1 Cap.

1 Istoricul Cetăţii Neamţ

1.1 Ipoteze privind otiginea cetaţii

Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate
medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nordestul
României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului (numită și
Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei
Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste
munte în Transilvania.
Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul
secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații
medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum
și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de
pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost
fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea
(1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Cetatea Neamțului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din
anul 2004, având codul de clasificare NT-II-m-A-10707. [1]

Cetatea Neamţ văzută de pe drumul judeţean DJ155I

Cetatea Neamț a fost construită în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391), ea fiind
menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui Sigismund
de Luxemburg al Ungariei în Moldova. [2]
Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XXlea,
au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate
aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca
domniei lui Petru Mușat. Aici au fost descoperite monede din timpul domniei lui Petru I
Mușat, acestea constituind o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua
parte a domniei lui Petru I, perioadă în care Moldova a cunoscut o dezvoltare economică
și politică continuă. [3]
Până la efectuarea acestor cercetări arheologice, istoricii au vehiculat mai multe ipoteze
cu privire la perioada când a fost construită fortifica ția. Pornind de la informația din Bula
papală din 1232 că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-
1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un castrum muntissimum, unii
istorici de seamă ca A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au acreditat ipoteza
că Cetatea Neamțului a fost construită de teutonici, un argument în plus constituindu-l
însăși denumirea cetății. Cu toate acestea, nu s-a descoperit nicio mărturie arheologică
sau documentară care să susțină această ipoteză. [3] Într-o adăugire la letopisețul lui
Grigore Ureche, Misail Călugărul vehiculează ipoteza construirii cetăților moldovenești
de către genovezi: "Aflatu-s-au intr-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de
ianovedzi: cetaatea in targul Sucevii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea
Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pămantul ș-au
cădzut cetaatea.". [4]
Cetatea Neamț a reprezentat un avanpost fortificat important pentru apărarea graniței de
vest a Moldovei și a trecătorilor Carpaților Orientali în fața politicii de continuă
expansiune teritorială spre est a Regatului Ungar. Ea era una din cele mai bine întărite
cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc și avea un rol important în sistemul
general de apărare a țării.
În anul 1395, regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei a întreprins o expediție
militară asupra Moldovei, în scop de expansiune teritorială. După cum atestă Cronica
veche moldovenească, domnitorul Ștefan I al Moldovei (1394-1399) i-a învins pe unguri
la Hindău (azi satul Ghindăoani, aflat la circa 12 km sud de Târgu Neamț), fapt confirmat
și de inscripția de pe piatra de mormânt a lui Ștefan I aflată în Mănăstirea Bogdana.
Cronica oficială maghiară și documentele emise de Sigismund consemnează că armatele
regale au înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. La 2
februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie "ante castrum Nempch", care constituie
prima atestare documentară a cetății. [5]
Primul document care menționează numele unui pârcălab (comandant de cetate) datează
din anul 1407. [2] Pârcălabii cetății făceau parte din sfatul domnesc atât în timpul domniei
lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel
Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru, Stanislav Rotompan și
Arbore cel bătrân.

ISTORIC
Cetatea-Neamt este o creatie moldoveneasca ridicata la sfarsitul secolului al XVI-lea de catre
Petru I (1374-1391). Cercetarile arheologice au scos la lumina urme materiale de la sfarsitul
secolului al XVI-lea si monede de argint de la Petru I. Intemeierea in anul 1359 a statului
Moldova, cresterea puterii centrale si dezvoltarea economica au fost factori determinanti pentru
construirea unor intarituri de piatra, care sa asigure controlul drumurilor si al punctelor
obligatorii de trecere sau sa constituie nuclee de aparare in caz de razboi. Sistemul defensiv al
tarii conceput de Petru I Musat cuprindea cel putin trei cetati (Neamt, Suceava si Scheia), dar
mesterii sai au construit si numeroase manastiri si biserici cu incinte fortificate. Prima mentiune
despre cetatile Moldovei este facuta de domn in omagiul adresat in anul 1387 regelui Poloniei,
dar prima referire la Cetatea-Neamt dateaza din anul 1395, cand regele Ungariei Sigismund de
Luxemburg emite un act ante castrum Nempch.
Istoria Cetatii-Neamt este strans legata de zbuciumatul trecut al tarii. In cele sase veacuri de
nepatata mandrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta si atuncea nu unui cuceritor
strain, ci falnicului Domn al tuturor romanilor, Mihai Viteazul (Alexandru Vlahuta).
Constructia cetatii s-a efectuat in doua etape. Prima etapa, din timpul domniei lui Petru I Musat,
s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, aproape patrat, cu fundatia construita in trepte,
adaptata la forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m si inalte de 12 m,
prevazute cu creneluri si cu patru tunuri de aparare in colturi. In exterior, zidurile erau sustinute
de 15 contraforturi, puternice si impunatoare.
In interior, existau ziduri de incinta care mareau rezistenta zidurilor exterioare. In curtea
interioara exista o fantana (degajata partial in urma sapaturilor arheologice), care ajungea la
panza freatica. Aceste ziduri ale fortului construit de Petru I Musat s-au pastrat bine pana in
prezent.
A doua perioada de constructie a cetatii a fost in timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-
1504). Acum s-a adaugat curtea exterioara de circa 800 m2 si a fost ridicata o noua centura de
ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, care sa poata rezista artileriei de asediu.
Au fost inaltate pana la 20 metri si zidurile vechiului fort. In jurul cetatii s-a sapat un nou sant de
aparare, adanc de 10 m si lung de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11
piloni de piatra (astazi refacuti), care asigura intrarea in cetate, prin poarta centrala.
Portiunea dintre ultimul pilon si zidul exterior se ridica, izoland cetatea de restul podului.
Intrarea in cetate se inchidea cu o punte in cumpana, care se ridica cu ajutorul lanturilor.
Tot in aceasta perioada s-au construit si corpurile de cladiri din curtea interioara, cu case
domnesti pe o latura, locuinte ale domnitorului pe alta latura, cu biserica, magazii pentru hrana si
munitie, cu locuinte si ateliere pentru mestesugari.
Materialele de constructie folosite in cele doua perioade de ridicare a cetatii au fost obtinute din
imprejurimi: gresie, sisturi verzi, bolovani, pietris, nisip. Mortarul folosit facea priza perfecta si,
dupa 600 de ani, s-a dovedit a fi mai rezistent decat piatra.
Materialele de constructie folosite in cele doua perioade de ridicare a cetatii au fost obtinute din
imprejurimi: gresie, sisturi verzi, bolovani, pietris, nisip. Mortarul folosit facea priza perfecta si,
dupa 600 de ani, s-a dovedit a fi mai rezistent decat piatra. Modul de preparare nu este cunoscut,
dar s-a constatat ca in componenta lui intra var, nisip, piatra sfaramata, caramida pisata si mangal
(carbune de lemn).
Cetatea era condusa de un parcalab, functie care apare in documente incepand cu secolul al XV-
lea. Acesta avea largi atributii militare, administrative si judecatoresti in intreg tinutul, care si-a
luat si el numele de la cetate. Din timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1431), au fost mentionati
in documente parcalabii Sandru (1403) si Stanislas Rotompan, cel care a facut parte din delegatia
Moldovei la Consiliul de la Constanta (Elvetia).
Istoria Cetatii-Neamt este strans legata de zbuciumatul trecut al tarii. In cele sase veacuri de
nepatata mandrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta si atuncea nu unui cuceritor
strain, ci falnicului Domn al tuturor romanilor, Mihai Viteazul (Alexandru Vlahuta

1.2 Perioade istorice

1.2.1 Apogeul. Perioada lui Ștefan cel Mare

Zidul de est al fortului muşatin şi ruinele unui bastion construit de Ştefan cel Mare
Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de
clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor,
ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a
întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a
rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în răgazul dintre Bătălia de la Podul Înalt (ianuarie
1475) și Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor
cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii
cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. Pe latura de nord a fortului
mușatin s-a construit un zid flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și
rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Acest zid a încadrat o curte
exterioară.
Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății, Ștefan cel Mare a dispus săparea
unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, în partea de nord și
nord-est a fortului. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o
alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică. Partea mobilă se afla pe
porțiunea de pod dintre ultimul pilon și zidul bastionului și se putea ridica în caz de
primejdie, printr-un sistem de scripeți, dar odată trecut de ea existau două capcane cu
trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani". [6]
În anul 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul
otoman Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") l-a forțat pe voievodul Moldovei, Ștefan cel
Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamțului aflată la o distanță de 27 km de locul
bătăliei. Conform legendei, mama lui Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a
sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste.
În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al
II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamțului presupunând că domnitorul se
refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. [7] La acel moment,
pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele
turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt
(1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare. [5]
Partea de nord-est a zidului construit de Ştefan cel Mare şi podul de acces în cetate
Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe
dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început
să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un
prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor.
Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe
Mahomed să-și părăsească poziția. [8]
Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august 1476 a lui Ștefan
Báthory către regele Matia Corvin al Ungariei. [9] Alte relatări se află în "Cronica
moldogermană",
unde se consemnează că "impăratul a asediat un castel cu numele Neamțul.
Atunci au tras din castel in tunul cel mare și au impușcat și pe comandantul artileriei.
Atunci impăratul s-a tras inapoi" [10] sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al
sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel:
"Făcand incercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și in
decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au
spart, iar cei care se aflau in fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu
artilerie și nu le păsa de noi". [5]
Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către mama sa, relatată de
Ion Neculce în "O samă de cuvinte", nu este adevărată din punct de vedere istoric. Mama
lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea, murise în anul 1465 și fusese înmormântată în
Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana Siretului. [11] Pe piatra sa tombală adusă în anul
1904 la Mănăstirea Probota este următoarea inscripție: "Acesta este mormantul roabei lui
Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465),
noiembrie 4". [12]

Dupa ce a rezistat, in anul 1395, sub domnia lui Stefan Musat, atacului trupelor regelui maghiar
Sigismund de Luxemburg, a respins in anul 1476, sub domnia lui Stefan cel Mare, atacul lui
Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni.
Cronicarul armatei turcesti, Angiolello, a mentionat: …intorcandu-se tabara pe alta cale, ne-am
dus la un castel puternic, situat in munti, in care se gaseau prizonierii prinsi cu un an mai inainte,
in iarna, cand a fost zdrobit pasa Soliman … Facand incercarea de a cuprinde fortareata amintita,
s-au asezat sapte bombarde si in decurs de opt zile s-a facut incercare de a o cuprinde, dar doua
din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau in fortareata nu voiau sa stea de vorba si toti se
aparau cu artilerie si nu le pasa de noi. Turcii s-au retras, iar cetatea a ramas cu nimbul ei de
glorie, dar indoliata de moartea neinfricatului parcalab Arbore, cel care din 1471 carmuise
cetatea si tinutul.

1.2.2 Secolul al XVI

Dupa perioada de glorie a lui Stefan cel Mare, cetatea continua sa joace un rol important in
sistemul defensiv al Moldovei, in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea (1504-1517), Stefanita
(1517-1527) si Petru Rares (1527-1538; 1541-1546).
La sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares (1538), tara a fost ocupata fara lupte de catre turci, in
urma tradarii unei parti a boierimii, si rolul cetatii a scazut foarte mult. Pentru a infrange
rezistenta tarii, turcii i-au cerut lui Alexandru Lapusneanul, in timpul celei de a doua domnii
(1564-1568), sa distruga cetatile, fapt mentionat in Letopisetul Tarii Moldovei: … Deci
Alexandru-Voda facandu pre cuvantul imparatului umplandu toate cetatile de lemne le-au
aprinsu de au ars si s-au risipit.
Ieremia Movila reface Cetatea-Neamt, care se pare ca nu a avut distrugeri mari, si a asezat aici o
garnizoana militara. Cetatea-Neamt si-a deschis portile in fata ostenilor lui Mihai Viteazul, care
se proclama domn al Moldovei, realizand astfel prima unire a celor trei tari romanesti, in anul
1600.
Steagul Principatului Moldovei fluturând pe turnul din colțul nord-vestic al fortului
mușatin
După domnia lui Ștefan cel Mare, o lungă perioadă cronicile nu menționează evenimente
importante care să se refere la cetate, amintind doar pârcălabii cetății, care-și exercitau
autoritatea asupra întregului ținut Neamț.
Domnitorul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) a dispus efectuarea unor lucrări la
Cetatea Neamț, solicitând printr-un document din 10 mai 1529 conducătorilor orașului
Bistrița să-i trimită un zidar priceput. După fuga domnitorului în Transilvania în 1538,
Cetatea Neamț și-a deschis porțile în fața oștilor lui Soliman Magnificul. [13]
La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru
Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș
fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El a fost
obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția
Hotinului, domnitorul a incendiat toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore
Ureche, "Alixandru vodă făcandu pre cuvantul impăratului, umplandu toate cetățile de
lemne, le-au aprinsu de au arsu și s-au răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să-i fie
apărătură dispre leași". [14] Având ziduri groase, Cetatea Neamț nu a suferit distrugeri
importante, arzând doar lemnăria și prăbușindu-se plafoanele care erau susținute de grinzi
groase de stejar. [13]
Domnitorul Petru Șchiopul, în prima sa domnie (1574-1577), a inițiat refacerea cetăților
distruse în timpul lui Lăpușneanu, pentru a-și apăra mai ușor teritoriul de numeroșii
pretendenți la tron, veniți în Moldova cu ajutor de la poloni, unguri sau cazaci. [13]
În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce
armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile
valahotransilvane
se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid
porțile și se predau fără luptă. După cum relatează cronicarul Miron Costin, tot atunci și-a
deschis porțile și Cetatea Neamț, fără a opune nici o rezistență. Mihai Viteazul a lăsat în
cetate o garnizoană. [15] După plecarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, la începutul lunii
septembrie 1600, oștile poloneze și cazace trec Nistrul, aducându-l din nou pe Ieremia
Movilă pe tronul Moldovei. Garnizoana de la Cetatea Neamțului a opus o anumită
rezistență, dar fără mare succes.

1.2.3 Secolul al XVII

In timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita. Pentru a insela vigilenta
Portii, a infiintat in cetate o manastire pe care a pus-o sub ascultarea Manastirii Secu. Marco
Bandini (misionar papal), vizitand in 1646 manastirea din cetate, o mentiona ca pe o manastire
zidita pe un varf de munte care pare mai degraba cetate decat manastire, …cu o arta deosebita,
impodobita cu chipuri stralucitoare de aur ale sfintilor; … pazitorii portilor sunt pedestrasii
domnului, incat ai numi-o mai degraba cetate decat manastire.
Domnul a facut amenajari in cetate, cu scopul de a crea un refugiu sigur pentru familiile si
averile sale. In 1650, cand Moldova a fost pradata de tatari, domnitorul Vasile Lupu cu familia sa
si a altor boieri s-au refugiat la cetate. Miron Costin consemneaza acest eveniment astfel: Vasile-
Voda vazandu-se la griji ca aceia si spaima …, au pornit pe doamna dimpreuna cu casele
boierilor prin franturile codrilor … spre Cetatea-Neamtului …, unde era toata inima avutiei
domnitorului.
Intre anii 1662 si 1672, sub domnia lui Dabija-Voda, in cetate a functionat o monetarie in care s-
au batut bani de arama. Sapaturile arheologice au scos la iveala monede de arama si bucati de
metal stantat. Pana in anul 1673, cetatea a fost ocupata de o garnizoana polono-germana, pe care
a alungat-o Dumitrascu Cantacuzino (1674-1675). Din porunca turceasca, cetatea este lasata in
decadere, fara a fi distrusa. In anul 1686, in cetate a fost adapostita domnita Ruxandra, fiica lui
Vasile Lupu, vaduva hatmanului cazac Timus Hmelnitki, care a fost pradata si ucisa pe pragul
portii de o ceata de cazaci pribegi, care umblau prin tara pentru a jefui.

In anul 1691, plaiesii din Cetatea-Neamt comit un act de vitejie, rezistand patru zile asediului
armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski. Din numarul total de 19 aparatori ai cetatii, in
a cincea zi de asediu, 10 erau morti, iar trei raniti. Armata polona a suferit pierderi mai mari,
fiind ucisi comandantul artileriei si 50 de luptatori. Pentru a putea intra in cetate, aghiotantii
regelui polon au intocmit o scrisoare falsa, considerata a fi trimisa de Constantin-Voda
Cantemir catre comandantul cetatii, prin care se cerea deschiderea portilor in fata cuceritorilor.
Scrisoarea era intarita cu o pecete domneasca, pusa de un gramatic moldovean, pripasit intre
polonezi. Plaiesii s-au supus ordinului, pe care-l considerau venit de la domnitor, dar au pus
conditia sa fie lasati liberi. Sobieski a acceptat, dar a ramas surprins cand a vazut ca pe poarta
cetatii au iesit doar 6 plaiesi, care duceau pe umeri inca 3 raniti. La vederea acestui mic grup
de aparatori, regele polon s-a infuriat, poruncind sa fie omorati. A intervenit hatmanul
Iablonowsky, care-i aminti de cuvantul dat si de respectul datorat unor osteni curajosi. Acest
episod din istoria cetatii a inspirat pe C. Negruzzi, care a scris nuvela Sobieski si romanii si pe
Vasile Alecsandri, pentru piesa Cetatea Neamtului.

Portalul de intrare dinspre nord-est

După cum menționează mai mulți călători apuseni în Moldova, domnitorul Vasile Lupu
(1634-1653) a reparat Cetatea Neamțului, care "a stat mulți ani părăsit". Voievodul a
construit pe locul paraclisului o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", încăperile din cetate
căpătând aspect de chilioare. Lucrările au fost finalizate în anul 1646, după cum
consemnează o pisanie în limba slavonă, aflată în prezent la Mănăstirea Secu. [16]
În perioadă de război, Cetatea Neamț a reprezentat un loc de refugiu pentru familia și
averile lui Vasile Lupu. După cum povestește Miron Costin, în timpul invaziei tătarilor
din 1650, Vasile Lupu "au pornitu pre doamna depreună cu casele boierilor pen
franturile codrilor, pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului". [17] Tot cronicarul relatează
că "la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au
răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că
n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia aceia in Cetatea Neamțului, ori au stătut
după lucruri care incepuse și n-au socotit aceia bani, iară era mai aproape de dinsul
decit de Vasilie-vodă aceia avuțiie". [18]
În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan
Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i
alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-
1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, "triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii
ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strace cetățile, și cu alți boieri. Și atunce,
ieșind nemțai din Suceavă, au intrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece
atunce au stracat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului". [19]
La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: "... și punand lagum (praf de
pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei,
neputand-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars.
Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea". [20]
Între anii 1684-1694, oștile poloneze au făcut șase campanii militare în Moldova, orașul
aflat la poalele cetății fiind incendiat de mai multe ori. În anul 1686, armata poloneză
condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a invadat Moldova, distrugând și jefuind peste
tot în drumul lor. La întoarcere, un grup de polonezi și de cazaci s-au abătut pe la Cetatea
Neamț, reușind să pătrundă acolo printr-un vicleșug. După cum atestă mai multe surse,
cazacii au adus-o aici pe domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu și văduva lui Timuș
Hmelnițchi, care se afla la moșia sa din Preutești. Tâlharii au vrut ca domnița să le arate
locul unde erau ascunse averile tatălui său. Polonezii i-au tăiat apoi capul cu un topor,
punând mâna pe 19.000 de galbeni. [21] [22]
În anul 1691, în timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), oastea poloneză
condusă de către regele Ioan al III-lea Sobieski a făcut o incursiune în Principatul
Moldovei, asediind cu acest prilej și Cetatea Neamțului.
După cum relatează cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, "in al șesălea anu a
domniei lui Cantemir-vodă coboratu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar in Țara
Moldovei (...) Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii păn' la Targul
Frumos, și de la Targul Frumos iar s-au intorsu in țara lui, că era vreme de toamnă. Și
atuncea, intorcandu-să, au lăsat oaste cu bucate in cetate, in Neamțu, și-n Sucevi, in
mănăstirea armenească, și-n Agapie in mănăstire, și-n Săcul, și-n Campul Lungu, și-n
Hangu." [23]
Podul de acces în cetate
Asedierea cetății este prezentată și de Cazimir Sarnecki în Jurnalul campaniei poloneze
din 1691 în Moldova. Conform acestuia, la 14 octombrie 1691 oastea lui Sobieski a ajuns
în fața zidurilor cetății. Din cauza faptului că garnizoana din cetate a refuzat să se predea,
polonezii au început "s-o atace cu mortiere și cu tunurile mici, căci cele mari n-au putut
să le aducă atat de repede prin munți". Străjerii s-au apărat cu vitejie și "au ucis cațiva
dintre ai no tri cu archebuzele cu carlig i ș ș cu puștile lor de mană ienicerești". În dupăamiaza
acelei zile, după ce o grenadă a explodat în mâna unui locotenent (bulucbașă) și a
ucis câțiva oameni, străjerii s-au predat și "au dat drumul la alor noștri la cetățuia de lemn
și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotărâ măria sa
regele, la a cărui discreție s-au predat".
Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se
refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12
archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, "după ce au salutat pe
rege", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde vor. [24]
Dimitrie Cantemir relatează altfel acest asediu în cele două opere ale sale: "Istoria
Imperiului Otoman" și "Viața lui Constantin Vodă Cantemir", consemnând că în cetate
era un număr mic de plăieși, care s-au predat după patru zile de lupte, când au ieșit din
cetate doar șase plăieși, care purtau pe umerii lor pe alți trei. [25]
În cetate a rămas de atunci o garnizoană polonă care se implica deseori în diferite acțiuni
politice. Astfel, în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul
împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia
turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru
a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul;
acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din
mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste de
mercenari moldoveni condusă de căpitanul Turculeț. Acesta din urmă a fost prins viu, dar a
scăpat.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul luptelor pentru tronul
Moldovei şi a războaielor turco-polone, Cetatea Neamţ a devenit un obiectiv
foarte căutat, constituind un loc potrivit de refugiu.
Astfel, în timpul campaniilor lui Constantin Şerban Basarab, care a încercat
mai întâi cu ajutor din Transilvania şi apoi de la cazaci să ocupe tronul
Moldovei, la cetate s-au refugiat mulţi boieri şi feţe bisericeşti.
Într-un document din 23 ianuarie 1661, care se referă la vânzarea unui
pomet de sub Dealul Boiştei, apar: Iftimie Boţul pârcălab de Neamţ, Simionică
şoltuzul târgului, Hanoş vătaful de puşcaşi de la cetate şi egumenul Ioan de la
mănăstirea din cetate. Din alt document, emis tot la cetate, în luna iunie a
aceluiaşi an, aflăm că din cauza războaielor care s-au purtat prin aceste locuri,
oraşul s-a depopulat şi "s-au tămplat de au fugit alţi oameni din targu Neamţu",
întrucât cei "rămaşi doar cu sufletele" au fost obligaţi să plătească dările şi cisla
pentru cei fugiţi.
Ambele documente, ca şi un altul din 7 aprilie 1672, au fost scrise la Neamţ
şi poartă pentru autentificare peceţile semnatarilor, între care şi pecetea cu
ghirlandă de viţă de vie pusă de şoltuzul oraşului, copie slavă după pecetea mai
veche în limba latină a târgului. Probabil că la acea dată viţa de vie era cultivată
mult mai mult în zonă, încât devenise element simbolic al oraşului.
.
Din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea există alte referiri la Cetatea
Neamţ. Este interesant faptul că în însemnările militare aceasta este numită
cetate, pe când în alte documente este considerată drept mănăstire. Cele mai
multe referiri sunt făcute în legătură cu războaiele dintre turci şi poloni, care s-au
desfăşurat în mare parte pe teritoriul Moldovei, începând cu războiul Cameniţei
din 1672 şi până la pacea generală de la Karlowitz din 1699.
În 1673, Ian Sobietski – pe atunci hatman – a obţinut împotriva turcilor
victoria de la Hotin, după care oştile polone au ocupat cetăţile Hotin, Suceava şi
Neamţ, repunându-l pentru puţin timp pe tronul Moldovei pe Ştefan Petriceicu.
"Cetăţile – scrie Ion Neculce – erau pline de odoare şi de haine din toată ţara,
boiereşti şi negustoreşti, după cumu-i obiceiul la vreme de răscoală, de a pune
ce este mai bun la adăpost". .
În curând are loc o nouă expediţie turco-tătară, după care Ştefan Petriceicu
fuge din nou în Polonia, tronul fiind dat lui Dumitraşcu Cantacuzino (1673-
1675). În cetăţile Neamţ şi Suceava polonezii au lăsat garnizoane formate din
lefegii "nemţi", care au rezistat aproximativ un an. Până la urmă, mercenarii au
fost scoşi din cetate nu prin puterea armelor, ci din neputinţa acestora de a se
aproviziona. Urmăriţi pas cu pas de oştile turceşti lăsate în ajutorul noului
domnitor, lefegii au părăsit Cetatea Neamţ, s-au retras spre Suceava şi apoi au
trecut în Polonia. Curând, Dumitraşcu Cantacuzino a pus în aplicare ordinul
marelui vizir de a distruge cetăţile, operaţiune despre care Ion Neculce spune că
"mai mult sfatul şi indrumătura lui Dumitraşco Vodă au fost decat voia
vizirului". Despre acest moment scrie şi Nicolae Costin, care spune că "au
indemnatu Dumitraşco Vodă pre greci de le-au stricat cetăţile cele vestite ale
Moldovei, Hotinul, Suceava, Neamţul... şi aşa puind lagum pre sub zidurile
cetăţilor, le-au aruncatu din temelie".
Cetatea Neamţului a avut, după cum consemna istoricul I. Minea, cel mai
puţin de suferit, deoarece micile cantităţi de pulbere nu şi-au făcut efectul.
După mazilirea lui Dumitraşcu Cantacuzino, poreclit "Răul", starea de
nesiguranţă şi de dezordine a durat şi în anul următor, când zona Neamţului a
fost vizitată de călugărul Francesco Buonvisi, care arăta că Neamţul era pustiit
din cauza polonezilor. De altfel, toate luptele care s-au purtat în acea perioadă pe
teritoriul Moldovei vor viza şi Cetatea Neamţ; în consecinţă, de nenumărate ori
oraşul din vecinătatea cetăţii a fost literalmente trecut prin foc. Aşa s-a întâmplat
cu prilejul celor şase campanii dintre anii 1684-1694
Despre campania din 1686, aflăm amănunte din cronica lui Neculce:
... in al doilea anu a domniei lui Cantemir, scoboratu-s-au craiul
Sobeţchie cu toată puterea sa, şi cu toţi hatmanii şi cu toată recipospolita
şi cu multe poghiazuri in toate părţile… de nu rămane loc neprădat şi
nestracat.
Expediţia a mers până în Bugeac, apoi polonezii au trecut Prutul şi au jefuit
ţara până sub poalele muntelui. La întoarcere, un grup de polonezi şi de cazaci,
ajutaţi de joimirii (mercenarii) moldoveni aflaţi sub comanda medelnicerului
Crupenschi au atacat cetatea, în care, fie prin surprindere, fie printr-un vicleşug
au reuşit să pătrundă. Atunci, spune Nicolae Costin,
aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie vodă, pre care o au
ţinut-o... in Cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru
avuţie, pre urmă i-au tăiat capulu pre pragu cu toporu. Spunu cum
să fi găsitu la dansa 19.000 de galbeni.
După unii, se pare că aceasta este data la care s-a petrecut epopeea
legendară a celor 19 plăieşi moldoveni apărători aicetăţii, de carevorbeşte
Costache Negruzi.
Cât priveşte soarta tragică a domniţei Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, rămasă
văduvă de timpuriu (1654) ca urmare a morţii lui Timuş Hmelniţchi, fiul
hatmanului Ucrainei, după ce a stat un timp ca ostatecă la Rostov a
revenit în Moldova, luându-şi în primire unele din vechile proprietăţi, între
care şi satul Preuteşti, situat la aproximativ 15 km depărtare de Tg. Neamţ,
unde tatăl său avusese un conac, încă de pe vremea când era vornic.
Se pare că Ruxandra a fost ridicată de cazaci de la Preuteşti şi dusă la
cetate, pentru a le arăta averile tăinuite, ipoteză care este susţinută de un
document de mai târziu, care spune că "scrisorile lui Talpă s-au pierdut, in
vremea răscoalelor, cand au luat leşii pre doamna Ruxanda, fata lui Vasile vodă
din Preuteşti". Fie că a fost adusă din această localitate, cum precizează
documentul mai sus menţionat, fie că a fost găsită chiar la cetate, este cert că
prin trădarea boierului Crupenschi, în Cetatea Neamţ s-a petrecut un sângeros
moment, despre care vorbesc şi alte documente. Astfel, la 10 ianuarie 1689, când
ispravnicul Zosim Başotă este desemnat să hotărnicească mai multe sate şi moşii
ale mănăstirii Secu, se consemnează că actele de proprietate anterioare au
"pierit", fiind distruse de tâlharii care pătrunseseră în Cetatea Neamţului, unde
fuseseră depuse "cand au tăiat cazacii pre domniţa Ruxanda". Şi tot în anul
1689, când Vasile Cantacuzino, nepotul domniţei Ruxandra, are pricină cu
mănăstirile Golia şi Trei Ierarhi din Iaşi pentru satul Preuteşti lăsat lui ca
proprietate prin testament, se spune că:
viindu craiul leşescu prin ţara Moldovei, lovit-au o samă de cazaci
la Cetatea Neamţului, şi fiind acolo inchisă doamna Ruxanda,
dovedit-au cazacii cetatea şi au luat toată avuţia doamnei Ruxandei
şi i-au tăiat şi capul.
Expediţiile de jaf ale polonezilor pe de o parte şi ale tătarilor pe de alta, au
produs distrugeri importante, inclusiv asupra armatei. În 1686, misionarul
franciscan Francesco Antonio Rensi relata că Moldova de Sus era în totalitate
"diserta" din cauza războaielor continue, iar despre Târgu Neamţ misionarul
citat arăta că puţinii locuitori de rit catolic, ca de altfel toată populaţia oraşului,
erau refugiaţi în munţi (nelle montagni).
În privinţa expediţiei polone din anul 1691, care a afectat din plin şi zona
Neamţului, Ion Neculce spune că
in al şasălea an al domniei lui Cantemir-vodă coboratu-s-au iară
craiul Sobeţki cu oşti grele in Ţara Moldovei... ş-au venit craiul cu
obuzul pe la Botăşani, şi pen Cotnari păn la Targu Frumos, şi de la
Targu Frumos iar s-au intors in ţara lui, că era vreme de toamnă.
Şi atunce intorcandu-să, au lăsat oaste cu bucate in cetate, in
Neamţu şi-n Suceavă, in mănăstirea armenească, şi-n Agapia in
mănăstire şi-n Săcul şi-n Campul Lungu şi-n Hangu.
Iar Nicolae Costin arată că:
s-a sculat Sobietski, craiul leşesc, cu oştile sale... şi invartejandu-se
atunce au luat Cetatea Neamţului... şi au pus oaste de a sa prin
cetăţi.
Conform Jurnalului campaniei poloneze din 1691 în Moldova, ţinut de
Cazimir Sarnecki, expediţia a început la 1 septembrie de la Sniatin, cu o armată
de 30.000 de ostaşi, care a mers pe malul Prutului până mai jos de Valul lui
Traian, la Pererita, apoi a trecut Prutul, unde a învins pe tătari. De acolo, peste
Başeu, Bahna şi Jijia a ajuns la Hârlău pe Bahlui la 27 septembrie şi de aici
ajunge la Târgu Frumos la 2 octombrie. Sobietski nu se încumetă totuşi să atace
Iaşul şi continuă acţiunile de jaf pe la Cozmeşti, Paşcani şi Boureni, spre Neamţ.
La 14 octombrie oastea lui Sobietski, formată din infanterie, cavalerie şi artilerie,
se afla lângă Cetatea Neamţ, somând-o să se predea. La refuzul garnizoanei de a
face acest lucru, polonezii s-au apropiat cât mai mult de cetate "şi-au inceput s-o
atace cu mortiere şi cu tunuri mici căci cele mari n-au putut să le aducă atat de
repede prin munţi". Cei din cetate – se consemnează în Jurnal – au ripostat cu
vehemenţă şi "au ucis caţiva dintre ai noştri cu archebuzele cu carlig şi cu
puştile lor de mană ienicereşti".
În după amiaza aceleiaşi zile, după explozia unei grenade, care a smuls
mâna unui locotenent (bulucbaşă) şi a ucis câţiva oameni, cetatea s-a predat şi
"au dat drumul la alor noştri la cetăţuia de lemn şi la portiţa cetăţii, au lăsat să
intre din afară garda noastră pentru a hotăra măria sa regele, la a cărui
discreţie s-au predat".

