Cetatea Neamț

Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală
din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află
localizată pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o
înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul
care trecea peste munte în Transilvania.
Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în
momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți
domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite
cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea
de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Cetatea Neamț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul
de clasificare NT-II-m-A-10707.

Descriere
Cetatea Neamț este construită din piatră de râu (folosită atât ca elevație, cât și ca umplutură a zidurilor),
din piatră de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni și contraforți) și rocă de gresie verzuie. Între cetate
și restul platoului se află un șanț de apărare pe latura de nord. În cetate se pătrundea pe o poartă numită
"poarta mușatină" aflată pe la mijlocul zidului nordic.
Fortul mușatin are forma unui patrulater cu laturi inegale; latura de nord are 38,50 m, latura de sud 37,50
m, latura de est 47 m și latura de vest 40 m. Zidurile sunt groase de aproape 3 m și aveau inițial o înălțime
de circa 12-15 m, fiind susținute și consolidate în exterior de 18 contraforți puternici de formă prismatică,
care corespund pe direcția zidurilor interioare. În cele patru colțuri ale fortului mușatin se află turnuri de
apărare, care nu sunt plasate în exteriorul zidurilor, ca la cetățile Suceava și Șcheia construite în aceeași
perioadă, ci încadrate direct în scheletul de ziduri.
În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuințări:

 pe latura de est se aflau închisoarea, monetăria, camera de provizii și cuhnea (bucătăria) - la parter și
demisol, "neagra temniță", paraclisul "Sf. Nicolae", cameră de locuit, camera pârcălabului și camera
domnițelor - la etaj
 pe latura de vest se aflau sala armelor - la demisol și parter, sala de sfat și judecată, o sală de trecere,
un iatac și o cameră de taină - la etaj
 pe latura de sud se afla un lapidarium - la demisol și parter și o terasă - la etaj
 pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă
Încăperile din turnuri au plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, iar celelalte aveau arcade boltite
realizate din cărămidă. În curtea interioară se afla o fântână. Majoritatea încăperilor din cetate erau
destinate soldaților, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa și de sfetnici
apropiați decât în caz de pericol. În mod obișnuit aici se aflau aproximativ 300 de oameni. Cetatea era
vulnerabilă pe latura de nord, astfel că între zidurile cetății și Culmea Pleșului a fost săpat un șanț destul de
adânc, care trecea prin imediata apropiere a zidului, după cum au dovedit săpăturile arheologice. [7]
Ștefan cel Mare a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea unui zid flancat de
patru bastioane semicirculare pe latura de nord a fortului mușatin. Acest zid a încadrat o curte exterioară.
Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății și amplasarea de bombarde în apropiere, Ștefan cel
Mare a tăiat legătura dinspre coama dealului, de la nord, printr-un șanț de apărare. În cetate se pătrundea
printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă
prismatică cu o înălțime de circa 8 m. [3] Partea mobilă se afla pe porțiunea de pod dintre ultimul pilon și
zidul bastionului și se putea ridica în caz de primejdie, printr-un sistem de scripeți, dar odată trecut de ea
existau două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani". Intrarea în fortul mușatin
se făcea printr-o poartă gotică, în arc frânt, aflată în turnul de nord-est.
Inițial, la cetate se ajungea de pe un drum care ocolea vârful Cerdacului, pe care se aflau "părcane", sub
formă de șanțuri întărite cu palisade. Drumul actual a fost construit abia în anul 1834, în timpul domniei
lui Mihail Sturdza.