ISTORIA

VRĂJITORIEI
© Negru Iulia – AAPA & SPIRITUALITY
CURS NR. 1 – 28.VI.2021
 Cuprins:
1. Ce este vrăjitoria?
2. Istoria practicii vrăjitoriei în lume
3. Vrăjitoarele din Salem
4. Istoria practicii vrăjitoriei în România
5. Witchcraft VS Păgânism VS Wicca
 CE ESTE VRĂJITORIA?
• Vrăjitoria, în variate contexte istorice, religioase și mitice este folosirea
unor presupuse puteri supranaturale sau magice. O vrăjitoare este o
persoană care practică vrăjitoria. În contexe moderne de practicare a
vrăjitoriei, în special în cel Wicca, și bărbații pot fi încadrați drept
„vrăjitori”. – Wikipedia
• Vrăjitoria este o practică deschisă, generală și fără un tipar bine definit; se
bazează pe folosirea energiei și, opțional, a unor unelte pentru a săvârși
lucrări de tip „vrajă” sau ritual – magie ceremonială.
 Originile vrăjitoarelor.
• Primele vrăjitoare erau în general femei care practicau vrăjitoria, folosind
vrăji și apelând la Spirite pentru ajutor sau pentru a aduce schimbări. Deși
este total incorect, se credea că majoritatea vrăjitoarelor colaborau cu
„Diavolul” Biblic. Multe, totuși, erau pur și simplu vindecătoare sau așa-
numitele „femei înțelepte” a căror denumire a profesiei a fost neînțeleasă.
• Au fost, într-adevăr, vrăjitoarele timpurii, Sataniste? Cine este de fapt
Diavolul, există el cu adevărat?
 Vrăjitoarele și „Diavolul”
• Este foarte important de precizat faptul că majoritatea oamenilor spirituali
nu recunosc denumirea de „Diavol”, care i-a fost atribuită lui Satan,
pentru că acesta în sine nu are vreo legătură cu personajele din religia
Creștină.
• Confruntările prezentate în Biblie unde apare „Diavolul” sub numele de
Satan fac o referință total eronată în acest sens. Există o diferență foarte
mare între Diavol, Satan & Lucifer.
 Este vrăjitoria o religie?
• Sub nici o formă! Vrăjitoria este un termen general pentru practicile
oculte, ezoterice și spirituale.
• În funcție de propria dorință a practicantului, acesta poate sau nu să își
includă religia în practică atâta timp cât această îi permite.
• De aici vin denumirile de: - vrăjitoare creștine
- vrăjitoare păgâne
- vrăjitoarele sataniste
 Când a apărut vrăjitoria?
• Nu este clar exact când au apărut vrăjitoarele pe scena istorică, dar una
dintre primele înregistrări ale unei vrăjitoare este în Biblie în cartea lui 1
Samuel, despre care se crede că a fost scrisă între anii 931 î.Hr. Și 721 î.Hr.
• Conform Bibliei, Regele Saul a chemat Vrăjitoarea din Endor să convoace
spiritul mortului profet Samuel pentru a-l ajuta să învingă armata filisteană.
Vrăjitoarea l-a evocat pe Samuel, care apoi a profețit moartea lui Saul și a
fiilor săi. A doua zi, conform Bibliei, fiii lui Saul au murit în luptă, iar Saul
s-a sinucis.
 Malleus Maleficarum