1.2.4 Declinul şi ruinarea. Secolele XVIII-XIX

În anul 1699, potrivit tratatului semnat la Karlovitz, la încheierea ostilităţilor

dintre cele două mari puteri militare din zonă polonezii trebuiau să părăsească
cetăţile şi mănăstirile din Moldova, iar turcii să elibereze Cameniţa şi teritoriul
ocupat în Ucraina. În acelaşi timp, turcii se obligau să nu refacă cetăţile din
Moldova, pe care trebuiau să n-o transforme în paşalâc.
Câţiva ani mai târziu, Antioh Cantemir (1705-1707), pentru a grăbi plecarea
polonilor a trimis o armată în frunte cu Lupu Costachi la Suceava şi la Neamţ şi
"scoaseră pre toţi leşii din ţară". În timpul luptelor, oraşul de la poalele cetăţii a
suferit mari distrugeri, atât în ceea ce priveşte construcţiile civile, cât şi cele
religioase: Biserica Domnească "Sf. Dumitru", Biserica "Adormirea Maicii
Domnului" ridicată de Gheorghe Ştefan şi biserica catolică.
Timp de peste un deceniu de acum înainte, Cetatea Neamţului nu mai apare
decât în documentele ce se referă la mănăstirea Sf. Nicolae din cetate, de mult
timp subordonată faţă de Mănăstirea Secu.
Va reveni în actualitate odată cu izbucnirea războiului austro-turc din 1716-
1718, care s-a desfăşurat şi pe teritoriul Moldovei. Partida austrofilă, în frunte cu
Vasile Ceaurul, un nepot de-al fostului domn Gheorghe Ştefan, a încercat
eliberarea ţării de turci cu ajutorul austriecilor. Un corp expediţionar austriac,
condus de francezul François Ernaut de Lorena, trece munţii şi ocupă Cetatea
Neamţ, câteva mănăstiri întărite (Caşin, Mira, Suceviţa) şi ajunge până la
Câmpulung.
Înainte de a intra în cetate, austriecii şi-au asigurat merindele necesare de la
locuitorii din vecinătate şi "au mai tocmitu ce era stricatu in cetate", iar pentru
aprovizionarea cu apă "au deschisu şi puţul celu vechiu şi adancu al cetăţii". De
aici au pornit spre Iaşi, pentru a-l prinde pe domnitorul Mihai Racoviţă (1703-
1705; 1707-1709; 1715-1729), rămas credincios Porţii. Dar, cu ajutorul tătarilor,
corpul expediţionar austriac este înfrânt şi François Ernaut decapitat, în locul în
care mai târziu va purta numele de Crucea lui Ferenţ. Restul cătanelor austriece
din cetate, înştiinţate de cele întâmplate la Iaşi, au părăsit în grabă locul,
retrăgându-se spre Suceava. Oastea domnească va cuprinde cetatea fără luptă şi
pentru ca aceasta să nu mai fie folosită de adversari, "puse foc şi arse merindele
şi clădirile şi au astupatu puţul cela cu apă".
În legătură cu fapta ordonată de Mihai Racoviţă, letopiseţul lui I. Neculce
spune că "lui Mihai vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea
Neamţului şi Miera, unde au şăzut cătanele. Şi le-au străcat, iar nu foarte de
tot". Cât de mari au fost distrugerile nu se ştie; se prea poate ca acestea să fi fost
limitate, dar sigur este faptul că după acest moment Cetatea Neamţului îşi pierde
orice importanţă politico-militară, iar procesul de degradare se accentuează
continuu, prin "conlucrarea" factorilor naturali cu acţiunea locuitorilor din oraş
şi din împrejurimi.
Deosebit de interesante sunt aprecierile Jurnalului referitoare la tăria
zidurilor cetăţii, ca şi descrierea interiorului acesteia (vezi Note de Jurnal, de C.
Sarnecki). Desigur, informaţiile privind aspectele interioare, biserica, fântâna, ca
şi starea podului, poarta mare de piatră şi intrarea mică utilizată la acea dată, sunt
deosebit de preţioase, pentru a putea aprecia starea Cetăţii Neamţ la sfârşitul
secolului al XVIII-lea.
Referitor la garnizoana din cetate, nu ni se dă o cifră certă. Se relatează că
ostaşii moldoveni, în frunte cu comandanţii, "după ce au salutat pe rege, care
stătea in cort, au fost lăsaţi să plece unde li-i voia". Garnizoana avea în fruntea
sa şase căpitani şi utilizase 12 archebuze cu cârlig şi 90 de puşti de mână
ienicereşti, încât nu s-ar greşi dacă ar fi apreciată la circa o sută de oameni. În
cetate mai erau adăpostiţi locuitori din Târgu Neamţ şi împrejurimi, din Roman
şi chiar de la Cotnari, care surprinşi de evenimente şi-au găsit aici loc de refugiu.
Deşi lipsite de aceste elemente de amănunt, nici una din cronicile noastre
nu pune sub semn de întrebare autenticitatea informaţiilor transmise de Jurnal,
cu excepţia relatărilor făcute de Dimitrie Cantemir în cele două opere ale sale:
Istoria Imperiului Otoman şi Viaţa lui Constantin Vodă Cantemir. În prima
dintre acestea, Dimitrie Cantemir spune că Cetatea Neamţ a fost apărată de 19
plăieşi, care timp de patru zile au ucis 50 de ostaşi polonezi şi pe comandantul
artileriei. În cea de-a cincea zi "avand acum pierduţi 10 dintre tovarăşii lor, ei
capitulează, cu condiţia să fie lăsaţi să plece unde vor voi". În Viaţa lui
Constantin Vodă Cantemir, marele nostru cărturar arată că ar fi fost numai 9
plăieşi, din care au mai rămas şase, aceştia refuzând să predea cetatea fără
acordul domnului.
Ambele lucrări consemnează că, după predarea cetăţii, au ieşit din aceasta
şase plăieşi, care purtau pe umerii lor pe alţi trei. În ambele scrieri este
prezentată starea de admiraţie, urmată apoi de jena şi furia regelui polon faţă de
cei câţiva oşteni moldoveni care au ţinut pe loc atâtea zile oastea sa.
Diferite, chiar sub pana marelui nostru cărturar, datele transmise ni se par
mai puţin veridice decât cele consemnate de Jurnalul polonez. De fapt, în afara
literaturii de ficţiune, lucrările serioase de istorie n-au acordat credit acestor date,
devenite peste timp legende pilduitoare. Dacă luptele de la Cetatea Neamţ ar fi
cunoscut un asemenea episod, credem că acesta n-ar fi scăpat înflăcăratului
cronicar Ion Neculce sau lui Nicolae Costin, cu atât mai mult cu cât primul, în
calitatea sa de hatman al oştirii, ar fi putut cunoaşte această întâmplare, chiar mai
bine decât Dimitrie Cantemir, care se afla la Constantinopol în acea perioadă. Se
pare că marele domn cărturar moldovean a exagerat intenţionat, căutând să
prezinte lumii vitejia conaţionalilor săi şi în acelaşi timp să-şi disculpe tatăl
pentru pierderea cetăţii, unde polonezii s-au instalat până în 1699, făcând din
Cetatea Neamţ centrul unui adevărat "guberniat polonez". În cetate polonezii au
lăsat o garnizoană puternică, provenită din regimentele conduse de colonelul
Guttrin şi de maiorul Rupich, cât şi o sută de joimiri moldoveni, care erau lefegii
în armata polonă.
În acea perioadă Moldova cunoştea o situaţie dramatică; în partea de sud
aveau loc tot felul de savamolnicii produse de oştile turco-tătare, iar în nord
jefuiau poghiazurile poloneze. Între timp, partida filopolonă în frunte cu
hatmanul Velicico Costin a fost decapitată la insistenţele vistiernicului Iordache
Ruset. Cum Cetatea Neamţ era un loc sigur, după decapitarea lui Miron Costin
logofătul aici şi-au găsit refugiu fiii acestuia şi nepoţii domniţei Ruxandra,
Vasile şi Ilie Cantacuzino. Marele nostru cronicar Miron Costin, care refuzase să
vină la Neamţ, "ştiindu-se drept", după cum spune Ion Neculce, îşi găseşte
sfârşitul la Iaşi.
În timpul lui Constantin Duca (1700-1703), joimirii moldoveni aflaţi la
Cetatea Neamţ, sub conducerea lui Moi-sei sărdarul au atacat chervăsăraia
turcească şi au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă,
ceea ce a dus la mazilirea domnului, bănuit de complicitate. Supărat de această
ispravă, Constantin Duca trimite pe hatmanul Antohie Jora să-i lovească prin
surprindere pe făptaşi. Cronica atribuită lui Nicolae Muste ara-tă că aceştia "au
ars targul şi pe caţi leşi i-au aflat i-au risipitu, pe alţii i-au omoratu, alţii au
fugitu la cetate şi ceta-tea n-au putut-o lua", dar au reuşit să scoată garnizoanele
de dragoni polonezi şi de joimiri moldoveni din mănăstirile Agapia, Secu şi din
schitul de la Hangu.
În ajutorul polonezilor au venit atunci 10-12 steaguri de lefegii moldoveni
în frunte cu Turculeţ. Lupta ne este descrisă într-un limbaj colorat de Ion
Neculce:
Şi puţină bătaie au avut, s-au şi inceput joimirii a fugi, şi
moldovenii şi turcii, cu lipcanii a-i sparge ş-ai tăie. Şi aşe prinsără
şi pe rămantarul Turculeţ viu, sub cetatea Neamţului, unde era
numai să saie peste părcane, căci să boţisă oastea fugind la
stransoare şi Turculeţ, rămaindu oastea lui denapoi, l-au boţit la
un gardu şi l-au prinsu viu Tatul căpitanul, fratele lui Vicol; l-au
oboratu cu suliţa de pe cal.
Cum garnizoana polonă făcea dese incursiuni de jaf prin împrejurimi,
oastea domnească, ajutată de turci şi tătari, a căutat s-o determine să părăsească
cetatea, prin blocarea căilor de aprovizionare. Faptul că în toată această perioadă
nu este menţionată nici o acţiune mai importantă, întreprinsă pentru a-i scoate pe
poloni prin forţa armelor, este o dovadă că Cetatea Neamţ era încă puternică, în
pofida dezvoltării tehnicii militare.

Incercari de consolidare a cetatii sunt facute de Mihail Racovita in 1716, cand desfunda fantana
din curtea interioara, dar cetatea nu a mai jucat rol de fortareata, caci in 1718 turcii i-au ordonat
sa o darame. Cetatea a ramas in paragina, fiind distrusa de vreme incetul cu incetul sau de catre
localnici, care foloseau piatra in constructii.

De-a lungul unui secol de acum înainte, pe parcursul căruia domnitorii

fanarioţi, ca simpli funcţionari ai Porţii, erau lipsiţi de orice interes de a păstra
sau a reface cetăţile distruse sub privirile îngăduitoare ale ispravnicilor, locuitorii
din târg au transformat cetatea într-o adevărată carieră. Cu piatra din
dărâmăturile zidurilor, a bastioanelor şi din pilonii podului au fost ridicate
numeroase construcţii, aşa cum s-a întâmplat şi în timpul administraţiei
regulamentare.
Indignat de această lipsă de grijă faţă de relicvele noastre istorice, poetul
Alexandru Hrisoverghi a publicat în anul 1834 a sa odă moralizatoare, La
ruinele Cetăţii Neamţului, în care protestează împotriva vandalismului
manifestat de localnici faţă de ruinele cetăţii. Subliniind importanţa acestui
protest, B.P. Haşdeu arăta că din cetate
n-ar fi rămas azi nici-o piatră sub izbirile administraţiei
regulamentare, dacă poetul Hrisoverghi nu protesta la timp contra
ultravandalismului de a distruge pană şi ruinele.
Restaurarea domniilor pământene în anul 1834 a dus şi la primele măsuri de
protejare a cetăţii. Mai multe acte domneşti, adresate ispravnicilor de la Neamţ,
cereau protejarea zidurilor cu gard şi punerea unui supraveghetor. Încă de acum
cetatea se consideră, pe drept cuvânt, "un monument al pămantului ce purure să
aibă privegheri a să păstra in starea in care acum să găsăşte şi spre nerăsipirea
ei in viitorime". Mihail Sturza (1834-1849), ca un om cult ce era şi un mare
iubitor de istorie, a apreciat la justa sa valoare monumentul. Nu întâmplător, în
timpul său s-a amenajat şi poteca de urcare până sub cetate.
Starea cetăţii, spre mijlocul secolului trecut, ne este reliefată de desenele
lăsate de pictorii M. Bouquet şi R. Kauffmann. O preţioasă informaţie narativă o
datorăm călătorului austriac Iulius Edel, care arată că
accesul la ruini se face pe un drum în zig-zag... castrul are forma
unui patrulater... care în cele patru colţuri au turnuri din care se
păstrează creneluri. Intrarea principală se află în partea de est, unde
se văd încă patru piloni, care serveau pentru pod de acces. O altă
intrare se află în partea de nord. Această parte aflată pe povârniş
este cea mai slab apărată, de aceea mai întărită decât celelalte cu un
parapet cu trei bastioane... În interior au fost încăperi cu boltă, din
care se văd urme de ziduri... Acum toate dărâmăturile din interior
sunt acoperite cu vegetaţie.
Ulterior, ruinele cetăţii au fost folosite, probabil, ca loc de popas pentru
haiducii ce hălăduiau prin pădurile Neamţului de frica poterelor domneşti, aşa
cum au fost Leondarie, Chetraru, Florea şi, mai apropia de noi, Pantelimon.
Cu timpul, ruinele Cetăţii Neamţ, ca şi zidurile altor monumente, au devenit un
simbol de la care s-a primenit iubirea de ţară în perioada de redeşteptare
naţională a poporului român. Cu câtă mândrie scria Manolache Drăghici, că
Cetatea Neamţ "numai in două randuri s-au biruit, odată de către turci supt
stăpanirea lui Soliman sultan şi al doilea pe vremea lui Sobietschie craiul".
Astfel s-a permanentizat legenda despre invincibilitatea cetăţii.
Spre Cetatea Neamţ s-au îndreptat gândurile lui Gheorghe Asachi, care a
încercat o reproducere picturală a acesteia, Mihail Kogălniceanu – prezent
printr-o bogată activitate economică şi culturală în zonă, sau Dimitrie
Bolintineanu, care vizitând cetatea la 1857 a scris inspiratul poem Muma lui
Ştefan cel Mare. Deosebit de grăitoare sunt consemnările unor scriitori de
prestigiu, precum:Costache Negruzi– glorificatorul luptei curajoase a plăieşilor
nemţeni, George Sion, Nicu Gane, Ion Creangă – care privind cu mintea sa de
copil vedea cetatea de peste apa Ozanei "ingrădită cu pustiu şi acoperită cu
fulger", a neobositului călător prin munţii Neamţului – Calistrat Hogaş, care
extaziat în faţa priveliştii măreţe vedea cetatea "nemişcată şi ganditoare...
martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute".Alexandru Vlăhuţă, lăsându-se
furat de visare, rememorează una din paginile cele mai glorioase din trecutul
cetăţii – vremea lui Ştefan cel Mare, aşa cum au făcut şi George Coşbuc, Gala
Galaction sau Mihail Sadoveanu.
De asemenea, pe ruinele Cetăţii Neamţ a visat la zile mai bune marele
nostru istoric Nicolae Iorga, ale cărui cuvinte rămân în actualitate:
maine poate, cand iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare şi
se va arăta in felul ce se cuvine, comorile ingropate vor ieşi la
iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri".

1.2.5 Monument Istoric. După anul 1866

În anul 1866 Cetatea Neamţ a fost declarată monument istoric. Lucrările de

reconsolidare a zidurilor, efectuate între anii 1968-1972, sub conducerea
cunoscutului arh. Ştefan Balş, au urmărit conservarea şi menţinerea
monumentului aşa cum este, fără reconstrucţia părţilor dispărute. Din lipsa unor
informaţii sigure, s-au executat doar unele terase necesare vizitării în bune
condiţii a acestui iubit obiectiv istoric.
Anual, cetatea este vizitată de zeci de mii de turişti de pe toate meleagurile
româneşti şi nu numai, iubitori de istorie şi de frumos, fiind unul dintre
principalele puncte de atracţie turistică din zonă.

Incepand cu secolul al XiX-lea, au existat preocupari de conservare a monumentelor istorice. In

anul 1834, Departamentul pricinilor dinlauntrul Moldovei interzice luarea pietrei din cetate, iar
in 1866 o declara monument istoric.
In perioadele 1939-1942 si 1953-1954, au fost efectuate sapaturi si cercetari arheologice, iar in
perioada 1962-1970, cetatea este consolidata si restaurata partial, pentru a putea fi inclusa in
circuitul turistic. Lucrari de consolidare a zidurilor au fost efectuate si in anul 1992, in cadrul
programului UNESCO de restaurare si de renovare a monumentelor istorice.
Batranele ziduri ale Cetatii-Neamt impresioneaza si astazi prin maretia lor si prin trecutul istoric,
plin de glorie si de legende. Pozitia sa dominanta, pe Culmea Plesului, deasupra Luncii Ozanei,
in partea de vest a orasului Targu-Neamt, poate fi comparata cu un cuib de vulturi, care a rezistat
timpului de peste sase veacuri si numeroaselor asedii, ramanand in continuare un simbol al
neamului nostru.

