PETRU CEL MARE

Teodor Sava
 INTRODUCERE

• La 30 mai 1672 se năștea cel care avea să devină Petru I (Petru cel Mare), ţar
(1682-1721) şi împărat al Rusiei (1721-1725), remarcabil militar şi om politic.
Reformele sale interne, în domeniul administraţiei, comerţului, industriei și
militar au pregătit terenul pentru o Rusie modernă. Pe de altă parte, a pus un
mare accent pe cultură și educație (a înfiinţat Academia de Ştiinţe, 1724). Pe
plan extern a purtat campanii militare împotriva Imperiului Otoman şi a luptat
împotriva Suediei, obţinând ieşirea la Marea Baltică (1721).
INTRODUCERE
 CONTEXT

• Rusia în care se naște viitorul țar Petru cel Mare și al cărei conducător va deveni 10 ani mai
târziu, era o țară înapoiată, săracă și slab populată. Avea puține orașe, iar acelea erau oricum
subdezvoltate; nu avea o industrie adevărată, iar viața economică se baza în principal pe o
agricultură ineficientă. Deși era o țară vastă, majoritatea zonelor regiunilor rusești erau încă slab
dezvoltate și populate, iar singura legătură geografică directă cu Occidentul era portul
Arhanghelsk (înghețat jumătate din an). În plus, în acel moment, Rusia era încă despărțită de
apele Balticii de posesiunile suedeze din Finlanda, Ingria, Estonia și Livonia, iar în sud, până la
Marea Neagră, se aflau teritoriile otomane.
CONTEXT
 ÎNCEPUTUL DOMNIEI

• După primii ani ai domniei sale, în care țara a fost practic administrată de către consilieri, Petru
preia frâiele administrației în 1695, la vârsta de 23 de ani. Prima decizie importantă a fost de a
ataca fortul otoman de la Azov, cheia către controlul Donului. Scopul inițiativei era de a arăta
puterilor occidentale aflate atunci în conflict cu otomanii (Austria, Polonia și Veneția) că Rusia
este capabilă de a juca un rol important în acest război. Prima ofensivă a eșuat, însă în iulie 1696,
țarul rus (asistat de inginerii germani trimiși de împăratu Leopold) a reușit să cucerească Azov-
ul. Cu toate acestea, dorința lui Petru de a i se acorda un rol în războiul anti-otoman nu s-a
concretizat: austriecii, venețienii și polonezii doreau să încheie rapid o pace cu turcii (Carlowitz,
1699), iar Rusia s-a găsit, din nou, izolată.
ÎNCEPUTUL DOMNIEI
 IMPOZITUL PE BĂRBI

• Petru cel Mare, cunoscut, de altfel, pentru modernizarea Rusiei, tocmai se întorsese dintr-un amplu
turneu prin Europa de Vest, la sfârșitul verii anului 1698. Călătoria sa i-a permis să intre în contact
direct cu lumea occidentală. Pe lângă modernizarea armatei, a sistemului de educație sau a structurii
administrative, țarul dorea să se apropie de modelul occidental și în ceea ce privește aspectul fizic al
cetățenilor.
Așadar, reîntors din turul său europen, țarului i s-a organizat o recepție de primire, la care au
participat persoane apropiate . După ce i-a salutat pe fiecare dintre aceștia în parte, țarul a făcut o
mișcare care i-a lăsat fară cuvinte . A scos o foarfecă mare și a început pur și simplu să le taie bărbile.
Altfel, până la acel moment, barba făcea parte din cultura tradițională rusă, fiind chiar considerat un
păcat ca aceasta să fie rasă.
 IMPOZITUL PE BĂRBI

Interzicerea purtării bărbii a fost înlocuită în scurt timp cu permiterea acesteia doar în cazul plății
unui impozit. După ce plăteau taxa aferentă, care putea ajunge și la 100 de ruble, bărbații erau
obligați să poarte cu ei un soi de amuletă făcută din oțel sau din argint pe care scria Taxă plătită.
Barbă este o povară inutilă. Pe verso era gravat vulturul rusesc.
Deși deloc populară, după cum ne putem imagina, legea impozitului pe barbă a rezistat până în
anul 1772.
IMPOZITUL PE BĂRBI
 VIZITA ÎN OCCIDENT

