Curs Optional 5 Stud

Chirurgia plastica -
generalitati
Chirurgie plastica – definitie si principii
Dictionarul medical defineste chirurgia plastica,

drept chirurgia care se ocupa cu repararea,
restaurarea, remodelarea sau reconstructia
unei parti vatamate, cu malformatii sau
pierdute ale corpului uman.
Datorita terminologiei ce utilizeaza cuvantul
“plastica”, unii percep ca fiind o
reconstructie/remodelare falsa, artificiala a unei
parti corporale, in timp ce altii isi imagineaza
introducerea unor parti/dispozitive din plastic in
interiorul corpului in vederea functionarii normale
a acestuia. Aceste perceptii sunt false, de fapt
cuvantul “plastic” deriva din grecesul “plastikos “,
care inseamna “capabil a fi modelat”.
Scopul chirurgiei plastice
Solicitarile de tratare a unor probleme de chirurgie

plastica (din punct de vedere al pacientului) pot fi
impartite in 3 categorii majore:
* corectarea unor trasaturi anormale (ce pot include
proeminente ale nasului, urechilor, barbiei, sanilor;
dar si de corectare a unor sani subdezvoltati);
* corectarea / estomparea unor efecte provocate de
procesul imbatranirii (eliminarea ridurilor faciale,
tratamente impotriva caderii excesive a parului sau
deterioarii agresive a parului, liftingul diverselor parti
ale corpului pentru a elimina aspectul de piele
laxa);
* reducerea anumitor tipuri de probleme de
sanatate (cum ar fi reducerea celulitei, a fragilitatii
parului, unghiilor si afectiuni severe dermatologice).
Tipuri de chirurgie plastica
 Chirurgia plastica reconstructiva
 Chirurgia plastica estetica

Chirurgia estetica
versus chirurgia
reconstructiva
Chirurgia estetica versus chirurgia
reconstructiva
Exista diferente majore intre cele

doua categorii principale de chirurgie
plastica.
reconstructiva
1*. In cazul procedurilor reconstructive,

pacientul apeleaza la aceste interventii pentru a
imbunatati anumite functii ale organismului sau
pentru a corecta defecte morfologice sau fizice.
Scopul sau este de a corecta defecte sau
anormalitati ale fetei sau corpului cauzate
de factori genetici, daune/vatamari/arsuri,
sindroame, tumori, diverse boli sau procesul
de imbatranire.
Aceasta ramura a chirurgiei se ocupa cu
reconstructia tesuturilor faciale sau ale corpului,
care necesita remodelare sau prelucrare, cu scopul
de a aproxima aspectul normal sau a reda
abilitatile de functionare normala.
reconstructiva
2*. Insa chirurgia plastica-estetica

remodeleaza parti normale ale
corpului pentru a modifica aspectul
fizic al pacientului. Acesata se axeaza in
principal pe partea centrala a corpului (de
la nivelul bazinului in sus). Chirurgia
estetica insasi prin denumirea sa este
o chirurgie a frumusetii, “aesthetica”
fiind un cuvant provenit din latina, ce
semnifica cea mai inalta forma de creare si
receptare a frumosului. Scopul chirurgiei
estetice este crearea sau mentinerea
unui corp si chip frumos.
Domenii chirurgie
plastica
Domenii chirurgie plastica
1. PROCEDURI SUBORDONATE
- microinjectii cu Botox;
- microinjectii cu colagen;
- indepartarea pilozitatii cu ajutorul
serului;
- scleroterapia;
2. REMODELARE CORPORALA
- abdominoplastia;
- liftingul feselor;
- marirea/ implantul gambei;
- liftingul coapsei interioare;
- labioplastia;
- liposuctia la nivelul abdomenului;
- liposuctia la nivelul gambei, genunchiului/
gleznei/ coapsei/sodurilor/ maxialrului
inferior;
3. CHIRURGIA SANILOR
- marirea sanilor (submuscular,
subglandular);
- reconstructia sanilor (in urma unei
mastopexii provocate de cancer);
- reconstrucita mameloanelor;
- reductia sanilor;
- ginecomastia;
- mastopexia ;
- implanturile mamare;
4. LIFTING-UL FRONTAL SI AL
SPRANCENELOR
5. ARSURI- REABILITARE SI
RECONSTRUCTIE
6. CHIRUGIA CRANIO-FACIALA
7. PROCEDURI DE INTENSIFICARE/
MARIRE A TRASATURILOR FETEI
- implanturi faciale: maxilar, mandibula,
barbie, nazal, injectare cu grasime;
8. CHIRURGIA PLEOAPELOR
- blefaroplastie inferioara/ superioara;
- reconstructia pleoapei;
9. CHIRURGIA CE VIZEAZA IMPLANTUL,

