
infudibuliformă a regiunii.
(lat. infundibulum = pâ lnie)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA ANALĂ • Inevaţia cutanată a regiunii:
• - nervul anococcygian (N.
(Regio analis) anococcygeus) din plexul
coccigian, care se distribuie
pielii zonei dintre anus şi vâ rful
cocisului.
• - ramuri perineale (Rr.
perineales) din nervul micul
sciatic sau nervul cutanat
femural posterior (N. cutaneus
femoris posterior) din plexul
sacral, pentru restul pielii
regiunii anale.
• Planul de acoperire este
reprezentat de piele, şi ţesutul
subcutanat, care conţine glande
sebacee şi sudoripare. În
această regiune nu avem spaţii
perineale, nu avem o fascie
perineală superficială şi nici
plan musculofascial.
• Conţinutul regiunii este
reprezentat de: canalul anal şi
fosa ischioanală .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
REGIUNEA ANALĂ • Canalul anal (Canalis
analis) sau segmentul
(Regio analis) perineal al rectului este
separat de ampula
rectală (Ampulla recti)
prin joncţiunea
anorectală (Junctio
anorectalis). La acest
nivel se inseră muşchiul
ridicător anal (M.
levator ani).
• Canalul anal are o formă
uşor curbată numită
flexura perineală
(Flexura
anorectalis/perinealis),
care este de sens opus
flexurii sacrale a ampulei
rectale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Fosa ischioanală (Fossa
REGIUNEA ANALĂ ischioanalis) a lui Velpeau sau
(Regio analis) fosa ischiorectală ocupă cea mai
mare parte a regiunii anale, fiind
situată lateral de canalul anal.
Forma acestei fose este
aproximativ de potcoavă , cu
deschiderea anterior. Înă lţimea
cea mai mare o are posterior, dar
nu în linia mediană , ci paramedial.
Posterior cele două fose
ischiorectale sunt cvasidespărţite
de ligamentul anococcigian.
• Dacă am vorbi de spaţii perineale
la nivelul regiunii anale, fosa
ischioanală ar aparţine de spaţiul
perineal profund.
• Pe o secţiune frontală, această
fosă are formă triunghiulară, cu o
latură mediosuperioară , una
laterală şi una inferioară .
VELPEAU Alfred Armand Louis Marie (1795-
1867) chirurg francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Fosa ischioanală • Limitele acestei fose sunt urmă toarele:

