Petru I – Petru cel Mare al Rusiei

Războiul cu turcii
La 20 ianuarie  1695, în toiul iernii, dă porunca de mobilizare la luptă împotriva Turciei cu
intenția de a cuceri Marea Azov. În plin război, la 29 ianuarie 1696 primește vestea că fratele
său vitreg, șubredul Ivan, a murit subit la Moscova. Realizează repede că Rusia are nevoie
urgentă de o flotă. O creează și prima bătălie navală ia sfârșit în avantajul rușilor. După ce
împrăștie navele turcești ancorate în dreptul Azovului, flota țarului blochează estuarul spre a
împiedica aprovizionarea. Ofițerii și inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de
tragere al tunurilor încât turcii sunt în pericol. Pe 18 iulie 1696 cetatea Azovului se predă.
Țarul trimite 50 de bărbați ruși de neam în străinătate, pe cheltuiala lor, să deprindă arta
navigației. Își dorește ca Rusia să devină statul cel mai puternic din Europa. De altfel, se
arată gata să plece el însuși, într-o "Mare Ambasadă", prin țările apusene, ca să afle cum au
progresat științele și să capete sprijin militar ori diplomatic împotriva dușmanilor
dintotdeauna ai Rusiei.

Marea Ambasadă (1697)

Petru știe că înaintea lui, un singur prinț rus a cutezat să treacă dincolo de granițele țării
sale: marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al
regelui Henric al IV-lea. Pentru un rus trecerea granițelor înseamnă trădare. Cu toate
dojenile duioase ale boierimii și ale clerului, Petru nu se lasă. Marea Ambasadă va merge
la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția, Londra, numai în Franța nu, de
vreme ce Ludovic al XIV-lea îi sprijină pe turci.
Marea Ambasadă, alcătuită din 250 de persoane, părăsește Moscova la 10 martie 1697 cu
țarul Petru I călătorind incognito sub numele de Piotr Mihailov. Unul dintre scopurile
principale ale Marii Ambasade este dobândirea unor cunoștințe avansate de tehnică și
tehnologie. În Olanda, Petru s-a îndreptat spre Zaandam, un centru de construcții navale al
cărui renume îl știa. La Amsterdam a căpătat și mai multe cunoștințe în domeniul
construcțiilor navale și a vizitat numeroase ateliere și fabrici, câștigând experiență în
fabricarea ceasurilor, gravura în cupru și participând la disecții anatomice. 
Ajuns la Koppenbrugge este invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica
acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg. Mănâncă cu mâna, se
murdărește cu sos, nu știe la ce slujește șervetul. Însă, purtarea firească a lui Petru,
vioiciunea și iuțeala răspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care se simte cuprinsă de
simpatie la vederea acestui vlăjgan care n-are mai mult de 25 de ani și-i întrece cu cel puțin
jumătate de cap pe uriașii din garda ei, lat în umeri, cu chip hotărât, cu ochi negri strălucind
sub fruntea bombată, cu sprâncene arcuite și gura cărnoasă, umbrită de o mustață subțire.
Dornic să afle tot, aleargă în dreapta și-n stânga, oprește de nenumărate ori trăsura pentru
că vrea să măsoare un pod, să cerceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii
de la joagăr, cutreieră șantiere, îi întâmpină pe pescuitorii de balene care se întorc
din Groenlanda, se apucă să cerceteze practica tipografică, urmează cursurile de anatomie
ale profesorului Ruysch. Deși nu este prea priceput, ia parte la intervenții chirurgicale și-și
cumpără o trusă de chirurg de care nu se va mai despărți.
Petru vrea să fie o enciclopedie vie și să le împărtășească și compatrioților săi ceea ce a
învățat. Și pentru ei, și pentru el a venit să culeagă tot ce ce se poate din știința Apusului.
La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, asistă, în mare taină, la o ședință a
Camerei Lorzilor. Vizitează Observatorul Regale de la Greenwich și Arsenalul Woolwich.
Regele Angliei William al III-lea îi dăruiește oaspetelui său un yaht, The Royal Transport.
Petru e nevoit să recunoască că roadele diplomatice ale călătoriei sale de 18 luni sunt mai
degrabă negative. Nu reușește să-l convingă pe Leopold I, Împărat Roman să reia lupta
împotriva Turciei.
Se întoarce în Rusia de urgență după ce primește un mesaj: s-au răsculat din nou streliții.
Petru s-a întors din Marea Ambasadă cu 260 de cufere pline cu arme, instrumente științifice
și matematice, unelte și un crocodil împăiat. A recrutat un număr mare de experți tehnici și
militari care aveau să împărtășească rușilor cunoștințele lor.

