Agenţia Naţională Antidrog

Prevenirea
consumului de
droguri
 Prevenirea
un răspuns anticipat faţă de un eveniment care se
presupune a fi nociv

 reducerea şi, dacă este posibil, eliminarea

posibilităţii ca un astfel de eveniment să apară.
 reducerea posibilităţii de apariţie a unor
evenimente nocive ulterioare, în legătură cu
prima abordare, cu toate că aici ne putem afla în
faţa unei alternative: aceea ca evenimentul nociv
să fie acelaşi la care ne-am referit deja (situaţie
tipică în cazul transmiterii bolilor infecţioase
terţilor).
 Program de prevenire
Principii:

 Programele de prevenire ar trebui să fie concepute pentru a promova
„factorii de protecţie” şi a reduce „factorii de risc”.
 Programele de prevenire ar trebui să abordeze toate tipurile de droguri.

 Programele de prevenire ar trebui să fie specifice fiecărei vârste, adecvate

fazei de evoluţie şi aspectelor socio-culturale.

 Programele ar trebui să includă tehnici care să contribuie la dezvoltarea

abilităţilor individuale de refuz faţă de droguri

 Programele adresate adolescenţilor ar trebui să utilizeze preponderent

metodele interactive

 Programele ar trebui să aibă un caracter continuu şi integrat, fiind gândite
şi proiectate pe termen lung,
 ABORDARE
În funcţie de obiectivele prevenirii:

 Prevenirea utilizării drogurilor

 Prevenirea abuzului de droguri
 Prevenirea uzului non-medical de droguri
 Prevenirea uzului necorespunzător de droguri
 Prevenirea consecinţelor negative asociate consumului de
droguri
 Programele de prevenire a consumului ilicit de
droguri trebuie să îndeplinească trei principii:

1. Trebuie să aibă o corelare adecvată

caracteristicilor specifice ale problemei în
comunitatea în care se dezvoltă
programul.
2. Trebuie să îndeplinească anumite exigenţe
metodologice în ceea ce priveşte
planificarea, implementarea şi evaluarea.
3. Trebuie să se fundamenteze pe teorii şi
modele explicative demonstrate.
 Grupul ţintă

 Programe centrate pe indivizi;

 Programe orientate către persoane sau un
obiectiv intermediar;
 Programe mixte, orientate în acelaşi timp
către cele două grupuri.
Programele de prevenire sunt împărţite în trei categorii,
funcţie de caracteristicile grupurilor ţintă:

 Programele universale orientate spre

populaţia generală.
 Programele selective, orientate spre grupuri
de risc sau subgrupuri ale populaţiei generale
(de exemplu, copii ai consumatorilor de droguri
care prezintă eşec şcolar).
 Programele direcţionate, desemnate pentru
cei care au experimentat drogul sau prezintă alte
comportamente de risc.
 Obiectivele prioritare ale
fiecărui mediu de intervenţie
 În mediul şcolar:
 Creşterea stimei de sine.
 Dezvoltarea empatiei – ca bază pentru dezvoltarea afectivă - a
competenţei de relaţionare interpersonală şi a atitudinilor pro-
sociale.
 Creşterea capacităţii de autoexprimare emoţională.
 Dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de sănătate şi contrare faţă de
consumul de droguri.
 Îmbunătăţirea autocontrolului.
 Dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor.
 Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare cu alţii şi de a se opune
propriilor impulsuri atunci când este necesar, crescând astfel
competenţa individuală pentru interacţiune.
 Îmbunătăţirea autoafirmării
 În mediul familial:
 Dezvoltarea de stiluri educative familiale adecvate ca mijloace
pentru îmbunătăţirea autocontrolului şi a abilităţilor de luare a
deciziilor.
 Dezvoltarea competenţei individuale de a interacţiona cu alte
persoane, în special cu egalii.
 Stabilirea unui climat familial de apreciere şi securitate afectivă ca
bază pentru creşterea stimei de sine.
 Favorizarea participării comune a părinţilor şi copiilor la activităţi
diverse de petrecere a timpului liber.
 Promovarea intervenţiei părinţilor cu modele adecvate de petrecere
în mod sănătos a timpului liber.
 Crearea unor deprinderi sănătoase pentru a favoriza stabilirea unor
norme subiective contrare consumului de droguri şi unei aprecieri
adecvate a sănătăţii.
 În mediul comunitar:

 Promovarea participării comunităţii la dezvoltarea

abilităţilor sociale şi atitudinilor pro-sociale.
 Facilitarea accesului la alternative sănătoase de
petrecere a timpului liber, inclusiv pe cele care permit o
canalizare adecvată a căutării de senzaţii noi, cu scopul
de a creşte satisfacţia cu privire la ocuparea timpului
liber.
 Facilitarea stabilirii de relaţii interpersonale diverse în
jurul acţiunilor de interes care nu au legătură cu
consumul de droguri pentru a reduce presiunea socială
cu privire la consum
 strategii de intervenţie

 Drogurile (strategia de control);

 Persoana (strategia influenţei, dezvoltării
competenţelor);
 Mediul (strategia configurării mediului).
 Strategia de control are ca scop diminuarea ofertei şi
cererii de droguri prin stabilirea unor norme şi asigurarea
îndeplinirii lor. Controlul se exercită în general asupra
comportamentelor evidente, prin intermediul consolidării
lor şi administrării de pedepse.
 Strategia de influenţă abordează nivelurile cognitive
şi informaţionale, acţionând prin activităţi persuasive,
educaţionale, bazându-se pe influenţa mediilor de
comunicare în masă.
 Strategia de dezvoltare a competenţelor cuprinde
activităţi de tip educaţional ce au ca scop dezvoltarea de
abilităţi şi competenţe, astfel încât individul să poată
înfrunta diferite situaţii de risc faţă de consumul de
droguri.
 Strategia configurării mediului are ca scop crearea
şi dezvoltarea de medii care nu facilitează consumul.
CLASIFICAREA LUI KUMPFER

 a. Programele de prevenire în şcoli

 b. Programele de prevenire centrate
sau bazate pe comunitatea locală
 c. Programele de prevenire centrate
pe familie
MULTUMESC!