(Fossa ischioanalis) • - mediosuperior - diafragma pelviană

(Diaphragma pelvis) acoperită de fascia
diafragmatică pelviană inferioară (Fascia
inferior diaphragmatis pelvis) a lui Waldeyer.
• Tot medial se mai află în sens
anteroposterior:
• - corpul perineal sau centrul perineului
(Corpus perinei/Centrum perinei),
• - canalul anal (Canalis analis),
• - corpul sau ligamentul anococcigian
(Corpus/Lig. anococcygeum).
• - lateral - muşchiul obturator intern (M.
obturatorius internus) acoperit de fascia
obturatoare (Fascia obturatoria), porţiunea
situată dedesubtul arcului ten-dinos al
fasciei pelviene (Arcus tendineus fasciae
pelvis), pe care îşi are originea muşchiul
ridică tor anal.
• - inferior - planul superficial tegumentar.
Inferior fosa ischioanală vine în contact cu
ţesutul subcutanat. Din punct de vedere
musculofascial inferior fosa ischioanală nu
are perete.
von WALDEYER-Harz Heinrich Gottfried Wilhelm (1836-
1921) medic, anatomist şi histolog german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Fosa ischioanală prezintă şi
Fosa ischioanală două prelungiri:
(Fossa ischioanalis) • - anterioară , în regiunea
urogenitală , paramedian, între
diafragma pelviană şi
membrana perineală , pâ nă
aproape de simfiza pubiană .
Înă lţimea acestei prelungiri
este mică .
• - posterioară , în regiunea
fesieră , între diafragma
pelviană şi muşchiul marele
fesier, acoperit de fascia sa.
Este o prelungire cu înă lţime
mare, care ajunge pâ nă la
spina ischiadică .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Fosa ischioanală (Fossa ischioanalis)
• Conţinutul acestei fose:
• - corpul adipos al fosei ischioanale (Corpum adiposum fossae ischioanalis) este un
ţesut gră sos care ocupă întreaga fosă , inclusiv prelungirile ei.
• - canalul ruşinos (Canalis pudendalis) al lui Alcock este situat în fosa ischioanală ,
pe peretele lateral al aceteia, într-o dedublare a fasciei obturatoare.
• Canalul conţine mă nunchiul vasculonervos ruşinos intern format din:
• - nervul ruşinos (N. pudendus) situat superficial,
• - artera ruşinoasă internă (A. pudenda interna),
• - vena ruşinoasă internă (V. pudenda interna) este de obicei dedublată , fiind
situată de o parte şi de alta a arterei, realizâ ndu-se multiple anastomoze între cele
două vene.
• Mă nunchiul ruşinos trimite numeroase ramuri perineale, vasculare şi nervoase, în
interiorul fosei ischioanale, pentru zona perianală şi apoi trece spre regiunea
urogenitală , prin prelungirea anterioară a fosei.
ALCOCK Thomas (1784-1833) chirurg englez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Este o regiune de formă triunghiulară,
REGIUNEA UROGENITALĂ cu vârful la nivelul unghiului
subpubian şi limitată posterior de
(Regio urogenitalis) linia care uneşte cele două
tuberozită ţi ischiadice. Lateral este
delimitată de două linii care unesc
unghiul subpubian cu tuberozitatea
ischiadică .
• Prezintă deosebiri majore la cele
două sexe, mai ales datorită prezenţei
organelor genitale externe.
• În unele tratate, regiunea este mai
restrânsă la suprafaţă, prin
excluderea organelor genitale
externe.
• Repere de suprafaţă .
• - simfiza pubiană (Symphysis
pubica),
• - tuberozitatea ischiadică (Tuber
ischiadicum),
• - organele genitale externe
reprezentate de penis (Penis) şi scrot
(Scrotum) la bă rbat şi de vulvă
(Pudendum femininum/ Vulva) la
femeie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA ANALĂ • Inervaţia cutanată :
• - nervii scrotali anteriori (Nn.
(Regio analis) scrotales anteriores) la bă rbat şi
nervii labiali anteriori (Nn.
labiales anteriores) la femeie sunt
ramuri terminale cutanate ale
nervului ilioinguinal (N.
ilioinguinalis) din plexul lombar.
• - ramura genitală (R. genitalis) a
nervului genitofemural (N.
genitofemoralis) din plexul lombar
se distribuie şi ea pielii scrotului
sau a labiilor mari.
• - nervii scrotali posteriori (Nn.
scrotales posteriores) destinaţi
tegumentului zonei posterioare a
scrotului şi nervii labiali
posteriori (Nn. labiales
posteriores) destinaţi pielii
porţiunii posterioare a labiilor
mari şi mici şi vestibulului vaginal
sunt ramuri ale nervilor
perineali (Nn. perineales), care la
râ ndul lor sunt ramurile
terminale ale nervului ruşinos,
din plexul sacral.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Sacul perineal subcutanat • este un compartiment
(Saccus subcutaneus perinei) virtual, inchis lateral,
situat între subcutis şi
fascia perineală (Fascia
perinei/Fascia investiens
perinei superficialis). În
mod patologic poate
deveni real, conţinâ nd
colecţii patologice, care
pot fuza profund, spre
anterior, în straturile
membranoase ale
subcutisului peretelui
abdominal anterior, sau
spre posterior, spre labiile
mari sau scrot.
• La acest nivel se află
organele genitale externe.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Spaţiul perineal superficial • este cuprins între fascia perineală şi
(Compartimentum/Spatium membrana perineului.