REMODELAREA TESUTURILOR
- tansfer tisular;
10. PROCEDURI DE IMPLANT PAR

11. CHIRURGIA MAINII
12. CHIRURGIA GATULUI SI A CAPULUI

- reconstructia si remodelarea urechii si a
buzelor;
13. RECONSTRUCTIA EXTREMITATILOR

INFERIOARE ALE CORPULUI
- reconstructie picior, genunchi, tibie;
14. CHIRURGIA NASULUI

- reconstructie;
- rinoplastie;
- septoplastie;
15. RITIDECTOMIE (RIDECTOMIE)

- lifting facial (tipuri diverse, in functie
de metoda si tehncicile folosite) ;
16. MICROCHIRURGIE
Chirurgia estetica poate face o
persoana sa arate mai putin
real... nu autentic.
Dezvoltarea chirurgiei estetice
Ultimii ani ai secolului 20 au adus numeroase

contributii in dezvoltarea chirurgiei estetice ca
stiinta. Majoritatea procedurilor estetice sunt
realizate acum extern, non-invaziv. Aceasta
inseamna in primul rand mai putin disconfort si o
durata de recuperare mai mica.
Pe masura ce chirurgia estetica s-a dezvoltat,

si oamenii si-au ridicat standardele in ceea ce
priveste sanatatea si aspectul corpului, pornind
o lupta de a ramane sanatos, tanar si frumos
cat mai mult timp cu putinta.
Dezvoltarea chirurgiei estetice
Progresul medical insa in domeniul

chirurgiei estetice a minimalizat tot
mai mult riscurile si probabilitatea de
aparitie a unor complicatii, insa
acesta nu ofera garantii complete. Se
recomanda a se cauta cea mai
inofensiva si mai putin riscanta dintre
procedurile ce au ca efect rezultatele
dorite.
Chirururgia estetica- o stiinta
inovativa
Cercetarile au avansat in prezent catre un
domeniu inovativ, cel de inginerie cosmetica.
Un progres insemnat inregistrat pana in prezent
tine de ingineria tesuturilor:posibilitatea de
crea in mediu de laborator generatii de tesuturi, ce
vor fi putea folosite pentru a inlocui portiuni de
piele sau ale corpului, distruse. Cercetarile sunt
continuate spre incercarea de a reproduce grefe
de piele, tesut mamar, tesut muscular si
chiar nervi.
Chirurgia estetica a noului mileniu tinde sa devina
mult mai putin invaziva. Si pentru aceasta are
nevoie de produse si tehnici noi pentru a putea
trata imperfectiunile estetice.
Preferinta pentru zona interventiei
chirugicale depinde si de cultura poporului
Femeile din Europa sunt preocupate indeosebi