Inainte de a se initia o dezbatere privitoare la Cetatea Neamtului, s-a pus intrebarea fireasca daca
aceasta este, intr-adevar, utila si daca va putea adauga un minim de noutate celor – foarte putine,
de altfel – deja cunoscute de istorici. Cetatea de deasupra Ozanei nu se bucura de atentia
martorilor cu care au fost inconjurate alte fortificatii medievale din piatra ale Tarii Moldovei,
cum ar fi Cetatea Alba, Chilia, Cetatea de Scaun a Sucevei, decat ceva mai tarziu punctand aici,
cu un caracter putin mai detaliat, relatarea lui Angiollelo despre asediul din vara anului 1476 si
urcand cu segmente cronologice risipite printre relatarile carturarilor nostri din veacurile XVII-
XVIII. Saracia izvoarelor istorice scrise s-a rasfrant si asupra studiilor istorice dedicate exclusiv
trecutului Cetatii Neamtului, cu atat mai mult cu cat – spre deosebire de alte situri medievale –
acest obiectiv a fost cercetat, partial, prin cateva campanii arheologice, dintre care primele au
raspuns in principal necesitatii de atunci de a valorifica turistic monumentul istoric iar penultima
, desi are si meritul de a fi constituit un veritabil santier-scoala, s-a oprit – in mod inexplicabil –
exact in momentul in care se impunea amplificarea cercetarilor. Prima campanie arheologica de
la Cetatea Neamtului a deschis cateva sondaje in zona zidului de vest – ocazie cu care a fost
dezvelita poarta de refugiu – si “coltul sud-estic interior” al fortificatiei . In acest ultim sector, au
fost degajate scarile “in melc” si incaperile boltite de pe fatada de sud, precum si camera de
acces spre turnul de sud-est, numit “neagra temnita” . Din pacate, cele doua pagini dedicate
descoperirilor arheologice nu sunt insotite de o descriere a contextului arheologic sau macar de o
plansa, chiar daca sondajele nu au atins nivelul de calcare medieval. Pe undeva, sapaturile
efectuate cu aceasta ocazie se plaseaza intr-o perioada de debut a arheologiei romanesti, atunci
cand “curatarea” de moloz a unui obiectiv era prioritara interesului de adunare scrupuloasa a
oricarui gen de informatie. O atitudine ce implica nespus de multa si – de-a dreptul –
“revoltatoare” rabdare din partea arheologului si care constituie unul dintre primele capitole de
initiere in tainele arheologiei contemporane. Este remarcabil faptul ca rezultatele investigatiilor
arheologice din 1939 au constituit punctul de plecare pentru o prima analiza istorica, in care
autorii au reusit sa insumeze cunostintele referitoare la Cetatea Neamtului de pana la acea vreme.
Structura articolului sugereaza clar o asemenea intentie, I. Minea, N. Grigoras si Gh. Cojoc
pornind o analiza a izvoarelor narative interne, in paralel cu opiniile istoriografice privitoare la
originea Cetatii Neamtului. In acest context, pornind de la originea toponimului “neamt”, sunt
dezbatute probleme legate de prezenta cavalerilor teutoni in regiune, a colonizatorilor sasi, al
caror posibil aport la ridicarea fortificatiei nemtene considera ca ar trebui sa lase loc ipotezei
autohtone. Sunt interesante descrierile vechi ale Cetatii Neamtului, insotite de reproducerile
fotografice efectuate in timpul campaniei arheologice, de o reala valoare istorico-documentara
fiind anterioare lucrarilor de restaurare. Capitole separate au fost dedicate subiectelor privind
degradarea cetatii, scopul zidirii ei, prezentarea evenimentelor istorice legate de Cetatea
Neamtului – intr-o forma episodica regasibila in mai toate studiile ulterioare destinate
fortificatiei nemtene -, paraclisul, domeniul cetatii, consideratii privind pozitia geografica, o
descriere proprie a fortificatiilor si a capacitatii de aparare. Aceluiasi studiu se datoreaza si unul
dintre primele planuri ale Cetatii Neamtului, intocmit de ing. Gh. Cojoc. Fara intentia de a
prezenta, in detaliu, lucrarea celor trei cercetatori, trebuie facuta precizarea ca multe dintre
concluziile formulate se regasesc in toate lucrarile ulterioare dedicate Cetatii Neamtului
subliniindu-i o data in plus valoarea istoriografica.
Intre timp, declansarea celui de-al II-lea razboi mondial, cu toate repercusiunile politico-
economice care i-au urmat, a dus la intreruperea cercetarilor de la Cetatea Neamtului amanand
intentia declarata a lui I. Minea, N. Grigoras si Gh. Cojoc de a aduce lamuriri asupra “originei si
felului special de fortificatie” . Reluarea investigatiilor arheologice la fortificatia nemteana a fost
posibila abia peste un deceniu si jumatate, cu un colectiv constituit din B. Mitrea, Gh. Diaconu,
M. Matei, Al. Alexandrescu, N. Constantinescu, T. Martinovici, C. Nicolescu si St. Olteanu si
integrata unei strategii de cercetare complexa, in care intrau Cetatea de Scaun a Sucevei, Curtea
Domneasca de la Suceava si Cetatea Scheia. In ceea ce priveste Cetatea Neamtului, sapaturile
efectuate nu au depasit stadiul de sondaje. Un interes special il prezinta sectiunea dintre zidul de
nord al cetatii rectangulare si curtina cu bastioane, unde s-a depistat vechiul sant de aparare dar
sapatura nu a fost finalizata “din motive obiective” sau reluata vreodata, astfel incat concluziile
desprinse au un caracter incomplet. Alte doua sectiuni au fost trasate pe platoul din fata podului,
observandu-se ca “cel putin jumatate (…) este artificial” . Tot aici au fost surprinse si patru
morminte, fara inventar dar pe care cercetatorii le-au incadrat, corect, “cel mult in veacurile
XVII-XVIII” . O ultima observatie importanta este confirmarea, pe baza materialelor
arheologice, a faptului ca panza de ziduri cu bastioane si podul de acces dateaza din a doua
jumatate a secolului XV . Din pacate, si-a pastrat actualitatea observatia cercetatorilor I. Minea,
N. Grigoras si Gh. Cojoc, schitata in urma campaniei arheologice din 1939, privitoare la
necesitatea avansarii investigatiilor arheologice, ca una din sursele in masura sa contribuie la
completarea cunostintelor noastre despre Cetatea Neamtului. De aceea, nici nu se resimte nevoia
de a adauga noi fraze la ceea ce nu s-a dat curs mai tarziu decat intr-o masura foarte neglijabila,
este suficient a le reproduce aici, in speranta ca vor putea fi intelese macar in cele ce urmeaza:
“Istoria acestora se va putea scrie complect, numai dupa ce se vor face sapaturile arheologice
posibile. Tocmai acest drum si metoda de cercetare, pana acum, a fost foarte putin batatorit. Este
firesc, pe de alta parte, ca nici sapaturile arheologice sa nu ne poata da toate stirile de cari avem
nevoie” . Despre aceleasi cercetari arheologice de la Cetatea Neamtului, o concluzie formulata
de Virgil Vatasianu pare, de asemenea, destul de concludenta: “Sapaturile care s-au executat la
Cetatea Neamtului in trecut au reusit sa degajeze o mare parte din ruina, dar nu au adus nici o
contributie la problema etapelor de constructie si prin urmare nici nu lamuresc datarea diferitelor
faze” .
Un alt studiu al unuia dintre membrii colectivului de cercetare arheologica din anul 1954 revine
asupra problemelor legate de Cetatea Neamtului, atat din punctul de vedere al rezultatelor
arheologice, cat si ca o completare la lucrarea din 1939. Atrage atentia comparatia pe care N.
Constantinescu o propune intre planurile rectangulare ale cetatii de la Scheia, Cetatea de Scaun,
Cetatea Neamtului si Ivangorod din Rusia . Modelele de inspiratie ale mesterilor moldoveni
pentru cetatile noastre ar trebui cautate – dupa autor – in spatiul bizantin sau polono-baltic. In
linii mari, demersul de fata se prezinta ca o schita a unui studiu ceva mai extins, pe care – de
altfel – autorul il anunta in ultimele fraze dar care ulterior nu a mai vazut lumina tiparului.
La un interval de opt ani fata de santierul scoala din 1954, s-a organizat ultima cercetare
arheologica , mai insemnata, a Cetatii Neamtului, cu rezultate deosebit de interesante legate
tocmai de identificarea etapelor de constructie a fortificatiei. Referitor la aceasta investigatie
stiintifica, N. Constantinescu nota ca “rezultatele au intrecut toate asteptarile noastre si am
inregistrat chiar unele situatii neprevazute. Volumul mare de sapaturi intreprinse in ultima
campanie ne permite sa afirmam ca stadiul de sondare informativa a fost deja depasit, putindu-se
trece acum la o cercetare generala a intregului monument prin sapaturi de suprafata” . Desi
rezultatele din teren pareau destul de promitatoare – ceea ce se vede si din entuziasmul autorului
ultimei cercetari -, din toamna anului 1962, continuarea investigarii stiintifice a Cetatii
Neamtului a ramas in stadiul de proiect secundar. Aceasta se vede, de altfel, si in ultima vreme,
cand – pentru a acoperi unele obligatii legale privitoare la supravegherea arheologica a
monumentului istoric -, in cursul restaurarilor, s-a apelat la arheologi, unii preocupati de cu totul
alte perioade istorice, care s-au rezumat doar la cateva sondaje insignifiante in interiorul fortului
musatin. Sapaturile din exteriorul acestuia au fost executate mai mult dupa necesitatile
proiectului de restaurare si mai putin – sau chiar deloc – dupa un plan de cercetare arheologica.
Ramane totusi speranta ca rezultatele publicate ale acestor ultime “investigatii” vor dezminti
impresia consemnata aici.
Istoriografia romaneasca a fost la fel de lacunara fata de acest subiect retinand, in afara
publicatiilor datorate cercetarilor arheologice amintite mai sus, in special contributia lui Radu
Popa , care ramane una de sinteza, studiile speciale aparute dupa aceasta data, inclusiv cele mai
recente nereusind sa aduca acel plus de noutate sau sa largeasca aria problemelor. Din categoria
lucrarilor recente, este edificator cazul unui studiu aparut sub egida si cu finantarea Complexului
Muzeal Judetean Neamt , ambii autori fiind cercetatori din cadrul acestei institutii. In comparatie
cu lucrarea mai sus amintita a lui Radu Popa, cititorul poate constata o oarecare stagnare
calitativa a cercetarilor privitoare la Cetatea Neamtului, cauzata poate si de faptul ca s-a preferat
mai curand conceperea unui material de popularizare, simplu, ieftin, vandabil, in schimbul
reeditarii integrale – poate mai utile – a studiului din 1968. Era de asteptat, in acest caz,
dezvoltarea suportului augmentativ, atunci cand s-au imbratisat anumite directii de interpretare,
mai vechi, din contextul unor dezbateri istoriografice bazate pe rezultate preliminarii, altminteri
“verdictele” finale par destul de personale.
Este curios faptul ca putinele pagini scrise ale acestei brosuri debuteaza cu o digresiune – si daca
totusi a fost initiata, cel putin sa fi fost mai cuprinzatoare iar sincopele cronologice, cum este cea
dintre mileniul I i. H. si secolul II d. H. , ceva mai putin sesizabila – privind preistoria regiunii
(Preliminarii) si se incheie, dupa cele doua rezumate in limbile franceza si engleza, cu o anexa in
care, in afara marturiei lui Cazimir Sarnecki din 1691, sunt preluate cateva contributii literare la
tema. Singura explicatie privind modul in care a fost conceput materialul in discutie de catre cei
doi autori este, probabil, aceea ca finantarea a dorit sa raspunda, in primul rand, necesitatilor de
informare turistica si mai putin acelora de avansare a stadiului cercetarilor stiintifice privitoare la
acest important monument. Trebuie sa se recunoasca, totusi, utilitatea lucrarii in discutie ca
mijloc de informare turistica.
Alte doua studii recente la care se face referire aici abordeaza o tematica mai vasta, cu pretentia
de a cuprinde in aria de investigatie toate cetatile Tarii Moldovei, ambele acoperind perioada
secolelor XIV – XVI. Prima contributie – ca data a aparitiei – este o interventie foarte necesara
avand in vedere faptul ca este semnata de o arhitecta, specialista in arhitectura militara
medievala. Titlul de doctor a fost obtinut de autoare cu o teza privind arhitectura fortificatiei
medievale de la Cetatea Alba, lucrare care a si fost publicata in acelasi an, cu un titlu usor
modificat si care a constituit o surpriza in istoriografia romaneasca, datorita unghiului deosebit
de investigare a fortificatiei de la limanul Nistrului. Din acest punct de vedere, cel putin,
lucrarea, care tinde sa trateze in ansamblu arhitectura militara medievala moldoveneasca, este in
masura sa atraga atentia celui aflat in cautare de informatii inedite, de natura strict tehnica, ce vin
sa completeze sau sa lumineze datele istorice existente.
Un an mai tarziu, a aparut cel de-al doilea studiu , cu caracter cuprinzator, dedicat fortificatiilor
moldovenesti si care largeste intervalul cronologic cu un veac. Lucrarea reprezinta o teza de
doctorat sustinuta in cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii “Al. I. Cuza” Iasi, coordonata de
prof. univ. dr. Victor Spinei m. c. Din pacate, prima impresie dupa consultarea acestei lucrari
este aceea a unei crize de idei si de initiativa, autorul evadand in confortabilul stil traditional,
deja sufocant, al structurarii tematice reusind sa alcatuiasca un volum de informatii apreciabil
cantitativ si din punct de vedere statistic dar putinele sclipiri personale abia se strecoara pe
alocuri. Este surprinzator accentul, observat si de Victor Spinei in Cuvant inainte, pus pe
enumerarea propriu-zisa a mentiunilor din izvoare a terminologiei aferente fortificatiilor, cu
precizarea ca “nimeni nu a intreprins pina in prezent in literatura noastra istorica o analiza atat de
complexa si edificatoare in acest sens” . In ceea ce priveste tipurile si terminologia constructiilor
fortificate medievale, exista deja, de ceva timp, “in literatura noastra istorica”, un studiu destul
de serios datorat lui Grigore Ionescu . De asemenea, un “glosar de termeni de arhitectura
militara” poate fi consultat si in anexa studiului amintit mai sus, semnat de Mariana Slapac .
Pentru ca afirmatia are un caracter oarecum exclusivist, se poate face trimitere aici si la o
contributie mult mai veche, care abordeaza – printre notiunile militare iesite din uz si actuale –
termeni de arhitectura fortificata, contributie semnata de generalul Radu Rosetti, in anul 1937 .
Pentru termenul “cetate” – de exemplu – da impresia ca se cauta toate mentiunile medievale
facandu-se risipa de economia lucrarii pentru a se demonstra ceea ce se putea rezuma intr-o
singura pagina . Intreprindere ce raspunde unor obsedante si inutile accente cantitative, pentru a
impresiona prin numarul de pagini, desi noutatea, daca nu cumva se pierde in noianul de
exemplificari, nu este chiar atat de insolita. Este arhisuficienta, in sensul edificarii cititorului,
lectura celor opt randuri ce compun concluzia schitata de autor – desi nu ii apartine avand ceva
vechime istoriografica -, pentru a intelege ca, “cel putin din secolul al XVII-lea, termenul
discutat a avut, exact ca si acum, sens ambivalent putand desemna atat o fortificatie, cat si un
oras” .
Nu este cazul a se insista mai mult asupra acestei lucrari de sinteza, intrucat o parte dintre
concluziile privitoare la Cetatea Neamtului vor fi analizate la momentul potrivit. Merita a se
retine – fie si pentru a nu lasa sa dea rod o afirmatie neacoperita de realitate – un ultim aspect,
anume acela ca este neconcludenta si – in prezent – lipsita de actualitate considerarea citadelei de
piatra de la Orheiul Vechi ca monument de traditie moldoveneasca ridicat de Stefan cel Mare ,
parere pe care o contrazice ceva mai sus , cand aceeasi cetate este datata in epoca stapanirii
mongole si pe care o aseamana cu cetatile Chilia si Roman.
In urma investigatiilor arheologice de la Orheiul Vechi dar mai ales dupa campania din 1956, s-a
constatat ca “presupunerea initiala cu privire la constructia citadelei pe la mijlocul secolului al
XV-lea, in lumina materialelor ceramice din cuptorul de ars var, la etapa actuala a cercetarilor
Orheiului Vechi decade, deoarece toate aceste materiale sunt databile mai timpuriu si anume cu
sfarsitul secolului al XIII-lea – inceputul secolului al XIV-lea. Este posibil sa fi fost construita in
perioada premongola” .
Cercetarile din 1993-2000 au scos in evidenta faptul ca cetatea a fost utilizata si in vremea lui
Stefan cel Mare , insa exista o serie intreaga de elemente care pledeaza pentru caracterul oriental
al acestei fortificatii. Dintre acestea, turnurile fara spatiu interior nu caracterizeaza cetatile
europene din secolul XV iar din arhitectura fortificatiei orheiene lipsesc elementele constructive
care ar sugera utilizarea artileriei. “Forma incintei este creata dupa principiul compozitional
oriental cosmogonic mandala, dominant in arta orientala incepand cu arta decorativa si
culminand cu arhitectura ansamblurilor urbane. Este o metoda pe cat de universala, pe atat de
straveche, larg raspandita incepand cu Extremul Orient “. In ceea ce priveste analogiile cetatii de
la Orheiul Vechi cu cele de la Chilia si Roman, se recomanda o simpla comparatie a planurilor
celor trei fortificatii pentru a proba nesustenabilitatea ipotezei.
Referitor la utilitatea reluarii unor dezbateri privitoare la Cetatea Neamtului, in contextul in care
s-ar parea ca “ceea ce a fost de spus, s-a scris” iar investigatiile arheologice s-au imobilizat intr-o
etapa de debut, exista speranta ca cel putin gestul in sine va resuscita noi discutii. Unele ipoteze
generate si exprimate aici vor putea constitui noi piste de cercetare si – in consecinta – vor avea o
contributie oricat de modesta la completarea “portofoliului istoriografic” al cetatii de pe culmea
Plesului. Pe de alta parte, lucrarea de fata a aparut sub imboldul dlui Victor Spinei, cel care, cu
fiecare ocazie, mi-a atras atentia ca ma aflu intr-o regiune “care chifteste de monumente
medievale” si este pacat – aflandu-ma la fata locului – sa nu profit de acest avantaj. Un profit sau
– mai degraba – o datorie fata de locurile si monumentele in mijlocul carora imi continui
pregatirea profesionala.
Pentru ca intr-o viata de om sunt prea putine ocazii de a arata recunostinta celor care – in masura
posibilitatilor lor – au contribuit la formarea mea si, implicit, la conturarea modestelor mele
contributii in domeniu, cer permisiunea cititorilor de a le dedica acest studiu. Prin urmare,
folosesc acest prilej pentru a multumi familiei si parintilor mei pentru intelegere, incurajare si
sprijin, profesorilor mei pentru indrumare si formare, dlor cercetatori Costica Asavoaie, Victor
H. Baumann, Costel Chiriac, Florin Hau, Mircea D. Matei si Dorel Paraschiv pentru initierea in
tainele arheologiei.
Aparitia acestui demers se datoreaza si colectivului Bibliotecii Judetene “G. T. Kirileanu” din
Piatra Neamt, care a aratat multa amabilitate si disponibilitate oferindu-mi spre consultare o serie
intreaga de studii din nepretuitul Fond de carte “G. T. Kirileanu”. Nu in ultimul rand, cuvinte de
multumire sunt adresate dlui Vasile Zaharia, care mi-a pus la dispozitie o parte dintre valoroasele
sale fotografii, printre care si cea mai reusita fotografie aeriana a Cetatii Neamtului – un pretios
instrument de lucru -, ultima, chiar cu permisiunea de a fi inserata pe coperta.

TOPONIMUL NEAMT
Ca multe alte dezbateri stiintifice, si aceasta separa grupuri de opinii, fiecare cu argumentele,
adeptii si simpatizantii sai, in cazul de fata fiind vorba despre doua tabere mai importante:
 prima sustine ca numele de “neamt” dat apei, regiunii, manastirii, cetatii si targului se
datoreaza unor elemente colonizatoare germane, cavaleri teutoni sau grupuri de sasi. In
acest sens, Simion T. Kirileanu retine o legenda locala – reprodusa partial si de Profira
Groholschi – potrivit careia “inainte de Stefan Voda, cu mult inainte, au venit niste nemti
pe-aici s-au silit pe oameni de le-au carat piatra si le-a cladit cetatea. Si asa de mult ce i-
au nacajit pe oameni nemtii ceia, c-au ramas oamenii saraci lipiti pamantului, pierindu-le
vitele carand la piatra si, dupa ce s-au mantuit boii si caii, au pus si vacile la jug (…). Mai
tarziu s-au sculat oamenii de-au alungat pe nemti si le-au daramat cetatea, dar venind
Stefan in scaunul Moldovei, a cladit-o iarasi…” . Printre primii istorici sustinatori ai
acestei conexiuni etno-toponimice se numara Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu memorabila
expresie “Neamt e tot neamt” explicand ca numele tinutului vine de la colonizatorii
nemti, cavaleri teutoni carora li se datoreaza – printre altele – si constructia cetatii
eponime. Dimitre Onciul prelua conexiunea prezentei germanice la est de Carpati prin
stabilirea, in anul 1211, a ordinului cavalerilor teutoni in tara Barsei, la invitatia regelui
Andrei II al Ungariei, cu indatorirea de a apara hotarele rasaritene ale regatului impotriva
cumanilor. In scurt timp, dominatia teutonilor a traversat lantul carpatic extinzandu-se
pana la Siret iar in acest spatiu au ridicat doua fortarete, pe care le identifica cu Cetatea
Neamtului si Craciuna, ultima localizata in Muntii Vrancei. Noua stapanire a teutonilor a
 alimentat pretentiile regelui maghiar, in calitate de suzeran, asupra teritoriului
extracarpatic intalnind opozitia cavalerilor iar pentru stingerea conflictului a fost nevoie
de medierea papalitatii, in anul 1222, care a dat castig de cauza suveranului Ungariei.
Neintelegerile s-au reaprins peste trei ani, ceea ce l-a facut pe rege sa revoce donatia si
sa-i scoata pe cavalerii teutoni din tara iar teritoriul ocupat de acestia la rasarit de Carpati
si-a facut loc in agenda politica maghiara si a fost considerat ca parte anexa a regatului .
Completari interesante in sustinerea acestei teze sunt facute de arhiereul Narcis
Cretulescu, care identifica la Neamt trei feluri de constructii atribuite cavalerilor teutoni.
Este vorba despre o cetate, case si magazii pe vatra in care se afla astazi Manastirea
Neamtului. Dupa retragerea cavalerilor, fortificatia cu bisericuta din ea avand hramul Sf.
Ioan Bogoslovul, a dat nastere manastirii Sf. Gherman, numita apoi Manastirea
Neamtului pastrand si biserica mica, innoita radical la 1402 si 1835. Gropnita de aici a
fost amenajata din beciul vechi al fortificatiei. A doua constructie, cu case, grajduri si
beciuri cu magazii, se afla la Trapezari, sub culmea Braileanca, mai jos de poienile lui
Gurie si Priam. Cetatea in cauza avea si beciuri secrete pe care le-a denuntat Gatae
Surugiu in anul 1653, fapt ce i-a atras pedeapsa capitala. A fost abandonata si “uitata inca
de pe la 1717 si s-a desfiintat la 1819″. Ultima dintre cele trei fortificatii atribuite
teutonilor ar fi – dupa Narcis Cretulescu – cetatea de pe culmea Plesului, altfel spus
Cetatea Neamtului . In ciuda reticentelor exprimate in istoriografie cu privire la teza
eruditului arhiereu, pe motiv ca toate trimiterile nu ar avea suport documentar, trebuie
notat ca acestea contin cateva elemente cu caracter concret, in special date cronologice,
de localizare si chiar numele lui Gatae Surugiu. Faptul ca personajul mentionat aici nu se
regaseste in tezaurul documentar cunoscut nu poate constitui o proba indubitabila a
fanteziei, din acelasi motiv al “bazei documentare” incomplete, invocat de contestatari.
Fara intentia de a creiona contextul istoric ce a dus – printre altele – si la diminuarea
numarului de acte ajunse pana la noi, poate fi utila amintirea, cel putin tangentiala, a
catorva notite ale unuia dintre aceia care, la cumpana dintre secolele XIX – XX, s-au
implicat in salvarea a cat mai multor vestigii manuscrise expuse disparitiei . Nicolae
Iorga a reusit, printr-o pura intamplare, sa scoata la lumina intreaga arhiva a Manastirii
Horezu dar si un mare numar de manuscrise si documente de la Manastirea Neamtului,
sortite “risipei”. Este greu de estimat, insa, cate valori scrise s-au pierdut pentru
totdeauna. Apoi, in privinta Manastirii Neamt, se poate marturisi o banuiala ca – in afara
de vechea si bogata biblioteca manastireasca, ale carei posibilitati de acces depind, dupa
cum sustin calugarii, de insasi semnatura “preainaltului”, atat de familiar unui roman al
lui Umberto Eco – mai exista documente tainuite cu grija, ale caror filamente strabat
timid prin operele unor “privilegiati” de talia lui Mihail Sadoveanu si Narcis Cretulescu.
Asadar, datele prezentate de arhiereu – inainte de a fi ignorate ab initio – reclama totusi o
cercetare temeinica de teren. In fond, negurile legendare au fost singurele care
marturiseau despre existenta anticei cetati a Troiei, pana in secolul XIX, cand a fost
descoperita de arheologul german Heinrich Schliemann devenind astfel o certitudine
istorica.
 printre cei care au formulat cele mai dezvoltate si argumentate opinii contrare versiunii
schitate mai sus se numara chiar grupul de arheologi care au investigat cetatea in anul
 1939. Se indica, in primul rand, lipsa vreunui suport documentar cert in sprijinul “tezei
teutone”. Apoi – dupa aceiasi cercetatori -, cuvantul de origine slava “neamt” nu este, in
cazul de fata, un etnonim cu aplicatie toponimica, acesta se refera de fapt la caracterul
raului Neamt, de la care vine numele regiunii si ar avea semnificatia de “tacut” . Desi
recunosc prezenta unor grupuri de sasi in regiune, fapt reflectat si in toponime precum
paraul Sasca din comuna Vanatori-Neamt, muntele si dealul Sasca, satul Sascuta,
existenta, in cartierul Tutuieni al orasului Targu Neamt, a unei biserici catolice, pe care
traditia o atribuie sasilor, confirmari ale calatorului strain Bandini referitoare la sasi si la
bisericile catolice ale lor in Targu Neamt , autorii resping cu hotarare ideea construirii
Cetatii Neamtului de catre germani intrebandu-se retoric daca acestia ar fi avut vreun
interes sa zideasca o cetate intr-o regiune in care nu aveau autoritate . Dupa o analiza
asupra actelor papale ce au alimentat “ipoteza teutona”, N. Constantinescu conchidea
transant ca “din cuprinsul lor nu reiese nimic in legatura cu Cetatea Neamtului. Vom
sublinia insa metodologia cu totul gresita a adeptilor teoriei teutonice, care consta pana la
urma in tratarea izolata a actului din 1232″ . La randul sau, Radu Popa respinge ipoteza
teutona aratand spre o oarecare pornire a unora de a atribui toate realizarile initiativelor
straine iar in privinta sasilor sustine ca acestia nu au putut avea o pondere determinanta in
regiune . Admite, insa, o alta varianta: “Chiar daca numele de Neamtul pe care l-a luat
raul Ozana, de sub cetate, oglindeste episodul istoric de care a fost vorba mai sus
(prezenta sasilor, n. V.J.), targovetii de la Neamt nu au putut avea, in primele decenii de
existenta a targului, decit o fortificatie din lemn si pamint, al carei aspect si loc ramin de
stabilit prin cercetari arheologice” .
Cu titlu de curiozitate – desi preia in cea mai mare parte opiniile formulate de I. Minea, N.
Grigoras si ing. Gh. Cojoc -, poate fi amintit aici un studiu in care se face o comparatie cu
toponimul Tacuta din codrii Dobrovatului, “Neamt” reprezentand, dupa autor, o traducere slava
romanizata . Pentru “inchiderea dosarului ipotezei teutone” s-a pledat recent si pe baza faptului
ca cercetarile arheologice de la Cetatea Neamtului nu au scos la suprafata elemente de cultura
materiala mai vechi de secolul al XIV-lea .
O opinie notabila, in cadrul dezbaterii de fata – desi ar fi dificil de asociat vreuneia dintre
versiunile nuantate mai sus -, este aceea formulata de Victor Spinei, care admite ca spatiul
controlat de teutoni la rasarit de Carpati ar fi atins apa Siretului, insa timpul scurt in care s-ar fi
realizat aceasta dominatie nu ar fi fost suficient pentru supunerea efectiva a populatiei locale din
regiune. Sapaturile arheologice nu au oferit, deocamdata, argumente sustenabile pentru legatura
lor cu Cetatea Neamtului. Tot investigatiile arheologice – luate in calcul de cercetatorul iesean –
infirma “definitiv” tangente ale sasilor cu fortificatia de pe Ozana, in ciuda unor repere
toponimice clare iar putin mai jos revine cu precizari conform carora colonistii germani s-au
stabilit in nordul Moldovei la debutul veacului XIV si proveneau, in cea mai mare parte, din
Transilvania. Nu exclude, totodata, faptul ca unele grupuri sa fi venit aici din Rusia haliciana .
In acest stadiu al evolutiei cercetarilor, este destul de riscanta nuantarea unei pozitii favorabile
vreuneia dintre interpretarile de mai sus. Desigur, cercetarile arheologice la care s-a facut apel nu
pot confirma prezenta teutonilor aici, cu atat mai putin contributia lor la edificarea Cetatii
Neamtului dar – trebuie recunoscut faptul ca – in stadiul in care s-au oprit, nici nu o pot infirma.
Daca nu s-au descoperit urme ale prezentei lor, nu inseamna – cel putin teoretic – ca nu au putut
exista, prin aceeasi lupa ar trebui abordata si problema documentelor, foarte putine pentru aceste
vremuri si – mai ales – cu referire la acest spatiu. Iar in veacul XIII, posibila fortificatie de pe
culmea Plesului sau din apropiere putea fi cunoscuta cu o alta denumire decat aceea a cetatii
actuale. Va fi nevoie si de identificarea unui reper comparativ de cultura materiala ce putea fi
colportata de teutoni, atata timp cat, in Transilvania, unde prezenta lor nu este tagaduita,
asemenea detalii raman in continuare necunoscute . Totodata, la nivel ipotetic, trebuie sa se
inteleaga faptul ca un ordin de calugari-militari, cum a fost acela al cavalerilor teutoni, nu isi
putea impune controlul intr-un teritoriu, din interiorul unor constructii cu caracter civil. Rostul
colonizarii lor la rasarit de Carpati este unul eminamente militar – de a apara granitele rasaritene
ale regatului maghiar impotriva cumanilor -, indatorire care, din nou, putea fi asigurata din
mijlocul unor nuclee fortificate. Prin urmare – in cazul in care viitoarele politici guvernamentale
vor aduce macar pe un plan secundar strategiile de cercetare stiintifica pe termen lung si daca vor
mai ramane situri neafectate de febra investitiilor imobiliare -, subiectul prezentei teutonilor in
regiunea Neamtului ramane deschis si asteapta atentia cuvenita.
Faptul ca fortificatia de piatra de pe culmea Plesului este, in mod cert, o constructie musatina nu
presupune automat ca in acest loc sau in apropiere ar lipsi o amenajare din lemn si pamant
anterioara, ridicata de teutoni sau de comunitatea locala. Cu atat mai mult, nu infirma
posibilitatea ca printre arhitectii, zidarii sau chiar palmasii care au ridicat Cetatea Neamtului din
porunca lui Petru I Musatinul sa se fi aflat reprezentanti ai colonizatorilor sasi. Supozitia de fata
se poate sprijini si pe observatia lui Dimitrie Cantemir, dupa care “istoricii neamului nostru zic
cu totii ca moldovenii, dupa ce s-au intors din Maramures in patria lor cea veche, au gasit cetati
si castele pustii si astfel se poate spune fara sovaiala ca intemeierea lor trebuie asezata in vremuri
mult mai indepartate” , cu precizarea ca nu toate isi au originile in antichitate.
In privinta urmelor materiale ale unei cetati din lemn si pamant anterioare, campania arheologica
de la Cetatea Neamtului din 1954 , una de referinta istoriografica, este incompleta avand in
vedere – dupa desenele sectiunilor trasate – ca profilul santului dintre curtina cu bastioane si
fortul musatin, chiar si de pe terasa, nu arata ca s-ar fi atins nivelul steril , nu s-a dezvelit baza
fortificatiei rectangulare, nu este conturata groapa de fundare a zidului, cu observatiile ce puteau
fi aduse si nu s-a marcat, cel putin, nivelul de calcare medieval. La acest stadiu al cercetarii
arheologice, este firesc sa nu apara urme posibile ale vreunei substructii de lemn, dupa cum este
de asteptat ca in pamantul rulat, care a format platforma din fata cetatii, sa nu se gaseasca
materiale mai vechi de secolul XIV .
Cercetarile din 1962 sunt ceva mai convingatoare, desi identificarea cronologica a straturilor
arheologice s-a bazat pe indiciile ceramice comparate cu mostrele de la cetatea din lemn si
pamant de la Barlad. Astfel, s-a estimat ca lucrarile de reamenajare a Cetatii Neamtului, etapa
Stefan cel Mare, sunt din a doua jumatate a veacului XV, cu restrangerea oarecum precipitata a
intervalului cronologic “in jurul anului 1476″ . De asemenea, nivelul de cenusa – identificat in
toate sectiunile si considerat a fi fost cauzat de lucrarile de despadurire a terenului prin ardere,
inainte de a se ridica cetatea, numit si nivel de fundare – este incadrat cronologic in functie de
depunerile stratului urmator reprezentand vestigii ceramice datate “precis la Suceava in vremea
lui Petru I Musatinul” . Nu se pune sub semnul indoielii aici logica interpretarii legaturii
cronologice dintre cele doua nivele, intrucat, in cazul preexistentei unei constructii, ar fi trebuit
sa se regaseasca urmele gropilor de fundare, urme de cultura materiala, urme ale nivelului de
construire si de calcare aferente. De remarcat, insa, ca in schitele de profil publicate, sectiunile
nu au fost adancite uniform sub nivelul de arsura. Totodata, nu s-a ajuns la suprafata stancii,
cercetatorii notand in desenele de profil ca sub stratul de cenusa se afla un pamant viu, in care s-
au gasit cateva fragmente ceramice din epoca bronzului mijlociu. Nu se face precizarea daca
resturile ceramice in discutie au fost identificate intr-un complex arheologic sau reprezinta
descoperiri izolate, detalii care – de asemenea – pot extinde spectrul interpretativ. Prin urmare,
pe baza rezultatelor publicate de N. Constantinescu – eliminand posibilitatea ca sectiunile trasate
sa nu fi surprins vestigiile vreunei amenajari anterioare -, este posibil ca cetatea din piatra nu se
suprapune peste fortificatia din lemn si pamant, vestigii care ar trebui cautate undeva in
apropiere, poate pe culmea Cerdacului.
Din nou, desi stadiul cercetarilor arheologice este nemultumitor in intreg spatiul romanesc – mai
ales in privinta siturilor medievale -, s-a ajuns la constatarea, plauzibila, ca fortificatiile din lemn
si pamant preced, ca tip de amenajari defensive, aparitia cetatilor de piatra . Constatari similare s-
au facut si pentru regiuni din Europa Centrala si de Rasarit unde, desi existau formatiuni statale
puternice, amenajarile defensive erau constituite din lemn si pamant .
Toponimul de “neamt”, cu semnificatia de “tacut”, “linistit”, “mut”, are desigur o origine slava
iar numele regiunii si al altor puncte vine de la hidronim . Cu toate acestea, este greu de admis un
“temperament” linistit pentru un rau de munte. Pe de alta parte, triburile germanice au fost
numite “nemeti” de catre slavii cu care se invecinau, pentru ca nu le intelegeau limba
considerandu-i muti. De fapt, forma cea mai apropiata de original a cuvantului vine de la iaiaou
care inseamna “a nu (putea) vorbi”, in limba rusa dainuind forma nemoi, cu sensul de mut. Cu
acest etnonim, datorat slavilor, grupurile germane s-au facut cunoscute si in spatiul romanesc
unde, daca nu au contribuit decisiv, cel putin au grabit aparitia primelor entitati urbane. In
literatura arheologica si-a facut loc notiunea de “ceramica saseasca” si – in afara toponimelor
pomenite mai sus – este destul de concludenta observatia lui Nicolae Iorga, potrivit careia
termenul de “iarmaroc” este adus de sasi, de la jahrmarkt si “dateaza numai de prin veacul al
XII-lea – XIII-lea” . Despre substratul istoric pe care il implica aparitia ultimului termen in limba
romana, pentru intelegerea evolutiei relatiilor comerciale la inceputul evului mediu romanesc, nu
este timpul si nici locul potrivit pentru aprofundare, insa merita sa fie atrasa atentia.
De remarcat aici un alt aspect mentionat in izvoarele narative, dintre care mai semnificative sunt
datele inregistrate de Marco Bandini in 1644, dupa marturiile culese de la sasii din Targu Neamt:
“acest orasel era odinioara locuit doar de sasi care se bucurau de mare vaza, atit ca autoritate, cit
si ca bani. Ei amintesc ca in vremea aceea erau in floare cinci biserici catolice. Noi am vazut
doar una bine lucrata din lemn pe o temelie de piatra in locul unde fusese mai inainte o capela cu
hramul inaltarii sfintei Cruci” . Desigur, informatia este relativ tarzie si poate usor cam
exagerata, insa poate fi avuta in vedere ca unul din indiciile prezentei si rolului jucat de
comunitatea saseasca in etapa de edificare urbana a Targului Neamt si, probabil, la ridicarea
fortificatiilor de pe culmea Plesului .
Este interesanta si relatarea lui Johann Sommer despre evenimentele din 1564, in contextul
inceputului celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu, care afirma, printre altele, ca
razbunarea voievodului i-a cuprins pe toti strainii – banuiti a fi fost sustinatorii lui Despot. Au
fost macelariti “toti mestesugarii care au fost vreodata ca fauri, zidari, sapatori in mine de metale,
arhitecti, si care mai toti erau sau germani sau italieni” . Desi este o alta relatare tarzie, ramane
totusi suspiciunea ca nu doar Despot s-a inconjurat de mestesugari straini, in cazul dat nemti si
italieni.
Numele regiunii vine, desigur, de la hidronim, insa acela al cursului de apa trebuie sa fi fost
preluat de la grupurile de colonizatori sasi care s-au asezat pe malurile sale iar denumirea cetatii
de pe dealul Plesului – ca si a manastirii – nu presupune in mod implicit si paternitatea germana,
exclusiva, asupra acestor constructii. Desigur, samburele de adevar istoric ce a luat forma
legendei culese de Simion T. Kirileanu a traversat veacurile pana la noi capatand noi invelisuri si
este destul de usor de recunoscut aici contributia secolului XVII, care impodobeste unele
trasaturi ale colonizarii sasilor cu caracteristicile prezentei catanelor nemtesti la Cetatea
Neamtului. Cetatea din lemn si pamant putea fi ridicata la comanda unor autoritati locale, care nu
pot fi neglijate aici si care nu trebuiau sa astepte venirea unor alogeni pentru a le identifica
puncte strategice in teritoriul lor de origine. Nu este exclus, ca grupurile de germani sasi sa fi
gasit deja unele amenajari cu caracter defensiv, printre care si aceea de pe culmea Plesului ,
contribuind apoi la perfectionarea lor dar si la ridicarea aceleia din piatra, de la finele secolului
XIV.
 2 Cap. 2 Satul in Moldova medievala
2.1 Satul medieval moldovean
2.1.1 Descriere

În perioada prestatală principala formă de comunitate umană, în spaţiul românesc, a fost obştea
sătească (teritorială), care a evoluat către aşezări stabile, cu un teritoriu delimitat, satele (din
latinescul fossatum = loc întărit). În timp ce Occidentul a trecut la un habitat stabil, încă din
secolele X-XII în spaţiul românesc această mutaţie s-a realizat cu întârziere şi numai treptat.

