1 Studiu de caz.

Efectul crizei economice şi al apariţiei presei online

asupra ziarului Adevărul

1.1 Criza economică

Pe la inceputul toamnei lui 2007 intreaga lume a fost zguduita de vestea care
anunta ca o renumita banca de investitii din America, Lehman Brothers, a dat faliment.
La ceva timp, bursa din America se loveste de o scadere drastica a actiunilor. Acesta a
fost inceputul… Banci si burse din America de Sud, Belgia, Tokio, Frankfurt, Londra,
Paris, Luxemburg, Dublin trec printr-o perioada dificila. Omenirea a mai cunoscut o
perioada asemanatoare in 1929 cand intregul Glob trecea printr-un declin economic si
financiar de proportii1.

De la inceputul anului 2008, moneda nationala a pierdut 4,5% fata de euro, in

ciuda interventiilor BNR si ale Ministerului Economiei si Finantelor. Tendinta de
depreciere a monedelor din regiune si adancirea deficitului de cont curent au fost mai
puternice decat eforturile Bancii Nationale si ale Ministerului Finantelor de a stabiliza
cursul. De la inceputul anului, Banca Nationala a atras de pe piata aproape 30 miliarde
lei, in speranta de a tempera fluctuatiile monedei nationale.2

Interventiile BNR au avut insa un efect din ce in ce mai redus . In ziua in care a

majorat dobanda de politica monetara (7 ianuarie) , banca centrala a reusit sa atraga 4,78

miliarde lei. Pe 10 ianuarie a surprins bancile printr-o licitatie si a mai scos 8 miliarde

lei. Acesta a fost si punctul din care randamentul oferit de banca centrala a incetat sa

mai satisfaca investitorii. In urmatoarele interventii, suma scoasa din piata a inceput sa

scada. Pe 14 ianuarie, BNR a atras doar 5 ,97 miliarde lei, pe 21 ianuarie - 3 ,44 miliarde

lei, pe 22 ianuarie - 1,07 miliarde lei, iar pe 23 ianuarie, in ciuda faptului ca a organizat

doua licitatii, a atras doar 2,4 miliarde lei3. Cu exceptia zilei de 7 ianuarie , interventiile

BNR nu au reusit sa impiedice deprecieri importante ale leului , conectat puternic la

1
Dobrescu Paul şi Bărgăoanu Alina, Mass Media şi Societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p.56
2
Gross, Peter, Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.77
3
Gross, Peter, Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.112
evolutiile pietelor internationale . Moneda nationala a pierdut pe 10 si 14 ianuarie cate

cinci bani, adica peste un procent, pentru ca apoi, pe 21 si 22 ianuarie, sa piarda inca

sapte bani in doua zile . Dependenta leului fata de mersul pietelor internationale si , mai

ales, fata de evolutiile monedelor din zona (zlot , forint, coroana) si ale economiei
americane a fost foarte clar evidentiata pe 21 si 22 ianuarie (zilele cu cele mai mari
scaderi pe bursele mondiale), cand leul a pierdut 0,69% si, respectiv, 1,32% fata de

euro. Pierderi aproape la indigo au suferit si monedele din regiune . Ziua in care euro a
reusit sa atinga pentru prima data cel mai inalt nivel din ultimii trei ani a fost 22
ianuarie, cand bursele mondiale au pierdut, in medie, sase procente, iar un euro a ajuns

la 3,7619 lei4.

Domeniile cele mai afectate se anunta a fi industria auto , industria prelucratoare

si cea textila, sectorul constructiilor si industria lemnului , dar practic au fost afectate

companiile din toate domeniile de activitate, implicit din presa scrisa

Au fost anuntate numeroase concedieri , renuntari la contractele de munca

temporare, trimiteri in somaj tehnic, numarul persoanelor afectate urmand sa se situeze

intre 100.000 si 400.000, potrivit analistilor.