Petru I la tinerețe

Reforme
Țarul Petru cel Mare

Întors acasă omoară streliții, taie bărbile boierilor săi, își trimite soția să se retragă într-o
mânăstire, dă un ucaz prin care interzice tuturor bărbaților să-și lase barbă în afară de
slujitorii Bisericii. Cei care vor dori să-și păstreze barba vor fi nevoiți să plătească un bir.
După ce s-a războit cu bărbile, Petru începe bătălia cu veșmintele. Dacă Rusia vrea să
meargă repede înainte, nu trebuie să rămână îmbrăcată în vechiturile de pe vrema lui Boris
Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăște ca "boierii, oamenii de la curte,
funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub
genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt". Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă.
Unii mormăie că veșmintele astea nu sunt bune pentru clima aspră a Rusiei.
Obiceiurile din străbuni mai primesc o lovitură: reforma calendarului. La 20
decembrie 1699, când mai rămăsese doar câteva zile până la sfârșitul veacului, Petru dă un
ucaz prin care numărătoarea anilor urmează să se facă din acea clipă după calendarul
european, fiecare an începând la 1 ianuarie și nu la 1 septembrie ca până atunci. Nu
merge atât de departe încât să instituie calendarul gregorian, care, fiind, cel de la Roma, n-
ar fi potrivit pentru ortodocși; se mulțumește cu cel iulian, care are o întârziere de 11 zile
(trecerea la calendarul gregorian se va face la 1 februarie 1918 de către guvernul URSS).
Hotărăște ca, la 1 ianuarie 1700 toată lumea să-și împodobească porțile caselor, să ia
parte la slujbele de la Biserică și să-și facă urări de Anul Nou. Veselia asta silită nu
tulbură inimile moscoviților. Unii șoptesc : "Cum a putut Dumnezeu să facă lumea iarna?" iar
alții merg mai departe : "Biblia spune că Antihristul are să schimbe vremea. Petru I este
așadar Antihristul".
În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate, logodna devine
obligatorie cu șase săptămâni înainte de căsătorie. Un an mai târziu apare
la Moscova primul ziar rusesc, Știri din Moscova (Moskov-skie-novosti), care cuprinde în
patru pagini, o mulțime de noutăți scurte despre ceea ce se petrece în Rusia și în Europa.
Este tradusă Viața lui Alexandru Macedon de Quintus Curtius, se pregătesc manuale
de aritmetică și chiar un dicționar.
În 1708 a creat opt enorme divizii teritoriale (gubernii) conduse de câte un guvernator
care răspundea de siguranța publică, drumuri, administrarea justiției și taxe. Curând
își dă seama că sistemul nu este satisfăcător. Necesitatea unui organism care să
administreze Rusia în timp ce se afla în campanie l-a făcut să creeze Senatul în 1711.

Reforme – Petru cel Mare

 Interzice tuturor bărbaților să-și lase barbă în afară de slujitorii Bisericii;

 Veșmintele: "boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte

ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt
mai scurt";

 Reforma calendarului: numărătoarea anilor urmează să se facă din acea clipă

după calendarul european, fiecare an începând la 1 ianuarie și nu la 1
septembrie ca până atunci;

 Hotărăște ca, la 1 ianuarie 1700 toată lumea să-și împodobească porțile

caselor, să ia parte la slujbele de la Biserică și să-și facă urări de Anul Nou;
  În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate;

 Logodna devine obligatorie cu șase săptămâni înainte de căsătorie;

 se pregătesc manuale de aritmetică și chiar un dicționar;

 În 1708 a creat opt enorme divizii teritoriale (gubernii) conduse de câte un

guvernator care răspundea de siguranța publică, drumuri, administrarea
justiției și taxe;

 În 1711 creează Senatul.

Marele Război de Nord (1700-1721)

Petru cel Mare după Bătălia de la Neva din 1704 de Nikolay Sauerweid, 1859.
Danemarca, Polonia și Rusia formează o coaliție împotriva suedezilor (are loc Marele
Război al Nordului). Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul
capitalei Copenhaga, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în
plin, Danemarca se retrage din coaliție. La rândul său, regele August al II-lea al Poloniei,
după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi. Petru I ajunge la Narva, oraș
suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 și constată că asediul începe
prost; rușii sunt înfrânți de suedezi.
Întors în Rusia, Petru se dezmeticește. La porunca sa, toată Rusia se pune pe treabă. Se
întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția
cu Polonia și cu Danemarca. În 1701, prima victorie a rușilor la Seremetiev asupra
suedezilor este primită cu mare bucurie. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII
al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702,
fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi are loc prima victorie navală a rușilor,
urmată de capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor
suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să-l
proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei.
În 1708, Carol al XII este înfrânt iar din armata cea numeroasă și vitează nu mai rămân
decât 24.000 de oameni, în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, Carol
al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află
peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îmbărbătează pe unii si îi ocărăște pe alții. Cele
72 de tunuri rusești nimicesc liniile dușmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupație
otomană.
Războiul turcesc (1710-1713)

In the middle of the Northern War, when Peter might have pressed further the
advantage won at Poltava, Turkey declared war on Russia. In the summer of 1711
Peter marched against the Turks through Bessarabia into Moldavia, but he was
surrounded, with all his forces, on the Prut River. Obliged to sue for peace, he was
fortunate to obtain very light terms from the inept Turkish negotiators, who allowed
him to retire with no greater sacrifice than the retrocession of Azov. The Turkish
government soon decided to renew hostilities, but the Peace of Adrianople(Edirne)
was concluded in 1713, leaving Azov to the Turks. From that time on Peter’s military
effort was concentrated on winning his war against Sweden.
The Persian campaign (1722–23)
Even during the second half of the Northern War, Peter had sent exploratory
missions to the East—to the Central Asian steppes in 1714, to the Caspian region in
1715, and to Khiva in 1717. The end of the war left him free to resume a more active
policy on his southeastern frontier. In 1722, hearing that the Ottoman Turks would
take advantage of Persia’s weakness and invade the Caspian region, Peter himself
invaded Persian territory. In 1723 Persia ceded the western and southern shores of
the Caspian to Russia in return for military aid.