• La 7 mai 1717, Petru își face intrarea în Paris, declarând că vrea să fie primit de regele Franței.
A doua zi după sosire, înaintea țarului se prezintă regentul, copilul Ludovic al XV-lea. Două zile
mai târziu, la 10 mai, regele Franței, însoțit de o numeroasă escortă, merge la hotelul des
Lesdiguieres, locul unde se cazase țarul.
• Petru vizitează Luvrul, grădina Tuileriilor, studiază lucrările la Pont-Tournant, merge la Domul
Invalizilor, Adevăratul motiv al călătoriei sale este însă unul politic. Relațiile cu aliații sunt în
impas, cele cu Anglia s-au răcit, așa că nădăjduiește că Franța se va îndepărta de Suedia,
apropiindu-se de Rusia, cu care va semna o convenție de întrajutorare militară și comercială. .
 VIZITA ÎN OCCIDENT

• Tratativele diplomatice vor duce în cele din urmă, la 15 august 1717, la atât de greu elaboratul
tratat de la Amsterdam, încheiat între țar, Ludovic al XV-lea și regele Prusiei, Frederic-Wilhelm
I. Părăsind Franța, la 20 iunie 1717, își declară atașamentul față de această țară harnică,
primitoare și ușuratică.

• La 9 octombrie, după o vizită la Berlin, împreună cu țarina, Petru este din nou acasă, la Sankt-
Petersburg, în "raiul" său. După ce a văzut o sumedenie de lucruri, înțelege mai bine ce are de
făcut pentru a-și transforma capitala într-un adevarat oraș european.
VIZITA ÎN OCCIDENT
 CONSTRUCȚIA SANKT PETERSBURG-ULUI

• Cea mai evidentă inovație a lui Petru pentru administrația publică rusă era să-i ofere națiunii o
nouă capitală. Ajungând la gurile râului Neva, în mai 1703, el a hotărât să nu aștepte până când
va cuceri un port la mare de la Suedia, pe care era posibil să nu-l poată apăra după cucerire, ci să
pună bazele unui nou port la Marea Baltică. Dar el dorea mai mult decât un port bun, dorea un
oraș mare care să rivalizeze cu cele pe care le văzuse în Occident. L-a angajat, prin urmare, pe
arhitectul Domenico Trezzini, care i-a creat orașului acel stil baroc nordic, ostentativ și plin de
ornament.
CONSTRUCȚIA SANKT PETERSBURG-ULUI
 SANKT PETERSBURG

• Supranumit Babilonul Zăpezilor și Veneția Nordului, orașul Sankt Petersburg era la început o localitate
rece, umedă și deprimantă. Iarna, nu erau decât trei-patru ore de lumină. Hotărât să-i transforme pe ruși
într-o națiune maritimă, Petru ordonase ca locuitorii orașului să folosească bărci cu pânze, nu cu vâsle,
când voiau să treacă de pe o insulă pe alta. Dar chiar și așa, nimeni nu iubea marea la fel de mult ca el.
• În 1725 orașul avea deja 40000 de locuitori , iar în 1712 devenise capitala Rusiei. Nu exista nici un
decret în acest sens, dar administrația s-a mutat treptat acolo. Pentru Petru era „Edenul și Paradisul”
său, chiar și atunci când propria sa casă a fost inundată până la genunchi. El era perfect conștient de
defectele orașului și folosea termenii ironic, dar era clar că era gata să aloce orice fel de resurse pentru
a-și organiza noul oraș și că puține lucruri rămăseseră în Rusia pe care nu le-ar fi sacrificat înainte de a
sacrifica Sankt Petersburg. Aceasta reprezenta cu adevărat „fereastra spre Occident”.
SANKT PETERSBURG
 MONUMENTE

• Grădina Alexandrovski( Grădina de Vară, locul în care Petru cel Mare a construit o casă
modestă)
 SURSE

• https://historia.ro/sectiune/general/rusia-lui-petru-cel-mare-primii-pasi-spre-578059.html
• https://muzeulvirtual.ro/imagini/petru-cel-mare/
• https://www.rfi.ro/social-89316-accent-pe-istorie-petru-cel-mare-si-impozitul-pe-barbi
• https://infocultural.eu/petru-cel-mare-si-transformarea-rusiei-domnie-si-reforme-1682-1796/