Astfel, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor

(ANEIR), Mihai Ionescu, estima ca disponibilizarile vor viza intre 100.000 si 300.000

de angajati din productia pentru export , iar presedintele Consiliului National al

Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii (CNIPMMR) , Ovidiu Nicolescu, constata ca

firme din 30 de judete au disponibilizat de la inceputul lunii octombrie anul 2008
aproape 50.000 de angajati.5

Statistica oficiala arata ca economia romaneasca a inceput sa se resimta in

ultimele trei luni ale anului 2008.
4
Dobrescu Paul şi Bărgăoanu Alina, Mass Media şi Societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p.171
5
Dobrescu Paul şi Bărgăoanu Alina, Mass Media şi Societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 199
 Astfel, productia industriala a scazut cu 0 ,7% in octombrie 2008 fata de luna

anterioara, in timp ce fata de luna similara din 2007 aceasta s-a diminuat cu 3% , din

cauza comprimarii cu 4,6% a industriei prelucratoare, care nu a putut fi compensata de

cresterile din sectorul de utilitati si din industria extractiva 6.

In plus, cifra de afaceri din comertul cu amanuntul , care exclude vanzarile de

autovehicule si motociclete, a scazut in octombrie cu 19% fata de luna precedenta , iar

ritmul anual de crestere s-a temperat semnificativ , la 8,6%. Comenzile noi din industrie

au fost cu 3,6% mai mici in octombrie decat in luna anterioara , ca urmare a scaderilor

din sectorul bunurilor de capital si al produselor de uz curent .

Importurile de bunuri in Romania si-au incetinit semnificativ ritmul de crestere in

octombrie, la 3,6% raportat la aceeasi luna din 2007 , in timp ce exporturile au avansat

cu 13,3%, evolutie care a redus deficitul comercial lunar cu 9%.

Reducerea activităţilor, scăderea producţiei şi a exporturilor au dus la o criză

financiară i economică fără prcedent în ultimii 78 de ani (comparabilă este doar criza
econimica mondială din 1929)7.

Scumpirea hârtiei, lipsa banilor şi astfel reducerea potenţialilor cumpărători au

dus la reduceri drastice de personal şi mi ales la o scădere dramatică a tirajelor zirului
Adevărul din 2009 până în prezent , situaţie din care practic holding-ul nu şi-a mai

revenit.

1.2 Presa online

Jurnalism online este acel tip de jurnalism care are ca suport noile medii de
comunicare, în special Internetul, dar şi telefonia mobilă, deci colectarea, redactarea şi

6
Gross, Peter, Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.145
7
Gross, Peter, Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.209
difuzarea de informaţii prin şi pentru Internet 8. Componentele ştirii în jurnalismul

online: news alert, actualizare, multimedia, articol. Apariţia jurnalismului online a

însemnat începutul unei epoci noi şi foarte interesante . În esenţă, jurnalistul spune

poveşti. Până acum, jurnalistul de presă scrisă scria poveşti . De ceva vreme, el trebuie

să înveţe să spună poveşti într-o platformă multimedia . Povestea este pe primul plan,

iar pe al doilea plan vine platforma multimedia . Drumul poveştii de la autor la cititor

devine mai scurt ca timp şi mai lung ca substanţă.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult , în termeni apocaliptici, de viitorul ziarelor şi

presei scrise în general . Criza economică globală nu a facut decât să adâncească ruptura

dintre ziar şi cititorul de presă , începuta deja de ceva timp. Internetul are şi el partea lui

de vină, adica tipărirea pe hârtie a devenit mai puţin profitabilă . Cu toate acestea, noile

modalităţi de strângere a informaţiilor şi comentariu , la fel ca şi blogging-ul , în general

toate formele de publicare ieftină online , au condus la naşterea unor noi surse de

informare, mai ieftine9.

Unii analişti media din Occident , pentru a arunca gaz pe foc, au început chiar să

se întrebe dacă nu cumva jurnalistii merită să fie prost plătiti , de vreme ce munca lor nu

generează valoare economică - ziarele lor nu prosperă de pe urma muncii lor . Se revine

la ideea de a taxa potenţialii cititori pentru conţinutul online , sau măcar pentru o parte a

acestuia. Alţi jurnalişti sugerează mai multă flexibilitate: ziarele muribunde pot fi

resuscitate doar de o combinaţie de abonamente posibile . Astfel, cititorul online ar avea

şansa să platească un abonament lunar sau anual , să plătească per material sau să

beneficieze de o alta variantă de abonament - toate acestea , pentru a accesa site-uri care