superficiale perinei) • Cuprinde urmă torii muşchi

superficiali:
• - muşchiul transvers perineal
superficial (M. transversum perinei su-
perficialis) al lui Theile,
• - muşchiul ischiocavernos (M.
ischiocavernosum),
• - muşchiul bulbospongios (M.
bulbospongiiosus).
• Mai cuprinde ră dă cinile corpilor
cavernoşi penieni, respectiv
clitoridieni, bulbul spongios la bă rbat
şi corespondentul acestuia la femeie
bulbul vestibular.
• În acest spaţiu gă sim majoritatea
vaselor şi a nervilor perineali anteriori.
• Spaţiul este stră bă tut de uretra
masculină , respectiv de vagin şi de
uretra feminină .
THEILE Friedrich Wilhelm (1801/1879)
anatomist şi fiziolog german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Spaţiul perineal profund
(Saccus profundus/Spatium profundum perinei)
• cuprinde structurile musculofasciale profunde ale perineului şi prelungirea anterioară a fosei ischioanale.
• - membrana perineală (Membrana perinei), cu partea ei anterioară numită ligametul transvers al
perineului (Lig. transversum perinei). Acesta este bine reprezentat la bă rbat şi aproape inexistent la
femeie. Ligamentul transvers al perineului se mai numeşte şi ligamentul preuretral al lui Henle.
• - muşchiul transvers perineal profund (M. transversus perinei profundus) nominalizat numai la bă rbat şi
corespondentele acestuia la femeie: muşchiul compresor al uretrei (M. compressor urethrae) şi muşchiul
uretrovaginal (M. urethrovaginalis).
• Fascia inferioară a muşchiului transvers perineal profund este bine reprezentată şi se mai numeşte fascia
diafragmatică urogenitală inferioară sau aponevroza Carcassonne.
• Muşchiul transvers perineal profund se învecinează superior cu spaţiul retropubic (Spatium
retropubicum) sau prevezical al lui Retzius.
• - muşchiul sfincter al uretrei (M. sphincter urethrae) este prezent la ambele sexe. Mai este denumit şi
muşchiul Wilson.
• La bă rbat spaţiul perineal profund mai cuprinde şi glanda bulbouretrală (Glandula bulboutrethralis) a lui
Cowper. Acestea au un canal excretor relativ lung, care pă trunde în spaţiul perineal superficial şi se varsă
în uretra spongioasă .
• Este evident că şi acest spaţiu este stră bă tut de uretra masculină , respectiv de vagin şi de uretra feminină .
RETZIUS Anders (1796-1860) anatomist şi anatomopatolog suedez. sir WILSON William James Erasmus (1809-
1884) chirurg englez. COWPER William (1666-1709) anatomist englez. HENLE Friedrich Gustav Jacob (1809-1885)
anatomist şi fiziolog german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Facultatea Medicina

REGIUNILE SPATELUI
(Regiones dorsales/dorsi)

Anatomie 3, Modul III/curs 7b, anul I, medicină generală

Prof. Dr. Enciulescu Constantin

Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 REGIUNILE SPATELUI
(Regiones dorsales/dorsi)

