Cetatea Neamt

Cetatea Neamtului este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-
vest a orașului Târgu Neamț. Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmea
Pleșului (numită și Dealul Cetății).Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de
fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul
apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări
fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de
importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de
pământ sau având șanțuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în

secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul
domnitorului Mihai Racoviță.

<=Petru I Setefan cel Mare =>

Cetatea Neamț a fost construită în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), ea fiind
menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui
Sigismund de Luxemburg al Ungariei în Moldova.În anul 1395, regele Sigismund de
Luxemburg al Ungariei a întreprins o expediție militară asupra Moldovei, în scop de
expansiune teritorială. După cum atestă Cronica veche moldovenească, domnitorul
Ștefan I (1394-1399) i-a învins pe unguri la Hindău (azi satul Ghindăoani, aflat la circa
12 km sud de Târgu Neamț), fapt confirmat și de inscripția de pe piatra de mormânt a lui
Ștefan I aflată în Mănăstirea Bogdana. Cronica oficială maghiară și documentele emise
de Sigismund consemnează că armatele regale au înaintat până la reședința
domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț.
Părăsită din secolul al XVIII-lea și ignorată de domnitorii fanarioți timp de mai bine de un
secol, Cetatea a intrat într-un proces accentuat de ruinare. Locuitorii din Târgu Neamț au
folosit piatra din dărâmăturile zidurilor, a bastioanelor și din pilonii podului pentru a-și
construi case și beciuri.
Într-un veritabil protest în versuri ("Ruinelor Cetății Neamțu") publicat în 1834, poetul
Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) deplângea starea jalnică în care ajunsese cetatea și
cerea oprirea vandalismului. Ca urmare a acestui protest, s-au luat primele măsuri de
protejare a cetății. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a emis mai multe acte
domnești, adresate ispravnicilor de Neamț, prin care a cerut protejarea zidurilor cu gard
și punerea unui supraveghetor. Tot în timpul domniei sale, s-a amenajat și o potecă de
acces către cetate.
Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al istoriei
glorioase a poporului român. Costache Negruzzi a descris asedierea cetății de către
oștile lui Sobieski în povestirea "Sobieski și românii" (1845), Dimitrie Bolintineanu a scris
în 1857 poemul " Muma lui Ștefan cel Mare", apoi au urmat și alți scriitori.
În anul 1866 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. În perioada 1968-1972
au fost efectuate lucrări de consolidare a zidurilor, sub conducerea arhitectului Ștefan
Balș, fără a reconstrui porțiunile de ziduri prăbușite.