în prezent sunt gratuite.10

8
Dobrescu Paul şi Bărgăoanu Alina, Mass Media şi Societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p.234
9
Bertrand, Claude-Jean, Introducere în presa scrisă şi vorbită, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 189
10
Chelcea, Septimiu, Iniţiere în cercetarea sociologică, Ed. Comunicare.ro 2004, p. 156
 Astăzi, presa americană spre exemplu, are un acces incredibil în societate Cele

mai importante 20 de cotidiene americane au peste 70 de milioane de cititori . În vreme

ce doar 13 milioane citesc varianta de hârtie , 60 de milioane de americani accesează

website-urile lor, citind online. Indiferent prin ce modalităţi se transmit informaţiile ,

subiectele pentru ştiri nu se vor opri , de aceea presa va trebui să-şi facă treaba şi anume

să ţina la curent populaţia , cu evenimente care se petrec şi în cel mai îndepărtat colţ al

lumii.

Mulţi jurnalişti se împacă greu cu această complicare şi suplimentare a muncii

lor, neînţelegând un fapt evident , că jurnalistul nu se ocupă cu ziarele de hârtie , ci se

ocupă cu ştirile. Suportul evoluează, se modernizează, iar jurnaliştii trebuie să ţină pasul

cu suportul pentru a-şi realiza ştirile11.

Deasemenea, structura publicului modificându-se, trebuie operate şi modificări

de substanţă, pentru ca textele să ofere cititorilor conţinutul pe care şi-l doresc . Ziarele

trebuie să-şi evalueze foarte corect opţiunile , posibilităţile, şi să facă ceea ce ştiu să

facă mai bine. De exemplu, un ziar local trebuie să ofere conţinut local , sau chiar

hiperlocal (jurnalismul hiperlocal este un trend foarte modern în Europa) . Multe ziare

pun prea mult accent pe politică şi pe guvernare , neglijând aspectele de lifestyle . Şi nu

este vorba de tabloidizare , ci de identificarea adevăratelor probleme ale oamenilor . Pe

plan mondial, asistăm la reinventarea jurnalismului de calitate care tratează probleme de

viaţă, probleme ale oamenilor, împingând în plan secundar problemele politice.12

Creatorii de ziare trebuie să opereze schimbări pentru a atrage cititorii tineri , care

sunt viitorul presei, online sau print. Scopul nu este de a îndepărta cititorii tradiţionali ,

deşi ei ar putea avea reacţii negative . Totuşi, vor sfârşi prin a se adapta la nou. Reţelele

de socializare sunt foarte importante pentru promovarea unui ziar şi nu trebuie neglijate .
11
Petcu, Marian, Tipologia presei româneşti, Institutul European, Iaşi 2000, p.187
12
Chiciudan, Ion, Halic, Bogdan, Imagologie. Imagologie istorică, Ed. Comunicare.ro, 2001, p. 107
Orice ştire trebuie diseminată şi prin intermediul lor . Blogurile trebuie dezvoltate de

orice publicaţie online , permiţând jurnaliştilor să se exprime într-un fel mai personal ,

mai puţin distant faţă de cititori . Este posibil ca, în curând, să fie teoretizat un nou gen

al presei scrise, textul de blog sau postarea.

Majoritatea specialiştilor susţin că redactarea pentru online nu este diferită de

redactarea pentru print. Principiile conciziei, obiectivităţii şi acurateţei rămân aceleaşi ,

iar modelul piramidei răsturnate funcţionează şi aici , sau mai ales aici, având în vedere

că ecranul calculatorului permite vizualizarea doar a unei porţiuni de text . Jurnalismul

online oferă posibilitatea de a arăta cititorilor sursele documentării . În print, cititorul

trebuie să creadă jurnalistul pe cuvânt , însă mediul online oferă posibilitatea folosirii

linkurilor pentru a trimite cititorul direct la sursă 13.

Variantele electronice ale ziarelor au fost , la început, simpla transcriere pe

internet a ediţiei tipărite. Curând, însă, jurnaliştii au realizat că Internetul oferă alte

posibilităţi de tratare a informaţiei , iar jurnalismul online a început să difere de cel

tradiţional şi acesta este cel mai greu impediment de depăşit pentru ziarul tradiţional ,

cum este şi Adevărul. Până în prezent se pare că nu s-au adaptat suficient de bine la

noile realităţi de pe piaţă.

