CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Proiect realizat de Alupoaie Alessia și Popescu Miruna

 Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de
Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de
est a orașului Suceava. Ea se află localizată pe un pinten
terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 m față de lunca
Sucevei. De aici se poate vedea întreaga vale a Sucevei.
Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații
construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în
momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații
medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești,
mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță
strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră,
valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
 Cetatea de Scaun a Sucevei, cea mai mare din spațiul
extracarpatic, construită în perioada de glorie a Moldovei
medievale, a intrat în istorie ca fiind necucerită vreodată.
Deși construită în perioada domnitorului Petru I Mușat,
Cetatea Suceava este pomenită în legătură cu numele
lui Ștefan cel Mare, în perioada îndelungatei domnii a
acestuia fiindu-i construite cele mai importante
fortificații.
 Cetatea de Scaun a Sucevei făcea parte din sistemul
de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului
al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman.
Sistemul de fortificații cuprindea curți domnești,
mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță
strategică — în scop de apărare, întărite cu ziduri de
piatră, valuri de pământ sau cu șanțuri adânci.
 Cele mai serioase și importante modificări și fortificații, inclusiv
curtea interioară, au fost realizate în timpul domniei lui Ștefan cel
Mare, în secolul al XV-lea, la aproximativ 100 de ani de la construirea
ei de către Petru I.
 Cetatea de Scaun a Sucevei a avut un rol strict militar. Fiind foarte
bine fortificată și cu un sistem defensiv foarte bun, nu a avut niciodată
o garnizoană foarte mare. Rolul strict militar al cetății rezidă și din
faptul că Sala Tronului nu era aici, ci la Curtea Domnească.
 Cetatea de Scaun a Sucevei păstra și tezaurul Moldovei, jefuit de
Soliman I Magnificul în 1538.
 Prima atestare documentară a Cetății Sucevei datează din 10
februarie 1388, în care este vorba despre un împrumut de 3.000 de
ruble de argint frâncesc cerut lui Petru Mușat de regele Poloniei,
care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția.
Documentul se încheie cu textul:''Și s-a scris cartea în Cetatea
Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră,
în anul nașterii Domnului 1388". În același an, Petru I Mușat, care
era căsătorit cu sora regelui Poloniei Vladislav II Iagello (1386-
1434), a mutat capitala Moldovei din Siret la Suceava.
 Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a
secolului al XX-lea au identificat mai multe etape de construcție a
cetății. Nu au fost identificate fortificații anterioare, rezultând că
prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I
Mușat. Datarea construcției s-a putut face și după descoperirea a
câtorva zeci de monede de argint, toate emise de monetăria
voievodului Petru I Mușat, în cel mai vechi nivel al sitului.
 Petru I Mușat a construit la Suceava o cetate fortificată pentru a-i
servi ca reședință voievodală.
 Cetatea avea forma unui patrulater regulat, cu laturile
opuse de lungimi egale, iar în exterior, la fiecare colț, dar și
pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse bastioane cu latura de
patru metri. Zidurile aveau o grosime de aproximativ doi
metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre
aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a
mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost
întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar,
pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării. Pe latura de
est, la o distanță de aproximativ patru metri de ziduri, a fost
săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, de
aproximativ zece metri. În cetate se intra printr-o poartă
semicirculară, cu raza de 1,5 metri, aflată pe latura de sud. În
interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-
a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra
cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului,
camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un
paraclis și o închisoare.
 Mai târziu, pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul
atacării acesteia cu artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun
(1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare al construcției,
realizând în partea de sud un zid paralel cu cel al cetății, cu
scopul de a proteja intrarea. Tot în perioada domniei lui
Alexandru cel Bun s-au pavat căile de acces spre cetate.
 Ștefan cel Mare a înțeles cel mai bine, însă, necesitățile
construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Moldova de
atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor.
Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită
pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit
un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea
unui inel. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 metri față de
fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri plasate în
partea inferioară. Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului
mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest al zidului de incintă
construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui
șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construit un zid de
piatră, cu rol de sprijin.
 După vara a anului 1476, când Cetatea Sucevei, asediată de
oștile turcești conduse de sultanul Mahomed al II-lea, a fost
avariată, s-a dovedit vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a
turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.
Ca urmare, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul
lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea,
domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al
doilea, cu grosimea de doi metri, care s-a unit pe latura de nord
cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă, cu o
grosime de cel puțin 3, 5 metri, a fost prevăzut cu șapte bastioane
semicirculare, câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud,
sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane
pătrate din prima etapă au fost menținute și dublate cu ziduri
semicirculare.
 În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema
Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere
întreprinse după asediul din 1476, iar fragmente din
aceasta au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare
din anul 1971.
 Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe
laturile de sud și vest, cea de nord aflându-se pe un
pinten de deal. Intrarea în cetate a fost mutată pe latura
de nord-est, unde a fost construit, peste șanțul săpat cu
aproape un secol în urmă, un pod cu o parte fixă și una
mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul,
vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-
și piardă viața. După capcană, au fost construite două
camere de gardă de o parte și de alta a intrării.
 În interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost
dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj din epoca anterioară. Pe
latura de est a fortului, care avea trei etaje, se aflau încăperile
destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate.
Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălțuite, iar pereții și
sobele îmbrăcate în teracotă. Pe latura de est, în dreptul bastionului,
a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie, iar pe platou, la
un kilometru distanță de cetate, au fost construite întărituri pentru
apărare, constând din gropi și șanțuri mari, nivelate în timp.
 Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele
otomane, apoi în 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan
Albert, dar niciodată nu a fost cucerită.
 În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era
apărată de o garnizoană condusă de pârcălabi, dregători domnești,
care, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, au purtat denumirea
de portari ai Sucevei. În timpul asediului polonez din 1476, portar
al Sucevei era Șendrea, cumnat al lui Ștefan cel Mare, urmat în
funcție de Luca Arbore.
 Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517)
și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de
mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în
interiorul fortului.
 În anul 1538, oastea otomană, cu 150.000-200.000 soldați,
după unele izvoare, condusă de Soliman I, supranumit
Magnificul, năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În
același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp
ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În
drumul spre Suceava, otomanii obțin sprijinul unor boieri
moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnitorului
Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și decid să predea
Cetatea Sucevei sultanului. Petru Rareș fuge în Transilvania,
la Cetatea Ciceu, iar la 14 septembrie 1538, Suleiman
Magnificul intră în cetate fără a întâmpina rezistență. Sultanul
numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al
lui Ștefan cel Mare și, timp de câteva zile, turcii și tătarii
jefuiesc Moldova.
 Distrugeri grave sunt provocate cetății în 1563, când hatmanul Ștefan
Tomșa o asediază, iar mercenarii unguri care o apărau îi predau cetatea.
 La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie,
Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de
la Suceava la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme
toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția
Hotinului, el incendiază toate cetățile.
 La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reședința
domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia
Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman.
 În 1596, zidurile vechii cetăți sunt fortificate de Ieremia Movilă, după cum
atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate.
 În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în
Moldova. La 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile
și se predau fără luptă. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o
garnizoană. Oștile poloneze și cazace, conduse de Jan Zamoyski și
Stanislaw Zolkiewski, la 4 septembrie 1600, trec Nistrul, iar la 6
septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lui Mihai
Viteazul nu reușește să le țină piept, iar Ieremia Movilă este
reînscăunat ca domn al Moldovei.
 Lucrări de restaurare a Cetății Suceava se fac și în timpul
domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Sunt refăcute zidurile din
cărămidă, este înconjurată curtea interioară de o loggia susținută
de pilaștri de cărămidă, sunt reamenajate pivnițele de pe latura de
vest, iar sobele din cetate sunt placate cu plăci de Iznik și cahle
pentru sobe de influență lituaniană. Pe latura sudică este construită
o încăpere pentru îmbăierea domnitorului și se amenajează o
închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin.
 Cetatea suferă grave avarii și în timpul luptelor pentru tron dintre
Vasile Lupu și logofătul Gheorghe Ștefan, în 1653.
 Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a
unei monetării, care funcționează între anii 1662 și 1668, unde se emit
ultimele monede moldovenești, bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi".
 În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul
voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674), iar după șase
luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi
poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să
dărâme cetatea.
 În anul 1684, la sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca
(1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), întreaga latură de nord a cetății s-a
prăbușit în urma unui puternic cutremur.
 Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a ruinat și mai mult.
 La începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A.
Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a
efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a
consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Arhitectul
austriac este și autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată
"Cetatea Suceviei descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între
anii 1895—1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913).
 În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul
șantier-școală de arheologie medievală din România, sub conducerea
profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, care a
condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun.
 În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare,
consolidare și restaurare parțială a cetății. A fost conservat paraclisul
refăcut de Ștefan cel Mare, s-au înălțat cu câțiva metri unele ziduri ale
fortului mușatin, cât și zidurile de incintă. Cetatea rămâne însă fără
zidurile de pe latura de nord, care se prăbușiseră în urma cutremurului
din anul 1684. Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica
prăbușirea lor au fost înălțate cu câțiva metri. Pentru delimitarea
zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o
dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor.
 În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui
Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de
restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în
apropierea intrării, o placă memorială din marmură. Lucrările
efectuate au vizat acoperirea pivniței cu o placă din beton,
consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces în
cetate, etc.
 Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista
monumentelor istorice din județul Suceava, în anul 2004,
fiind restaurată și consolidată printr-un proiect finanțat
din fonduri europene.

 BIBLIOGRAFIE:

 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cetatea-
de-scaun-a-sucevei-fortificatia-care-nu-a-fost-cucerita-
vreodata