• Spatele cuprinde regiuni asimetrice situate median

şi regiuni simetrice situate lateral.
• Regiunile mediane sunt: regiunea vertebrală şi
regiunea sacrală .
• Regiunile laterale, simetrice sunt: regiunea
scapulară , regiunea infrascapulară şi regiunea
lombară .
• La limita dintre regiunea sacrală şi regiunea anală
există o scobitură numită foveola coccigiană , iar
între regiunea scapulară şi cea infrascapulară se
gă seşte trigonul ascultator.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Regiunea cervicală posterioară
(Regio cervicalis posterior/colli posterior)
• numită şi regiunea nucală –
nuchalis are urmă toarele
limite:
• - superior este separată de
regiunea occipitală a capului,
printr-o linie care corespunde
liniei nucale inferioare de pe
osul occipital.
• - inferior se continuă cu
regiunea vertebrală .
• - lateral se învecinează cu
regiunea cervicală laterală,
limita dintre ele fiind
marginea anterioară a
muşchiului trapez.
• Această regiune, este ceva mai
extinsă lateral decâ t regiunea
vertebrală .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA VERTEBRALĂ • Importanţa regiunii vertebrale este dată de
prezenţa coloanei vertebrale.
(Regio vertebralis) • Coloana vertebrală corespunde la trei
regiuni şi anume regiunea cervicală
posterioară , regiunea vertebrală şi regiunea
sacrală .
• Regiunea cervicală posterioară cuprinde
coloana cervicală şi deşi aparţine gâ tului o
vom trata împreună cu regiunea vertebrală .
• Regiunea vertebrală ca şi regiune a spatelui
corespunde coloanei toracolombare.
• Regiunea sacrală va fi prezentată imediat
după regiunea vertebrală .
• Limite Este o regiune impară , situată în
partea mediană a spatelui, care are ca limite
laterale, vâ rfurile apofizelor transverse ale
vertebrelor toracice şi lombare. Superior
este despă rţită de regiunea cervicală
posterioară de un plan orizontal tangent la
faţa superioară a vertebrei TI. Inferior
regiunea vertebrală se învecinează cu
regiunea sacrală , de care este separată prin
planul care trece prin baza sacrului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA VERTEBRALĂ • Forma exterioară. Este o regiune îngustă care
corespunde coloanei cervicolombare. Se observă
(Regio vertebralis) relieful median dat de apofizele spinoase. Acestea
se observă mai bine prin accentuarea curburii
toracice a coloanei. Apofizele spinoase se pot
identifica avâ nd drept reper vertebra
proeminentă CVII. Se identifică primele 4-5
vertebre toracale superioare, ultimele 3-4
vertebre toracale şi vertebrele lombare. Fă ră să fie
vizibile, vâ rfurile apofizelor transverse toracale şi
lombare se pot palpa, în anumite condiţii, sub
piele.
• Inervaţia cutanată a regiunii vertebrale este
reprezentată de ramurile cutanate posterioare din
ramurile dorsale ale nervilor spinali toracici
corespunză tori.
• Inervaţia cutanată a regiunii cervicale
posterioare este asigurată de ramuri ale plexului
cervical posterior, dintre care cel mai important
nerv este nervul occipital al treilea. Acest nerv
este ramura medială a ramurii dorsale a celui de
al treilea nerv cervical C3. Este majoritar senzitiv
şi inervează pielea posterioară a scalpului, dar şi
ceafa. De regulă este unit cu nervul occipital mare.
Primele trei ramuri dorsale ale nervilor cervicali
prin ramuri comunicante formează plexul cervical
posterior al lui Cruveilhier. Acest plex se găseşte
profund de muşchiul semispinal al capului şi este
mai puţin cunoscut.
CRUVEILHIER Jean (1791-1874) anatomist şi patolog francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA VERTEBRALĂ • Conţinutul regiunii vertebrale este reprezentat de
muşchii spatelui, coloana vertebrală şi mă duva
(Regio vertebralis) spină rii.
• În segmentul lombar (în general la nivelul L3-4) al
regiunii vertebrale se fac anesteziile rahidiene
(spinale) şi peridurale (epidurale).
• Pentru a ajunge în spaţiul subarahnoidian (pentru
anestezie rahidiană ) trebuie ca acul de puncţie să
stră bată tegumentul, subcutisul, apoi ligamentele
supraspinos, interspinos şi galbene, pentru a
stră bate apoi dura mater şi arahnoida spinală .
• În anestezia rahidiană , anestezicul vine în contact cu
lichidul cefalospinal sau cefalorahidian (LCR). La
puncţia epidurală acul nu stră bate dura mater
spinală şi anestezicul nu vine în contact cu lichidul
cefalorahidian.
• Spondilartrita este inflamaţia articulaţiilor
intervertebrale. Spondilita este inflamaţia uneia sau
mai multor vertebre. Spondilolisteza este
deplasarea înainte a corpului unei vertebre lombare
(de obicei L5) faţă de corpul vertebrei subiacente
sau de sacru. Spondilolisteza este cauzată de
spondiloliza apofizei spinoase corespunză toare (de
obicei L5). Spondiloliza defineşte o malformaţie a
arcului vertebral, mai precis o lipsă de formare
corespunză toare a apofizei spinoase. Spondiloliza
poate defini şi o leziune traumatică a apofizei spi-
noase.
(gr. spondylos = vertebră , olisthesis = a aluneca)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Canalul vertebral
(Canalis vertebralis)
• se formează prin suprapunerea
orificiilor vertebrale.
• Acesta adă posteşte mă duva
spină rii.
• A re o formă diferită în funcţie
de regiune. În regiunea
cervicală , canalul vertebral are
formă triunghiulară , pentru a
deveni rotund în regiunea
toracică , din nou triunghiular în
regiunea lombară şi turtit
anteroposterior la nivelul
sacrului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Canalul vertebral
(Canalis vertebralis)
• - ligamentul longitudinal
posterior (Lig. longitudinale
posterius) se află în interiorul
canalului vertebral, pe faţa
posterioară a corpurilor vertebrale,
peste care trece ca o punte fixâ ndu-
se de discurile intervertebrale.
Limitează anterior canalul
vertebral
• - ligamentele galbene (Ligg. flava)
se află între lamele arcurilor
vertebrale şi sunt denumite aşa din
cauza culorii galbene a ţesutului
elastic din care sunt formate. De
formă patrulateră , sunt în
permanentă tensiune şi au rolul de
închidere a canalului vertebral şi
deci de protejare a mă duvei
spină rii. Limitează posterior
canalul vertebral