1.3 Colapsul ziarului Adevarul. Studiu de caz.

Primii ani după 1989 sunt cei ai Omului-ziar . Ziarul poartă amprenta

personalității celui care îl conduce . Omul-ziar a fost primul model de business

democratic, într-o perioadă când aproape întreg ziarul se construia manual . Se desenă

pe hârtie aranjarea în pagina , textele se preluau la telefon şi se scriau cu pixul , căpătau o

formă quasifinala la maşina de scris , apoi erau aprobate şi trimise în manuscris către

linotip unde erau culese în plumb şi intrau în infernala manufactura tipografica .

13
Petcu, Marian, Tipologia presei româneşti, Institutul European, Iaşi 2000, p. 199
 Sistemele financiare erau încă foarte rudimentare , contabilitatea nu se făcea pe

calculator iar încasările se ţineau se ţineau în seifuri . Pe 25 decembrie 1989 Ziarul

comunist Scânteia își schimbă numele în Adevărul, iar în 1990-1991 Compania 

Adevărul este privatizată prin metoda MEBO. Poziția politică era Pro FSN. Redactor-

șef era Darie Novăceanu. În conducere îi întâlneam pe Sergiu Andon , Viorel Sălăgean,

Dumitru Tinu. În anul 1991 Darie Novăceanu este concediat , iar Sergiu Andon este

numit redactor-șef. În periaoda 1992-1994 are loc un puci împotriva lui Sergiu

Andon. Cristian Tudor Popescu este numit redactor-șef. Directorul ziarului

este Dumitru Tinu.

După Dumitru Tinu, CTP a devenit, prin rezonanţă, omul-ziar. Şi înainte

ca CTP să devină cea mai influentă figura din istoria ziarului Adevărul. Coleg de

generaţie cu el, în această privinţă, este şi Cornel Nistorescu, care a devenit om-ziar,

după ce a preluat conducerea Evenimentului zilei de la Ion Cristoiu.

În 1998 Ziarul are 220.000 de abonamente. Este condus de Consiliul Director,

din care fac parte CTP,  Lelia Munteanu,  Adrian Ursu și Bogdan Chirieac. Aceştia
făceau făceau parte şi din Consiliul de Administraţie (CA) a cărui principală atribuţie
era supervizarea zonei de de business a ziarului . Politica şi direcţiile editoriale ale

cotidianului erau coordonate exclusiv de către Consiliul Director , acţionariatul nu se

implica în nici un fel în această direcţie .

Activitatea editorială nu era separată de zonă comercială , contractele de

publicitate erau semnate de jurnalişti , care încasau un comision de 10-12% din valoarea

contractului respectiv. Să ia decizia ca jurnaliştii să nu mai contracteze publicitate – fapt

ce ar fi dus pe de o parte la scăderea drastică a veniturilor angajaţilor şi pe de altă parte
la scăderea volumului de publicitate şi la imposibilitatea de a face brusc acesta
schimbare. Publicitatea de stat reprezenta 20-25% din veniturile Adevărului .
 În perioada 2002-2003  Dumitru Tinu  devine acționarul principal Adevărul. 

CTP a fost primul care și-a vândut acțiunile. La scurt timp au vândut și ceilalți acționari.

La acel moment, CTP si Tinu deţineau fiecare câte 10-12% din acţiunile ziarului , urmau

apoi acţionari cu 6-7% şi, în sfârşit, foarte mulţi cu procente sub 1%. Adevărul avea

peste 270 de acţionari , ceea ce îl făcea vulnerabil, în opinia lui CTP, în faţa unei

eventuale preluări ostile , mai ales în condiţiile capitalismului sălbatic pe care îl traversă

România. Pe 2 ian. 2003: Dumitru Ţinu moare într-un accident de mașină. După acest

moment ies la iveală legăturile acestuia cu personaje controversate (Fathi Taher , Viorel

Hrebengiuc).

Urmează o perioadă de tranziție când Ana Maria Tinu devine proprietar . Pleacă

echipa lui Cristian Tudor Popescu. Corina Drăgotescu devine redactor-șef. În anul

2004, Ana Maria Tinu, acționarul majoritar, schimbă regimul de business și

management și la ziar un nou publisher – Aurelian Amurăriței.