de aspectul fetei, al tenului si ca urmare
majoritatea operatiilor estetice se concentreaza in
aceasta zona.
Pe teritoriul American, insa cea mai frecventa
operatie estetica este cea de marire a sanilor.
In America de Sud femeile apeleaza cel mai des
la chirurgia estetica pentru remodelarea feselor,
considerat drept criteriu de stabilire a frumusetii in
aceasta zona.
Femeile asiatice isi doresc insa sa dobandeasca
acele caracteristici atipice rasei lor: ochi mari,
nas mare si sani mari.
Chirurgia estetica poate crea
dependenta
Odata ce o persoana ce a apelat la chirurgie
estetica si a fost multumita de rezultatele sale si a
reusit sa starneasca admiratia celor din jur, isi
poate induce nevoia de a mai imbunatati ceva in
aspectul sau fizic. Pe de alta parte dependenta se
poate crea si daca este vesnic nemultumita de
rezultatele interventiilor si doreste mereu sa
imbunatateasca noul aspect, conducand la efecte
dezastruoase.
Aceasta preocupare obsesiva asupra aspectului fizic

se poate concretiza intr-o tulburare dismorfica
corporala (sindromul “urateniei “).
Lista completa de operatii
estetice
1. Operatii estetice pentru
sani si silueta
» Augmentarea mamara- creste marimea
sanilor mici si ii contureaza.
» Mastopexia- ridicarea sanilor cu sau fara
implante mamare, realizeaza ridicarea si
proiectia anterioara a sanilor.
» Reductia mamara- reduce, ridica si
contureaza sanii.
» Corectarea asimetriei mamare- se
realizeaza prin augmentare mamara pentru
sanul mai mic, sau mastopexie, reductie
mamara pentru sanul mai mare, sau o
combinatie a acestor tehnici.
sani si silueta
» Corectarea mameloanelor retractate – pentru o
aureola plata sau retrasa spre interior se poate
realiza o corectie cu pastrarea sau sectionarea
glandelor galactofore.
» Abdominoplastia – conturarea estetica a corpului
prin indepartarea depozitelor adipoase din jurul
abdomenului, in urma unui raspuns negativ la
tratamentele prin dieta, activitati sportive sau
lipoaspiratie.
» Lipoaspiratia – sau liposculptura/ liposuctie-
utilizata pentru indepartarea depozitelor adipose
din diferite regiuni ale corpului, care nu raspund
unei diete sau exercitiilor fizice.
fata
» Liftingul sprancenelor- “ ridicarea “
sprancenelor.
» Blefaroplastia- tratarea pleoapelor
inferioare umflate si lasate si pleoapelor
superioare cu exces tegumentar.
» Liftingul facial - “ ridicarea “ fetei si a
gatului.
» Rinoplastia – modificarea formei si
dimensiunii nasului.
» Otoplastia – corectarea pozitiei urechilor
proeminente, decolate.
fata
» Implanturi faciale - modifica forma si
conturul unor parti componente ale fetei cu
scopul de a realiza un echilibru estetic intre
toate structurile faciale (barbie - obraji -
frunte)
» Revizuirea cicatricilor- excizie si
inchiderea defectului sau dermabraziune.
» Rididectomie (ridectomie) - interventie
chirurgicala de indepartare a ridurilor;
sinonim cu lifting facial.
3. Operatii estetice dupa
nastere
» Augmentarea mamara
» Mastopexia
» Lipoaspiratia
» Chirurgie estetica genitala
» Ombilicoplastia - remodelarea
ombilicului in urma deformarilor
produse in special la nastere.
4. Alte operatii estetice pentru
remodelare corporala
» Implant de gamba – echilibrarea

aspectului fizic prin cresterea in volum a
zonei gambelor.
» Implant fesier- are rolul de a imbunatati
conturul feselor si de a crea forme pline.
» Tratarea varicelor - chirurgia varicelor
fara stripping (fara smulgerea venelor) -
cea mai moderna dintre interventiile
chirurgicale de tratare a varicelor;
stripping-ul, cura hemodinamica a
insuficienei venoase in ambulatoriu
(metoda CHIVA- presupune aplatizarea
varicelor fara a fi scoase) .
4. Alte operatii estetice pentru
remodelare corporala
» Liposhifting - corectarea tesutului