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Canalul vertebral
(Canalis vertebralis)

• - scobitura vertebrală
superioară (Incizura
vertebralis superior) este mai
ştearsă
• scobitura vertebrală
inferioară (Incisura vertebralis
inferior) foarte accentuată
• acestea sunt situate între
corpul vertebral şi arcul
vertebral. Prin suprapunerea
lor se formează orificiul
intervertebral (Foramen
intervertebrale), prin care
pă ră sesc canalul vertebral
nervii spinali.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - artera spinală anterioară (A. spinalis
VASCULARIZAŢIA anterior) este o arteră care ia naştere din
MĂDUVEI SPINĂRII partea intracraniană (Pars
intracranialis) a arterei vertebrale (A.
vertebralis) prin două ră dă cini scurte
care se unesc şi coboară în şanţul
medular anterior, pe toată lungimea
mă duvei spină rii. Artera spinală
anterioară are şi ramuri segmentare:
• - ramuri medulare mediale (Rr. medullares
mediales) mai subţiri şi mai scurte, care
pă trund în profunzimea şanţului medular
anterior şi irigă mă duva adiacentă .
• - ramuri medulare laterale (Rr. medullares
laterales) mai groase şi mai lungi, care se
distribuie pă rţii anterioare a mă duvei.
• - artera spinală posterioară (A. spinalis
posterior) ramură simetrică din artera
cerebelară posteroinferioară (A.
inferior posterior cerebelli) din partea
intracraniană a arterei vertebrale.
Coboară la nivelul şanţului posterolateral
şi contribuie la irigarea părţii
posterolaterale a mă duvei.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Ramurile segmentare sunt reprezentate
VASCULARIZAŢIA de arterele sau ramurile radiculare din
MĂDUVEI SPINĂRII diferite surse. Ramurile radiculare
anterioare se anastomozează cu artera
spinală anterioară prin artera medulară
segmentară (A. medullaris segmentalis).
Ramurile segmentare sunt mult mai
puţine decâ t segmentele mă duvei şi sunt
de calibru mai mare în zona umflă turilor
cervicală şi lombosacrală .
• Pentru mă duva cervicală avem ramurile
radiculare (Rr. radiculares) ale
ramurilor spinale (Rr. spinales) ale
părţii cervicale (Pars transversaria/
cervicalis) a arterei vertebrale
• Pentru mă duva toracică avem artera
radiculară anterioară (A. radicularis
anterior) şi artera radiculară
posterioară (A. radicularis posterior) din
ramurile spinale ale arterelor
intercostale posterioare (Aa.
intercostales posteriores).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Una dintre arterele
VASCULARIZAŢIA radiculare anterioare,
MĂDUVEI SPINĂRII de obicei din stâ nga, mai
dezvoltată , situată în
zona toracică inferioară
sau lombară superioară
şi care se
anastomozează cu
artera spinală
anterioară se numeşte
artera anastomotică
mare sau artera
segmentară /radiculară
mare alui Adamkiewicz.
• Pentru măduva lombară
avem artera medulară
segmentară din ramura
spinală a arterelor
lombare (Aa.lumbales).
ADAMKIEWICZ Albert (1850-
1921) patolog polonez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Venele colanei vertebrale (Vv.
VASCULARIZAŢIA columnae vertebralis) formează
numeroase anastomoze între ele
MĂDUVEI SPINĂRII cunoscute sub numele de plexuri
venoase sau sistemul venos
vertebral al lui Batson.
• Sunt mai multe plexuri venoase
formate în jurul coloanei vertebrale:
• - plexul venos vertebral extern
anterior (Plexus venosus vertebralis
externus anterior) şi plexul venos
vertebral extern posterior (Plexus
venosus vertebralis externus
posterior) formează plexul venos
vertebral extern, care înconjoară
coloana vertebrală şi are legă turi cu
plexul venos vertebral intern. Acesta
din urmă se gă seşte în canalul
vertebral, în gră simea spaţiului
epidural, în strâ nsă legă tură cu
măduva şi este format din:
BATSON Oscar (1894-1979) ORL-ist
american