În secolele XIV-XV satele erau mult mai mici decât cele de astăzi, cu un număr de case cuprins
între 20 şi 150, satele întinse cu o populaţie numeroasă, fiind o excepţie. Aşezările rurale erau
mai dese, mai ales în zona dealurilor şi de-a lungul cursurilor de apă. În ceea ce priveşte
locuinţele coexistă bordeiele şi semibordeiele cu cele construite la suprafaţă din lemn şi chirpici.

În epoca medievală au fost atestate circa 7.000-8.000 de aşezări în secolul al XIV-lea, până la
10.000 în secolul al XVI-lea. Numărul relativ ridicat al aşezărilor nu înseamnă însă şi o ocupare
integrală a spaţiului. Cu unele excepţii, pădurile rămân predominante, iar zonele locuite de
oameni par mai degrabă insule într-un ocean de copaci.

Satele se împart în trei categorii: domneşti, aşezate pe proprietatea domniei, boiereşti şi

mănăstireşti, care erau în proprietatea boierilor şi mănăstirilor, şi satele de moşneni sau răzeşi,
formate din coproprietari, descendenţi dintr-un singur strămoş comun. Satele domneşti erau
administrate în Moldova, în secolul al XV-lea, de cnezi, juzi sau vatmani, iar mai târziu de
reprezentantul domnului care se numeşte vornic. În Ţara Românească el poartă numele de
pârcălab, la fel cum se numeau reprezentanţii domnului în târguri. Satele boiereşti şi mănăstireşti
erau administrate în Moldova de uriadnici şi vătămani, iar în Ţara Românească de pârcălabi, care
îi reprezentau pe proprietari. Satele de moşneni sau răzeşi se administrau singure.
Evoluţia vieţii urbane în spaţiul românesc prezintă numeroase asemănări, dar şi unele deosebiri
semnificative faţă de tendinţele existente la nivel european. Astfel, la noi ca şi în restul lumii
europene civilizaţia antică a avut o certă componentă urbană de factură greco-latină.
Destrămarea lumii romane a fost însoţită de un declin extrem de pronunţat al vieţii orăşeneşti. În
Occident această situaţie se schimbă începând din secolul al X-lea, când revigorarea urbană se
resimte în mod semnificativ prin apariţia de noi oraşe sau dezvoltarea celor deja existente. În
spaţiul românesc ruralizarea care a urmat retragerii stăpânirii romane a fost mai gravă decât în
alte foste provincii romane, datorită absenţei unor structuri politice şi a unei ierarhi boiereşti bine
definite.

Revitalizarea urbană a început ceva mai târziu şi de la un nivel de pornire sensibil mai redus
decât în Occident, fiind semnificativă abia din secolele XIII-XIV. În istoriografia românească
persistă încă puncte de vedere diferite referitoare la mecanismul formării oraşelor medievale.
Adepţilor unei geneze endogene, care insistă pe rolul primordial al elementului autohton, li se
opun cei care consideră că decisiv a fost aportul din exterior: bizantin, italian sau german. În
realitate situaţiile sunt destul de diferenţiate, târgurile şi oraşele medievale constituindu-se sub
influenţa a doi factori principali: înflorirea comerţului şi dezvoltarea meşteşugurilor.

27
În Transilvania, apariţia oraşelor este strâns legată de colonizarea saşilor şi de privilegiile
acordate acestora de regalitatea maghiară. Aşa au apărut oraşele Sibiu, Braşov, Bistriţa,
Sighişoara, Orăştie, Rodna, Sebeş, etc. În Ţara Românească şi Moldova centrele orăşeneşti au
apărut, de regulă, în târgurile periodice amplasate în poziţii favorabile faţă de căile comerciale,
unde meşteşugarii din zonele vecine s-au stabilit pentru a-şi vinde mărfurile. Prezenţa saşilor se
simte şi în zonele extracarpatice. Astfel ei au contribuit la întemeierea oraşelor Câmpulung
Muscel, Baia, Şiret, iar o serie de toponime care se referă la nemţi (Târgu Neamţ, Neamţul)
sugerează existenţa saşilor.

După apariţia statelor medievale, noile centre urbane se dezvoltă în jurul unor cetăţi regale şi
domneşti, unde meşteşugarii şi negustorii beneficiau de protecţia domnilor şi de o cerere mare
pentru produsele lor. Astfel în Ţara Românească cele mai importante centre urbane au fost
reşedinţele domneşti: Câmpulung, Târgovişte, mai târziu Bucureşti, la care se adaugă şi portul
dunărean Brăila. În Moldova, alături de reşedinţele domneşti din Baia, Şiret şi Suceava,
principalele centre urbane au fost marile porturi comerciale Chilia şi Cetatea Albă. În zonele
miniere din Transilvania, cu importante aglomerări umane, ca şi în centrele episcopale, apar
oraşe importante precum Baia Mare, Rodna, respectiv Oradea şi Alba Iulia. De asemenea,
drumurile comerţului intercontinental care străbăteau spaţiul românesc au accelerat tendinţa de
urbanizare.

2.1.2 Delimitările teritoriale ale satului

Teritoriile încredinţate comunită-ţilor familiale de către adunările megicşilor, păstrate de

autohtoni sub forma prescurtată de sat, în loc de foxsatimi. cfcşi diccii moldoveni de limbă
slavonă le vor traduce prin cuvmtul seho, vor purta cu sine şi în evul mediu caracterele aşezării
dacice.
Odată încredinţat de către gintă unei familii mari pentru vatră (cuvînt traco-dac) şi
agricultură, teritoriul satului era înconjurat de către megieşii membrii ai comunităţii teritoriale cu
un troian, val sau şanţ de apărare. (Cancelaria domnească din Moldova, care a înregistrat îndată
după instituirea ci. în catastife, pierdute astăzi, toate satele, cătunele şi scliştclc şi aşa-zisclc
locuri pustii, cmip'nd apoi acte de stăpînirc războinicilor, le consemnează pe toate acestea, că au
fost delimitate de megieşii din împrejurimi. Că acesta a fost procesul formării satului
moldovenesc la început, reiese din descrierea tăcută de actele medievale. In 15 mai 1622, Ştefan
Tomşa scria lui Dumitm Pătraşcu. marc vătaf de Suceava, şi lui Vasilc, diac din Scliştc că i-a
ales „ca pe oameni buni ş.i înţelepţi" să stringă „oameni buni şi hătrini şi megieşi de primprejur
şi să cerceteze şi să aleagă şi să pună stîlpi şi semne hotamicc în satul Plopcşti, deoarece Tiron
afirmase că „nu este satul şi locul ales, ci este obşte dinspre Oidcştf. „Oamenii buni şi bătrini’ au
constatat că satul avea hotare vechi dinspre Dolhcşti. iar dinspre Oideşti, ele fuseseră alese de
bunicii lui Tiron, Toader şi V i c o i -
Aşa îneît. interpolarea făcută în veacul al XVII-lca, în Letopiseţul lui Gr. Ureche, de
către Misail (Călugărul, că luga Vodă ar fi fost primul domn care .,au descălecat oraşe pren ţară,
tot pre la locuri bune şi le-au ales sate şi le-au făcut ocoale împrejuri’, nu poate fi luată în
consideraţie, deoarece nu corespunde realităţii istorice. Mai ales că, la 30 martie 13lJ2, înainte de
el, un act emis lui lonaş Viteazul pennu satele Ciorsaceuţi, Vladimirăuţi şi Bucurăuti, toate
incluse în Zvoriştea de astăzi, din vochiul ţinut Dorohoi, găsim curilitul traco-ilir val.h în secolul

28
al XV-lca, acest tenncn îl găs-im folosit şi de locuitorii satelor Coşilăuţi, Stănilcşti, Negrind şi
satuJ lui Liuban (astăzi Mămăliga) de pe stînga Pmtului, din ţinutul Hotin.
In vetrele satelor Hlăpeşti, Mălcşti şi !>erbeşti de pe Valea Neagră, din ţinutul Neamţ,
pîrcălabii loan Arbore şi Vâlcea numesc valul de apărare cu un cuvînt grecesc perecop\ aşa cum
îi ziceau şi locuitorii satelor Dragoteşti şi Popeşti de pe valea Lohanului, din ţinutul
Fălciu. Megieşii satului Ştiubciu de pe apa Başcului îi spuneau rovina cuvîtit de origine celtică,
pe carc-1 au francezii sub forma revin şi slavii, care l-au luat de la traci.
La Rîpi, în ţinutul Trotuş, în ţinutul Tecuci, în aşezările de la Răcăciuni, Orbeni, Cucova,
Valea Seacă din ţinutul Bacău, Urcchcşti, Conteşti şi Sascut, din ţinutul Adj ud, vom găsi
denumirea de Ciortolomi. tradus greşit din limba slavă cu şanţul dracului, deoarece cuvîntul îşi
arc originea in certa = limită despărţitoare. în limba rusă (şi nu în ciorti = diavol), şi în Iom} =
Joc mlăştinos.
Dar termenul cel mai utilizat de către locuitorii Moldovei pentru a indica valurile de
apărare ale satelor este acela de troian. HI apare în aşezările moldoveneşti din Podolia şi Galiţia
şi pe întregul întins al Moldovei, din malul Nistrului, din ţinutul Uşiţa din Podolia pînă pe malul
Dunării.
Pe Nistru, îl găsim la Midcău, Samuşin, Toporucivca şi Onut din ţinutul Cernăuţi; la
Lcncăuţi. Overhelăuţi. Hruşoveni. Călincşri şi Macarcuca din ţinutul Hotin: pe dreapta Prutului,
la Ciodineşti, Lrvicolcasa şi Stroicşri, ţinutul Cernăuţi; la Lucavăţ şi Putila pînă sub munteîn
acelaşi ţinut, la Satul Marc din ţinutul Suceava şi mai jos pe Şiret, la Porecleşti ,,do troiamT.
Perecop este un pleonasm prezent alături de troian la Thnişeşti, pe Moldova, din ţinutul
Neamţ. ,,Na oşti pcrccopa ta pcrccopom do troiana'^, la Urzici, ţinutul Roman, la Albotcşti pe
Prut, ţinutul Fălciu, la Poina pe Şiret, la Momeşti. Ochitcşti. pe Corod, la Cudalbi, la Bosînccsti
şi Ciuceşti, pe Bîrlad, toate în ţinutul Tecuci, şi la Seîndureni şi Tuluccşti, ţinutul Covurlui. Bl nu
lipseşte însă nici dintre Pnit şi Nistru, undc-1 găsim în vetrele satelor Căpăţîroasa, de pe Sărata,
şi Bîrlădcşt din ţinutul Lăpuşna, \K Cahul şi ICZCTUI Roşu, la
Parc cm, Frumoasa, Fin fina lui Măceş şi mai jos la Bubuiogi. la Ftntîna Marc, Fîntîna
Hlabnicului de la iezerele Orcaho\ul şi Bclcul, toate hn ţinutul Tighcci.
In Ţara Românească, valurile de apărare au fost găsite în săpăturile arheologice de la
Piscu. Coconi, Puseu Căldarea, Grădiştea Marc şi Grădiştea Mică.
'Poate aceste valuri, şanţuri, rovine, pereeopuri sau troiane erau tăcute în jurul vetrei
satului pentru apărarea lui. acolo unde se aflau locuinţele omeneşti, dar şi în acela al teritoriului,
pe hotarul satului. Fie erau marcate şi prin movile ridicate din loc în loc şi prin bouri, semne
aplicate pe arbori bătrini. prin ohrejii10 ca şi prin stîlpi ori pietre.
Sistemul hotarelor „din zarea dealului marc şi tot zarea păr la locul unde s-au început"
este folosit numai pentru satele de munte sau dealuri, cuprinse între talwcg şi culmea unui deal,
cum avem în cazul satelor Brătila de Sus şi de Jos, de pe Tazlăul Marc, ţinutul Trotuş/0 in toate
satele însă, sînt nelipsite movilele ca indicatoare ale hotarelor.
In satul de pe Gîrbovăţ, dăruit de luga voievod, în 28 noiembrie 1399, lui Ţiban, hotarul
era pe firul apei cu acelaşi nume şi apoi la Gura Cramei. De acolo, pe deal „două movili din
drumul ce merge în satul Pancova,...în stejar..., la strâmbătura Gîrbovăţului, la păr, la deal la
movila săpată, iar în mijlocul movilei piatră... apoi către Soholcţ din movilă în movilă, pînă la al
treilea movilă... apoi prin valea Vccinicii movili peste pinii Soholcţ"/1
In satele lui Stroc de pe Tazlău, Poiana şi Gîrtanul, dămite, în 29 iunie 1400, de către
Alexandru cel Bun. hotarul satului Poiana era de la „Filipc, în jos de Poiana..., pînă în Tazlău în

29
drum o movilă şi peste Tazlău..., o movilă..., la Vadul cel Marc..., movilele în sus pînă la
Berzunţi..., mai sus de Poiana la un stejar la o movilă... Hotarul Gîrtanul din apropiere avea
.„semne" un stejar, o movilă, de la stejar în curmeziş la drum, la ulm. la un stejar, movila
ulmului, pe deal la un stejar, la o movilă... la drum, la o movilă... la gura pirului o movilă*’/2
Fie apar însoţite, în atară de obrejii43, de stejari, peri. ulmi, plopi, cireşi şi meri în satele
de pe Valea Neagră şi Valea Albă44, pe Cracău45 şi Topoliţa*5 în ţinutul Neamţ, la Rotompăneşti
şi Buciumcni tîngă Baia47, la Fundeni pe Albîia în ţinutul Roman4*, pe Bahlui40, la F’ălciu50, ca
şi pe Tutova.51
Fc lingă valul sau troianul dc apărare al vetrei satului şi hotarul teritoriului, dat pentru
hrană comunităţii familiale, tn unele acte emise dc cancelaria domnească, între anii 1392 şi
1430? mai constatăm şi hotare ale unor ocoale, în care Sint cuprinse de la trei pînă la cel mult
zece sate.
Cel dintîi hotar dc ocol este descris în actul din 30 martie 1392. deja văzut. In el intrau
satele Mareşeşti, Cionsăccşti, Bucureşti şi Vladimincşti, date de Roman voievod lui lonaş
Viteazul, care îndeplinea aici funcţia dc vornic = judecător domnesc.
Dc la funcţia sa şi dc la centrul administrativ dvor = curte, toate aceste sate se vor
contopi sub denumirea de dvorişieşi apoi Zvorişte* Textul actului se încheie cu propoziţiunca:
.,accsta îi este tot hotarul ocolului „
In actul satelor Vicşani şi Frătăuţi. de pe Suceava, dăruite dc acelaşi voievod fiilor lui
Dragomir Albu, în 18 noiembrie 1393. hotarul mergea din movilă în movilă pînă la ocolul =
(ocrug), satelor lui Radomir.
Descrieri dc asemenea hotare în jurul mai multor sate mai avem pe Moldova şi Neamţ în
actele mănăstirii dc la Neamţ, din 7 noiembrie 1407 şi 14 septembrie 1427, la Timişeşti.
(^Tsticneşti şi Dvoreneşti \ pe Ncchid tn CÎtnpul lui Dragoş, hotare alese dc Şandrişor şi lliaş
ceaşnic. pentru satele fiilor lui Ştefan Borilă^ la cele de pe Milctin ale lui Ştefan zaigravul^, pe
Bîcovăţ în acele zece sate din ocolul lui Vena vornic, grupate toate în junii curţii dc la Vomiccni,
din ţinutul Lăpuşna53.
Unii cercetători au considerat, pe bună dreptate, că ne aflăm m faţa unor uniuni dc
comunităţi, cînd au constatat. în acte. ocolul a mai muhor sate:
Nu c greu dc conceput totuşi că, acest sistem dc încercuire cu hotare a mai multor sate
într-un ocol a fost consecinţa unei decizii şi opera unor uniuni dc comunităţi care şi-au impus
singure, pe teren, limitele satelor lor. Dacă analizăm cu atenţie textele actelor care menţionează
ocoalele dc mai sus şi urmărim satele în suita documentelor, constatăm, după ce facem
identificarea tuturora pe hartă, că ocoalele dc care depind ele au, din punct dc vedere geografic,
poziţii strategice şi economice foarte importante şi pentru feudalitate. Aşezate la intersecţii dc
drumuri comerciale şi pe vaduri dc riuri ca: Şiret, Suceava, Moldova, Ncchid, Milctin. avfnd în
mijlocul lor curţi întărite* ele au fost date unor stăpîni feudali care organizau armata, adunau
dările, încasau vămile şi supravegheau eu străjerii lor vadurile dc trecere. Din actele ulterioare, se
poate desprinde uşor că, pe Şiret, era o dvorişte tn satul Zvorişte dc astăzi, din ţinutul Dorohoi;
pe Suceava, curtea de la Frătăuţi: pe Moldova, satele Cîrsticncşti şi Timişeşti, fiind .,la curte^ =
na dvor, dc unde se va forma denumirea dvorăneşti = azi Zvorâneşti din ţinutul Neamţ, greşit
tradus ,,în afară" în colecţia dc documente publicate dc Academic; pe Ncchid. în Chnpul lui
Dragoş, o cavă feudală a fiilor lui Ştefan Borilă, astăzi Borlcşti din ţinutul Neamţ; pe Milctin,

30
curtea de la Şipote şi pe Bîc, Vomicem* după cuitca tn care rezida Vena vornicul. 1 2
Afară dc aceste argumente de ordin gcografico-cconomic şi strategic, diocii de
cancelarie şi logofătul, constarind existenţa hotarului pentru fiecare sat în parte, stabilit de
veacuri pe teren, au adoptat la scrierea actelor fiecărui sat formula: „iar hotarul acelui sat să fie
cu toate acele vechi hotare, după cum au umblat din vcac*\ sau „după hotarul vechi din toate
părţile*0, ori „pe unde au hotărnicit şi au trăit din veac**.*1 De la o vreme, această formulă
devine stereotipă şi se pune mai ales cftid, în acte se întăresc unui feudal mai multe sate*2, pentru
a nu se mai face descrierea hotarelor fiecărui sat în parte.

2.1.3 Adunarea megieşilor

După înţelegerea stabilită de a se alege graniţele teritoriilor împărţite comunităţilor

casnice, adunarea mcgicşilor şi-a asumat răspunderea să vegheze la păstrarea hotarelor din veac
şi a elaborat obiceiul stăpînirii pămîntului în devălmăşie, secundat imediat de dreptul de
protimisis al mcgicşilor la transferarea oricărei fişii de pămînt din sat. aşa cum îl aveau şi cclţii
din Anglia.125 3 **
Cuvîntul de\'âlma$ sau de-a valma, folosit şi dc mitropolitul Dosoftci în secolul al
XVII- lca4 5 6 7 8, aşa cum îl folosim şi astăzi, este, cum am văzut mai sus, dc origine traco-dacă,
şi înseamnă fa comun, fa partaj ]2\ identic cu termenul vizigotic-mcgicş.
In conformitate cu această hotărfre, s-au luat măsuri ca, în cazul în care o comunitate
casnică ori un megieş din sinul acesteia ar vrea să transfere stăpânirea pămîntului pe carc-1 arc în
devălmăşie unei alte persoane, trebuie să anunţe pe toţi megieşii din comunităţile cu care se
învecinau, ca operaţiunea să se facă în public, prin ieşire din indivizic.
Germanii şi scandinavii au transferat proprietatea lor în faţa Adunării Poporului. Numită
la scandinavi scotatio, iar la gcnnani mallom, această adunare avea misiunea dc a atesta
transferul,1m ca puhlicus canventus.
Cicto-dacii au procedat la fel. Dc la bun început, stăpînirca superioară a comunităţii

K
M. CostScheicm op. cit.. I, p. 7 8. .12 33; >1. Moldova, veac XIV AT.I.p.2,8.
2
Bogdan, op. cis., I, p. 328 331.
v
M. Cost&chescu. op. cit.. I, p. 13 14; A. Moldova, veac XIV, I, p. 3.
“ M. Cosiichetcu. op. cis.. î, p. 53. 54. 101.
“toidem. l,p. 131 1.13.
Jbidem. I,p. 168 169.
P. 135 136.
W
TI. II. Suhl. ConzrJhuţit la studiul satelor devâlmaţe româneşti I, Bucureşti, 1958, p. 104 105;
P. P.
Pannte#ou, Obştea fârthuască. p. 33 34.
121
M. CosUfiriietcu. op. elf., n,p. 422 423.
>tt
JM<fem.1T. p.566 567.
J
Gdmond P-kuid, I^droitpvr. Pari*. 1912. ed. Flarranarion. p. 204.
Sinaxar. Taţi, 1683, in folio Ia noiembrie 23.
" Pontbrinnt, Dicponnaxre rovmam-fraMţax. p. 58; cf. D. P. TTaşdeu. Fragmente pentru istoria limbii române\ p. 5.
J
P. Viofloţ op. cit., p. 607 60$: Du Cange. Glotswrwn mcc&jc ... V. p. 199. s R.
Rosetti, Pâmfrmtl sătenii p rzăpinii... p. 196 205.
x
P. P. Panaitctcu. Objtea fârâneatcâ... ^ p. 142 147.
1,1
Precmfhoxea i>i istoria dreptului românite, Boenrefti. 1965.

31
gcntilicc s-a impus prin introducerea dreptului dc întîictatc la cumpărarea pămîntului, numit în
limba greacă drept de protimvâs (în limba latină), drqit de preemfitme şi dc râscumjydrare a
unei porţiuni din sat, dacă aceasta ar fi intrat în mîinilc unei pcîsoanc străine dc comunitate.
Principiul primordial în dreptul dc prioritate imobiliară al comunităţilor casnice, a fost discutat în
istoriografia română dc către Radu Rosctti,120 P. P. Panaitcscu şi, recent, într-o monografic dc V.
Gcorgcscu.
Dc aceea, întotdeauna cînd se pierdeau oameni, proprietari dcvăhnaşi, prin cazuri dc
foTţă majoră (război) sau cazuri fortuite (calamităţi naturale, accidente întîmplătoarc). care
atrăgeau o schimbare fa proprietatea unui teritoriu, comunitatea casnică trebuia să le aducă la
cunoştinţa adunării mcgicşilor. Principiile dc drept adoptate dc aceasta, referitor la proprietatea
privată, izvorite din voinţa generală a mcgicşilor, au fost obligatorii fa Moldova medievală şi
pentru domnie şi pentru Sfatul domnesc.
Puterea domnească însăşi era îngrădită dc autoritatea tradiţiei, păstrată de megieşi ca
obicei al pămîntului sau lege a ţării. Chiar Ştefan cel Marc şi Sfatul său domnesc, alcătuit din
marii boieri, nu au putut trece peste obiceiul sau legea ţârii şi au trebuit să-l respecte. In timpul
expediţiei lui Mahomed al ll-lca, din iulic-august 1476, multe sate au pierdut din locuitorii lor şi
boierii din actele lor dc stăpînirc. Printre aceştia a fost şi Mire ca Orgoac din satul Orgocşti, din
ţinutul Tutova. Prczcnrfadu-sc fa fata domniei, marele voievod consemnează, în 17 septembrie
1480, că a chibzuit cu boierii şi statul său că pentru a face drqrtatc jeluitorului „i-a făcut lege (=
zacon) după dreptul (= pravo) ţării, ca el să aducă la noi pe toţi megiaşii deprimprejur, ca ci să
recunoască şi să mărturisească dc aceasta, că este aşa. Şi el s-a sculat - continuă cartea
domnească - şi a adus înaintea noastră pe toţi megieşii lui din jur, care au recunoscut şi au
mărturisit că este aşa
Aceeaşi formulă este repetată şi intr-un act, dm 15 octombrie 1481, dat lui Vlihail Buzatu
pcntni scliştc Gîştcni, după cc Ali-bcg şi Şchcndcr-bcg cu Ţcpcluş au prădat Moldova pfaă la
Răcăciuni, fa Lunca marc dc pe valea Şiretului. „Deci, noi am socotit, dictează Ştefan ccl Marc,
cu boierii noştri şi cu statul nostru cel mai înalt şi i-am tăcut lege (= zacon) după dreptul tării (=
pravo), ca el să aducă pe toţi megieşii lui din jur înaintea noastTă şi înaintea tuturor boierilor
noştri, ea să recunoască şi să mărturisească. Şi actele moldoveneşti emise în secolele XV - XVII,
referitoare la prezenţa mcgicşilor pentru depuneri de mărturie în apărarea unei proprietăţi şi a
hotarelor ci. conform obiceiului pămîntuhri sau legii ţării, după jaturilc făcute de tătari sau oşti
străine, sînt nenumărate şi le găsim aproape întotdeauna după marile evenimente.
De asemenea, reconstituirea unor acte căzute pradă tocului, putrezirii sau pierderii
datorită unei întâmplări, falsificări ori confiscări pentru înaltă trădare, era făcută tot în prezenţa
adunării mcgicşilor. Aceasta era chczaşă şi veghea ca hortaml satului să nu fie ştirbit şi în el să
nu intre In acelaşi timp cu concursul dat la ncştirbirca hotarelor, megieşii, ca rade genţilicc, şi-au
impus un drept dc întîictatc la transferarea proprietăţii satelor din jur, aaa cum membrii familiei îl
obţinuseră ca proprietari dcvăhnasi in teritoriul satului respectiv. Faza aceasta este generală în
evoluţia societăţilor omeneşti şi ca corespunde unei totale carenţe ce bani. determinată nu numai
dc lipsa de capital, ci dc o marc abundenţă dc pămhit, incit chiar cu regimul juridic cel mai aspra
nu s-ar fi putut găsi mijloace dc a-i sili pe oameni să lucreze în folosul altora. Această stare o
aflăm, pe unele locuri, şi în Moldova secolului al XI V-lca.
Am văzut deja în actul emis dc Ştefan Tomşa, în 15 mai 1622, privind hotarele satului
Scliştca dc pe „Şomuzul Mac. care nu avea hotarele alese „din veac’’, dccît dinspre Dolhcştii
Mari, celelalte părţi fiind în obşte cu satele vecine pînă hi vremea lui Ştefan cel Marc. In virtutea

32
drepturilor dc libertate şi egalitate la proprietatea obştească, membrii comunităţii casnice aveau o
cotă parte ideală dc pămînt, pe care o puteau cerc dc la adunarea mcgicşilor. Dar pentru a hnpăca
drepturile rudeniilor consagyinc, membre în aceeaşi comunitate casnică, pe dc o parte, şi a păstra
totoda:ă stăpînirca superioară a comunităţii asupra teritoriului satului, pe dc ahă partCj adunarea
mcgicşilor a adoptat un nou principiu dc drept în legătură cu proprietatea dcvălmaşă. In scopul
dc a păstra unitatea familială în interiorul comunităţii casnice devenită teritorială şi dc tema
pătrunderii unor elemente străine în hitcrioral comunităţii casnice, adunarea mcgicşilor a oferit
radcniilor dc sînge posibilitatea dc a intra hi posesia părţilor din sat, ce eventual ar fi scoase în
vînzarc dc către unii membri ai familiei. Aşa a tbst creat dreptul dc protimim sau dc preemfiune,
pe care l-am menţionat mai sus, aprobat hi unanimitate dc către toţi megieşii. în urma acestui
drept impus dc adunarea mcgicşilor. ieşirea din proprietatea dcvălmaşă trebuia supusă aprobării
mcgicşilor.
Perfectarea acestui chqrt se tăcea numai hi ţaţa adunării mcgicşilor. Astfel, un megieş
putea ieşi din devălmăşie, să-şi delimiteze partea sa pentru întreaga lui familie, dai* nu putea să o
vîndă pînă ce nu întrebi fraţii şi surorile, unchii şi mătuşilc, verii şi celelalte rudenii colaterale.
Potrivit acestui prncipiu dc drept civil, orice vînzarc sau sch mb dc proprietate, chiar chid un sat
cu hotare bine stabilite trecea din mhia unui om hi a altuii, trebuia să tic tăcut cu ştirea mcgicşilor
din sat şi a radcniilor din satele dimprejur. Acest principiu a devenit lege şi a fost numit şi el
obiceiul şi legea ţării. îneît nimeni nu putea trece peste el, nici chiar domnia.
dccît cei autohtoni şi îmudiţi prin alianţă (căsătorii).