adipos sub forma de celulita, prin
sectionarea fasciculelor fibroase de
sub piele.
» Lifting-ul coapselor, feselor .
barbati
» Blefaroplastie- inlatura pungile de sub
ochi si excesul tegumentar de la pleoapele
superioare si inferioare.
» Ginecomastia – operatia de reducere a
sanilor la barbati, in cazul unei dezvoltari
excesive (genetice sau datorita obezitatii),
pentru a reda un aspect masculin.
» Rinoplastia
» Lipoaspiratia
» Implant de gamba
» Implant de barbie
barbati
» Lifting facial
» Implantul de par – presupune
reducerea efectelor de calvitie
(cadere masiva a parului), prin
implantarea unor grefe de piele cu
par.
» Otoplastia
6. Operatii estetice in zona
genitala
- femei
» Remodelarea regiunii pubiene - ridicarea regiunii
pubiene, printr-o interventie similara abdominoplastiei.
» Labioplastia - interventie de micsorare a labiilor mici.
» Clitoroplastia – eliminarea excesului tegumentar din
jurul clitorisului.
» Remodelarea labiilor mari – interventiie de modificare
datorita asimetriei, aplatizarii sau marimii exagerate.
» Perineoplastia - interventie chirurgicala la nivelul
regiunii perineale (care inconjoara si sustine organele
genitale externe feminine).
» Himenoplastia - refacerea chirurgicala a himenului.
» Plastia vulvei si a vaginului - stramtarea si sporirea
elasticitatii vaginului.
6. Operatii estetice in zona
genitala
- barbati
» Circumcizia
» Marire/ ingrosare penis
» Implant testicul - interventie
chirurgicala realizata in cazul pierderii
sau lipsei unui testicul.
» Implant penis- modalitate
chirurgicala de tratare a impotentei.
- Operatii de schimbare de sex

Preferinte
Preferintele femeilor in sfera

operatiilor estetice :
* implantul mamar, lipoaspiratia,
liftingul facial si rinoplastia.
Preferintele barbatilor in sfera

operatiilor estetice :
* lifting facial, botox, estetica
genitala, blefaroplastia si
ginecomastia.
Riscurile chirurgiei estetice
1. Riscul de a afecta starea generala de sanatate
a pacientului- riscuri obisnuite ale unei
interventii chirugicale
Desi acest tip de interventii implica si o serie de
riscuri particulare, nu inlatura riscurile obisnuite
ale unei interventii chirurgicale traditionale:
- infectii- provocate de proceduri efectuate

necorespunzator sau intrumentar chirugical
nesterilizat;
- sangerare excesiva, neasteptatata (hemoragie);
- riscuri legate de anestezie (soc respirator, stop
respirator, reactii alergice, stop cardiac, coma,
deces) ;
- pneumonie;
- pierderea sau reducerea/ cresterea
sensibilitatii unei anumite parti a corpului;
- necesitatea unei a doua
interventii (imposibilitatea de a rezolva problema
printr-o singura interventie sau rezultate
nesatisfacatoare) ;
- dehiscenta suturilor- poate conduce la
hemoragie interna sau hernie (astfel de complicatii
necesita o interventie aditionala)
2. Riscuri psihologice si profesionale
- influentele barfelor sociale;
- insecuritatea sau gelozia partenerului
de viata si a prietenilor;
- incapacitatea persoanei de a suporta
atentia sporita ce i se acorda (in special
daca schimbarea este una brusca si extrem
de vizibila) ;
- aparitia sentimentului de inadecvat
sau inoportun, desi problema a fost
corectata din punct de vedere chirugical, la
solicitarea persoanei in cauza;
Potentialele efecte adverse din punct de vedere
psihologic sau social sunt in corelatie stransa
cu asteptarile pre-operative ale pacientului
sau starile sale mentale si emotionale de
inaintea interventiei.
Este foarte important ca pacientul sa
constientizeze ca beneficiile aduse de chirurgia
estetica nu va schimba radical viata sa, nu va
rezolva toate problemele de zi cu zi si nici nu va
schimba natura relatiilor: va putea sa le
imbunatateasca intr-o anumita masura.
Deasemenea un aspect foarte important pentru
pacient este ca el trebuie sa inteleaga canu
exista „ perfectiune” fizica.
3. Riscul unor rezultate nesatisfacatoare sau a
unei interventii nereusite
Nu orice interventie chirurgicala are succes, si spre

