ALUNECARILE DE TEREN

Autor : Lupuleac Andreea,

M2121
 CUPRINS
• Definitie
• Clasificare
• Recunoasterea sanitari-tactica
• Planul de actiuni
• Principiile de bază ale asigură rii curativ-evacuatorice
a lezaţilor
• Recuperarea
• Protectia populatiei
• Evacuarea
• Bibliografie
2
 DEFINITIE
• Notiunea de alunecare de teren defineste atat
procesul de deplasare, miscare a rocilor sau a
depozitelor de pe versanti, dar si forma de
relief rezultata. In sens restrans, alunecarile de
teren sunt procese gravitational, in general
rapide (sau lente) de modelare a terenurilor in
panta, la materialele care se deplaseaza sau
sisteme de plane de alunecare de parti stabile,
neantrenate in miscare.

3
 CLASIFICARE
• Dupa grosimea masei de roci afectate de deplasarea gravitationala :
- superficiale ( 1,5-2 m grosime)
- profunde (2 m grosime)
• In functie de forma alunecarii:
- in forma de limba
- in cuib
- in valuri
- in trepte
- strangulate
• In functie de gradul de activare:
- alunecari stabilizate
- alunecari semistabilizate
- alunecari active
4
Cauzele generatoare:
• natural: ploi torenţiale, mişcă ri tectonice, eroziuni,
pră buşiri de grote etc.; -
• artificial: explozii, excavaţii, lucră ri hidrotehnice sau de
hidroameliorare, construcţia clă dirilor lâ ngă versante
etc.
Modul de manifestare:
• fă ră semne exterioare de manifestare;
• cu semne exterioare de manifestare: că deri de stâ nci,
cră pă turi şi fisuri, ejecţii de apă şi nisip, tasarea
construcţiilor.
5
 Recunoasterea sanitaro-tactica
Recunoaşterea sanitaro-tactică are urmă toarele obiective:
– să determine amploarea alunecarii de teren, volumul şi
structura pierderilor generale umane;
– să determine şi să aprecieze starea reţelelor că ilor de acces
spre locul calamitatii şi posibilele că i de evacuare din focar;
– să precizeze condiţiile de teren şi posibilită ţile locale
pentru dislocarea formaţiunilor medico-sanitare antrenate
în activitatea de asigurare medicală ;
– să determine şi să aprecieze starea instituţiilor medico-
sanitare din focar şi a celor limitrofe;
– să determine şi să aprecieze starea instituţiilor de
aprovizio nare medicală (depozite medicale, farmacii).
6
 Plan de actiuni
Imediat dupa catastrofa, planul de actiuni trebuie sa fie
urmatorul :
• se se execute acţiuni de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili
locul şi volumul pierderilor umane, distrugerilor la construcţiile civile
şi industriale; existenţa, locul supravieţuitorilor sub dă râ mă turi;
avariile la reţelele gospodariei comunale (apă , gaz, canal) a reţelelor
electrice şi de telecomunicaţii; zonele cu pericol de inundaţie şi
incendiu; incendii în zonele calamitate; că ile de comunicaţie blocate de
dă râ mă turi sau prin deplasarea straturilor de pă mâ nt; zonele în care
au apă rut sau pot să apară noi surse de risc (zonele de pericol nuclear,
chimic, biologic, etc.); unită ţi economice scoase din funcţiune; alte
pierderi şi distrugeri de bunuri materiale;
• desfă şurarea acţiunilor de deblocare – salvare a supravieţuitorilor de
sub dă râ mă turi, impiedicarea extinderii distrugerilor, intervenţiei la
reţelele gospodă riei comunale, refacerea avariilor etc.;

7
• desfă şurarea acţiunilor de combatere a panicii şi de
împiedicare a apariţiei unor epidemii;
• organizarea şi desfă şurarea acţiunii de ajutorare, transport,
cazare şi asigurarea unită ţilor pentru persoanele
sinistrate;
• desfă şurarea acţiunilor de salvare a produselor
agroalimentare, a animalelor şi cerealelor, a altor categorii
de bunuri materiale;
• asigurarea mă surilor de pază, ordine şi îndrumare a
circulaţiei în zonele de sinistru ;
• degajarea de sub dă râ mă turi şi înhumarea cadavrelor cu
scopul de a împiedica declanşarea unor epidemii.
8
 Principiile de bază ale asigură rii curativ-
evacuatorice a lezaţilor
– acordarea la timp a ajutorului medical ră niţilor şi bolnavilor;
– asigurarea succesiunii în acordarea ajutorului medical lezaţilor (de la
simplu la compus);
– respectarea succesivită ţii în acordarea ajutorului medical (cunoaşterea
de că tre medic a apariţiei patologiei în acordarea ajutorului medical şi
a tratamentului, dar şi prin îndeplinirea unor documente medicale
individuale de evidenţă (foaie de observaţie, fişa medicală ));
– simplificarea la maxim a unor etape medicale;
– evacuarea obligatorie a lezaţilor din focar;
– evacuarea după destinaţie;
– apropierea ajutorului medical (etapa medicală de focarele de pierderi
sanitare în masă );
– fracţionarea, ajutorul medical acordat lezaţilor la etapa medicală .