Statuia ecvestră a lui Petru I in St.

Petersburg.

Ultimele reforme

Țarul Petru cel Mare – la maturitate

Pune în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniștri restrâns, căruia îi adaugă o
Cameră de justiție și înființează un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească
și executivă. Senatul se supune țarului.
În 1719, marile gubernii au fost împărțite în 45 (mai târziu 50) de provincii, fiecare dintre
acestea fiind conduse de un guvernator militar. În 1721 s-a creat un sistem de
guvernare urbană locală pentru a li se da cetățenilor mai înstăriți controlul asupra ordinii
publice și securității interne. Această organizare după model suedez nu a fost eficientă în
Rusia. Oamenii nu erau educați și de încredere pentru a pune măsurile în aplicare și Petru
s-a văzut nevoit să apeleze la sodați pentru a rezolva problemele. În 1722 a devenit clar că
proprietarii de pământ nu erau nici dispuși nici capabili să colecteze eficient taxa pe cap de
locuitor, asă că sarcina a fost dată armatei.
Înlesnește oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16
ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofițer, primind totodată
rang de nobil, pe care-l vor moșteni urmașii săi. Încurajează creșterea animalelor,
introduce rase noi de bovine, înființează cele dintâi herghelii, le arată țăranilor cum să
secere grâul cu secera și nu cu cosorul.
Datorită lui, industria rusă cunoaște un avânt nebănuit. Îi scutește de serviciul la stat și de
impozite pe cei ce construiesc fabrici și pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără
dobândă, precum și privilegiul de a cumpăra, începând din 1721, robi de la moșieri pentru a-
i folosi în întreprinderile proprii.
Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care
împiedică fărâmițarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moșteni tot pământul,
ceilalți copii își vor împărți între ei bunurile mobile. S-a renunțat la titlurile tradiționale cum
era cel de "boier", adoptându-se cele de "conte" și "baron".
A încurajat traducerea în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau
astronomia și a înființat școli de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie,
minerit. La sfârșitul domniei, avea în plan înființarea Academiei de Științe. A introdus
obligativitatea educației pentru membrii nobilimii, care începând cu 1714 nu mai aveau
voie să se căsătorească decât dacă dețineau certificatul de absolvire a unei școli
elementare.
Petru considera că biserica trebuie să fie sub controlul statului și să servească nevoile
acestuia. După moartea Patriarhului Adrian în 1700, Petru nu a numit nici un înlocuitor.
Moșiile patriarhului au trecut sub controlul Departamentului Mănăstirilor și veniturile în
proprietatea statului. În următorii 20 de ani, biserica a fost supusă unui control din ce în ce
mai riguros. În 1716 episcopii au fost obligați să depună un jurământ de credință față de țar.
În 1721 Petru a plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de
veto al Procuratorului Șef, un demnitar mirean propus de țar. În 1724 a desființat schiturile și
micile mănăstiri, astfel că din cele 1.200 de mănăstiri existente la 1700, mai funcționau în
1800 doar 452.

Ultimele reforme:
 Creează un Consiliu de miniștri restrâns, căruia îi adaugă o Cameră de justiție și
înființează un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească și executivă.
Senatul se supune țarului;
  În 1719 organizează țara în 45 (mai târziu 50) de provincii, conduse de un
guvernator militar;
 În 1721 s-a creat un sistem de guvernare urbană locală, după model suedez;
 Înlesnește oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii (1724);
 Încurajează creșterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înființează cele
dintâi herghelii, le arată țăranilor cum să secere grâul cu secera și nu cu
cosorul;
 Crește industria rusă;
 S-a renunțat la titlurile tradiționale cum era cel de "boier", adoptându-se cele
de "conte" și "baron";
 Se traduc în rusă manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau astronomia
și a înființat școli de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie,
minerit;
 A introdus obligativitatea educației pentru membrii nobilimii;
 Biserica trece sub controlul țarului.

Cuvinte cheie

 Moscova
 Petru cel mare
 Reforme
 Rusia
 St. Petersburg
 Țar
 Occidentalizare/deschidere

Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_I_al_Rusiei
http://www.ecursuri.ro/revista/nr2/lectia-de-istorie/petru-cel-mare.html
https://www.britannica.com/biography/Peter-the-Great
https://mrcaseyhistory.com/2014/05/22/lesson-russia-under-peter-the-great/