deosebire de interventiile chirurgicale
„ necesare”, succesul celor legate de
domeniul esteticii este extrem de subiectiv.
Rezultate estetice nesatisfacatoare (inclusiv
iregularitatile de contur, asimetriile sau cicatrici
inestetice, vizibile) pot fi dezamagitoare sau chiar
devastatoare pentru unii pacienti. Mai mult decat
atat unii pacienti pot acuza durere persistenta,
vatamarea unor nervi sau a unor tesuturi vitale,
paralizie locala temporara sau permanenta.
4. Riscuri specifice in cazul unei interventii chirurgicale
estetice
- necroza (moartea celulelor epidermice) : urmeaza de obicei dupa
o infectie sau hematom; este mult mai frecvent printre fumatori;
- asimetrie (moderata sau severa);
- un proces de vindecare foarte incet (datorita varstei, tipului
de piele, nerespectarea instructiunilor medicale sau factori
externi);
- amorteala sau furnicaturi : adesea temporare, uneori
pierderea permanenta a simturilor in zona de interventie (acestea
rezulta in urma vatamarii nervilor senzitivi sau motorii) ;
- iregularitati, adancituri, incretituri ale pielii, riduri,
cicatrici : se pot datora unor erori de practician din partea
chirurgului, vindecarii neuniforme sau utilizarea in exces a
produselor cosmetice (make-up);
- hematoame sau seroame (acumularea de sange sau lichid in
tesuturile epidermice) .
Consideratii generale cu privire
la siguranta pacientului
Factori analizati sunt:
** Greutatea - un risc mai mare pentru

persoanele supraponderale;
** Daca persoana a suferit recent leziuni
traumatice;
** Eventualele probleme cardiace,
pulmonare sau ale sistemului nervos;
** Un istoric medical genealogic cu privire
la incidenta aparitiei cancerului, infectii
recurente severe sau probleme genetice de
coagulare a sangelui.
Alti factori analizati:
** sanatatea emotionala si mintala a

