FUNDAMENTELE

PSIHOPEDAGOGIEI
SPECIALE
Lect. dr. Cristina Butnaru-Sandache
» “Psihopedagogia specială sau defectologia este
o ştiinţă ce se ocupă de persoanele cu nevoi
speciale, de studiul particularităţilor psihice, de
instrucţia şi educaţia lor, de evoluţia şi
dezvoltarea lor psihică, de modalităţile corectiv-
recuperative, pentru valorificarea potenţialului
uman existent şi formarea personalităţii
acestora, în vederea integrării socio-profesionale
cat mai adecvată”.
(E. Verza, 1995)
Notă: definiția inițială cuprinde termenul (persoane)
”handicapate”. Dată fiind conotația discriminativă, este de
evitat vehicularea acestui termen.
» “Psihopedagogia specială este o ştiinţă de
sinteză, care utilizează informaţiile complexe
furnizate de medicină (pediatrie, neurologie
infantilă, oftalmologie, otolaringologie,
audiologie, ortopedie, igienă, etc.), psihologie
(cu toate ramurile ei), pedagogie, sociologie,
ştiinţe juridice, in studierea dinamică a
personalităţii tuturor formelor de handicap prin
deficienţă şi inadaptare. ”
(C-tin Păunescu, I. Muşu, 1997)

CARACTER INTERDISCIPLINAR
 DELIMITĂRI CONCEPTUALE
» Deficienţa: pierderea sau alterarea unei structuri sau funcţii
(leziune anatomică, tulburare psihologică rezultând în urma
unei maladii, accident în evoluţia normală, dar şi a unor
carenţe psihoafective (pierderea părinţilor sau neglijenţa
pedagogică);
» Incapacitatea: reducerea parţialã sau totalã a posibilităţii
de a realiza o activitate (motricã sau cognitivã) sau un
comportament. Exemple: incapacitate de comunicare, de
igienã personalã, de locomoţie, etc.; de regulă este un efect al
deficienței;
» Starea de handicap: exprimã dezechilibrul apărut în viaţa
unui individ în tentativa sa de a-şi asuma şi îndeplini rolul
social conferit de colectivitatea în care este integrat. 
PERSOANE CU NEVOI SPECIALE.
 DELIMITĂRI CONCEPTUALE
» Dizabilitate: rezultatul sau efectul unor relaţii complexe
dintre starea de sănătate a individului, factorii personali şi
factorii externi care reprezintă circumstanţele de viață.
Dizabilitate este termenul generic pentru afectări, limitări
ale activităţii şi restricţii de participare - conform CIF*);
» Tulburare: activitate limitată, lentă sau disfuncțională a
unor mecanisme și procese;
» Cerinţe educative speciale (CES): necesităţi educaţionale
suplimentare, complementare obiectivelor generale ale
educaţiei adaptate particularităţilor individuale şi celor
caracteristice unei anumite deficienţe sau
tulburări/dificultăţi.

* CIF = Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății

 DELIMITĂRI CONCEPTUALE
» Normalitate – adaptare echilibrată la mediu prin
raportare la grup de aceeaşi varstă şi același tip de
mediu cultural;
» Anormalitate – abateri peste standard, retard in
dezvoltare, abateri comportamentale, afecţiuni fizice.

Notă: Date fiind preocupările și rezultatele din ultimii ani

cu privire la integrarea socială a persoanelor cu nevoi
speciale, delimitarea dintre normalitate și anormalitate este
dificil de marcat. Atâta timp cât persoanele cu dizabilități
sunt adaptate și integrate social, ele sunt considerate
persoane normale.
 Tipuri de dizabilități

asociate/
Dizabilitățile intelectuale independente
generate

Dizabilitățile senzoriale auditive de vedere

Dizabilitățile fizice temporare permanente

 Tipuri de tulburări

Tulburări de limbaj vorbire citit-scris

Tulburări din spectrul autist

(TSA)

Tulburarea de hiperactivitate
și deficit de atenție (ADHD)
Orice tip de dizabilitate sau
tulburare poate să conducă la

Dificultăți de învățare