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 VASCULARIZAŢIA
MĂDUVEI SPINĂRII
• - plexul venos vertebral intern
anterior (Plexus venosus vertebralis
internus anterior) şi plexul venos
vertebral intern posterior (Plexus
venosus vertebralis internus
posterior).
• Plexul vertebral intern comunică
superior cu sinusurile durei mater.
Totodată acest plex drenează venos
măduva prin venele măduvei
spinării (Vv. medullae spinalis).
• Sistemul venos vertebral se
drenează prin venele spinale
anterioare (Vv. spinales anteriores)
şi prin venele spinale posterioare
(Vv. spinales posteriores), care au un
traiect ascendent şi se varsă în
venele bazivertebrale (Vv.
basivertebrales).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Regiunea sacrală corespunde în
REGIUNEA SACRALĂ general cu osul sacru, dar de fapt
cuprinde şi coccigele. Este o regiune
(Regio sacralis) care continuă inferior regiunea
vertebrală , cu care este în strâ nsă
legă tură . Este o regiune situată la
limita dintre spate şi membrul
inferior şi are legă turi şi cu bazinul
şi perineul. Regiunea sacrală este
situată între fese.
• Limite. Este o regiune impară , de
formă triunghiulară , cu vâ rful în jos,
situată în partea medioinferioară a
spatelui, care are ca limite laterale,
marginile laterale ale sacrului.
Superior este despă rţită de regiunea
vertebrală de un plan tangent la
baza sacrului, iar inferior se
învecinează cu regiunea anală a
perineului, de care este separată
prin vâ rgul coccigelui. Dacă partea
superioară este superficială , partea
inferioară este situată mult mai
profund şi corespunde cu foseta
coccigiană (Foveola coccygea).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • La femeie corespunză tor regiunii sacrale se
REGIUNEA SACRALĂ descrie rombul Michaelis, o structură a că rei
simetrie este importantă în aprecierea
(Regio sacralis) conformaţiei bazinului. Acest romb este limitat
de nişte mici adâ ncituri date de:
• - superior - apofiza spinoasă a vertebrei L5,
• - lateral - apofizle spinoase posterosuperioare,
• - inferior extremitatea superioară a plicii
interfesiere.
• Inervaţia cutanată a regiunii sacrale este
asigurată de ramurile cutanate posterioare ale
ramurilor dorsale ale nervilor sacrali.
• În regiunea sacrală se face anestezia caudală
epidurală , importantă în analgezia la naştere.
Anestezia caudală epidurală constă în
injectarea unui anestezic local în gră simea
canalului sacral, în jurul firului terminal.
Anestezia se adresează nervilor spinali sacrali
inferiori. Pentru această anestezie se pă trunde
prin ligamentul sacrococcigian, care închide
posterior hiatul sacral şi se pă trunde în spaţiul
epidural sacral. Mai există şi anestezia
epidurală transsacrală , în care injectarea se face
prin gă urile sacrale posterioare.
MICHAELIS Gustav Adolph (1798-1848) obstetrician german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA SACRALĂ
(Regio sacralis)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 REGIUNEA INFRASCAPULARĂ
(Regio infrascapularis)
• Regiunea infrascapulară este o regiune a spatelui, care nu are elemente caracteristice. Este
regiunea corespunză toare peretelui posterior al osteotoracelui care nu este acoperită de
scapulă. Altfel spus regiunea corespunde osteotoracelui posterior, fă ră regiunile vertebrală şi
scapulară. Este o regiune simetrică , de formă aproximativ patrulateră, situată în partea
inferolaterală a segmentului toracic al spatelui. Extinderea superioară a regiunii depinde de
poziţia scapulei. Când braţul este în abducţie sau în elevaţie, regiunea se extinde superomedial
pe toată înălţimea toracelui.
• Limitele acestei regiuni sunt:
• - superior – scapula, mai precis unghiul ei inferior sau când scapula este deplasată lateral,
coasta I.
• - inferior – coasta XII,
• - lateral – linia axilară posterioară, sub nivelul scapulei,
• - medial – regiunea vertebrală.
• Conţinutul regiunii infrascapulare este reprezentat de muşchii spatelui. În profunzimea
acestei regiuni se găsesc şi spaţiile intercostale. Trebuie spus şi că în regiunea infrascapulară
stângă se proiectează cea mai mare parte a splinei, dar şi extremitatea superioară a rinichiului
stâng şi glanda suprarenală stâ ngă . În regiunea infrascapulară dreaptă se proiectează aria nudă
a ficatului, extremitatea superioară a rinichiului drept şi glanda suprarenală dreaptă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA LOMBARĂ • Regiunea lombară este singura
(Regio lumbalis) regiune a spatelui care nu are
componente osoase. Este
situată de o parte şi de alta a
coloanei lombare. Este
regiunea care corespunde cu
jumă tatea inferioară a lojei
renale. Nu are alte elemente
caracte-ristice.
• Este o regiune simetrică , de
formă aproximativ patrulateră ,
situată în partea inferolaterală
a spatelui. Limitele acestei
regiuni sunt urmă toarele:
• - superior – coasta XII,
• - inferior – creasta iliacă ,
• - medial – regiunea vertebrală ,
• - lateral – linia axilară
posterioară sau marginea
laterală a muşchiului marele
dorsal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Conţinutul regiunii lombare este
REGIUNEA LOMBARĂ reprezentat de muşchii spatelui. Pe lâ n-gă
muşchii spatelui în profunzimea acestei
(Regio lumbalis) regiuni se mai gă sesc: muşchiul pă tratul
lombelor şi muşchiul psoas mare
• Muşchiul pătratul lombelor (M.
quadratus lumborum) este un muşchi lat
de formă patrulateră situat în peretele
posterolateral al abdomenului. Face parte
dintre muşchii abdomenului, dar este mai
mult un muşchi al spatelui. Peste partea
lui superioară trece ligamentul arcuat
lateral, o arcadă fibroasă care uneşte
vâ rful apofizei transverse L1 cu
extremitatea liberă a coastei XII. Acest
ligament se mai numeşte „arcada
pă tratului lombelor“- arcus musculi
quadrati (denumire neomologată ).
• Originea este pe buza internă a crestei
iliace şi pe ligamentul iliolumbar. Inserţia
în jumă tatea medială a coastei XII şi pe
apofizele costale ale vertebrelor L1-4.
Inervaţia este asigurată de nervul
subcostal şi ramuri musculare din nervul
femural. Acţiunea este de coborâ re a
coastei XII (expirator auxiliar) şi de
flectare a coloanei lombare.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA LOMBARĂ • Muşchiul psoas mare (M. psoas major)
(Regio lumbalis) este partea lombară a muşchiului
iliopsoas (M. Iliopsoas) a lui Hyrtl.
Muşchiul iliopsos este un muşchi al
membrului inferior, cu două pă rţi:
muşchiul psoas mare şi muşchiul iliac.
Peste partea lui superioară trece
ligamentul arcuat medial, o arcadă
fibroasă care uneşte corpul cu vâ rful
apofizei transverse ale vertebrei L1. Acest
ligament trece peste muşchii psoas mare
şi psoas mic, de unde şi denumirea de
„arcada psoasului“ - arcus musculi psoatis
(denumire neomologată ).
• Originea muşchiului psoas mare se face
pe pă rţile laterale ale corpurilor
vertebrelor Th12-L4 şi pe apofizele
transverse ale vertebrelor lombare.
Inserţia este pe trohanterul mic al
femurului, împreună cu muşchiul iliac.
Inervaţia este asigurată de ramuri din
plexul lombar L1-3. Acţiunea este de flexie
a coapsei pe trunchi.
• Muşchii psoas mare şi mic sunt acoperiţi
de partea psoatică (Pars psoatica) a
fasciei iliopsoice (Fascia
iliopsoas/iliaca).
HYRTL Joseph (1811-1894) anatomist austriac

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA LOMBARĂ
(Regio lumbalis) • La limita dintre regiunea
lombară şi peretele
anterolateral al abdomenului
se gă sesc două zone de slabă
rezistenţă , care deşi
topografic aparţin de
regiunea lombară , funcţional
aparţin de peretele
abdominal.
• Este vorba de triunghiul
lombar inferior al lui Petit şi
triunghiul lombar superior al
lui Grynfeltt.
PETIT Jean Louis (1674-1750) medic
militar chirurg francez
GRYNFELTT Joseph Casimir (1840-1913)
obstetrician francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vă mulțumim
pentru atenție!

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.