pacientului;
** administrarea anumitor medicamente
sau suplimente pot creste semnificativ
riscurile in timpul interventiei;
** consumul de alcool sau tutun –
impiedica vindecarea corespunzatoare a
organismului sau poate stopa procesul de
recuperare si vindecare (aparitia cicatricilor
inestetice)
Pentru femei in plus, factori de risc aditionali
sunt:
- Administrarea contraceptivelor orale ori
intreruperea foarte recenta a administrarii acestora.
- Desfasurarea in paralel a unei terapii de inlocuire
hormonala.
Deasemenea riscurile in cazul chirurgiei estetice pot
fi in crestere pentru pacientii care au in
desfasurare multiple proceduri chirugicale in
acelasi timp. Aceste riscuri se datoreaza in mare
parte timpului prea mare in care organismul
pacientului se afla sub efectul anesteziei generale si
existenta mai multor traume la care este supus
organismul.
Beneficiile chirurgiei estetice
1. De ordin psihologic
Pentru cei mai multi dintre pacienti, aspectele
psihologice sunt cele mai importante in ceea ce
priveste decizia de a solicita o interventie
chirurgicala estetica. Aceasta deoarece un fizic
placut si atragator creste considerabil increderea in
sine, ceea ce va crea un efect al bulgarelui de
zapada spre toate celelalte aspecte ale vietii :
sociale, profesionale, amoroase. Anxietatea
sociala poate fi un factor dererminant in ceea ce
priveste lipsa dorintei de afirmare sau lipsa iniativei.
Altor pacientii corectarea unei ” probleme” le va da
mai mult curaj de a pasi in fata si de a se apara de
cruzimea altor membrii ai societatii (afirmatii
rautacioase, comentarii nepotrivite, deradere).
2. De ordin profesional si social
Numeroase studii au dovedit ca persoanele mai
atractive si placute ca si aspect sunt percepute ca fiind
mai inteligente, mai oneste, de succes si mai
capabile. Aceleasi studii au realizat corelatii intre
acelasi factor al atractivitatii si recunoasterea
profesionala, oportunitatile de angajare,
promovare si diferentele de nivel salarial.Si in plan
social s-a constatat ca o persoana atractiva primeste
servicii de mai buna calitate si este tratata cu mai
mult respect.
Toate acestea dovedesc ca intr-adevar o imbunatatire a
aspectului fizic poate oferi unavantaj profesional si
social, mai ales atunci cand e vorba de a lucra si de a
socializa cu un mediu tanar.
Nu cred ca mai trebuie mentionate beneficiile aduse in
viata amoroasa si in usurinta si capacitatea de a–ti largi
cercul de prieteni, cunostinte si relatii, mult mai usor.
3. Sanatate si cresterea calitatii vietii
Exista numeroase beneficii aduse sanatatii
si calitatii vietii unei persoane care
realizeaza o interventie chirurgicala estetica
nu doar pentru a-si imbunatati aspectul
fizic ci pentru a corecta si anumite
aspecte functionale:
** pentru o persoana a carei vedere s-
a imbunatatit prin realizarea unei
blefaroplastii (indepartarea excesului de
tegument si grasime, ce alcatuiesc
"pungile" si ridurile pleoapelor).
** pentru pacientul care solicita o reducere a
marimii sanilor datorita presiunii si
dezechilibrului produs asupra organismului;
** pentru o persoana a carei piele inestetica
rezultanta a unei pierderi in greutate masive este
inlaturata poate sa creasca interesul pentru
exercititu fizic, conducand astfel la
imbunatatirea sanatatii fizice si mentale;
** pentru un pacient care a trait cu o desfigurare
sau mutilare vizibila, chirurgia reconstructiva
ii poate reda o viata normala, libertatea de
gandire si actiune ca oricare om sanatos din punct
de vede fizic si mental.
Beneficii vs riscuri –
DECIZIA
Potentialele beneficii rezultate in urma unei
interventii chirurgicale estetice sunt puternic
subiective, in functie de motivatiile fiecaruia. Unii
pacienti regreta ca nu au apelat mai devreme la aceste
metode moderne de a-si imbunatati aspectul. Altii isi
doresc sa nu fi apelat niciodata, fie datorita
discordantei dintre asteptari si rezultate, fie in cazurile
mai putin norocoase de a exista complicatii grave sau
chiar operatii nereusite. Altii isi doresc sa fi cerut si alta
parere asupra problemei sale, sau sa fi ales un alt
medic chirurg. Oricare ar fi motivatiile, problemele sau
regretele sale, pacientul trebuie sa realizeze o
documentare riguroasa asupra implicatiilor
acestei decizii si asupra interventiei pe care o
doresc (riscuri, posibile rezultate, complicatii pe
termen scurt, lung, si o cercetare profunda asupra
clinicilor si medicilor disponibili, etc) .
Otoplastia
Otoplastia
Otoplastia este o interventie estetica
chirugicala care modifica aspectul urechii
externe a unui individ. Otoplastia poate lua
multe forme:
*** aduce urechile mai aproape de craniu (fixarea
urechilor proeminente) ;
*** reduce marimea unor urechi mari;
*** remodeleaza cartilajul urechii externe.
Exista o serie de alte interventii reconstructive ale

urechii ce se ocupa de probleme cum ar fi ureche
externa deformata sau absenta. Otoplastia
reprezinta denumirea generica a tutror
interventiilor de remodelare si refacere a
urechii externe.
Otoplastie – motive si scop
Otoplastia a fost considerata mai degraba o