Odată stabilire pe teren, concomitent cu fixarea hotarelor între teritoriile ocupate de

comunităţile familiale pe întregul întins al Moldovei şi mai sus spre izvoarele Nistrului, unde în
secolele XII -XIV se mai aflau încă 442 de sate româneştim şi pînă la cele ale Vistulci, adunările
megicşilor pun temeliile obiceiului pămîntului şi în privinţa dreptuilor de apărare a libertăţii, a
deţii şi a bunurilor mcgicşului.
Ne aflăm, fără îndoială, în faţa celei dxntîi reguli de drept constituţional, a celei ce
priveşte libertatea şi viaţa individului, cele dimii drepturi ale omului.
Strins legat de acestea a fost apărarea egalităţii în drepturi şi obligaţii a persoanelor,
indiferent de sex. cu privire la proprietatea lucmrilor comunităţii gcntilicc. De aici va deriva
principiul egalităţii femeii în Moldova la stăpînirci pămîntului în egală măsură cu bărbatul^ 1
drept pe carc-1 vor avea în timp şi femeile dir Ţara Românească. Ambele drepturi au izvorît din
necesitatea apărării indivizilor, cu ocazia pierderii sau dispariţiei lor din sînul comunităţilor
săteşti, manifestat a prin masurile militare de apararc.
Propuse spre dezbatere de către reprezentanţii familiilor, adunarea tuturor megieşi lor din
gintă a elaborat primele principii de drept care «tau la temelia dreptului constituţional sau
dreptului public. Totodată, s-a trecut la condamnarea tuturor actelor îndreptate împotriva
libertăţii, vieţii şi persoanei fizice a individului ?. s-a stabilit dreptul răzbunării sîngclui cu
aplicare de sancţiuni a celor care produc răni mari cauzatoare de moarte şi lovituri cu vînătăi,
după legea talionului. Astfel s-a ajuns la un acord exprimat în unanimitate, ca:
a) ucigaşii să fie sancţionaţi cu pedeapsa capitală;
b) răpitorii de fete mari să fie socotiţi ca duşmani ai lui Dumnezeu şi pedepsiţi ca si
ucigaşii;
c) cei cc pradă şi robesc să fie robiţi şi ci;

33
 d) aplicarea responsabilităţii colective, solidare, a fiecărei familii pentru oamenii aflaţi
ucişi pe teritoriul în care locuiesc.
Natura faptelor a determinat astfel adunarea să trateze pe vinovaţi după comportamentul
lui. Aceste leguli sau INII mc de diept, upiubalc în u miiiinilale sub suptuvcglicica nunului picul,
adoptate în scopul apărării libertăţii, vieţii fizice şi morale ale oamenilor, au alcătuit temeliile
celei de a doua ramuri de drept: dreptul de răzbunare, numit mai tirziu dreptul j>enal.
Asprimea sancţiunilor prevăzute era justificată, pentm că, ţâră duritate, dreptul penal nu
şi-ar fi atins scopul, rolul dreptului public fiind aeda de a penaliza pentru a asigura raporturile de
coexistenţă dintre indivizi.

2.1.4 Cnejii. Conducatorii comunităţilor valahe

Organizarea comunităţii gcntilicc făcută de adunarea mcgicşilor, al cărei şef era numit
kunig, ca şi la goţi (ostrogoţi, vizigoţi şi gepizi), kunigax şi kunigs la lituani şi letoni, provenit
din vechiul indo-german chimx şi kUrme, a influenţat şi comunitatea familială traco-dacă.
Aceasta şi-a ales conducătorul şi i-a dat acelaşi titlu de cunez sau chenez, mai apoi cartez şi
cneaz.
I. P. Schafarik, Pr. Miklosich, E. Bcmckcr şi V. A. Sclisccv Şftit de acord. în
unanimitate, că termenul de kimig? şi cneaz este de origine vizigotă. El a fost împrumutat de
români de la vizigoţi şi ostrogoţi şi fraţii lor gepizi. în perioada de convieţuire din secolele 11 -
VI ale erei noastre, înainte de venirea slavilor, perioadă în care l-au luat şi slavii. Numai că
atribuţiile şefului comunităţii gcntilicc erau mult mai mari. Cuvfntul cneaz însemna, iniţial,
principe la goţi, ca şi la celelalte popoare germanice, care l-au folosit m organizarea ginţilor: un
regufus = dpxfciv fţyEţidjv sau pracfcctus Sfjpioţ şi nu conducător de sat.
E mai mult dccît probabil că, şi la sciţi, cclţi, traco-daci şi urmaşii acestora, cnejii erau la
început tot conducători ai comunităţilor gcntilicc şi nu de comunităţi teritoriale săteşti.
Acte tirzii din Ţara Românească menţin tradiţia că, la sate, locuitorii megieşi se trag din
cneji, iar aceştia, din moşi. „Toţi... cnejii sau megieşii ce au fost cneji de moştenire, din moşi, s-
au sărăcit de moşii”.
I. Bogdan contestă valabilitatea acestei interpretări. El serie că, atunci cînd un sat întreg
de 30. 40. 50 sau 1U0 de case zice că au fost toţi cneji, această numire trebuie înţeleasă ca un
termen nqxitrivh de cancelarie’.
Studiind-o în amănunţime. C. Giurcscu, întemeiat numai pe texte emise de cancelaria
'ţârii Româneşti, conchide că „organizarea cnczială” priveşte numai pe ţăranii iobagi şi pe cei
fikră pămînf*. Denumirea de cneaz înseamnă, în aceste documente, om liber, nesupus nimănuia,
domn sau stăpîn pe persoana lui. „Sub denumirea de cneji se înţeleg, aşadar,...proprietarii de
sate, moşnenii sau oameni liberi’*.R
Situaţia cnejilor la români a fost discutată şi de alţi istorici.0 în opiniile exprimate, ei nu
au căzut de acord în stabilirea unei soluţii definitive şi problema .a rămas deschisă, hi continuare,
pînă astăzi.
Unii au emis părerea că cnejii sînt: proprietari şi magistraţi ai satelor: alţii îi consideră pe cneji
numai magistraţi şi administratori ai satelor10, ţâră a fi proprietari, fiincţie, în virtutea căreia aveau
conducerea tn timp de război pe cîmpul de luptă. Dinu C. Arion11 şi Alexandru V. Bolduri2 afirmă că
instituţia cnejilor la români îşi arc originea în epoca genţilicâ. Pentru primul, forma bisilabică chinez
provine direct din forma germană Kiimg şi el nu este altceva dccît şcfiil ginţii. înzestrat cu puteri militare,

34
administrative, jurisdicţionalc şi fiscale; iar pentru cel de al doilea, cnejii sau juzii sînt şefii
comunităţilor familiale din epoca traco-dacă, şi formula „unde a fost cneaz" sau ^undc este
cneaz" sună ca „vac vieţi s’’ unc instituţii în proces de picirc.
La fel, vorixştc şi Silviu Dragomir. HI afirmă că, la românii din Balcani cneazul este mai
marc peste juzi şi reprezintă cel mai vechi tip de organizare a românilor
Pentru Aurel Cazacu, cnejii ar proveni din latinescul cunens, de unde obligaţia
ostăşească pe care o aveau de a servi cu calul.
P. P. Panaitcscu, adversar al teoriilor lui Radu Rosctti. ti socoteşte într-un loc pe cneji,
proprietari în devălmăşie şi conducători ai comunităţilor gentilicc, peste care s-au suprapus
boierii de origine slavă, iar. în alt loc, afirmă că ci sînt o nobilime prcstatală. stăpîni de «cate şi
nu un organ al obştii.
Recent, instituţia cnejilor la români a fost studiată de M. Holbau, D. Ciurca, C. Cihodaru
şi H. Stahl.
Maria Holban constată la cnejii din Banat două tipuri de aşezări cnczialc, anume: pe de o
parte, satele cnczialc. numite după numele cneazului, şi pe de aha, forma mai veche a
cnezatelor... anume jupa cu cnezatele sale... Cnejii au o dublă calitate, fiind în acelaşi timp
reprezentanţii stăpînului de moşie ţaţă de oamenii din satul lor, şi reprezentanţii acestor oameni
faţă de stăpîni. Intr-un alt studiu, acelaşi autor, pornind de la observaţia lui I. Bogdan că
documentele încep a-i pomeni mai des numai în epoca de decădere a lorl?, confirmă concluziile
trase de învăţatul slavist, şi conchide că,.,concomitent cu ştirbirile aduse stăpînirii cncziale, se
constată o înlăturare crcscîndă a dreptului românesc de pe moşiile nobiliare dăruite de rege...
unor nobili cărora li se acordă dreptul de judecată civilă, cnejii sfirşind iobagi pe moşiile
nobililor. Instituţia însăşi decade urnlînd o curbă descendentă cu începere din domnia lui
Ludovic cel Marc.
D. Ciurca este de acord cu 1. Bogdan că juzii şi cnejii, după dreptul valah, iar vatamanii,
după dreptul rutcan?, ..aveau o calitate oficială în materie judiciară. în statul feudal
moldovenesc’.
Constantin Cihodaru consideră că juzii. cnejii şi vătămanii, precum şi persoanele ale
căror nume este însoţit în documente de expresiile ,.undc a fost’... sau ,.undc este...' nu ar fi fost
altceva dccît nişte întemeietori de sate, desigur în cadrul ginţii şi nu se poate spune că drepturile
cnejilor erau de altă natură dccît cele ale j uzi lor. fci trebuiau să vegheze ca normele, după care
se conducea obştea să fie respectate de către membrii ci. Li nu erau altceva dccît conducătorii
obştilor ţărăneşti. Unii dintre ci s-au ridicat în rindurile clasei dominante, îli timp ce alţii au căzut
în stare de dependenţă şi s-au asimilat în rindurilc ţărănimii
Cine a citit cu atenţie documentele referitoare la cneji nu poate să nu fie de acord cu
unele dintre aceste concluzii, nu însă şi cu idcca că, odată ,.cu trecerea de la orinduirca gentilică
la formaţii teritoriale, conducătorii unor grupe de populaţie din ce în ce mai mici de gcto-daci au
uzurpat titlul de cneaz, purtat mai înainte de şcfi:- triburilor slave, ca să fie satisfăcută mîndria
unor simpli conducători de ohşti săteşti”, cînd după unele ipoteze slavii au început a trece în
sudul Dunării abia prin anul 546 şi nu prin Moldova, ci prin Banat, venind din Panonia, pe la
fumul zidit de Traian, caic nu este docît Tumu-Severin.
Se ştie doar că constituirea mărcii şi instituirea comunităţilor teritoriale traco-dacc au
avut Ioc şi s-au consolidat hi perioada de convieţuire cu sciţii agatÎTşi şi cclţii costoboci,
racatcnsi şi britogali şi cu neamurile sarmaţilor roxolani. a bastamilor, taitalilor şi goţilor din
secolele VI î.c.n. şi pînăîn cel de al Vl-lca al e.n.

35
 Singurul care a susţinut că cnejii au fost comandanţi militari şi în acelaşi timp stăpînii
judcciilor a fost Cih. Popa-Lisseanu. Comparînd cnezatul şi voievodatul la români cu cel de la
bulgari, acest autor serie că instituţia cnezatului trebuie apreciată în legătură cu voievodatul,
primul fiind judccia şi cel de al doilea ducatul.

2.2 Justitia in satul moldovenesc medieval

2.2.1 Instanţa batrânilor satului

Spre deosebire de cele afirmate de (irigcrc Ureche, Dimitric Cantemir constată în cap. XI
din Descrierea Moldovei, existenţa unui drept consuetvdmctr numit şi obiceiul pâmintului.
deosebind în paralel, în cap. XII, mai multe instanţe de judecată. După ce menţionează scaunele
judecătoreşti din capitolele celor 24 de, ţinuturi prezidate de pîrcălabi. instanţele de apel de la
Dorohoi şi Bîrlad, în fruntea cărora se aflau mirii vornici ai Ţ ării de Sus şi Ţării de Jos, şi Sfatul
domnesc din capitala ţării, ca instanţa de recurs, învăţatul domnitor aminteşte şi de scaunele de
judecată săteşti cc funcţionează în cele cinsprczccc sate ale ocolului Cîmpuhmg moldovenesc.
Din umeduluiile lui Dimiliiu Canlciiiii ictiiltmic lu existenţa unui ubiceiu ai puniiniului
hi Moldova, în virtutea căruia locuitorii satelor din ocolul Câmpulungului moldovenesc „folosesc
legile lor proprii şi judecători proprii’, concomitent cu instanţele de judecată de la ţinuturi şi
Sfatul domnesc, JIU putem să nu remarcăm circumscrierea noţiunilor obiceiu. legi şi judecători
existente în problemele de împărţirea dreptăţii. în satele moldoveneşti.
Stat politic-agrar, satul românesc din Moldova medievală era astfel condus de magistraţi,
împiitmiiciţi r.n Atrilniţii prrriur, rari trebuiau «ă împartă şi drrptntra, în ra7 dr. litigii între locuitorii
comunităţilor familiale.
„Oamenii buni şi bătrâni’ erau aleşi. .,după vechiul obicciu, 'n fiecare an înainte de
sărbătoare Sf. Gheorghe de la 23 aprilie, pentru o durată de un an, odati cu -judele şi cneazul (=
vornicul). O ştim această din capitolul De mct%istralihusr din Stătută Valachonim al valahilor
dintre Sava şi Drava, consemnat la Vicna, în 14 aprilie 1667: Quilihet paz° valachorum... suus
sit judex siv bieseus. vrr sciticei ad id genus officii oheundem suffîciem el idoneus, qui stanito
ad id tempore mense aprili ante festum Semeţi Georgii a sui păzi coirxminitate pro imo an no
etizenur et electus iuxta antievam consuetudmem... Electio au tem india s et sex assessorum
in, vel circa fesrum Sancri Georzii eofiat mod.. Alcătuind un tribunal dintr-un număr de şase.
plus judele, „oamenii buni şi bătrini’ îşi exercitau mandatul lor dirijîad toate aspectele vieţii
satului, exact aşa cum rachiraburgii francilor deshăteau în mallum toate pricinile, care ar fi avut
atingere cu proprietatea'. în art. 4 din cap. De re militari'*, din acelaşi statut, se circumscrie
compctinţa acestor magistraţi. In sarcina lor cădeau toate litigiile cari vizau proprietatea, precum
şi toate cele care provocau neînţelegeri asupra averilor imobile, aşa precum din cap. De delictis
privaiis et publicis rezultă atribuţiile lor de a judeca hi fricţiuni le, în număr de douăsprezece,
pedepsite de cbcptul penal.
Nu intrau în compctmţa magistraţilor „oameni buni şi bătrâni delictele săvirşite de
luptători, ca militari. Potrivi: articolului 3 din cap. De re militari un acuzat de nccxccutarca
ordinului, abuzuri, ori „vina de înaltă trădare era judecat numai de instanţe militare. Dacă delictul
era neînsemnat. împricinatul era anchetat de căpitan sau vicccăpitan, cu un complet de magistraţi
militari şi voievozi districtelor respective. In caz că „vina era marc acuzatul cădea in compctinţa
tribunalului militar prezidat de marele voievod (în gravio ribus autem ad Regimen beliicuiii

36
lianeiiiiuani'). deoarece infracţiunea privea raporturile dintre supus şi statul politic, iar sancţiunea
se aplica de către şctul războinicilor pentru neascultare şi călcarea jurămîntului de credinţă.
De un asemenea principiu de drept, prevăzut şi în cărţile domneşti’ se prevalau şi
voievozii moldoveni' y ca şefi de stat, dlid scurtau cu un cap trupurile celor vinovaţi de viclenie,
şi le confiscau actele de stăpînirc a feudelor. Acest principiu de drept l-a desamăgit pe Grigorc
Ureche şi l-a tăcut ă scrie, nejustificat, fraza: ,.cum nu-i descălecată ţara de oameni aşezaţi aşa
nici lezile. nici tocmeala fârii pre ohiceie hune nu-s legate, ri toată dreptatea au lăsat pre cel mai
marc ca să o judeoe’

Cele mai vechi acte emise de cancelaria moldovenească referitor la funcţionarea

tribunalului, „oamenilor buni şi bătrini*', organizat după „obiceiul ţării", datează din ÎS august
1438 şi 27 octombrie 1452. In primul. Ilic şi Ştefan voievozi menţionează că hotarul unui loc
pustiu de lingă orturile Hfrloicnilor, al mănăstirii Pobrata, a fost hotărnicit de pan Cărstea Negru
cu „oamenii bătrini şi cu megieşii dimprejur'*.™ in cel de al doilea, Alexandrei voievod
corscmncază imposibilitatea vînzării unor sate din ţinutul Cernăuţi (lvăncăuţi, Pogorilăuţi şi
Hatchiţi), de către Manca Cilobnicul şi fiii săi, lui Mihail logofătul numai în prezenţa Sfatului
domnesc şi a marelui voievod. Manca şi cu fiii săi au trebuit să dea... zi lui pan Mihail, în care .să
ia*ă „cu k&ieii şi megieşi'* cu vechiul lor privilegiu — ca îvnvcmnc lui pan Mihail întregul hotar. Numai după ce ci
vor fi dat şi însemnat hotarul cu oameni huni şi vrednici'' şi pan Mihail Ic va fi dat rămăşiţa de
bani" (= dobrimi; statocinîmi lindmi) domnia vea să întărească privilegiul cel marc, cum
prevedea „dreptul şi obiceiul ţării'*w (= ]>odluR spravcdlivosti i zcmli naşei obiciai...)
In uhimul caz, este vorba de un transfer de proprietate printr-o vîlizarc. Dacă domnia şi
Sfztul domnesc ar fi constituit singurele instanţe, la cunoştinţa cărora trebuia să fie aduse
vftizărilc de sate sau părţi din acestea, nu ar mai fi fost nevoie ca acestea să-i trimită pe vînzători
şi pe cumpărători în mijlocul megieşi lor din aceste localităţi, ca „oameni buni şi vrednici" să
atente pe vînzători ca stăpîni, să aleagă hotarele şi să le însemneze. Declinarea competenţei, în
favoarea tribunilor locali, a „oamenilor buni şi \Tcdnici" de la sate o face Domnia şi Sfatul
domnesc, după cum însuşi voievodul doclară, în virtutea „dreptului şi obiceiului ţării".
Sfatul „oamenilor buni şi bătrini*' nu-şi pierduse ambuţiilc de conducători ai satului şi ca
instanţa de judecată nici chiar în secolul al XV'lI-lca. In cartea dată de Miron Bamovschi, la 17
septembrie 1629, lui Sima gclcpul pentru cumpărarea unor părţi din satele Cofeşti şi Capoteşti
dintre Puma şi Milcov, voievodul reproduce din actul dat de „oameni buni din sus şi din jos"
fraza expresivă: „Aceşti oameni, toţi am mărturisit şi am hotărit, cum am ştiut şi am aflat noi cu
sufletele noastre"... Iar Sima numai cc au primit, cum am hotărit noi cu sufletele noastre" . Din
actul menţionat de cartea domnească, reiese clar dovada funcţionării instituţieioamenilor buni şi
hătrîn *’ ca instanţă de judecată, fti faţa căreia puteau să fie făcute şi transferările proprietăţii
imobilia-c chiar de către boieri. Cazul se rq>ctă hi anul 1630. prin cartea domnească dată de
Alexandru Coconul, voievodul Moldovei, la cumpărarea unei părţi dintr-un sat, îndată cc
cumpărătorul.
Nu arareori domnia delega un boier sau mai mulţi curteni pe carc-i trimitea la sate, unde
autoritatea deplină o aveau „oamenii buni şi bătrîni’*. In 1649, Vasilc Lupu, înainte de a hotărî
într-o pricină din satul Nedeiani, din ţinutul Cîriigătura, trimite la Lupu Verga căpitanul şi altor
trei, ca: ,'I odcraşcu. logofătul cel marc să trimită omul dumisalc acolo, să socotească împreună
cu ci şi cu „oameni buni’*. „Iar voi să stringeţi oameni buni, megiaşi, să alegeţi toate părţile lui
Codat'’.’’

37
 Problemele provocate de neînţelegerile cu privire la moşteniri, fiind mult mai complicate
m fondul lor, „legea ţării** le-a considerat de competenţa unui tribunal special compus din toţi
..oameni buni şi bătrini’* ale celor patru sate componente ale gintei. cari. jură că, nu vor părtini
pe nimeni din cei în cauză. Numiţi din această pricină şi jurârori şi în număr? de doisprezece sau
douăzeci şi patru aleşi şi numai din acei cari cunosc situaţia părţilor, instituţia alcătuită de
aceştia este o instanţă de apei incidentală, ad-hoc şi numai pentru judecarea unui singur caz, ca
disolvîndu-se imediat ce acţiunea s-a terminat prin pierderea cauzei de către partea dovedită de
rea credinţă. Despre acesta însă va fi vorba mai jos.
In ce priveşte toate celelalte cazuri de pricini civile, prctutindcnca, după apariţia unei
neînţelegeri, şi numai în cazul înregistrării unei plîngcri la domnie sau Sfatul domnesc acestea
nimiteau un delegat la faţa locului. Acolo, împuternicitul domnesc, de obicciu un vornic de
gloată, stringea „oamenii buni şi bătrini*’ dintre megieşii de primprejur, singurii cari participau
cu rol activ la „tocmeală’*, adică la reglementarea cazului în speţă „după legea ţării’*, şi apoi.
raportau în scris restabilirea ordinci, pe baza „tocmelii**. Sentinţa dată de Statul tribunilor nu era
însuşită numai de domnie şi decretată prin cărţi domneşti, ci şi de către împricinaţi, în procesul
dintre Gherghina şi Lucoci din Lătăi, ţinutul Hfrlău, petrecut în 12 septembrie în anul 1626,
Miron Bamovsc hi serie în porunca sa către pîrcălabul Oprea că, „Lucoci s-au lăsat pre oameni
buni şi cum vor rădica aceşti oameni cu sufletele lor aşa să fie’*. E o recunoaştere de drept a
ceea cc reprezenta şi de fapt, Sfatul tribunilor, „oameni buni şi bătrtni’*, precum şi a valahi lităţii
sentinţelor date de această instanţă în lumea satelor
Obligaţia iniţială a fiecărui megiaş de a contribui cu zece la sută din produsele sale la
întreţinerea forţelor armatei ale comunităţii săteşti, a fost reglementată cu timpul în cadrul
organizării dreptului funanciar. Repartizarea cotei - parte de produse pentru fiecare megieş a fost
şi a rămas îtt continuare în sarcina Statului „oamenilor buni şi bătrân", ca reprezentanţi ai
comunităţii. Sistemul adoptat de bătrinii comunităţii gentilice a fost atit de convenabil pentru toţi
membrii marii familii, incit a fost păstrat de tradiţie în tot timpul Evului mediu, şi-l găsim în
vigoare şi în secolul al XVIII-lea. Ciindindu-sc la egalitatea in drepturi Ia darea contribuţiilor şi
cd echitatea contribuţiei după puterea economică a fiecărui membru al comunităţii săteşti nu o
pitea face mai bine nimeni altul dccît tot Sfatul „oamenilor buni şi bătrini",
Spre deosebire de jurişti, istoricii au considerat că satul trebuie să fi avut instanţe de
judecată. Dacă lăsăm la o parte pe acei care s-au ocupat de instituţia jurătorilor, meritul de a fi
susfinut organizarea şi existenţa unor scaune de judecată a „oamenilor buni şi hătrini" la sate
revine lui Nicolac loxga139. El vorbeşte cel dintîi de „oamenii buni şi hătrini" cari „şed în scaun*
şi „tin egca*‘, fapt relevat de noi (şi la p. 14). la începutul acestui capitol, cînd am vorbit despre
existenţa unui drept consuetudinar la români.
Sub influenţa celor scrise de marele savant, C. C. Cîiurcscu a susţinut că iastanta de
judecată a satului este alcătuită din „oameni buni şi bătrini’* dar jurători
împuternicirea „oamenilor buni şi bătrîni’* de căne comunitatea familială de a judeca
pricinile penale şi a le sancţiona, ca şi responsabilitatea colectivă şi solidară în cadrai ci, îşi arc
izvorul, cum am văzut şi mai sus, în înrudirea consangvină.
Ştiindu-sc din experienţa înaintaşilor că, la crimele de omuciccrc se ajunge, de obiceiu,
după certuri urmate de bătăi, ori lovituri cauzatoare de moarte. în scopul de a jdui, „oamenii buni
şi bătrîni’* ai comunităţii familiale, au încriminat ca fapte penale sfada sau cearta, lovitura cu
vină taie, rana «fingcrîndi. furtul, tîlhăria la drumul marc, raptul de fete mari. crima de
omucidere, ultimele două cunoscute şi ca ,pierderi de suflete’*, şi altele numite, în genere, „fapte

38
mari sau mici’*.
Deşi nescrise în vrcui cod penal pe articole, cum erau „tablele legii*’, „legile scitice**
sau „leges bcllagincs** dreptul consuctudinar românesc a încriminat secole la rînd aceste fapte
penale, pînă cc ele au apăru: ca dispoziţii scrise în actele emise de autoritatea centrală. O Carte
domnească dată, în 24 iulie 1436, lui Petru zis Ungureanul cu ocazia rntroduccrii acestuia ca şef
al unei ginte aşezată în pstru sate din C’impul lui Dragoş. peste *roia autohtonilor, prefera
ameninţam unpotnva acelui cc „ar mccpc din ginta lor (= ot ih picmaic) m contra lui Fetru sau
contra copiilor lui pentru aceste sate. cu omor sau cu sfadă sau cu orice răutate"’, că va plăti
zavcască (= pocna păcis) 60 mblc de argint curat

2.2.2 Rolul vătămanilor în satul feudal moldovenesc

în capitolul „Juzii şi vătămanii’* semnalasem existenţa în unele sate moldoveneşti a

instituţiei vătămaniîor,- inexistentă ca termen în documentele Ţării Româneşt, concomitent cu
aceia al juzilor şi cnejilor şi condusesem, că aşezările respective nu ar putea fi formate dccît de
tătari, atît după originea mongolă a cuvfntuhli, cît şi după aceia a locuitorilor ta mi jlocul cărora
apar.
Folosit de moldoveni timp de o sută de ani (1242 - 1342) cît a durat dominaţia Hoardei
de Aur, paralel cu £ccla 6c jude, termenul xătăman a intrat în vocabularul curent al satului de la
răsărit de Carpaţi, pentru şeful puterii executive la sat şi a pus în umbră trqrtat pe acela autohton
de jude. aşa cum odată cu organizarea regimului feudal expresia cneaz, de origine gotică, a fost
înlăturată, hi perioada simbiozei cu popoarele turci cc (643-1241) chazari, pecenegi uzi şi
cumani, de titlul, boier.
Adoprind formal noua titulatură ca pe o haină de împrumut, subalternii imediat al lui
judexprimarius din obştea gcntilică, devenit vâtâmani în actele de cancelarie a rămas, hi fapt şi
în drept, un exponent al satului autohton, deoarece era ales. Legat de comunitatea teritorială, şi
ca organ executiv al „oamenilor buni şi bătrini’’ hi satele libere de ocol, conduse de cneaz =
boier = vornic, ' vătămanitl a evoluat şi s-a adoptat noilor cerinţe impuse de regimul feudal,
atunci cînd satul săi de baştină, a fost încredinţat spre organizare, ca feud cu titlul de stăpînirc,
celui dinţii dintre războinicii satului, ori unui altuia din altă gintă apropiată.
Prezenţa insitutici în satele moldoveneşti a fost pusă în discuţie de I. Condurachi*, ca
fiind în legătură cu „oamenii buni şi bătrân*’ şi rolul acestora la sate.
D. Ciur ca însă, deşi a văzut în vătăman pe reprezentantul sătenilor ce menajează interesele
comunrăţii săteşti*2 în raport cu voinicelul sau economul (socotitorul), împuternicitul stăpitiului
feudal, totuşi conchide că instituţia este de origine rutcană şioiganizatoarc numai a comunităţilor
dc obîrţic rutcană ^ desigur influenţată de B. 1). (îrceov.MS
P. P. Panaitcscu^ c dc părere că vătămanul, este dimpotrivă, un Reprezentant al
stăpănihii’*, mai ales in acele sate în care stăpînul nu-şi avea locuinţa permanentă, curtea
boierească", reînviind astfel ipoteza exprimată ce R. Rosctti. care totuşi vedea în vătăman un
cuvîrt rămas dc la tătari34,.
Voind să fie original. în continuare, accltşi autor serie că vătămanul este termen rusesc şi
însemna conducătorul unei cete xaiaga. La mcqmt, anterior formării satului n>oldovcan, el ar fi
fost ca şi cneazul, un stăpîn dc sat. Dar după aceasta, ,.rămînînd sub stăpînirca unor boieri cari
acapircază pămînturilc. ci sau o parte, dintre ihişii, sînt reduşi la rolul dc rqn-czcntanţi ai
stăpîliulur de sate*, ca şi ureadjiicn ^ dc altfel, cu carc-i confundă totalmente.

