Păianjen

Păianjenii reprezintă cel mai numeros ordin de arahnide, numărul speciilor descrise
depășind 40 000. În prezent, păianjenii se întâlnesc pe toate continentele, cu excepția
Antarctidei.Ei preferă să trăiască în regiunile tropicale, păduri, peșteri, în regiunile
alpine, de stepă, localitățile umane, chiar și în bazinele acvatice. Dimensiunile
păianjenilor diferă: cel mai mic este Patu digua de 0,37 mm, iar cel mai mare –
Theraphosa blondi – 90 mm, inclusiv picioarele – 250 mm
Mușcătura păianjenilor
păianjenii nu sunt periculoși pentru oameni. Ei îi mușcă doar
pentru a se apăra[46]. Mușcătura lor nu este mortală, dar
provoacă dureri. Totuși, din cauza veninului, mușcătura unor
specii poate fi fatală. Speciile genurilor Loxosceles și
Latrodectus sunt printre cei mai veninoși păianjeni
araneomorfi[47][48]. Ei sunt retrași și atacă oamenii doar când
sunt amenințați. Speciile Atrax, unele din cele mai agresive din
Australia, au cauzat moartea a 13 persoane[49]. Un alt gen de
păianjeni periculoși este Phoneutria, dar datele cu privire la
pericolul pe care-l prezintă sunt puține[50].
 Articolele unui picior
1 - coxă
2 - trocanter
3 - femur
4 - patelă
5 - tibie
6 - metatars
7 - tars
8 - gheare

Locomoția

Majoritatea păianjenilor care vânează în mod activ, și nu construiesc

pânze, au smocuri dense de păr fin între ghearele din vârful picioarelor lor.
Aceste smocuri, cunoscute sub numele de scopulae, se ramifică în peste
1000 de fire și mai subțiri. Această le permite să se urce pe suprafețe
verticale și plane, sau chiar pe plafon. Se pare că aderența scopulelor
provine de la contactul lor cu straturi extrem de subțiri de apă de pe
suprafețele obiectelor.