În martie 2005, acționarul principal impune decizia prin care Consiliul Editorial

se va ocupa exclusiv de partea editorială a ziarului , fără atribuții în publicitate și

distribuție. Decizia avea să ducă la plecarea echipei lui CTP . La încheierea exerciţiului

financiar pe 2004, acţionarul a solicitat un profit mult mai mare pe 2005 – 1 milion

EUR, potrivit lui CTP, dublu faţă de profitul pe care îl producea ziarul la acel

moment. CTP a susţinut că este imposibil un asemenea salt financiar în condiţiile în

care era vorba de un singur produs editorial , fără campanii de marketing, fără produse

adiacente sau investiţii din partea patronului . Echipa lui CTP a refuzat bugetul propus

pentru anul 2005, iar acţionarul principal a hotărât să schimbe Consiliul de

Administrație. Echipa editorială, în frunte cu Cristian Tudor Popescu își dă demisia și

înființează un nou ziar – Gândul. Adevărul rămâne cu o foarte mică echipă editorială.

Noua echipă de conducere este alcătuită din Publisher - Aurelian Amurăriței ,

Director ziar - Corina Drăgotescu , Redactor-șef - Răzvan Mitroi. La venirea

lui Aurelian Amuraritei, workflow-ul în redacţie era foarte învechit . La redactare, se

foloseau maşinile de scris iar dactilografele preluau textele telefonic . Abia în 2005, au

fost introduse calculatoare la toate nivelele companiei . Tirajul se prăbușește de la

112.000 de exemplare în martie 2005 la 41 .000 în luna septembrie a aceluiași an .

Preluarea vânzării de publicitate din departamentul editorial a generat o revoluţie a
liderilor echipei editoriale. Ei refuzau să accepte această nouă organizare” ,

completează Amuraritei.

Până în 2005, publicitatea ziarului, estimată la 4 mill EUR/an, era în proporţie de

70% publicitate de stat. Agenţiile de publicitate nu includeau Adevărul în media planuri

şi nu toate primiseră ofertele de publicitate ale ziarului Adevărul . Există însă o

companie de publicitate şi PR , aparţinând unor jurnalişti din conducerea ziarului , prin

care se aducea reclama la Adevărul . În perioada octombrie – decembrie 2005, Adevărul

atrage din publicitate 1,1 milioane de euro, cea mai mare parte din agenții.

În mai 2005, Adevărul mai avea 80.000 abonamente, dintre care cele mai multe
la companii de stat sau abonaţi istorici la Scânteia; abonamentele sunt pierdute foarte
repede în favoarea noului ziar a lui CTP – Gândul – care anunţa prin postaşi că , de

acum încolo, Gândul este noul Adevărul. În mai-iunie 2005, Adevărul pierduse aproape

toate abonamentele. În Septembrie 2005 Adevărul se relansează. Campania de relansare

s-a concentrat pe acţiuni de PR axate pe brandurile de jurnalişti (Corina Dragotescu)
care să le înlocuiască pe cele plecate la Gândul.

În septembrie 2006, Dinu Patriciu finaliza procedura de achiziţie a acţiunilor

Adevărul. Încă din vara lui 2006, la recomandarea Dianei Flutur (șeful agenției de

publicitate Odyssey, deținută de Patriciu, n. red), Dinu Patriciu îi propunea lui Răzvan

Corneteanu poziţia de director al ziarului Adevărul . Corneteanu refuza această primă

ofertă, dar pe fondul unor neînţelegeri cu managementul Ringier – accepta poziţia în

toamna aceluiaşi an. În Octombrie 2006: Răzvan Cornețeanu este numit noul director al

ziarului. Aduce o echipă de 60 de jurnaliști și 40 de oameni de vânzări și suport de la

Ringier. Redactor-șef este numit Laurențiu Ciocăzanu, iar Director editorial Adrian
Halpert.

După 13 ani de management la Ringier, Răzvan Corneteanu preia conducerea

ziarului Adevărul, angajându-se în fata patronului să ridice vânzările la peste 100 .000

copii pe apariţie şi să creeze cel mai puternic trust de presă de pe piaţă . Încă de la

început, atribuţiile şi responsabilităţile au fost definite clar: Corneteanu va face

managementul business-ului, Patriciu va asigura finanţarea. Potrivit lui  Răzvan

Corneţeanu, în 2006 Adevărul era o companie în care toate sistemele erau rudimentare .