39
 Desigur, apărind concomitent cu aceştia din urmă, cari cîtcodată sînt numiţi şi vomicci, c
lesne dc înţeles confuzia făcută între unii şi alţii.
I rasaturilc caracteristice insa, care duc la definirea rolului specific al fiecăruia la sate, se
pot desprinde numai din urmărirea atentă a aTibuţiilor fiecăruia în parte în documente şi cronici.
ATRIBUŢIILE VĂTĂMAN ULUI CA PĂSTRĂTOR AL ORDINHl PUBLICE
La dispoziţia sfatului ,.oamenilor buni şi bătrîni", ca unii ce erau aleşi de comunităţile
săteşti, prima atribuţie cu care au fost însărcinaţi dc judex pnmarhic. vătăman ii din actele de
cancelarie în secolele XVI - XVIII, a fost aceea dc a face poliţie la sate, cu competenţa dc a
aresti pe răufăcători, delincvenţi dc drept comun şi criminali. Rqarczentînd ,.braţul secular'* al
comunităţii săteşti, autoritatea fizică şi morală a rătămanului în asigurarea ordinci publice a fost
recunoscută şi întărită dc domnie, indiferent că aşezarea era liberă, pendinte de ocolul domnxsc.
oii în:hinata unui stapîn, dependenta de ţtnur.
Stăpînul unui sat nu putea scăpa dc răspunderea penală ce plana asupra sa, în cazul unei
năpaste, pînă ce nu depunea jurămîntul şi vătămanul cu cel puţin doi oameni din sat. Acest rol al
văîămanului era stipulat chiar în convenţia interstatală încheiată dc Ştetăniţă voievod şi coroana
polonă, în 7 august 1519. „Dacă cineva şi-ar umtări paguba sa ori a altuia" - c vorbi dc căutarea
tîlharilor dc către vfnătorii dc urme (slidogorcţii) - şi ar ajunge la hotarul unei aşezări „iar
stăpînul ar spune că nu-i a lui acea proprietate, atunci acest stăpîn trebuie să jure el însusi şi să
mai jure şi vătămanul său cu alţi doi oameni şi în acest fel să se dezvinovăţească proprietatea"'70,
se serie lapidar în acest tratat.
In virtutea acestui drept dc a asigura ordinea publică, vătămanii satelor Ripiocni,
Băliccni, Rădeni, şi Dobîrccni dc la vărsarea Tel ţci în Nistm, din ţinutul Tighma, ale mănăftirii
PobiaLi ci au liliputei iliciţi dc domnie, în 25 i.ugu*l 1606, *a apcic locuitul ii aşc/.ăiiloi respective în cazul în
care dregătorii domneşti ar încerca să intre in sate, abuzînd dc puterea lor.

Vătămanii din satele mănăstireşti închinate călugărilor cu imunităţi fiscale, judiciare şi

vamale aveau competinţa de a pedepsi pe aceia dintre vecinii care nu ar asculta, a-i certa şi a-i
globi „cum este obicciuT a-i aresta şi a-i trimite legaţi la domnie'75 pe rebeli, ori să le dea cîtc
300 de toicgc'. Un act emis. în 11 mai 1608, de Constantin Movilă mai atestă şi împuterniceşte,
în acelaşi timp, pe vătămanii din sartclc mănăstirii (îalata ha dreptul lor de a prinde pe oamenii ’
răi, împreună cu oamenii lor din sate şi a-i preda, „unde va fi legea*’.
Fără îndoială că, în acest din urmă caz, domnia se referea la tîlhari care trebuiau prinşi şi
predaţi tribunalului sătesc, iar după judecată erau înaintaţi domniei spre a fi executaţi.
Concludent pentru aşa ceva este ordinul scris, în 14 septembrie 1618, de Radu Mihnea, la
Tighina pe malul Nistrului, vătămanului din satul Şerpeni (fost proprietatea lui Cozma Găncscu,
poreclit Şarpe postelnicul), din ocolul Tohatinului, ţinutul Tighina, de a prinde pe lstratc şi
Cassian din acel sat. care au furat doi cai de la Postolachi. pîrcălab de Orhei şi Corni, fost comis,
şi a-i pune .„sub puternică pază', (tverdoi poroki)' adică acolo unde garda satului păstra armele
de luptă în incinta fortificată = horodiştea Casei de Obşte „pînă ce le va da zi înaintea domniei'.
Arestarea acestora se putea face de vătătnan, ajutat de oamenii înarmaţi care se aflau în
subordmca lui, aşa cum văzuse şi însemnase tn notele sale de călătorie Bvlia Cclcbi^în 1659.
„Fiecare sat îşi are judele şi ostaşii săi, şi, în ţară este aşa de marc dreptate şi echitate încît, dacă

40
ai purta în public lucruri, ca pietre preţioase puse de tipsie de aur, nimămiia nu i-ar veni în minte
nici măcar să se uite la el
In ce priveşte corpul de gardă din Casa de Obşte în care erau deţinuţi răufăcătorii pînă la
judecată, expresia slavă tverdoi ţyoroki este o raritate în documente, ca şi aceia de temniţă.
utilizata pentru prima dată de Azaric la descrierea evenimentelor interne din domnia lui Ion Vodă
cel Cumplit ultima provenind din rima = întunerec şi temui) din limba slavă vech

Lumea satelor îi spunea vastă, termen moştenit din celticul ward, de unde warda = custodia
oppidorunv', existent şi în Friul pe care slavii l-au împrumutat şi folosit cu sensuldc poană. scris
prin mctatcză vroia. In loc dc vartâ. pentru Incinta unde se afla coTpul de gardă, custodia =
pază, gardă.
Cu acest înţeles a fost păstrat într-un act d satului Şcndriccni, scris în 5 august 1620, dc
Boţea, urcadntcul de Dorohof” şi întărit de Alexandru lllaş voievod. In IX noiembrie acelaşi an.
tradus dc Pavcl Dcbrici, clucerul, hi 1780, prin vartniţer.
Două acte emise dc cancelaria domncascl mai tîrziu, unul în 14 iulie 1662 şi altul în 13
mai 1666. primul pentru Lascarachc cămăraşul şi al doilea pentru Andronic postelnicul, referitor
la nişte locuri virane ce se aflau în lai pe Uliţa marc. dăruite acestora, identificau temniţa cu
..unde au fost vamiţclc’ ceea ce înseamnă că, vechiul termen cehie vana se afla în luptă cu cel
nou slav, temniţă. h’l nu va cedă locul însă aşa repede.
Varlaam. mitropolitul Moldovei (1627 - 1653) foloseşte cuvfntul vană în Cazaniile sale
pentru locul fa care a fost închis Isus Hristos dc către romani, în timpul judecării lui dc către Ana
şi Caiafa. .,Acolo ca un mincinos tu şchiopit (scuipat) şi bătut şi ocărit şi acolo în vană preste
toată noaptea ris şi batjocorit dc slujitori... şi din vana foarte dc dimineaţă scos şi la stat. la curtea
Caiafei dus., deşi nu-i erau necunoscuţi nici termenii temniţâm şi închisoare.

2.2.3 Vornicul

Evoluţia societăţii gcntilicc spre orînduirca feudală, impusă de ncccshiţilc de apărare a

comunităţilor tcritcrialc şi realizărilor acestora, a antrenat o serie de modificări în interiorul
statului politic al judeciei. obligftidu-o încet spre o nouă formă de viaţă socială şi economică.
Prin împuternicirea celor mai inteligenţi şi dotaţi dintre vitejii lor cu /ac foarte
adesea
confirmaţi de maree voievod, ca şef al războinicilor, comunităţile familiale au pus temelie urnii
drept de putere, caic a avut o inriurirc covârşitoare asupra descompunerii acestora ca stat politic
autonom.
La început iiai rar, uzînd de acest drept de putere la nivel înalt, marele voievod a luat măsura de a
suprapune căpetenii militare, boieri = vornici pe la curţile şi în locul vechilor cneji în interiorul
unor gnţi şi peste voinţa acestora, transtbmund în felul acesta şi pe juzii judcciilor din sate în
urcadnhi sau vomicci, ca dregători domneşti. Prin imitaţie, necesitatea de apărare generală
invocată de marele voievod, în numele căreia se cereau venituri fiscale pentru suhsistcnţa armatei
de autoritatea centrală, a fost secundată pe plan local, fn judecii, ocrindu-sc venituri prin juzi sau
vornici de către vitejii înzestraţi cu jus gladii şi pentru întreţinerea familiilor lor.^

41
 Şi. cum mcnţhcrca disciplinii pentru pcrcqxrrca acestora cădea ni sarcina sfatului
oamenilor buni şi bătinr, alesul comunităţii teritoriale. - judex primarius - a devenit, ca şef al
administraţiei locale în noua orinduhe un subordonat politic al statului feudal în orice sat,
indiferent că era domnesc, boieresc, mănăstiresc sau slobozie. In legătură cu această problemă,
Cîh. Ghibăncscu consiccra că vornicii din satele domneşti sînt puşi de domnie circ circumscria şi
atribuţiile acestora**^, deşi documentele referitoare la ocolul, Câmpulungului Moldovenesc şi
altele arată clar alegerea lor din mijlocul judeciilor de către autohtoni*46.
P. P. Panaitcscu era convins că, vătămanii sînt în acclaş timp şi urcadnici, cîtcodată
numiţi vornici, ocupîlid aceiaşi funcţie la sate. Neexistind între aceştia nici o deosebire de esenţă,
ci sînt numiţi tn sate de domnie şi de boieri sau egumeniei stăpilii feudali în satele respective*4'.
D. Ciurca distinge în vătămani pe aleşii ohştici săteşti şi în urcadnici sau vornici pe
reprezentanţii stăpînilo; feudali puşi de aceştia şi folosiţi ca instrumente de cocrc ţie*4*.
Mai teveut, N. Ciiiguiuş uimsidciă. ua şi D. Ciiuuu, existenţa la hale a uaci dualităţi de
conducere, vomicei- vătăman. care se menţine pînă hi secolul al XVIII-lca. „Membrii acestei
conduceri, aleşi de obştile săteşti sau numiţi de autoritatea de stat centrală Iccală sau chiar de
proprietari, au avut atribuţii fiscale, judecătoreşti, de adminisnaţic locală şi poate chiar militară’*
- scrie autorul -, dar la urmă conchide că „în sate ci erau reprezentanţii proprietarului'’ numiţi
ureadnici. vornici sau \ onticei440, însuşindu-şi şi etimologia cuvin tul ui uriadnic de la tireadeo
= bw}, dată de Cîh. Ghibăncscu*™ după I. Bogdan*51.
Fără îndoială că, după interpretarea dată de istoricii citaţi mai sus. trebuie să reţinem
existenţa la sate a vc.micilor sau ureadnicilor, ca reprezentanţi ai stăpîlii Ier feudali şi a
vătămărilor, ca exponenţi ai satelor.
Dacă ne întoarcem însă la analiza celor mai vechi documente emise de cancelarie, vedem că. în
secolul al XV-lca. rqirczcntanţii ordinci publice în toate satele modoveneşti erau mai întîi trecuţi
Juza şi apoi vărămanii. Hste vorba de ordinea în vigoare întronată în comunităţile gcntilico-
ramilialc de noul regim feudal. Ilustrativ în acest sens este actul dat. în 5 iiuulic 1433, tiu Şlufon
vuiuvoil, în uulilutu du şef al lăzixjiuiuiloi şi ilurrm a loală ţaia Moldovei, pentru a nu produce supărări
negustorilor braşoveni în operaţiile comerciale. Organele cărora se adresează domnia sînt t)
boierii, ca dregători ai ţinuturilor (staroşti sau pîrcălabi; b) vornicii, ca judecători domneşti ale
curţilor de ocol; c) şoltuzilor şi pir gărilor ca staturi adninistrative de prin tîrguri; d) /uzilor ?i
vătămărilor, celor dinţii ca juzi primeni (judex primarius) ai sfatului„oamenilor buni şi bătrini"
şi celor di al doilea ca şefi ai politici locale: şi, în sfirşit c) întregii comunităţi (= i văsemu
paspolistvu)*51.
Cele două titluri, juzi şi vătămaţii, menţionate în acte se referă, fără echivoc, la
reprezentanţii statului politic al satului, la şefii juridico-administrativi ai caselor de obşte, adică
la judex primaiius şi la subalternul său vătamanul, ca şef al oamenilor înamiati (= gens d'armcs)
de la vatra satului* adică «ctul poetului de jandanri

Mai apoi. la 8 aprilie 1449, Alexandru vo cvod numeşte pe boierii de la curtea din Tg.
Frumos, din ţinutul Cirligătura dregători, iar pe cei ai satelor, ureadnici , în loc de juzi. cînd
acordă ceara de la cîrciumilc din tîrg şi şapte butoaie de vin mănăstirii Pobrata. Aceiaşi termeni
sînt folosiţi hi actele emise de Petru Aron şi Ştefrn cel Marc pentru danii cu imunităţi în satele
călugărilor de la Neamţ*5* şi Bistriţa*’5, ale episcopiei de Roman*lh şi Pobrata*1', în care nu
aveau calitatea să judece şi să administreze veniturile dccît episcopii sau egumenii cu urcadnicii

42
din satele mănăstireşti.
Expresia ureadnic, provenind de la ureadii = Siaz&acreix - disponere = a admmiswa. a
guverna*1*, a fost introdusă, evident, prin cancelaria domnească, în perioada exercitării
influenţei slavone după secolul al XlV-lca, pentru a înlocui cuvîntul autohton jude. Fenomenul
acesta era la modă, pe atunci. El se poate observa şi în alte acte emise de cancelaria domnească,
în care diccii ştiutori de limbă slavă, ca Borcca şi Ion, fratele lui Luca, vor folosi un nou termen
slav, pentru a indica pe şefii administraţiei săteşti, numindu-i vornici, în miniatură bineînţeles, şi
în comparaţie cu vornicii = Judecători din cuiţile de la ocoalele tîrgurilor Şiret Suceava şi
Cernăuţi, substituiţi numai cu titlu ca şef ai ginţilor. în locul vechilor cneji.
In adevăr, în două acte date de Ştefan cd Marc, consecutiv în 30 august 1479 şi 23 august
1481, cuprinzînd privilegii pcntni episcopia de Rădăuţi se ordonă ca pe locuitorii din satele
Rădăuţi, din ţinutul Suceava şi pe cei din Coţmani şi satele pendinte de ocolul de acolo, din ţinutul
Cernăuţi, r.d nu i mai judec o nau r.fi i globoar«câ vornicii din curţile de la Şiret, Suceava şi Ţcţina, ci numai
episcopii sau vornicii lor din satele respective, desigur împreună, cu sfatul „oamenilor buni şi
bătrinr, de acolo.
Din contextul identic al ambelor privilegii, reiese limpede că „nici pentru faptă marc, nici
pentru faptă mică, nici pentru duşegubină, nici pentm răpire de fete mari ce se vor face în
Rădăuţi şi în oricîtc sate sînt la Coţmani" să nu-i j idccc vornicii din curţile tîrgurilor respective,
„ci să-i judece episcopii sau vornicii lor"*59.
Folosirea formei pluralului nu este întîmplitoarc. Ea ne trimite la mai mulţi vornici, cari nu sînt dccît
juzii satelor şi aceasta nu ar fi avat loc, dacă ar fi existat numai unul singur, rezidind la curtea de reşedinţă
a episcopului, ca împuternicit al acestuia în probleme judiciare. Prezenţa acestor vornici în fiecare din
satele de la Coţmani ale episcopiei ne este confirmată şi în secolul al XVII-lca de cartea domnească
adresată de Constantin Movilă, în 9 ianuarie 1609, starostilor de Cernăuţi şi vătafului de bftisari, de a lăsa
în pace pe locuitorii satelor respective, adversativă este categorică pentru acest sens.
Afară de aceasta, dacă lăsăm la o parte actul dat în 4 noiembrie 1595. din care apar clar,
deoparte, vornicii Doamnei şi, de altă parte, ureadnicii de Botoşani, cei dinţii ca intendenţi ai
averilor adunate din tîrg pentru soţia voievodului, iar cei de al doilea cu acelaşi rost ca vornici ai
-ocolului ttrgufui4*1 din celelalte documente, referitoare la administratorii ocoalelor HMău4**,
Ştcfikncşti**, Suceava**, Piatra lui Crăciun**' ctc. reiese limpede că Drăgan Ciolpan. Mănăilă,
loachhn şi Toma Cantacuzino numiţi uneori urcadnici, iar alteori vornici, exercitaseră aceiaşi
funcţie diccii de cancelarie şi domnia folosind ambii termeni, ftră a face deosebire de conţinut,
între ci.
Acelaşi procedeu era folosit şi în poruncile domneşti ce se adresau dregătorilor din satele
de ocol. In timp ce Ştefan Tomşa ordona, în 5 decembrie 1621, vreadmcuhn din satul Căcăccni,
ţinutul Dorohoi, să lase în pace partea din Brăcşti a fiilor lui Icrcmia, fost pîrcălab**, Gheorghe
Ştefan scria, în actul din 26 februarie 1656. vătămatului şi sătenilor din Avrămeni să asculte de
lordachic, fost vistier, cu începere din acea zi, iar vornicul, pe care l-a pus, trebuia să nu mai aibă
nici o treabă**acolo.
La fel repeta Dabija Vodă într-o poruncă vomicelului din Hulubcşti, în 4 aprilie 1662, ca
să nu se mai amestece în satele Ciofireşti şi Piscu ale mănăstirii de la Neamţ, de la care luau
călugării dijma, indiferent cine ar fi arat pe hotarele lor*58.
Cuvîntul dvomic (derivat din celticul doar, în germană 7'hor. mai apoi slavul dvor.
pentru poarta care închidea incinta curţii - aula = ă\Koq= dormi* = ca*ti curte) folosit la
începutul secolului al XV-lca numai pentru vitejii cnczi din anturajul marelui voievod = come.*

43
paiatn^y tradus în documentele moldoveneşti scrise în limba latină prin judex™ (Vlad, Oană.
Dan, Negrilă, Petru Hudici, Duma, Braicvici, Badea) se va banaliza, cu timpul şi ftrcqnnd cu a
doua jumătate a secolului al XVl-lca, şi în cele următoare, în mai toate actele referitoare la
vătămani juzii săteşti vor fi numiţi vomicei. Numai că ordinele domneşti se vor referi mai mult la
atribuţiile fiscale şi administrative şi foarte rar la cele judiciare.
In a doua jumătate a secolului al XVl-lca. omul împuternicit să conducă. în 10 iunie
156X, (= uvezati }) satul Hereşti, de pe Moldova, din ţinutul Suceava, închinat mănăstirii Pobrata
apare sub titlul grecesc icanom 1 (de la do:o£ - v6po<; = cel cate administrează Casa de obşte,
administrator, intendent Vornicii nu înlocuiau, fa secolele XIV-XVIII, decît cu numele pe
vechii juzi ai comunităţilor săteşti din regimul genţilico-tamilril, deşi deveniseră fa noua
orinduirc din şefi ai administraţiei locale şi subordonaţi politici ai statului feudal 50*. De altfel,
din aceste probe documentare, din care am reconstituit funcţii c lor la sate, un act de mai tînriu,
din 30 septembrie 1805, referitor la mai multe sate dir ţinutul Bacău, vornicii din satele
Karaoani500, din Valea Marc şi Cleja, locuite pe catolici, trexuţi fa acte cu această titulatură
semnau .,manu propria' judex Harafalva. judex Pataki şi jude.x Clcjisi°. liste cea din urmă şi cea
mai peremptorie probă că. juzii primari, numiţi vornici în actele medievale, erau la sate, fa
primul rind şefii sfaturilor „oamenilor buni şi hătrfai’*, aşa cum apar la Karaoani şi în alte sate,
şi fa calitatea pe care o aveau, au fost determinaţi să devină supuşi ai noului regim social-politic
şi instmmente de coerciţie împotriva sătenilor, cari opuneau rezistenţa fa realizarea veniturilor
impuse de ordinea feudală. Pentru acest scop. airoapc în toate actele cuprinzătoare de porunci
domneşti adresate vătămanilor. ca şefi ai poliţiei săteşti, să execute „mânu militare’* o hotărirc
ori să intervină pcntni menţinerea ordinci stabilite în problemele de administraţie locală, Sfatul
domnesc ori voievozii înaintea acestora se îndreaptă către vomiccii sau urcadnicii satelor, aşa
cum am văzut şi din cel dinţii act folosit aici, emis de Ştefan voievod fa 5 martie 1435.

44
 3 Capitolul 3 Satele si târgurile din jurul Cetaţii Neamţ
3.1 Târgu Neamţ

Oraşul îşi are rădăcinile în secolele dinaintea formării statului feudal Moldova.
Descoperirile arheologice efectuate pe vechea vatră de locuire a oraşului, în cartierul Ţuţuieni,
atestă existenţa urmelor de locuire cel puţin din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea.

Prima menţiune documentară este făcută în timpul domniei lui Petru I Muşatinul, într-un
document extern, Letopiseţul Novgorodului (cunoscut şi ca "Lista rusă de oraşe"), datat
între 1387-1392, unde este amintit alături de celelalte târguri valahe: Târgul lui Roman şi Piatra
lui Crăciun (Piatra Neamţ). De altfel din acelaşi secol datează şi prima menţiune a Cetăţii Neamţ.

Viaţa oraşului, perioadele de dezvoltare sau decădere, au fost strâns legate de istoria Cetăţii
Neamţşi de istoria Moldovei în general. Pe baza cercetărilor de arhivă s-a stabilit că Neamţul a
avut un sigiliu propriu, în limba latină, la fel ca oraşele Baia sau Roman. Necesitatea de a crea un
sistem de apărare în faţa duşmanilor, a făcut ca Petru I Muşat să ridice, între 1382-1387, pe
Culmea Pleşu, un fort, transformat mai apoi în cetate. Situată la întretăierea drumurilor
comerciale care lega Suceava de Piatra sau alte târguri ale Moldovei, Cetatea Neamţ a devenit,
pentru o lungă perioadă de timp, nucleul în jurul căruia s-a desfăşurat viaţa urbei de pe malurile
Ozanei, şi care astfel a devenit domeniu domnesc.

La începutul secolului al XV-lea, negustorii care cumpărau vite din târgurile localităţii
plăteau vamă, din acest punct de vedere oraşul devenind un important punct vamal. Târgul se va
dezvolta cu timpul, devenind un important centru comercial şi meşteşugăresc. Din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea însă, viaţa economică şi socială a urbei nu mai cunoaşte ritmul
dezvoltării de până atunci. În veacurile următoare oraşul înregistrează o decădere a activităţilor
meşteşugăreşti şi comerciale, la aceasta contribuind şi unii factori interni şi externi (precum
incendiile provocate în timpul războaielor turco-polone sau ruso-turce).

La începutul veacului al XIX-lea, condiţiile favorabile agriculturii şi creşterii animalelor a

făcut ca satele să se dezvolte din nou din punct de vedere economic. Astfel, satul Humuleşti
(astăzi cartier al oraşului) a devenit renumit pentru iarmarocul săptămânal organizat aici.

În 1852, la 16 octombrie, Grigore Alexandru Ghica - domnitorul Moldovei -

inaugurează Şcoala Domnească, Spitalul şi Spiţeria, şi tot în 1852 se va construi aici, în
apropierea cartierului Blebea, una dintre primele fabrici de postav de calitate superioară din
Moldova, aparţinând lui Mihail Kogălniceanu. Extinderea activităţilor economice va continua şi
la începutul secolului nostru, influenţată fiind de dezvoltarea cunoscută de întreaga zonă, de
progresul tehnicii.

Intrarea României în primul război mondial a făcut ca Batalionul de vânători de

munte din Târgu Neamţ, prima unitate de acest fel din armata română, să participe alături de
unităţile militare din Piatra şi Roman la campaniile din Transilvania, Muntenia şi Moldova.
Pentru comemorarea eroilor, la 28 iunie 1939, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a primului
ministru Armand Călinescu, a fost inaugurat Monumentul Vânătorilor de Munte. Operă a

45
sculptorului Theodor Burcă, acesta este construit din piatră şi bronz şi adăposteşte osemintele a
196 de eroi căzuţi în Marele Război pentru Întregirea Neamului Românesc.

După încheierea războiului, viaţa a oraşului a reintrat în normal, înregistrându-se chiar

progrese în ceea ce priveşte activitatea economică şi socială. Dacă în 1913 urbea număra 9.216
locuitori, în 1927 populaţia oraşului ajunsese la 10.124 suflete, din care 7.170 români, 2.773
evrei restul fiind de alte naţionalităţi.

Anii celui de al doilea război mondial provocat mari distrugeri şi în această parte a ţării.
Rechiziţiile făcute au înrăutăţit şi mai mult situaţia locuitorilor. O parte din fabricile oraşului au
fost mutate în alte zone ale ţării iar tinerii obligaţi să participe la construirea liniei de fortificaţie
Tg. Neamţ-Paşcani.

Deceniile de dictatură care au urmat războiului au adus multe transformări oraşului de sub
Cetatea Neamţ. Nu se pot totuşi neglija şi aspectele pozitive înregistrate, precum şi dezvoltarea
de care s-a bucurat urbea, dezvoltare care, după 1989, a cunoscut un ritm mai lent.
Şi totuşi, la 22 iulie 2009, prin Hotărârea de Guvern 848/2009, oraşul de sub Cetatea Neamţ a
fost declarat staţiune turistică de interes naţional, prima din judeţul Neamţ şi una dintre
primele astfel de staţiuni atestate în România.
Şi nu putem să nu amintim şi faptul că oraşul Târgu Neamţ, prin poziţia sa, reprezintă un punct
de acces către mănăstirile din zonă (Neamţ, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec etc.) sau
spre Masivul Ceahlău - lacul de acumulare "Izvorul Muntelui - Cheile Bicazului - Lacul Roşu,
pe DN15B.

Situată la o altitudine de 480 m şi traversată de DN 15C, aparţine administrativ de oraşul

Târgu Neamţ încă din anul 1888. Staţiunea se află într-o microdepresiune din sud-estul Culmii
Pleşului cunoscută sub numele de Poiana Dăscăliţei. Zona este usor înclinată şi deschisă către
sud-est, fiind în acelaşi timp flancata de versanţi acoperiţi cu păduri de foioase. Apele minerale
au fost cunoscute şi folosite de populaţia primelor aşezări de aici, iar in anul 1856 s-au facut
analiza chimice, prin care s-a constatat ca sunt clorosodice, de mare concentratie. Are un
microclimat specific zonei colinare, cu o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi
excesive. Aerul este bogat în ioni negativi, este ozonat şi are un efect tonifiant asupra
organismului.
Distanţele în kilometri până la principalele obiective turistice din zonă:
2 - Cetatea Neamţului; 7- Casa Memoriala "Ion Creangă"; 14 - Colecţia de măşti populare N.
Popa; 10 - Baza Ecvestră de la Dumbrava; 17 - Rezervaţia de Zimbri "Dragoş-Vodă"; 16 -
Mănăstirea Agapia, 20 - Mănăstirea Neamţ; 20 - Mănăstirea Văratec; 83 - Lacul Bicaz, 100 -
Cheile Bicazului; 77 - Mănăstirea Voroneţ, 130 - Mănăstirea Putna.
-Posibilităţi diverse de petrecere a timpului liber şi distracţie: club, cinematograf, sală de jocuri
mecanice, terenuri de tenis şi de volei, excursii în împrejurimi
-aici se tratează:afecţiuni reumatismale, ginecologice, dermatologice, afecţiuni ale aparatului
respirator, sechele post-traumatice, nevroze astenice.
-tratamente cu :magnetodiaflux, ultrasunete, curenţi diadinamici, băi calde la cadă, băi galvanice,
împachetări cu parafinămasaj, gimnastică medicală.