interventie plastica reconstructiva decat o
operatie estetica, aceasta deorecece corectia
pozitiei urechilor proeminente nu este singurul scop
al unei interventii de otoplastie. Functiile sale sunt
multiple:
- reconstructia urechii externe a unui copil nascut cu
un canal auricular partial sau absent;
- corectarea pozitiei urechilor clapauge;
- corectarea unor asimetrii majore a urechilor in
ceea ce priveste forma sau marimea (lobul urechii
foarte mare, urechi indreptate inainte, "urechi
scoica", etc.) ;
- remodelarea unor urechi deformate ;
- refacerea sau reconstructia auriculei in urma unei
vatamari sau operatie de tratare a cancerului.
Exista trei tipuri principale
de malformatii ale urechilor:
- cartilajul nu este plisat normal
oferind un aspect plan al urechii;
- marirea cartilajului ce impinge
urechea sa iasa din conturul facial
normal;
- urechi decolate.
Din istoria chirurgiei
estetice...
Otoplastia a aparut si s-a dezvoltat
prima data in India antica, cca 600
DH, initiata de catre doctorul Sushruta,
denumit ulterior " parintelele chirurgiei".
El si ucenicii sai au folosit otoplastia
pentru a reconstrui urechi amputate ca
pedeapsa a unor crime impotriva
societatii. Tehnicile dezvoltate la vremea
aceea stau la baza procedurilor
chirurgicale practicate astazi.
Cand se poate apela la
otoplastie?
Este bine de a planifica aceasta
interventie inaintea inceperii procesului de
socializare si dupa dezvoltarea aproape
completa a urechii (89 %- 95 %, in jurul
varstei de 4-5 ani) . Aceasta planificare inlatura
traumele sociale (batjocura, poreclele,
imposibilitatea copilului de a se integra in grupuri),
tesuturile sunt mai moi, mai usor de remodelat si
dezvoltarea completa a urechii inainte / dupa
tratament.
Cele mai multe interventii sunt solicitate pentru
copii cu varste curpinse intre 4 si 14 ani.
Ca si criterii principale pentru un candidat
compatibil pentru otoplastie sunt: varsta si
starea generala de sanatate.
Procedura de otoplastie
Exista mai multe metode prin care poate fi remodelata
urechea externa: unele implica incizii la nivelul
cartilajului urechii, altele presupun plierea si suturarea
cartilajului, in detrimentul sectionarii. Metode avansate
implica incizia pielii de pe cartilaj, nu a acestuia.
In functie de problema tratata si abilitatea pacientului
de a coopera pot fi folosite urmatoarele tipuri
de anestezii: anestezie locala, anestezie locala si
sedativ oral sau anestezie generala (in special in cazul
copiilor) . Cele mai multe proceduri nu necesita
internare, insa unele necesita 1-2 zile de internare
pentru a supraveghea evolutia vindecarii (cazul
copiilor) .
O interventie de remodelare a urechii externe dureaza
in medie de la 90 minute pana la 3- 5 ore, in functie
de problema tratata.
1. Metoda clasica
Se realizeaza o incizie in spatele urechii, la
nivelul pielii sau cartilajului pentru a permite
accesul la structura ce necesita remodelare.
Prin aceasta incizie are loc repozitionarea
pavilionului urechii, mai aproape de cap, este
creat un tunel mic de-a lungul antihelixusului
(marginea exterioara) pentru a slabi cartilajul,
iar in final sunt aplicate suturi pentru a
remodela pliul acestuia si a echilibra lobul cu
restul urechii. Uneori este necesara crearea
sau modificarea unor unghiuri, pliuri, astfel
incat conturul urechii sa fie natural si placut
privirii.
1. Metoda clasica
 Tehnicile aplicate difera in functie de cauza care a
determinat aparitia diformitatii.
A) se indeparteaza mici sectiuni din cartilaj pentru
remodelare, urechea este repozitionata mai aproape
de cap, dupa care este fixata cu suturi permanente.
Aceasta interventie de indepartarea a unor fragmente
din cartilaj se numeste rezectia formatiunii conca a
urechii externe (pavilionul urechii) .
B) B) se indeparteaza o portiune din piele, iar
remodelarea se face fara a fi necesara indepartarea
cartilajului (se aplica suturi permanente) - este una
dintre procedurileconservatoare.
Dupa remodelarea urechii externe, zona este drenata si
incizia inchisa, dupa care se aplica un mulaj protectiv
cu uleiuri minerale care sa accelereaza vindecarea
tesuturilor.
1. Metoda clasica
2. Metoda fara incizie
Operatie estetica minim invaziva de corectie a
urechilor
Realizand o incizie pe una dintre partile cartilajului plan ,