În plus, a găsit mulţi jurnalişti foarte slabi , un sistem administrativ depăşit. 98% din

partea comercială a ziarului a fost schimbată ulterior . O parte din nouă echipă a fost

constituită din oamenii plecaţi de la Ringier. Adevărul vindea la taraba 5.000 de

exemplare, folosind 8.000 de puncte de vânzare. Timp de un an, prioritatea

managementului a fost construcţia noului sistem , curăţarea companiilor şi coagularea

tuturor operaţiunilor media ale lui Dinu Patriciu: Adevărul SA, Media Promovalores

(Click!), Satyricon, Adevărul Holding.

În 2007 are loc prima relansare Adevărul, cu schimbarea logo-ului, formatului,

numărului de păgâni şi layout-ului ziarului . În 2008  Grigore Cartianu este numit

redactor-șef. Adevărul era însă un brand compromis în lumea intelectualilor , în cea

studenţească, a Pieţei Universităţii. Era de neconceput că publicul Evenimentul Zilei

sau România liberă să citească Adevărul.

Conceptul editorial se schimbă . O dată cu ziarul, s-a schimbat şi profilul

consumatorului: vechii cititori, mai în vârstă, au dispărut; Adevărul a început să atragă

cititori de la alte ziare . Este perioada în care Adevărul desfășoară puternice campanii de

marketing și inserturi (cărți , DVD-uri etc). Adevărul sare de 100.000 de exemplare tiraj.

Primul număr din colecția Pictori de geniu, distribuită cu Adevărul, ajungea la un tiraj

de 400.000 de exemplare. Proiectul a adus Adevărului profituri incredibile. Ziarul, dar

şi toate proiectele Adevărul erau susţinute de campanii de marketing extrem de
agresive, pe toate mediile (TV, radio, print, online, outdoor, indoor). Adevărul Holding

ajunsese pe locul al patrulea în topul celor mai mari investitori în publicitate , fapt fără

precedent pentru un grup media . La începutul lui 2010, Adevărul vindea, în medie,

150.000 de exemplare pe apariție, apropiate de cifrele din perioada omului ziar.

Toate strategiile şi bugetele companiei erau aprobate de patron . Dinu Patriciu a

investit 80-90 milioane EUR în business-ul Adevărul şi pentru o mare parte din
mijloacele fixe (de exemplu terenul pe care se afla în prezent birourile holdingului şi
pentru care Adevărul plăteşte chirie, maşini de tipar noi, etc). În 2009, Adevărul

Holding era o fortăreaţă de neatins, mai ales că se estima că 50% din totalul încasărilor

la chioşcuri erau pentru Adevărul.

La 1 aprilie 2010 Răzvan Cornețeanu pleacă de la conducerea Adevărul . Peter

Imre este numit noul director general al ziarului . Campaniile de marketing și inserturi

continuă o perioadă. Transpar însă problemele privind plățile acestor campanii către

furnizori și agenții. Cărţile Adevărul făceau profit de 9 milioane de EUR în momentul

plecării lui Răzvan Corneteanu de la Adevărul. Acesta estima profituri de 16 milioane

EUR pentru anul următor. Ziarul Adevărul, împreună cu Adevărul de Seară, pierdeau

însă împreună intre 7-9 milioane EUR.

Imre îi recunoaşte predecesorului său meritul dezvoltării unui model de business

perfect adaptat realităţilor industriei din acea perioadă (Oportunităţile multimedia ,
Inovaţie – dezvoltarea de surse colaterale de venituri și Disponibilitatea resurselor
financiare ale acţionarului). Sistemul Adevărul era supradimensionat, care a cristalizat
obiectivele pe termen mediu ale managementului reprezantand crearea unui sistem mai
suplu, mai dinamic, adaptat pieţei de azi şi reducerea costurilor. Încep concedierile şi

170 de angajaţi au fost disponibilizaţi în 2010 , 370 de posturi au fost desfiinţate în

2011. Potrivit lui Imre, în perioada de dezvoltare necontrolată a companiei , Adevărul

vindea în medie 120 mii copii pe apariţie , dintre care numai 10 mii de copii erau

cumpărate pentru ziarul propriu-zis, restul fiind achiziţie de carte.