46
3.2 Vanători Neamţ

La 25 ianuarie 1446 fiul lui Alexandru cel Bun, Ştefan, dăruieşte lui Mihail logofătul Vânătorii
la Bistriţa, care este mai jos de Piatra lui Crăciun (Piatra Neamţ de azi); la 20 iunie 1453
Alexandru Voievod întăreşte lui Mihail logofătul şi fraţilor săi, Duma şi Tudor, Vânătorii. La 27
ianuarie 1580 Iancu Voievod întăreşte mănăstirii de pe apa Bistriţei ce se cheamă Vânători un
sat, Dăneşti, şi o moară (M. Costăchescu, Documente moldoveneşti, vol II ). La 27 iunie 1547
Petru voievod întăreşte călugăriţelor de la Vânători satul Dăneşti (idem M. Costăchescu). În
1634 Moisă Movilă porunceşte dregătorilor din Piatra şi Vatmanului din Vânători să lase în pace
oamenii posluşnici călugăriţelor de peste vale (Toma Bulat). La 3 mai 1662 Eustratie Dabija
porunceşte Medemnicerului Neculai Buhuşi să cerceteze pricina dintre Mănăstirea Bistriţa şi
Bisericani pentru hotarul satului Tătăruşi şi Brăşăuţi, care erau în hotar cu Vânătorii şi care
aparţinea Mânăstirii Bisericani. La 2 iulie 1662, tot Dabija Voievod întăreşte hotărnicia satului
Vânători care cuprinde: Cernegura până la Apa Calului, Poiana Mărtineştilor până la pârâul
Topliţa, apoi până la obârşia Agârciei şi stabileşte ca strajă să o ţie împreună Vânătorii cu
Brăşăuţii, pe rând cu săptămâna (document de la Dabija Voievod). Un document din 1883
glăsuieşte: „Satu Vânători a aparţinut de comuna Dumbrava Roşie, Plasa Muntele şi este situat
pe ambele maluri ale râului Bistriţa, spre sud de comuna urbană Piatra. Are o populaţie de 251 de
suflete, cu 74 capi de familie, 124 bărbaţi şi 127 femei. În acest sat se află o Biserică şi două
mori. Se numeşte şi Vânătorii Pietrei. Până la 1883 forma o comună aparte împreună cu cetăţuia
Petrodava, Cutul, Izvoarele, Poieni şi Văleni, locuitorii ocupându-se cu plutăria şi agricultura”.

3.3 Ştefan cel Mare

In memoria marelui Voievod al Moldovei , ai carui pasi s-au abatut si prin aceste locuri,satele
aflate spre N-E de Serbesti, pe soseaua ce merge spre Razboieni, au format o comuna care a luat
numele de Ştefan cel Mare. Aceste sate sunt :Carligi ,Dusesti, Soci si Vad.

In total comuna avea 415 familii cu peste 1500 de suflete.Vechimea acestor sate trebuie cautata
mult inainte de Stefan cel Mare, ele fiind pomenite in documentele secolului al XIV- lea si cele
din timpul lui Stefan , ca facand perte din mosia manastirii Razboieni.

In tot cazul locuitorii satelor Carligi,Dusesti si Soci se socotesc urmasi ai razesilor din vremea
stralucitului voievod.

Iordache Cantacuzino , este primul din familia Cantacuzino stabilit in Moldova in jurul anilor
1618 . Acest Iordache este unul din fiii lui Andronic Cantacuzino , la randul sau , fiul vestitului
Mihai Cantacuzino . Iordache Cantacuzino reuseste sa se insoare cu una dintre cele 2 fete ale
marelui boier Costea Bucioc , cu Ecaterina si sa intre in stapanirea a jumatate din mosia
Serbestilor , partea nordica , spre Cîrligi .Cealalta fata , Teodora , boierul Costea Bucioc o
marita cu viitorul domn Vasile Lupu si prin aceasta , mosia Serbestilor intra in zestrea
domnitorului si capata o importanta mai mare decat satele din jur.

47
 Vasile Lupu a ridicat etajul conacului Serbesti , in partea a doua a sec. al XVII-lea care se
pastreaza si astazi in conditii destul de bune , datorita faptului ca in conac functioneaza scoala
profesionala speciala , iar parterul este construit de Costea Bacioc.

La 1770 era stapan la Serbesti spatarul Ioan Cantacuzino , iar dupa 1800 apare banul Ilie.

Jumatate din satul Serbesti aprtinea , in prima jumatate a sec. al XVII- lea , domnitorului Vasile
Lupu. In fata conacului , se afla o fântâna arteziana . Apa era adusa de pe stanca , unde se afla
un bazin de captare , prin conducte de lut ars, pana la conac . In spatele cladirii , se afla iazul cu
pesti , iar intre cladire si biserica se afla tunelul subteran , construit se crede , de Vasile Lupu.
Toata gradina si biserica au fost imprejmuite cu zid de piatra , pastrat pana in anii 1950-
1957(in jurul bisericii se mai pastreaza si astazi).

De-a lungul timpului , comuna Stefan cel Mare a avut parte de numeroase transformari si
retransformari in raport cu interesele politice dictate de mai marii timpului .

Potrivit documentelor de arhiva , pe teritoriul actual au luat fiinta , in a doua jumatate a

secolului trecut , 2 comune :

 Serbesti atestat in 1863 care cuprindea satele : Serbesti , Ghigoiesti, Hârtop, Brosteni si
Trudesti. Cu timpul pierde Hârtopul , in urma organizarii administrative din ianuarie 1926 ,
apoi in 1930 pierde si satul Ghigoiesti care va avea primarie proprie. In 1933 – Serbestiul
reapare comuna , formata numai din satul Serbesti pana la 31 ianuarie 1939, cand este
desfiintata ca unitate administrativ comunala si satul Serbesti este trecut la comuna Stefan cel
Mare.

 A doua comuna a fost comuna Cîrligi compusa din satele Cîrligi , Soci ,Dragomiresti , Dusesti
, Vadul si Valea Alba. In 1927 satul Cîrligi devine Stefan cel Mare . In 1947 satul Serbesti se
dezlipeste si redevine comuna , apoi din 1968 se formeaza actuala comuna Stefan cel Mare.

Atestare documentara si scurt istoric al fiecarei localitati

a) Satul Bordea este situat mai sus , spre nord-vest de celelalte sate .a purat numele de Bârleşti
, iar la 1428 este pomenit in hotarulsatului Corni. In a doua jum. A sec. al XV – lea , satul a luat
numele vatamanului Voinea si se nume Voinova.

b) Satele Soci si Dusesti au fost sate razesti Cu timpul satele au devenit boieresti in stapanirea
boierului Fete si a urmasilor lui. Dupa vatamanul Voinea , a fost Paşco, iar satele au fost
stapanite de logofatul Sima .

c)Satul Cîrligi a purtat numele de Glodeni, dupa numele boierului Glodeanu , care l-a stapanit
in sec. al XV-lea , sau boierul si-a luat numele satului . Satul a mai purtat si numele de Păşcaniţa
, dupa numele vătafului Paşca . In sec. XV-XVI , satul a fost stapânit de logofatul Sima si
urmasii săi , iar in doua jumatate a sec. aal XVI-lea , jumatate era stapânit de logofatul Nicoara
Prajescu care , la 1591, da partea sa din satul Cîrligi lui Dumitru Scules si Andronic , prin
schimb de sate.

48
d) Satul Serbesti – localizat geografic pe drumul care unește Piatra –Neamț , satul Șerbești este
străbătut de un afluent al râului Cracău, Pârâul Alb. Prima atestare documentare este din
sec.alXV-lea ,la 1492.Referitor la prima atestare documentară , aceasta atribuia satului lui
Crăciun Belcescu , între nepoții căruia se împărțeau ”sate și ocini pe Pârâul Alb și anume
:Belceștii și Negoieștii ,precum și două părți din Șerbești de pe celălalt Pârâu Alb.”Actul ,datat
30 martie 1492 ,era emis de cancelaria domnească a lui Ștefan cel Mare.

În secolul al XVII-lea, satul Șerbești, cu locuitori clăcași și răzeși , aparținea lui Coste
Băcioc.Una din fetele acestuia,Tudosea,s-a căsătorit cu viitorul domn Vasile Lupu ,oferind
jumătate de moșie și de sat ca zestre.Șerbeștii devin astfel proprietatea lui Vasile Lupu,încă din
vremea când era numai un boier ambițios.Acesta construiește biserica din satul Șerbești.

După înlăturarea lui Vasile Lupu,în 1653 , averea lui s-a împărțit, Șerbeștii ajungând în
proprietatea lui Iordache Cantacuzino. Devenind stapânul moșiei Șerbești, acesta va construi
casa boierească de alături.Prin căsătoria lui Toderașcu Iordache, căsătorie care a avut loc în anul
1658 la 11 februarie, acesta a primit ”o jumătate de sat ce este de la muma sa fata lui Coste
Băcioc și jumătate i-am dat eu din cumpărăturile mele cu 20 de unghi și i-am făcut curte din
piatră și pivnițe și beciuri pe cheltuiala mea”.

Moșia Șerbești rămâne în proprietatea lui Toderașcu Iordache Cantacuzino în continuare ,

deoarece la 1671 își înmormântează aici fiul .

Șerbeștii revine prin moștenire, fiului său Ilie Cantacuzino Deleanu, căsătorit cu fiica lui Miron
Costin.Acesta va crește copiii fratelui său ,Ioniță Iordache Șerban și Toderașcu. Moșia Șerbești
este moștenită de frații Iordache și Toderașcu Cantacuzino , aceștia fiind în relații bune cu
domnitorul Grigore al-III-lea Ghica.

Satul Șerbești , ajunge astfel la Ioniță Spătarul , fiul lui Toderașcu .Acesta repară biserica și cu
această ocazie a dăruit acesteia un potir ,un apostil,o evvanghelie și o psaltire. Tot el a dăruit un
clopot .

La începutul sec.alXIX-lea, acestă moșie aparținea agăi Ilie Cantacuzino.Moșia avea nouă sate și
82 de birnici. După moartea lui Ilie Cantacuzino , moșia Șerbești este stăpânită

e)Satul Soci - se afla pe o vale spre N de Carligi,care este o prelungire a Vaii Albe,avand de o
parte si de alta , dealuri acoperite cu paduri si locuri de aratura.Prin aceasta vale se scurge alene
paraiasul Valea Alba si o alta suvita numita Curatura.Dealurile ce inconjura satul sunt :Holmul la
S, Arcip la V, Movila si Stejarul la E.De pa dealul Holm se deschide o minunata priveliste.

In padure se afla o poiana frumoasa cu flori si fanete.In apropiere de sat ,cam la 500-600 m,se
mai vad si azi santuri care dateaza de pe vremea lui Stefan cel Mare- pe dealul Cetatuia.Pe acest
deal ,in anul 1992 s-a ridicat o troita in cinstea eroilor cazuti pe campul de lupta.

Primul care a intocmit o monografie a comunei Stefan cel Mare , este profesorul Carata
Florian, iar un exemplar se afla la primaria din comuna .

O alta descriere se afla in paginile cartii cu titlul "Orizontul Movilei Margineni" lucrare
scrisa de inv. Gheorghe Dorofte .

49
f) Satul Ghigoiești este un sat aflat la est de Ștefan cel Mare (Șerbești),așezat într-o largă
depresiune. Legenda orală ne spune ca numele , ca și satul, au apărut în urma marii bătălii pe
care a purtat-o Ștefan cel Mare cu turcii , la Vaslui , în 1475.Se spune ca in apropierea actualei
vatre , cu vreo 2 km mai la sud , a fost întemeiat satul de catre ghiogarii lui Ștefan , devenind
răzeși. Pe de altă parte, I. Bogdan face afirmația ca numele satului provine de la un anume Ghica
, întemeietorul acestuia.

Prima atestare documentară provine tot de pe vremea lui Ștefan cel Mare,într-un act emis la
Suceava, la 23 septembrie 1483.

Pe teritoriul comunei actuale , între 1930-1950 , a mai fost creata o comună, comuna
Ghigoiești,mai întăio formată din satul Ghigoiesti, apoi și din satul Mastacăn – luat de la
Dragomiresti, și Hârtop luat de la Bălănești. Comuna Ghigoiesti a fost desființată prin Legea
nr.5/1950 privind raionarea administrativ- economică a teritoriului , cand satul Ghigoiesti a
trecut la comuna Dragomiresti, apoi din 1968 a intrat in componenta comunei Ștefan cel Mare.

3.4 Pipirig

Localitatea Pipirig, este situata in depresiunea Neamtului. De la Pipirig la Piatra Neamt Muntii
Stinisoara mai poarta numele de Muntii Neamt, intre care se disting: Magura Pipirigului,
Muntele Chiriacu, aproape de Manastirea Neamt, Muntii Sihlei (c. 1100 m), cul¬mea Agapia,
Muntii Hangu-Buhalnita, Muntele Horaita (1000 m), Muntele Bisericanilor si culmea Cozla,
langa orasul Piatra Neamt. Muntii Neamtului reprezinta partea sudica a Muntilor Stanisoarei,
intre cursul superior al zonei si Bistrita, invecinandu-se la vest cu Masivul Ceahlau, iar la est cu
depresiunea Neamtului.
Muntii Stanisoarei au fost dintotdeauna bogati in paduri seculare, in poieni si in stani de oi, de
unde si-au luat si nu¬mele. Dar mai ales au fost binecuvantati de Dumnezeu cu locuri retrase si
foarte prielnice vietii de sihastrie si manastiresti. Din acest motiv in lantul carpatic al Muntilor
Stanisoara s-au ne¬voit cei mai numerosi sihastri din Moldova si s-au inaltat multe minastiri,
precum Slatina, Risca, Neamt, Secu, Sihastria, Agapia, Varatec, Horaita, Bistrita, Bisericani si
altele.
Incercand sa explicam toponimul Neamt, trebuie sa remarcam doua ipoteze. Prima sustinuta de
Bogdan Petriceicu Hasdeu si A.D. Xenopol, care considera ca numele Neamt se refera la nemti,
cavalerii teutoni, care au zidit Cetatea Neamtului. Celalta, avansata de Ilie Minea, Nicolae Iorga,
R. Rosetti si altii, indica provenienta slava de la termenul nemeti, care inseamna linistit, tacut;
definind astfel specificul ambiental, pe care-l ofera paraul Nemtisor raului ce curge linistit aici.
In Muntii Neamtului se pastreaza aceeasi monotonie a reliefului, ca si in restul Muntilor
Stanisoarei, culmea principala orientata NV-SE fiind crenelata de curmaturi transversale,
strabatute de afluentii raului Bistrita spre vest sau Moldova spre est. Se remarca varfurile:
Crainicul (1192 m), Dealul Mare (Sihla Mare) de langa Schitul Sihla (1178 m), Magura
Dumesnicului (1054 m), Stana Manastirii (1018 m), Secu (917 m), iar la nord se inalta semet
Varful Bivolul (1531 m).

50
Depresiunea Neamtului sau bazinul Ozanei s-a format in cuaternar cand a avut loc o adancire a
vailor, datorita miscarilor tectonice de ridicare a Carpatilor, formandu-se suite de terase fluviale,
iar in modelarea versantilor un rol important l-au avut alunecarile de teren destul de extinse.
Clima de aici, se incadreaza in cea a muntilor de inaltime mijlocie, cu temperaturi medii anuale
de 4-6 °C si cu precipitatii anuale de circa 800 mm. Apele de suprafata sunt reprezentate de
afluenti ai Moldovei: raul Neamt (Ozana) in care se varsa paraurile Pluton, Domesnic, Dobreanu
si Secu.
Padurile de amestec cu fagi, brazi si molizi acopera aproape in intregime muntii, coborand in
depresiunile marginale din valea Ozanei.
Depresiunea Neamtului este o regiune locuita din cele mai vechi timpuri, fiind atestate vechi
asezari monahale si cetati feudale ce vorbesc de istoria Moldovei. Orasul Targu Neamt se afla in
marginea estica a depresiunii, pe valea Ozanei, la o altitudine de 365 m, intre extremitatea sud-
estica a culmii Plesului si Dealul Boistea. Targu Neamt este o veche asezare medievala
(mentionata inca din secolul al XIV-lea), mult timp centru administrativ si comercial al tinutului
Neamt.
Mergand spre vest, pe valea Ozanei, pe traseul Targu Neamt – Poiana Largului ce urca de-a
lungul albiei Ozanei, se trece prin localitatea Vanatori Neamt, prin rezervatia naturala Branistea
de unde se desprinde drumul spre Manastirea Neamt (Lavra Neamtului – ”Ierusalimul
romanesc”); continuand traseul spre Poiana Largului, se trece prin Leghin, de unde se ramifica
soseaua spre Manastirile Secu si Sihastria, iar in continuarea traseului principal se ajunge, in
fine, in localitatea Pipirig.
Pipirig isi trage numele de la o planta numita pipirig, ce avea in trecut o mare arie de raspandire
pe terasele si versantii mlastinosi ai raului Neamt (Ozana). Prima mentiune a numelui se afla
intr-un hrisov din 12 martie 1437, care este un act domnesc de danie catre Manastirea Neamt,
prin care Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul mosiei „Muntii”, aratand ca: „hotarul
am inceput a alege din gura paraului Mustei, in sus de Cetatea Neamtului, pana la drumul
Neamtului…, pana la gura Peperigului, apoi drept in Slatina, apoi obcina catre obarsia Largului
si a Farcasei…, pana la muntele de sub Haluca si gura Halucai, apoi pana in varful Pitigaiei si
pana la varful Sihlei, la dealul Rusului si peste obarsia Nemtisorului drept la capul Plesului si
izvorul Mustei”. Acelasi hotar este „intarit” la 3 februarie 1455 de catre Alexandru-Voievod,
domnul Moldovei.
In timpul domniei Sfantului Stefan cel Mare, prin documentul din 27 iulie 1501, se
imputernicesc calugarii de la Manastirea Neamt sa-si apere „Muntele Farcasa pana la Gura
Largului, precum si ceilalti munti ai lor si sa-si ia venitul cuvenit de la cei ce vor sa pasca vitele,
sau sa vaneze in branistele lor”.
Pipirig facea parte integranta din mosia Manastirii Neamt, fiind un loc de o frumusete rara, unde
cativa calugari locuiau si se ocupau cu cresterea vitelor. Aici era stana manastirii, unde pentru
calugari era construita o capela in care slujeau si se rugau cei ce ingrijeau turmele; de la aceasta
bisericuta locul se numeste pana astazi si Popeni.
Un moment important in popularea localitatii s-a petrecut in secolul al XVIII-lea, cand – dupa
rascoala taranilor condusi de Horia, Closca si Crisan (1784) – intreaga Transilvanie era in
zbucium. Unii rasculati au platit cu viata, altii n-au vrut sa sufere persecutiile grofilor si ale
nemesilor, luand astfel calea bejeniei peste munti si ajungand si pe teritoriul mosiei Manastirii

51
Neamtului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existenta unei populatii pe
actuala arie a comunei Pipirig, este Catagrafia Moldovei din anii 1772 – 1773 in care sunt
mentionate 38 de case sau 38 de birnici. Birnicii fiind de gospodarie, care aveau obligatia de a
plati bir manastirii, pe al carei domeniu erau asezati. Numarul familiilor putea fi mai mare decat
cel mentionat, deoarece existau si familii scutite de bir, care nu sunt mentionate, precum preotii,
vaduvele, nevolnicii etc.
In acele vremuri, intre anii 1764 – 1790, datorita prigoanei pornite impotriva ortodocsilor din
Ardeal privind incercarea de catolicizare a romanilor , mare parte din locuitorii din Tara Barsei,
Bretcu, Silistea Sibiului, Sadova Campulungului, Vrancea precum si de pe Valea Bargaului au
lasat totul – case, averi – si au plecat cu familiile si turmele lor spre Moldova, atrasi fiind de
intinsele plaiuri, de apele bune si de vetrele de sat strajuite de codri de nepatruns.
Mergand pe Valea Bistritei au trecut prin Pasul Petru Voda si s-au oprit la Pipirig. Aceasta
emigrare masiva este amintita de Ion Creanga, atunci cand afirma ca bunicul sau, David
Creanga, impreuna cu alti mocani ardeleni „s-au tras cu bucatele incoace” din cauza persecutiilor
religioase. Aici au gasit loc potrivit pentru a ierna impreuna cu familiile si turmele lor. Monahii
i-au primit cu dragoste crestineasca, i-au gazduit si s-au localizat, cu acordul conducerii
Manastirii Neamtului, aici la Pipirig.
In Catagrafia Moldovei din anul 1820 sunt prezentate toate satele existente in acea perioada, cu
numele fiecarui locuitor pe categorii fiscale. Astfel il descoperim printre locuitorii satului Pipirig
pe Ion Creanga si fiii lui: David Sin(fiul), Ion si Vasile; apoi, Coman Creanga, Gheorghe
Creanga. David Creanga – bunicul marelui povestitor Ion Creanga – s-a nascut la Pipirig in anul
1796 si s-a casatorit cu Anastasia (Nastasia), nascuta in anul 1799 in catunul Boboiesti, fiica a lui
Ion Lupu Baboi, venit din Sadova Campulungului prin anul 1774 si casatorit cu fata lui Ciubuc,
venita si ea de peste munti din satul Ciubucani de langa Toplita. Acest Ciubuc era mester in
turnarea clopotelor, oamenii din sat zicandu-i „clopotarul”. El a confectionat clopotul de la
biserica ”Sf. Nicolae” din Pipirig si de la biserica ”Sf. Gheorghe” din Gura Largului.

3.4.1 Agapia

este o manastire ortodoxa de maici, situata la 9 km deorasul Targu Neamt, la 43 km de orasul

Piatra Neamt si la aproximativ 7 km de DN 15 C, la o altitudine de 480 m. Asezamantul monahal
de la Agapia este format din 2 complexe de cladiri: Agapia Veche, ce a fost ridicata in anul 1585
de Petru Schiopul si Agapia Noua, construita din banii Hatmanului Gavril in anul 1642, fratele
domnitorului Vasile Lupu si refacuta de domnitorul Sutu dupa incendiul din 1821.
Drumul catre Agapia Veche este deosebit de pitoresc si multi pelerini il fac pe jos, cantand prin
padure. Pictata de catre Nicolae Grigorescu in anul 1858, manastirea Agapia devine o veritabila
bijuterie arhitecturala care imbina caracteristici ale stilului bizantin cu stilul neoclassic si cu arta
romaneasca.
Adresa: sat Manastirea Agapia, com. Agapia, jud. Neamt, cod postal 617010
Tel: 0233244736
Hramul manastirii Agapia: “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – 8 noiembrie

52
Manastirea Agapia – scurt istoric
Asezata pe valea paraului Agapia – Topolita, la poalele culmii Magura, langa
Manastirea Varatec,Manastirea Agapia este singura asezare monahala ortodoxa din Romania
care poarta numele de “dragoste crestina”, provenind din grecescul “agapis”. Manastirea, cat si
zona care o inconjoara, a preluat numele de la calugarul Agapie, care in secolul al XIV-lea a
construit, in aceasta zona a Neamtului, o bisericuta din lemn. Prima mentiune documentara care
delimiteaza mosia Manastirii Agapia de cea a Manastirii Neamt s-a facut prin Hotarnica lui Ilies
Voda in 1437.
Primii ctitori voievozi ai sfintei Manastiri Agapia sunt Petru Rares si Elena Doamna, amintiti in
Vechiul Pomelnic de la manastire, prin grija carora s-a construit prima biserica de piatra.
Totodata, o inscriptie aflata in pronasul bisericii mari de la Agapia din Vale mentioneaza pe
Petru Schiopul si Ruxandra Doamna ca fiind intaii ctitori domnesti, in anul 1585. Datorita
terenului instabil pe care s-a construit biserica si a spatiului de extindere limitat, in jurul anilor
1600, o parte din calugari s-au mutat in vale unde au construit o mica biserica in jurul careia s-a
dezvoltat Manastirea Agapia de astazi, cunoscuta si sub numele de Agapia Noua, Agapia din
Vale sau Agapia Mare care este urmasa Agapiei Vechi.

3.4.2 Timişeşti

Prima atestare documentara a comunei Timişeşti este datata de un hrisov emis pe 7 ianuarie
1407, de catre Cancelaria Mitropolitului Iosif al Moldovei, prin care se încredinteaza Manastirii
Neamt stapânirea a doua sate de la Gura Neamtului. Satele nu au fost mentionate atunci, ci mai
târziu, la 14 septembrie 1427, ca fiind Temisesti si Cristesti. De altfel, documentul respectiv
arata ca aceste sate au fost date ca metoc Manastirii Neamt de catre raposatul domn Petru
Voievod, adica Petru Musat. Pe baza acestui document se poate extinde existenta pâna în a doua
jumatate a secolului al XIV-lea. În timp, istoria s-a facut si pe aceste meleaguri, evenimentele
marcante din viata Moldovei, apoi ale României Mari fiind însemnate în file care fac trimitere si
la Timisesti.
Demn de mentionat este faptul ca în volumul "Izvorul Alb" al romanului "Fratii Jderi", Mihail
Sadoveanu scrie despre Simion Jder, comis de Timisesti, ca fiind un priceput crescator de cai
domnesti, în timpul vestitului voievod Stefan cel Mare.Satul Dumbrava, cu denumirea sa de
atunci, apare mentionat într-un document emis de Cancelaria lui Ilies Voda, fiul lui Alexndru cel
Bun, din Suceava, la 30 noiembrie 1436, care încredinteaza Manastirii Neamt un "sat tatarasc la
gura Neamtului". Un an mai tîrziu, un alt hrisov emis de cancelaria aceluiasi voievod aminteste
de o alta asezare, fiind vorba de satul Balosesti, situat în vatra satului Dumbrava de astazi. O
vreme satul a purtat numele de Grasi, dupa 1960 fiind numit Dumbrava.Comuna Timisesti este
asezata în N-E judetului Neamt, în imediata apropiere a confluentei râului Neamt (Ozana) cu
râului Moldova , fiind strabatuta de drumul judetean 155B.Comuna Timisesti se afla la
intersectia paralelei de 47 0 14' lat. N cu meridianul de 26 0 33' long. E.Conform datelor
recensamântului din 18-27 martie 2002, populatia stabila a comunei Timisesti numara 4.032
locuitori.Satele care intra în componenta comunei sunt Timisesti, Dumbrava, Plaiesu, Preutesti si
Zvoranesti .

53
3.5 Rauceşti

Cercetarea arheologica din nord – estul judeţului Neamţ demonstreaza ca în aceasta zona
exista urme de locuire, aproape neîntrerupte, din vremea paleoliticului superior şi pâna în
epoca feudala. Prin poziţia geografica şi varietatea condiţiilor naturale, din timpuri stravechi:
spaţiile colinare cu vai molcome, paduri bogate în vânat şi cu posibilitaţi de adapostire în caz
de primejdie, solurile roditoare, ş.a.m.d. au oferit condiţii bune pentru viaţa şi activitatea
umana. Deşi studii amanunţite privind vechimea locuirii nu s-au facut în ultimul timp
rezultatele sunt mai mult decât îmbucuratoare. Umanizarea peisajului natural s-a facut înca din
paleoliticul superior când cete de vânatori se deplasau dupa vânat. Taberele paleolitice de
vânatori erau situate în punctele mai înalte - Sasca şi Ojicani, unde s-au gasit resturi osteolitice
de dimensiuni mari iar pe dealul Zaneasca s-au adaugat şi fragmente de razuitoare din silex.
Resturile de culturi şi materiale din eneolitic şi neolitic sunt mai numeroase aflându-se pe botul
unor dealuri: Munteni, Cioroiu, Chetriş, Caprariei, ş.a.m.d. reprezentând o locuire intensa.

O importanta statiune eneolitica

Una dintre cele mai importante staţiuni eneolitice şi neolitice din nord-estul judeţului Neamţ este
cea de pe dealul Munteni aflata lânga satul Rauceşti, în dreapta pârâului Sarata. În cele trei
campanii de sapaturi efectuate în ultimii 15 ani au fost descoperite şapte locuinţe precucuteniene
şi cucuteniene din fazele A, B şi C; faza A-B fiind reprezentata doar prin câteva fragmente
sporadice. Inventarul descoperit cuprinde ceramica fragmentata sau întreaga, unelte de piatra sau
os, vetre de foc. Ceramica este lucrata din pasta de calitate şi reprezinta castroane şi cupe bitron
– conice, îndeosebi. Pe lânga ceramica au fost recoltate câteva statuete antropomorfe foarte
interesante. Ultimele depuneri din aşezarea de pe dealul Munteni dateaza din faza finala a epocii
bronzului. În acest sens, este bine sa evidenţiem descoperirea unui celt de bronz care face parte
din varianta rasariteana a tipului transilvanean.

Epoca bronzului este reprezentata de cultura Noua, dar pe alocuri se simte şi influenţa culturilor
Costişa şi Monteoru. Astfel la Trofineşti, Silişte – Ungheni şi Izvoare (Dealul de Sus) – Saveşti
au fost gasite fragmente de ceramica cu pasta grosiera de culoare bruna – neagra, precum şi
unele unelte de bronz. Epoca fierului este reprezentata sporadic doar la Topliţa – Izvoare. În
perioada corespunzatoare provinciei romane – Dacia (sec. II-III e.n.) teritoriul Moldovei de
astazi n-a fost provincie romana, dar viaţa a continuat pe aceste meleaguri sub o puternica
influenţa romana prin cultura carpica.

O serie de vase şi fragmente de vase din pasta lucrata la roata descoperite la Topliţa – Izvoare şi
în Dealul Herlea demonstreaza acest lucru.