• Isteria vrăjitoarelor a luat amploare în Europa în secolele 14-15, când multe

vrăjitoare acuzate au mărturisit, adesea sub tortură, o varietate de
comportamente rele. După un secol, vânătorile de vrăjitoare erau frecvente și
majoritatea acuzaților au fost executați prin ardere pe rug sau spânzurare.
Femeile singure, văduvele și alte femei aflate în marja societății au fost
vizate în special.
• Între anii 1500 și 1660, până la 80.000 de vrăjitoare suspectate au fost ucise
în Europa. Aproximativ 80 la sută dintre ele erau femei despre care se credea
că lucrează cu „Diavolul”.
• Publicația „Malleus Maleficarum” – scrisă de doi bine-respectați
dominicani germani în 1486 – probabil a stimulat mania
vânătorii de vrăjitoare să devină virală. Cartea, de obicei tradusă
ca „Ciocanul vrăjitoarelor”, a fost în esență un ghid cu privire la
modul de identificare, vânare și interogare a vrăjitoarelor.
„Malleus Maleficarum” a etichetat vrăjitoria drept erezie și a
devenit rapid autoritatea protestanților și catolicilor care încercau
să spulbere vrăjitoarele care locuiau printre ei. De mai bine de
100 de ani, cartea a vândut mai multe exemplare decât ale
oricărei alte cărți din Europa, cu excepția Bibliei .
 Procesele Vrăjitoarelor din Salem
• Pe măsură ce isteria vrăjitoriei a scăzut în Europa, aceasta a crescut în
Lumea Nouă, care se destrăma în urma războaielor dintre francezi și
britanici, o epidemie de variolă și teama continuă de atacuri din partea
triburilor americane native vecine.
• Atmosfera tensionată era perfectă pentru găsirea țapilor ispășitori.
Probabil cele mai cunoscute procese de vrăjitoare au avut loc în Salem,
Massachusetts, în 1692.
• Procesele Vrăjitoarelor din Salem au început când Elizabeth Parris, în vârstă
de 9 ani, și Abigail Williams, în vârstă de 11 ani, au început să sufere de
crize, contorsiuni ale corpului și țipete necontrolate (astăzi, se crede că au
fost otrăvite de o ciupercă care a provocat spasme și dureri) . Pe măsură ce
mai multe tinere au început să prezinte simptome, a urmat isteria în masă și
trei femei au fost acuzate de vrăjitorie: Sarah Good, Sarah Osborn și Tituba,
o femeie sclavă deținută de tatăl lui Parris.
• Tituba a mărturisit că este o vrăjitoare și a început să-i acuze pe alții că
folosesc magia neagră. Pe 10 iunie, Bridget Bishop a devenit prima
vrăjitoare acuzată care a fost ucisă în timpul proceselor de vrăjitoare din
Salem când a fost spânzurată la spânzurătoarea Salem. În cele din urmă, în
jur de 150 de persoane au fost acuzate și 18 au fost ucise. Femeile nu erau
singurele victime ale proceselor de vrăjitoare Salem ; șase bărbați au fost, de
asemenea, condamnați și executați.
 Vrăjitoria în spațiul românesc
• Populația din spațiul carpato-danubiano-pontic nu făcea diferența în trecutul
îndepărtat între magia albă și magia neagră. Adică nu cunoșteau distincția
între practica de a folosi forțe supranaturale în scopuri benefice și vrăjitoria
în scopul răzbunării. Ambele forme de vrăjitorie erau denumite farmece (din
limba latină pharmacum).
• Contrar unei idei larg răspândite, Biserica medievală n-a fost întotdeauna
ostilă magiei. Numai clericii instruiţi puteau practica magia ritualică, doar ei
puteau să citească cărţile de magie, redactate în latină, prin care se puteau
invoca demonii.
• Cât despre vrăjitorii satelor, aceştia se găseau peste tot şi erau utili
comunităţii pentru că ştiau să vindece diverse boli şi pentru că ştiau cum să
pună blesteme asupra cuiva.Poate că unii au avut de suferit din cauza
condamnării publice, dar nu putem vorbi de o persecuţie sistematică înainte
de ultima perioadă a Evului Mediu
• Istoria prigonirii celor care practicau vrăjitoria în spaţiul românesc este
strâns legată de evoluţia acestui fenomen în Europa Occidentală.
• Doctrina ecleziastică evoluează începând din secolul al XIII-lea în contextul
luptei împotriva ereziilor:catarii, de exemplu, sunt din ce în ce mai
diabolizaţi. Ei sunt acuzaţi că ar fi făcut un pact cu diavolul, că şi-au vândut
sufletele acestuia. Vrăjitorii apar şi ei drept eretici pentru că şi-ar fi renegat
credinţa în Dumnezeu. Apare astfel fantasma sectelor satanice care sunt în
război împotriva societăţii creştine.
• Majoritatea oamenilor asociază
ideea goanei după vrăjitoare
Evului Mediu, dar majoritatea
proceselor au avut loc în perioada
Renaşterii. În Europa, se disting
două valuri. Primul, condus de
tribunalul Inchiziţiei, parcurge anii
dintre 1480 şi 1520
• Al doilea, mult mai brutal, este opera
tribunalelor seculare – procesele se
derulează în perioada 1580-1630. În
regatul Franţei, care împreună cu
ţările vecine execută 2725 de
persoane, zonele cele mai atinse de
stigmatul vrăjitorilor sunt Nordul,
Lorena, Estul, Languedoc şi zona de
sud-vest, adică la periferie.
• Pe teritoriul românesc, în Transilvania, în secolele XVI – XVII, s-au
desfăşurat cele mai multe procese de vrăjitorie. Interesant este faptul că
principalele acuzaţii aduse vrăjitoarelor erau cele de „schilodire”şi
îmbolnăvire a copiilor. Simpla suspiciune de practicare a vrăjitoare aducea
atunci oprobriul comunităţii care îndepărta din localitate persoana bănuită
de vrăjitorie sub ameninţare ca dacă se va întoarce îşi va „pierde capul”.
• Spre deosebire de Europa de Occidentală în Transilvania execuţiile şi
torturile aplicate celor suspectaţi că sunt vrăjitori au fost mult mai puţine.
Un alt amănunt interesant este dat de acuzaţiile aduse de soţiile care erau
părăsite de către soţii lor în urma „blestemelor şi farmecelor” aruncate de
„o vrăjitoare” „plătită” de o altă femeie.
 Cine erau prigoniții?
• Conform actelor de procedură care
au supravieţuit timpului,
condamnaţii nu erau decât
persoane izolate, marginali, vraci
sau evrei. Uneori era vorba şi de
ţărani denunţaţi de vecini sau chiar
de apropiaţi de-ai lor, care îşi
reglau disputele pentru pământ sau
certurile de familie.
 Witchcraft VS Păgânism VS Wicca
• Fiind foarte fină,
diferența dintre
acești 3 termeni este
foarte des omisă,
făcându-se astfel
confuzii enorme.
Noțiunile în sine,
sunt foarte simplu de
definit.
• WITCHCRAFT sau VRĂJITORIE – este un termen general pentru
științele oculte și esoterice, este o practică ce nu conține principii fixe
precum divinități ce trebuie venerate, reguli sau o proprie doctrină.

• PĂGÂNISMUL – este mai mult un principiu sau un ansamblu de religii

politeiste. În funcție de principiile pe care se bazează și Zeitățile pe care le
recunoaște, Păgânismul poate fi de mai multe feluri – Păgânism
Contemporan, Păgânism Hellenic, Păgânism Celtic, Păgânism Nordic,
Asatru ș.a.m.d.); nu toti Păgânii practică vrăjitoria!
• WICCA – este o religie neo-păgână cu principii solide, stabile; aici se
venerează Zeul și Zeița spre deosebire de Păgânism unde Divinitățile pot fi
diverse și multiple; practica vrăjitoriei este inclusă mereu în viața și religia
Wiccanilor.
MULȚUMESC PENTRU VIZIONARE! :D