9
 Recuperarea
Pentru restabilirea stă rii de normalitate, organele de stat, precum şi
conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici şi
instituţiilor, dispun aplicarea urmă toarelor acţiuni şi mă suri:
- acordarea, în continuare, a sprijinului necesar persoanelor afectate;
- reconstituirea mijloacelor materiale necesare pentru intervenţie şi
refacere în stare operativă ;
- reabilitarea că ilor de comunicaţii, liniilor de telecomunicaţii şi reţelelor de
transport şi distribuţie a energiei electrice, apei şi agenţilor energetici;
- pregă tirea condiţiilor pentru repunerea în stare de funcţionare a
operatorilor economici şi instituţiilor afectate, precum şi pentru refacerea
locuinţelor şi a celorlalte construcţii cu caracter public sau privat avariate
sau distruse din zona de dezastre;
- continuarea investigă rii post dezastru specific şi stabilirea soluţiilor cadru
de intervenţie pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor
avariate;
- stabilirea din punct de vedere valoric şi cantitativ a pagubelor produse de
dezastrul specific. 10
 Protectia polulatiei
• Problematica protecției populaţiei în situații excepționale
abordată în acest suport de curs porneşte de la premisa că
protecția, pregă tirea și asistența în situaţii de pericole
reprezentate de producerea dezastrelor naturale sau
tehnologice reprezintă un drept fundamental al ființelor umane,
la fel ca dreptul la viață și la să nă tate.
• Managementul serviciilor de intervenție în situații excepționale
este și devine pregnant un instrument umanitar atunci câ nd
trebuie să se ră spundă unor situații excepționale, determinate
de cauze naturale, antropice și/sau de conflicte, prin mă suri și
acțiuni complexe, eficiente, de salvare și asistență umanitară a
victimelor și a celor aflați în situații-limită de protejare a
valorilor de patrimoniu și a proprietă ților în general și de
refacere a mediului înconjură tor.
11
 Monitorizarea naturala
• Monitorizarea naturală reprezintă supravegherea proceselor şi
fenomenelor naturale periculoase. Actualmente, cele mai performante
sunt sistemele hidrometeorologice și seismologice de monitorizare.
• Sistemul de monitorizare include stațiile hidrometeorologice și
seismologice și posturile de supraveghere. Sistemul dat efectuează
supravegherea şi evaluarea stă rii atmosferei, solului, mă rilor, râ urilor,
lacurilor, culturilor agricole, ră spâ ndirii substanțelor poluante.
Obligaţiile sistemului de monitorizare includ prezentarea datelor despre
fenomenele naturale periculoase cu caracter hidrometeorologic şi
aerometeorologic, poluarea extremă a mediului ambiant, schimbarea
climei.
• Monitorizarea seismică se realizează cu ajutorul sistemului
seismologic. Evident, seismologii trebuie să monitorizeze teritorii mari,
cu prioritate raioanele potențial periculoase. În acest scop se elaborează
și permanent se reînnoiesc hă rțile raioanelor seismice, care se iau în
calcul la elaborarea și aprobarea normelor și regulilor în construcții. 12
 Evacuarea
• In cazul unei alunecari de teren, Ispectoratul General
pentru Situatii Exceptionale va efectua evacuarea
locala a populatiei.
• Evacuarea locală se face atunci câ nd aria presupusă
de acțiune a factorilor lezanți în cadrul unei situații
excepționale cuprinde un raion dintr-o localitate
urbană sau rurală , iar numă rul de persoane care
necesită evacuarea nu depă șește câ teva mii.
Populația evacuată în acest caz se va amplasa, de
regulă , în zonele neafectate ale orașului sau în
localită țile din apropiere.
13
14
 BIBLIOGRAFIE
• https://www.scribd.com/doc/190885698/Alunecari-de-Teren
• Dumitraș V., Dediu I., Cîrstea N., Grigorean D., Cebotari D. „Managementul
medical al dezastrelor”. Chișină u, CEP Medicina, 2010.
• Ghidul naţional privind triajul medical în incidente soldate cu victime multiple
şi dezastre, aprobat prin ordinul Ministerului Să nă tă ţii al Republicii Moldova,
nr. 249 din 15 aprilie 2010.
• PopescuGh., SoareA. „Cunoștințe generale de protecție a populației în caz de
situații speciale”. București, 1995.
• Dumitras V., Cirstea N., Bulgac A., Cebotar D., ’’ MANAGEMENTUL FAZEI
PRESPITALICEȘ TI DE SUPORT MEDICAL ÎN CALAMITĂȚ I Ș I SITUAȚ II
EXCEPȚ IONALE’’, Chisinau, 2018.

15