„Hotarul lui Ravici”

Deocamdata, prima menţiune (atestare) documentara despre existenţa satelor din comuna se
considera, pentru actualul sat Rauceşti a fi 12 martie 1437, când Ilie Voievod daruieşte o moşie
unui locuitor român din Bucovina cu numele de Rauce, de unde şi-a luat numele aşezarea de mai
târziu formata prin venirea altor locuitori (satul s-a numit Rauce pâna la sfârşitul sec. al XIX-lea
) pâna la „hotarul lui Ravici”, conform DRH, A, Moldova, vol. I, DOC.169. În anul 1711 satul

54
era deja format şi cunoscut. Acest lucru se poate vedea şi din hrisovul întarit de Dimitrie
Cantemir, domnul Moldovei, prin care „moşia Rauceşti cu clacaşii din sat este donata manastirii
Secu”. Actul se afla la Arhivele Statului de la Iaşi. Mai târziu au mai venit şi alţi locuitori din
Transilvania, dupa revoluţia lui Horea (1784). Atunci s-au refugiat mulţi ardeleni împânzind
teritoriul Moldovei de dincoace de Carpaţi. Parte din ei s-au oprit prin satele de lânga munţi,
aşezându-se acolo, parte au ajuns prin aceste locuri, stabilindu-se fie în satul Rauceşti, deja
format fie la Brusturi peste dealul Crucii, fie pe panta de nord a actualului sat Oglinzi. Aici se
gasea deja o aşezare de robi pe moşia vistiernicului Gh. Roşca, care a cumparat-o în 1646 de la
biv logofatul Nistor Batişte, cum se arata într-un document din acea vreme: „am vândut a noastra
direapta ocina şi moşia giumatate de sat Oglinzi, ce este în ţinutul Neamţului , din vatra satului şi
din câmp”.

De pe dealul Crucii, oamenii priveau spre poienile din paduri unde se zareau lucind, ca nişte
oglinzi în bataia soarelui o mulţime de ochiuri statatoare, mai mari sau mai mici (azi aproape
disparute). Noii veniţi au numit acele locuri „Oglinzi”, nume ce a ramas şi satului care, cu
timpul, chiar printre acele ochiuri de apa. Deosebit de aceasta, în satul Oglinzi, se afla la biserica
construita la acea vreme, un clopot pe care este înscris numele locului unde a fost turnat: Blaj. Se
mai afla şi o evanghelie tiparita tot la Blaj. Aceste obiecte au fost aduse, de buna seama, de
emigranţi.

Pentru actualul sat Oglinzi, conform DRH, A, Moldova, vol. I, DOC 169, se aminteşte ca tot Ilie
Voievod daruieşte o moşie lui Ion Tolici pâna la hotarul lui Oglinda (satul s-a numit Oglindeşti
pâna în secolul al XVIII-lea).

Satul exista înca înainte de anul 1500. Unele scrieri vechi arata ca în timpul lui Petru Muşat
(1376 – 1390) exista localitatea Oglindeşti. Partea de sus (susul) condusa de Oglinda şi Radele
condus de Oglindescu.

Domnitorul Petru Muşat trecând în 1378 la un congres cu ţarile de Apus care se ţinea la Braşov,
a luat ca reprezentant al Moldovei pe acest Oglinda, care probabil facea parte din sfatul de
conducere al Cetaţii Neamţului. Aşa ca în timpul domniilor lui Petru Muşat, Alexandru cel Bun,
Ştefan cel Mare, satul Oglinzi trebuia sa fi fost un mare centru strategic şi militar, mai ales ca
drumul spre Baia şi Suceava era pe aici aşa cum se cunoaşte şi astazi: de la Cetate – biserica
Oglinzi, Dealul Crucii – Brusturi – Baia etc. Istoria arata ca domnitorul Petru Rareş dupa una din
bataliile sale din Ardeal (1529) a dat cu hrisov domnesc boierului Ioan Roşca, satul Oglinzi cu
tot cu moşie, drept rasplata pentru vitejia acestuia în aceasta lupta, însa sub numele de
Oglindeşti.

De asemenea se mai dovedeşte ca biserica veche din lemn aflata în centrul satului, avea în faţa
vreo 10 – 15 brazi cu grosimea de 1,5 – 2 m, puşi la rând şi în ordine, care au fost taiaţi în
perioada 1920 – 1924 pentru a nu fi doborâţi de vânt. Aceasta biserica va fi reparata şi ridicata
mai sus, lucru care se vede şi astazi, din dispoziţia domnitorului Vasile Lupu care scos din prima
domnie (1653), s-a stabilit cu familia la Cetatea Neamţului, având adapostul în satul Oglinzi.

Pâna în anul 1864 moşia şi satul Oglinzi au fost stapânite aproape doua secole şi ceva de catre
Manastirea Neamţ, fapt dovedit de o parte din conace şi grajduri care au ramas pe teritoriul

55
satului dupa secularizare. Este vorba despre Conacul Manastirii Neamţ de la Ţîmpau, moara de
pe pârâul Ţîmpau, grajdurile manastirii tot de la Ţîmpau, apoi de alte cladiri de pe lânga biserica
– din care una a servit drept primarie sau „Casa stareţiei” cu „Butucul” (loc de osânda pentru
locuitorii satului care te miri pentru ce greşeala, erau aduşi şi puşi în „butuc”), şi alta de şcoala,
pâna în 1930 când a fost demolata şi apoi s-a ridicat şcoala noua peste drum.

Aşa cum am aratat mai sus, numele satului (Oglindeşti) s-a datorat faptului ca pe teritoriul lui
erau mai multe heleşteie (lacuri) ca cele de la Andrei Iacob, Pavel Ţuţuianu, preot Ionica
Racheru, Ioan Ghe. Craiu, Vasile T. Racheru, Costache Andrei etc. care aveau peşte pentru
gospodariile lor şi a caror apa era atât de limpede încât toate din jur se oglindeau în ele, numele
schimbându-se din Oglindeşti în Oglinzii de astazi.

Ca satul Oglinzi a fost aşezat în padure prin poieni, se dovedeşte şi astazi prin faptul ca, chiar în
mijlocul lui se vad pâlcuri de padure la: Pârâul lui Pintilie, Râpa la Pavel Sava, padurea la
Constantin Todirica şi Petrea Ungureanu cu stejari seculari, dealul Rotarie, Alivanca şi altele.

Helesteul Oglindeşti

În 1803, satul Oglinzi avea 89 de familii, iar la 1864 avea 160 de familii , deci în 60 de ani
populaţia a sporit foarte puţin datorita greutaţilor mari prin care treceau. Oameni ca Ioan Iftime,
Vasile L. Racheru, Gheorghe Paşcu, Vasile D. Craiu povesteau viaţa şi chinurile parinţilor lor de
prin 1800-1830, care erau trataţi pe moşiile boierilor mai rau decât animalele.

Satul aparea prin sec. XVII- XVIII- lea ca o înşiruire de bordeie acoperite cu paie. Astfel
clacaşul Petrea Pantelimon avea o casa cu o camera şi tinda de lemn, uşa de scânduri neîncheiate,
doua ferestre din piele de oaie (hârdasau), în loc de soba avea coş de nuiele scos afara şi
şandrama, deşi acest ţaran avea 4 falci de loc primite în 1864, 4 sau 6 boi şi alte animale pe care
iarna le ţinea în şopron (o patula de spini şi ceva paie - vai de viaţa acelor animale pe timp de
iarna).Nicolaie a Popei avea un bordei cu o camera în care statea cu familia şi cei şase copii.
Locuinţe mai mari aveau: Vasile Racheru, Costache Andrei, Gheorghe D. Maxim, Nicolaie
Apostoaie. Aceştia aveau casa cu camera, tinda, camara, acoperite cu draniţa, cu ferestrele în
canat etc.

Prin legea agrara din 1864 au fost împroprietariţi oamenii dupa puterea economica a fiecaruia din
ei: celor cu patru boi li s-au dat patru falci de loc sau 320 de prajini, celor cu doi boi, 2 şi ½ falci
sau 200 de prajini, iar celor fara vite numai câte 12 stânjeni patraţi, adica locuri de casa. Aceştia
din urma erau cei carora nu le placea sa munceasca, oameni fara capatâi cum li se spunea atunci,
dar aceştia erau puţini. O serie întreaga de robi şi clacaşi primind loc de casa şi loc de cultura în
primavara anului 1864-1865 devin proprietari.

Domnul Gheorghe Tanase, autorul celor relatate mai sus, povesteşte ca bunica dumnealui –
Catrina Racheriţa îi spusese istoria acestor ani când calugarii Manastirii Neamţ, au fost izgoniţi
din sat. Ce nu puteau lua cu ei distrugeau, astfel din cladirile de la Ţîmpau ramânând numai
ruine, pe care le-a prins şi autorul însuşi. Amintim dintre clacaşii care au devenit proprietari pe
doar câţiva: Vasile Apostoae, Toader Craiu, Vasile Ungureanu, Vasile Gânga, Gheorghe
Ţuţuianu, Ilie Dascalu etc. – lista numarând vreo 130 de familii. Întreaga suprafaţa primita prin

56
aceasta împroprietarire a fost de 740 falci (1040 ha de teren) cuprinzând vatra satului, Dealul
Crucii, Sarata şi 38 ha pe Brustura pentru biserica. În aceasta suprafaţa a fost şi teren de padure,
care a fost defrişata, terenul fiind redat pentru agricultura.

În 1864 comuna Tg. Neamţ era o comuna urbana, doar pentru ca avea mulţi locuitori care se
ocupau cu agricultura. Din moşia Oglinzi s-a luat o porţiune de teren cuprinsa între Dealul
Crucii, drumul de la faţa Slatinei, pârâul Zaneasca, padurea Cioroiu, Bariera Iaşului, centrul
Pometea, biserica Sfinţii Voievozi, şi s-a dat la un numar mare de locuitori din Tg. Neamţ, câte
3,68 ha de teren agricol şi imaşul „Buburuz”. Satului Oglinzi i-a ramas moşia Dealul Rugina,
Herlea, Rotaria, moşie care dupa moartea lui Mihalache Gheorghiu, cel care o ţinea în arenda de
la Mihail Kogalniceanu, fiind rude, a ţinut-o în arenda Gheorghe Apostoae – primarul comunei
din acele timpuri.

În 1895 – 1897 se face o noua împroprietarire prin care se fixeaza lotul de 5 ha (loc de casa,
cultura şi paşune). Primesc acum pamânt, cei care nu aveau şi unii fii ai clacaşilor din 1864. Prin
aceasta împroprietarire satului Oglinzi nu i-a mai ramas nici un fel de teren disponibil – toata
suprafaţa fiind împarţita ţaranilor.

Dupa terminarea primului razboi mondial (1916 – 1921), conform unei noi legi agrare din 1921
s-au împroprietarit numai invalizii de razboi pe moşia Draguseni, iar satului Oglinzi i s-a atribuit
islaz din padurile statului prin defrişare dupa cum urmeaza: 100 ha padurea Draganeşti, 50 ha la
Balatau, 170 ha la Bondrea, Zaneasca.

Cu toate ca ţaranii aveau pamânt prin cele trei împroprietariri, puterea economica era
dezastruoasa. Ei nu puteau munci pamântul cu grape şi plugul de lemn, cunoştinţe agricole aveau
puţine şi astfel din 1905 – 1916 pamântul l-au folosit ca paşune.
Satenii din Oglinzi munceau vara în judeţul Iaşi la Podul-Iloaiei, Sârca, Tg. Frumos şi alte
localitaţi, unde faceau porumbul de hrana şi bani, muncind pe moşiile boiereşti.

Primul plug de fier a aparut în sat în anul 1906, adus fiind de Gheorghe V. Tiron. Pentru unii
săteni reprezenta o minune, pentru alţii un lucru „necurat”. Mulţi au început sa-şi cumpere astfel
de plug, asociindu-se câte doi-trei sateni. Prin 1908-1909 au aparut în Oglinzi caruţe cu osii de
fier (la Ilie V. Craiu, Apostoae Gheorghe).

Grâul a aparut în zona prin 1921 – 1922. Tratat cu substanţe chimice, se obţineau recolte mari.
Trifoiul şi lucerna au fost aduse în sat de Vasile Bobric, însa datorita faptului ca vitele care
scapau în el verde, piereau, nu se mai cultiva decât dupa anul 1920.

Organizarea comunei

Din punct de vedere organizatoric şi administrativ, în vechime, satul era condus de un staroste –
un fel de primar – localul era pe locul din centrul satului, lânga gradina lui Vasile Ghe. Tanase,
astazi locul şcolii. Alţi salariaţi nu erau, decât starostele cu vatajeii, care erau spaima satului prin
purtarea lor faţa de oameni. Aici se gasea „butucul” pentru pedeapsa celor care nu respectau
zilele de claca şi plata birului (horag, tribut, beibe). „Butucul”era un lemn greu, scobit pentru a

57
merge un picior de om. Nu se putea scapa în nici un mod decât dupa ispravirea pedepsei, sau
când se îndura stapânul sa-i dea drumul.

În ceea ce priveşte starea civila evidenţa se ţinea de preotul satului, cel care ştia sa scrie.
Naşterile, decesele,casatoriile se treceau într-un registru. Se credea ca nu e obligatoriu acest lucru
deoarece mulţi batrâni nu aveau acte de naştere sau de casatorie, chiar din cei nascuţi dupa 1850.
În majoritatea cazurilor noii nascuţi purtau numele de familie a mamelor: Ion a Catincai, Vasile a
Ioanei, Maria a Zamfirei etc. Numele de familie s-au format dupa 1859 –1864. De divorţuri nu se
pomenea fiindca erau cununaţi la biserica, martor fiind tot satul şi preotul.

În ceea ce priveşte armata, nu o facea decât cine voia. Trebuiau militari pentru anumite servicii şi
atunci tinerii erau prinşi cu arcanul şi duşi la oaste. Daca tânarul prins avea un mic beteşug
(boala) nu era luat la oaste. Este cazul lui Gavril Motfai, care prins cu arcanul şi închis într-o
camera la stareţie, pâna sa bage de seama paznicii, el şi-a scos dinţii din faţa cu o piatra şi astfel
i-au dat drumul de la oaste. A trait aşa ştirb 80 de ani, râzând singur de isprava lui.
De şcoala nici vorba nu era, în sat ştia carte numai popa. Din cei 200 de capi de familie, la 1859
nici unul nu ştia sa scrie şi sa citeasca. Singurul era Ioan Dascalu Andrei – care o facea pe
dascalul la biserica – aduna lumea din sat şi le citea Alexandria şi alte prooroci bisericeşti.

Dupa Unirea din 1859, Cuza a dat mai multe legi (legea învaţamântului, codul penal, legea
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea comunelor, codul civil, împroprietarirea,
desfiinţarea iobagiei).

Satul Oglinzi, pâna în 1857 a format comuna cu satul Rauceşti, când ambele sate au fost alipite
la comuna Timişeşti. Dupa 1877 ele revin la vechea organizare, la comuna Rauceşti în a carei
componenţa intra acum şi satul Aprodu Purice, cu colonişti din comuna Pastraveni – Davideni şi
Ţibucani. Organul de conducere al comunei era Consiliul Comunal ajutat de o comisie
permanenta (trei consilieri). Ca funcţionari erau: notarul, secretarul, telefonistul, copişti şi
personal de paza.

Dupa 1916 – 1920, situaţia ţaranilor s-a mai îmbunataţit. Au început sa lucreze terenul mai bine.
Dupa anul 1900 – 1903, Conform Codului civil, art. 1306, posesorii de pamânt îl puteau vinde.
Aici au avut de pierdut leneşii şi beţivii care şi-au vândut pamântul, ramânând muritori de foame.

Industrie nu a fost în satul Oglinzi, doar doua mori: una a calugarilor Manastirii Neamţ pe pârâul
de la Pavel Ţuţuianu şi alta la Rugina. Satenii din Oglinzi aveau la fiecare 5 – 6 familii râşniţa la
care faceau faina.

În sat erau trei pravalii: una la şoseaua Tg. Neamţ – Falticeni, una lânga biserica Oglinzi şi alta în
padure la „Coverca” – islazul Lingurari de astazi (acesta era mai mult pentru haiduci). Unii
sateni câştigau lucrând în padure şi la o fabrica de cherestea în localitatea Tazlau. Dupa 1859
ministrul Mihail Kogalniceanu a adus în Oglinzi vreo 7 – 8 familii dintre care: Alexandru Daila,
Gheorghe Lupu, Tolontan şi alţii care s-au stabilit în poiana de pe Brustura, careia astazi i se
spune „Poiana lui Daila”, iar dupa 1864 au primit cate 12 stânjeni de pamânt pe locul Biserica
Oglinzi – Carpiniş unde s-au stabilit definitiv, astazi fiind vreo 120 de familii. Se ocupau cu
facutul lingurilor, fuselor, coveţilor, de unde şi numele de „Lingurari”. Erau oameni paşnici. În

58
1895 câţiva dintre ei ca Dumitru Negru, Nicolae Urâtu, Costache Arhir, Vasile Ilie, Petrea Anton
au fost împroprietariţi cu 5 ha teren la Rugina, unde s-au stabilit cu casele lor.

În sec. al XVIII- lea a venit în sat o familie Apostoae zis Hapau care s-a stabilit în capatul
satului, lânga şoseaua Tg. Neamţ – Falticeni. Prin 1750-1800 de prin parţile Munteniei a venit şi
familia Istrate Vasile Moroşanu zis Bota (cioban).

3.6 Petricani

Comuna Petricani, dupa ultima împartire administrativa din 1968, este alcatuita din cinci
sate.
În partea de nord, satul Boistea, atestat în 1446, 6 iunie, în partea de sud satul Tolici, atestat
la 1437, 12 martie, în estsatele Râbîia si Petricani atestate 1447, 22 august, si în zona centrala
a comunei satul Tîrpesti. Referitor la atestarea documentara a satului Tîrpesti, aceasta este mult
mai târzie (1586, 17 aprilie,) dar nu înseamna ca satul Tîrpesti a luat fiinta acum, el exista cu
mult mai înainte. În 1586, 17 aprilie, voievodul Petru Schiopul da carte lui Pavel Slujnicer sa
stapâneasca Tîrpestiul, pe care el l-a dat în schimbul satului Savesti, facut danie Manastirii
Probota. Izvoarele orale ne spun ca satul Tîrpesti la început se numea Bodaiesti. Era format din
30 - 40 de case, construite în punctul numit astazi “Tarna Mare”, la "Râpa lui Bodai". Familiile
întemeietoare au fost familia Bodai Amaranditei, iar peste apa Topolitei, într-o poiana era
asezata familia lui Savu Olaru. Unu din urmasii familiei Bodai a fost numit de catre domnitor
conducator peste acest sat si de la numele acestei familii va primi la început numele satul. Pe la
anul 1600, un grup de ardeleni condusi de Tîrpea au veni cu turmele lor de oi si s-au asezat aici.
Venirea ardelenilor în satul Bodaiesti a dus la dezvoltarea social-economica a comunitatii.
Actuala denumire a satului va fi primita de la conducatorul acestor ardeleni asa ca el se va chema
Tîrpesti.
Dintre numeroasele vestigii preistorice - precucuteniene si cucuteniene - descoperite pe teritoriul
comunei, cu ocazia sapaturilor arheologice întreprinse aici începând cu anii saizeci, se remarca
cele facute în satul Târpesti, la "Râpa lui Bodai", aici descoperindu-se cel de al doilea
exemplar de idol masculin, reprezentând un "gânditor", asemanator celui de la Hamangia.
Acesta se afla acum în colectia Muzeului de istorie din P. Neamt, dar numeroase alte obiecte
legate de istoria mai veche sau mai noua a satului si zonei nemtene, pot fi vazute la Muzeul
"Popa" din localitate, care a fost înfiintat de creatorul popular Neculai Popa în anii saptezeci.
Despre învatamânt, în comuna Petricani, se poate vorbi abia spre mijlocul sec. al XIX-lea.
Atestarea documentara a satului Târpesti este destul de târzie fata de celelalte sate ale comunei
Petricani, însa radacinile asezarii sunt mult mai vechi (mileniile IV-III Î.H. - culturi neolitice).
Izvoarele orale ne spun ca satul Târpesti, la început se numea Bodaiesti. Era format din 30-40 de

59
case construite în punctul numit astazi "Tarna Mare", la "Râpa lui Bodai". Prin a doua parte a
sec. XVI, un grup de ardeleni condusi de Târpea au venit cu turmele lor de oi si s-au stabilit în
zona. Ulterior cei trei feciori ai lui Târpea s-au asezat fiecare în câte o parte a satului întemeind
astfel o comunitate umana ce avea sa ia numele de Târpesti. Prima atestare documentara apare în
anul 1586, aprilie 17, când domnitorul Petru Schiopul da carte lui Pavel Slujnicer sa stapâneasca
Târpestiul pe care i l-a dat în schimbul satului Savesti, facut danie manastirii Probota.

3.7 Urecheni

Localitatea Urecheni este atestata documentar la 14 iulie 1451, intr-un document prin care
Bogdan Voievod, tatal lui Stefan cel Mare, intarea boierului Zianca, mai multe sate intre care
"pe Topolita Uricheni". Satul Urecheni, insa, e mai vechi, chiar daca documentar nu putem
dovedi existenta lui decat de la 14 iulie 1451. Ca sa existe la aceasta data si sa fie prins in reteaua
Cancelariei domnesti, evident ca a trebuit sa treaca vreme indelungata pentru a se inchega. Este
in afara de orice indoiala ca numele satului Urecheni se trage de la o persoana cu numele de
Ureche. Cel mai vechi dintre boierii moldoveni cu acest nume pe care il cunoastem documentar
este Petru Ureche. La 7 ianuarie 1407, acesta este trimis de Mitropolitul Iosif si de Alexandru cel
Bun ca sa predea popii Domentian de la Neamt, toata averea celor doua manastiri - Neamtul si
istrita - unite temporar.
Asezare geografica
Comuna Urecheni se afla la extremitatea de NE a judetului Neamt, invecinandu-se, la nord cu
comuna Timisesti, la nord-est, de-a lungul cursului raului Moldova, cu judetul Iasi, sud si sud-est
cu comuna Pastraveni si la vest cu comuna Petricani.

3.8 Grumăzeşti

Locuirea teritoriului comunei Grumăzeşti, existenta primelor asezari omenesti se pierde în

negura vremurilor. În urma sapaturilor arheologice efectuate de profesorul Mitrea din Bacau - pe
Valea Topolitei, a profesoarei Silvia Marinescu din Bucuresti - în partea estica a satului
Grumazesti, cât si cu ocazia sapaturilor efectuate în timpul constructiei unor cladiri particulare
sau obstesti, s-a gasit un numar mare de unelte, arme, obiecte din piatra(la biserica din satul
Topolita), os, ceramica.

În vechi documente românesti s-au gasit adesea oameni cu numele de Grumazescu sau Grumaz,
precum si mosii, vai, ape, paduri, având acest nume sau derivate ale sale.

Astfel, Ion Grumeza - staroste de Cernauti este mentionat la 12 iulie 1499; Ion Grumezea -
vornic în Tara de Sus apare la 26 martie 1574; Stefan Grumezea la 24 martie 1697 si altii. Apar

60
în documente si sate cu denumirea de Grumazesti: în fostul tinut Falciu la 11 august 1445; la
Vaslui la 15 octombrie 1491; la Neamt în anul 1574 .

Nu este exclusa nici ipoteza ca numele satului Grumazesti sa vina si de la configuratia locului -
"grumaz" - ce înseamna culme de deal prelungita.

In jurul anului 1600 localitatea Grumazesti apare trecuta pe o harta a Tarilor Romane in cadrul
unui atlas istoric, langa dealul Hindau azi cunoscut sub numele de Ghindau.

Faptul ca aceste locuri au fost locuite cu mult înainte de 1574, o demonstreaza sapaturile
arheologice efectuate în anul 1979 în vatra satului Netezi - care au identificat o casa din piatra
datând din secolul al XIV - lea, si o biserica din zid.

Satele Solomonesti - pe Topolita, Munteni si Pîntecesti - pe Cracau, sunt pomenite documentar

înca din anul 1400.

Un document din 7 septembrie 1452 arata ca Alexandru Voievod întareste Manastirea Neamt cu
pamântul situat între pârâurile Valea Seaca si Topolita, nu departe de Tg. Neamt. Pârâul Topolita
apare în documente înca de la 1392.

Asa cum preciza si istoricul Nicolae Iorga, se pare ca satul Topolita se afla pe locul fostului sat
Solomonesti, si si-a luat numele de la pârâul Topolita. Satul Topolita s-ar zice ca ar fi luat fiinta
prin amplasarea unor asezari care adaposteau arendasii si robii de pe mosia ce apartinea
Manastirii Agapia. In satul Topolita isi are si inceputurile Manastirea Varatec, stramutata pe la
1785 de maica Olimpiada in poiana Varatec, astazi fiind ridicata o biserica de lemn care pastraza
vechea catapeteasma a mamastirii.

Prima amplasare a satului Curechistea se pare ca a fost pe locul numit Silistea, si a apartinut o
anumita perioada de comuna Petricani.

Un alt document din anul 1619, mentioneaza faptul ca Radu - domnul Moldovei daruieste lui
Lupu al III-lea mosia Grumazesti din tinutul Neamt.

Se mai gasesc marturii despre satul Grumazesti în documente din anii 1685 si 1720.

De numele satului Grumazeste se leaga si viata marelui entomolog si membru al Academiei

Romane, Aristide Caradja(1861-1955). In mijlocul parcului dendrologic, se gaseste conacul,
ridicat intre anii 1890-1895, pe vechea resedinta boiereasca Caradja si in care si-a petrecut o
buna parte de viata marele entomolog.

3.9 Brusturi

Comuna Brusturi în actuala ei alcătuire cuprinde 4 sate: Brusturi,Poiana,Tirzia şi Groşi.

Despre începuturile şi trecutul acestor asezări vorbesc documente de arhivă din fondul diferitelor
arhive din ţară. Satele din comună sunt aşezate pe panta dealurilor din culmea muntelui Pleşu şi
pe prima platformă a râului Râşca. Despre unele din aceste sate există documente care atestă

61
existenţa şi vechimea lor,despre altele informaţiile vin numai din legende transmise prin viu grai
de-a lungul anilor.
Sursa cea mai sigură şi complexă din care extragem date şi informaţii privind trecutul îndepartat
al acestor meleaguri este „Dicţionarul geografic al judetului Suceava a lui Serafim Ionescu" care
oferă informaţii documentare despre mai multe sate din comună.

Despre satul Brusturi legenda spune că ar fi fost întemeiat de către razeşii Motoceşti pe la 1359
când a coborât Dragoş din Maramures şi s-a aşezat pe dealul Borşa.Primul document care
aminteşte de satul Brusturi este cel din anul 1518 decembrie 26 în care se spune"STEFANIA"
voievod al Moldovei întăreşte Mănăstirea Neamţ cu o mănăstire a Turbatului ce se numeşte
acum Brusturi.Un alt document din anul 1592 ianuarie 10 aflat în arhivele statului din Iaşi spune
că , Aron Vodă Voievod al Moldovei dăruieşte şi întăreşte Mănăstirea Neamţ cu satul Drăgănesti
şi cătunul Brusturi şi în sfârşit documentul din anul 1612 martie 14 spune ca Ştefan Vodă
Voievod al Moldovei întăreşte Mănăstirea Neamţ cu moşia Drăgănesti în urma pricinii ce a avut-
o Mănăstirea Raşca.Desigur că satul ar fi existat cu mult înainte decat datele din primele
documente citate.

Folosim ca documentaţie dicţionarul geographic al judeţului Suceava în care găsim consemnat

satul Brusturi sat răzăsesc în comuna Drăgănesti,aşezat pe pârâul Brusturi şi pe coastele
dealurilor Frasin,Brusturi,Motoc Crucea,Ţiganul până unde pârâul Lozei se varsă în Brustura.
Avea 181 case cu 209 capi de gospodărie şi 759 suflete.Vatra satului cuprindea 20 falci şi 75
prăjini.Este cel mai vechi sat din comună.

Până în 1878 forma comuna o parte cu Saveşti şi Şoimăreşti,satul avea o scoală mixtă din 1865
cu un învăţător plătit şi cu 30 scolari din cei 138 copii între 7-12 ani de vârsta scolară.La 1864 au
fost împroprietăriţi 141 locuitori cu 206 falci.Ca familii băstinaşe sunt:
Motoc,Frunzeti,Spătarul,Ion Botez avea moşie la Brusturi,apoi Enache Adam si Gavril Hagii.
Mai sunt pomeniţi răzeşi Ion Motoc Poleovnicul,Vasile Pîntea,Grigore Gafencu,Costache
Rafaila,Iordache Bors s.a.

La pagina 250 din acelaşi Dicţionar se află înscris satul Poiana Prisacii aflat pe mosia comunei
Drăgănesti la 3 km Vest de Drăgăneşti pe valea pârâului Culesa cu 99 case,105 familii şi 430
suflete.
Despre satele Groşi şi Tirzia se arata că ele făceau parte de la 1700 până la 1904 din comuna
Boroaia după care s-au aliniat la comuna Brusturi.
De altfel şi alte documente istorice arată că până la 1878,Brusturi împreună cu Saveşti şi
Soimăreşti au făcut comuna aparte ,iar după aceasta dată împreun cu satele Groşi si Tirzia au
format comune aparte cu resedinţa la Drăgăneşti.

62