Astfel, Adevărul a înregistrat în luna aprilie 2011 o medie de vânzări de 42 .797

de exemplare, în scădere faţă de luna aprilie 2010 , când înregistra o medie de vânzări de

128.329 de copii. În luna mai 2011, media de vânzări a cotidianului Adevărul a fost de

41.321 de exemplare, în scădere faţă de aceeaşi lună a anului 2010, când afişa o medie

de vânzări de 112.558 de copii. În luna iunie a aceluiasi an, media de vânzări a

cotidianului Adevărul a fost de 37 .633 de copii, comparativ cu 109.606 copii

reprezentând media de vânzări în iunie 2010 . Cifrele vorbesc de la sine. S-a ajuns la un

tiraj mediu lunar in 2013 de 11.812, ceea ce a dus la o scădere de 8,6 ori în 3 ani!14

14
www.brat.ro
 Concluzii

În peisajul presei mondiale şi europene România ocupa un loc aparte , cu întreg

specificul zonal, est european şi balcanic.

Presa românească se afla pe un trend descendent de mai bine de 10 ani .

Cauzele care au dus la acest declin sunt multiple , dar ceea ce a contribuit decisiv
la declinul economic şi financiar a fost criză economică mondială declanşată în anul
2008.

Situaţia holdingului din care face parte ziarul Adevărul nu face rabat de la
situaţia generală de pe piaţa presei scrise din România din ultimii zece ani .

Tirajele ziarului Adevărul au scăzut dramatic în ultimii ani , de la peste 100.000

de exemplare lunar până la puţin peste 10.000 la ora actuală.

Tabloidizarea ziarelor a contribuit la declinul Adevărului .

Apariţia presei online a deschis o nouă piaţă şi a influenţat negativ ziarul

Adevărul.

Managementul precar din ultimii 10 ani , axat numai pe profit şi fără a avea o
gândire analitică şi de perspectivă a fost de asemenea un factor decisiv care a dus la
declinul ziarului Adevărul.
 Bibliografie

1. Albert Pierre, Istoria presei, Ed. Institutul European, Iaşi 2002

2. Bertrand, Claude-Jean, Introducere în presa scrisă şi vorbită, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
3. Chelcea, Septimiu, Iniţiere în cercetarea sociologică, Ed. Comunicare.ro 2004
4. Chiciudan, Ion, Halic, Bogdan, Imagologie. Imagologie istorică, Ed. Comunicare.ro,
2001
5. Chişu, Lician, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Fundaţiei România de mâine,
Bucureşti, 2002
6. Coman, Mihai, Mass-media, mit şi ritual, o perspectivă antropologică, Ed. Polirom, Iaşi,
2003
7. Dobrescu Paul şi Bărgăoanu Alina, Mass Media şi Societatea, Ed. Comunicare.ro,
Bucureşti, 2003
8. Gross, Peter, Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Ed. Polirom, Iaşi, 2004
9. Georgiu, Grigore, Istoria culturii române moderne, Ed. Comunicare.ro, 2002
10. Hangiu, I., Panorama presei româneşti contemporane, ed. Historia, Buc., 2006
11. Marinescu, Valentina, Mass-media în România o latură sociologică, Tritonic, Bucuresti,
2002
12. Mouilloud, Maurice, Tetu, Jean Francois,Presa cotidiană, Ed. Tritonic, Buc., 2003
13. Petcu, Marian, Tipologia presei româneşti, Institutul European, Iaşi 2000
14. Petcu, Marian, Istoria presei române – antologie, Ed. Triton, Bucureşti, 2002
15. Petcu, Marian, Jurnalist în România, Istoria unei profesii, Ed. Comunicare.ro 2005
16. Rusu-Păsărin, Gabriela, Prolegomene la o istorie mass-media, Ed. Universitaria, Craiova,
2006
17. Sorlin, Pierre, Mass Media, Institutul European, Iaşi, 2002
18. Streitmatter, Rodger, Sexul vinde, editura Tritonic, 2006
19. Toheveron, Gabriel, Istoria mijloacelor de comunicare, Institutul European, Iaşi 2003
20. Vişinescu, Victor, O istorie a presei româneşti, Ed. Victor, Bucureşti, 2000
21. Vişinescu, Victor, Jurnalism contemporan, Ed. Victor, Bucureşti, 2002
22. www.libertatea.ro
23. www.realitatea.net
24. www.cji.ro
25. www.reportervirtual.ro
26. www.brat.ro