fortele elastice actioneaza pe partea opusa si permit
ca noua forma a urechii sa evolueze in timp. Aceasta
procedura poate fi realizata si fara incizie, un ac special fiind
plasat prin piele, in spatele urechii cu rol atat de a modela
cartilajul cat si de a plasa suturile de retentie.
Procedura consta in aplicarea unor suturi permanente
sub nivelul pielii in spatele urechii- acestea vor
remodela cartilajul urechii in forma si pozitia dorita, iar acul
inserat va determina formarea unui tesut cicatricial. Noua
forma a urechii este permanenta si are un aspect natural.
Aceasta metoda a fost dezvoltata de catre medicul
estetician Michael Fritsch, pe la mijlocul anilor 1990, in
SUA.
3. Otoplastia de reductie a
urechilor
Presupune si reducerea unor
componente din structura urechii
externe. Inciziile sunt realizate in
locuri putin vizibile (in spatele urechii
sau in locul pliurilor, cutelor naturale
ale urechii) .
4. Augmentarea - aditia de
elemente
In ceea ce priveste dezvoltarea incompleta a
urechii externe sau lipsa urechii externe, este
necesara augmentarea sau aditia de
elemente pentru a inlocui structurile lipsa sau
diforme. Aditia unor structuri se face din cartilaje
costale. Alte remodelari ale urechii se fac prin
repozitionarea sau slabirea anumitor structuri
auriculare (apartinand urechii externe) .
Este foarte important sa se intervina imediat, in

urma unor actiuni traumatice, deoarece urechea
nu are un sistem de vascularizare amplu ceea ce
expune urechea la infectii.
Post-operator
- se aplica un bandaj compresiv pentru cateva
sapatamani atat pentru a accelera vindecarea tesuturilor
si a cicatricilor cat si pentru a mentine urechea in pozitia
corecta.
- timp de 2-3 zile se administreaza antibiotice ;
- pentru disconfort si durere se administreaza analgezice;
- suturile nedizolvabile (exceptie cele care au fost folosite
pentru fixarea pemanenta a urechii) sunt indepartate in
10-12 zile;
- umflarea zonei de interventie, disconfort si presiune la
nivelul urechilor;
- eventualele cicatrici se vor estompa cu timpul;
- pentru persoanele cu o pigmentatie accentuata a pielii,
liniile roziatice ale inciziei pot fi tratate cu creme cu
steroizi sau terapie laser;
- mulajul compresiv va fi inlocuit cu un suport mai lejer
(asemanator unei bentite) dupa o saptamana;
Riscuri ale otoplastiei
1. Formarea unor cicatrici anormale - corectate ulterior,
dupa cel putin 6 luni de la interventie.
2. Formarea hematoamelor (acumulari de sange si tesuturi
datorita vaselor sangvine sparte) - se previne prin drenaj la
finalul procedurii si aplicarea bandajului compresiv; in cazul
aparitiei se trateaza prin redeschiderea inciziei si drenajul
sangelui colectat.
3. Distorsionarea formei urechii cauzata de un abuz de
corectie a unor trasaturi diforme.
4. Reaparitia " urechilor clapauge" – poate aparea doar in
primele 6 luni ulterioare interventiei
Recurenta problemei tratate intervine atunci cand suturile
interne au cedat presiunii- este necesara repetarea
procedurii (la cel putin 6 luni dupa interventia initiala) .
5. