PRINCIPALELE REFORME ALE LUI ALEXANDRU

IOAN CUZA
 După ce Unirea a fost înfăptuită, Alexandru Ioan Cuza, alături de prim-ministrul României,
Mihail Kogălniceanu, au pus la cale câteva acțiuni, cunoscute drept „reformele lui Cuza”.
Acestea aveau rolul de a aduce țara pe drumul modernizării și al dezvoltării.
 Secularizarea averilor mănăstirești - domnitorul Alexandru Ioan Cuza viza ca toate
proprietățile, averile și terenurile ce aparțineau unor mănăstiri și biserici să treacă în
proprietatea statului. Astfel, a fost instituit un impozit de 10% pentru veniturile
mănăstirilor și bisericilor, precum și confiscate averile pe care le dețineau câteva lăcașuri
de cult de la Muntele Athos. 25 % din suprafața agricolă și forestieră a statului a intrat
atunci în proprietatea statului.
 Problema agrară - peste 400 000 de familii de țărani au primit loturi cu teren agricol și
alte câteva zeci de mii au primit locuri de casă și de grădină. Aceste proprietăți deveneau
ulterior impozabile, iar numărul oamenilor care plăteau impozite creștea, aducând
venituri în visteria statului.
 Înființarea Universității din Iași - La 26 octombrie 1860, Mihail Kogălniceanu l-a invitat
pe Alexandru Ioan Cuza la inaugurarea primei universități din țară, care îi poartă și astăzi
numele. Instituția pregătea studenți la trei facultăți: teologie, drept și litere.
 Reforma fiscală - s-a impus aplicarea unor măsuri de egalizare fiscală în interesul
burgheziei; În 1861 a fost implementat un nou sistem fiscal, valabil atât în Moldova, cât și
în Țara Românească.
 Finalul domniei
 Măsurile luate de domnitor nu au fost pe placul tuturor, astfel că în 1866, monstruoasa
coaliție, formată din politicieni și armată, l-a forțat pe Cuza să abdice.
 A părăsit România, locuind la Paris, la Viena ori Wiesbaden. Alexandru Ioan Cuza s-a stins
din viață la 3 mai 1873, la Heidelberg, în Germania. Osemintele sale se află la biserica
 HORA UNIRII
DE VASILE ALECSANDRI

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!



 Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!


Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!