Castelul Himeji se deosebeste de castelele europene (precum

Castelul Sao George sau Castelul Neuschwanstein), acesta fiind

un excelent exemplu de arthitectura traditionala japoneza,
continand multe dintre caracteristicile defensive si arhitecturale
asociate cu castelele japoneze. Pereti curbati ai castelului sunt
asemanati unor evantaie gigantice. Principalele materiale
folosite in constructia sa au fost lemnul si piatra (peretii sunt
imbracati in ipsos tocmai pentru a fi cat mai protejati de
incendii).

Este cunoscut de asemenea si sub numele de Castelul

Egretei Albe datorita modului in care peretii albi iau
forma unor egrete pregatindu-se sa zboare. Castelul a fost
construit in scop defensiv, insa nu a fost niciodata atacat
in cei aproximativ 400 de ani de istorie. In anul 1993 a
fost desemnat site al Patrimoniului Mondial UNESCO,
fiind cel mai mare si mai vizitat castel din Japonia.
Supravietuirea castelului a atarnat de un fir de par, in 1871, un
localnic comparand fortareata nelocuita cu intentia de a o
demola, dar in cele din urma si-a abandonat intentia initiala. In
timp ce intregul oras a fost distrus in 1945, bomba aruncata de
armata americana asupra castelului nu a explodat, iar mai tarziu,
nici marele cutremur din 1995 n-a deteriorat complexul de
cladiri.

Renovarea completa a cetatii, considerata o

comoara nationala japoneza, a fost finalizata
în 2015. Cu o investitie de aproape 2,4
miliarde de yeni (16,1 milioane de euro), a
fost crescuta rezistenta cladirilor la cutremure,
au fost inlocuite majoritatea tiglelor de
acoperis si au fost revopsiti peretii exteriori.
Castelul are tot felul de legende asociate cu el, una dintre ele fiind cea a
servitaorei Okiku. Okiku lucra in temnita de sub castel, fiind servitoarea
samuraiului Tessan Aoyama, acesta fiind indragostit de servitoare si spunand
ca ar fi in stare sa isi abandozene familia pentru ea. Okiku nu era interesata de
oferta samuraiului, acest fapt ducand la moartea ei

Una din principalele sarcini ale lui Okiku era sa aiba

grija de cele 10 farufrii de aur detinute de Aoyama, iar
intr-o zi, acesta a ascuns una din ele.
Samuraiul a amenintat-o pe Okiku spunandu-i ca daca
aceasta ii refuza oferta, va da vina pe ea pentru
disparitia farfuriei, fapt care va duce la turturarea si
executarea servitoarei.
Povestea are mai multe
variante, iar intr-una dintre
acestea, Okiko nevazand o
iesire din situatia in care a
fost pusa, alege sa se arunce
in fantana castelului. In cea
de-a doua varianta a povestii,
aceasta este aruncata in
fantana de catre samurai
dupa ce a refuzat oferta
acestuia
 In urma mortii acesteia, legenda
spune ca in fiecare seara iesea din
fantana si venea la samurai.
Aoyama a innebunit din cauza
tipetelor fantomei. Se auzea des
cum numara farfuriile samuraiului,
dar de fiecare data cand realiza ca
a 10-a farfurie inca lipsea, avea o
criza violenta

Desene cu okiku o infatiseaza pe

aceastaparul lung si negru si o roche
alba lunga, aceasta fiind infatisarea
comuna a femeilor care au murit ucise.
Aceste fantome sunt numite “yurei”,
care se traduce in “suflet pierdut”. Femeile
acestea sunt ingropate in rochii albe si cu
parul desfacut, de unde vine si infatisarea
lor.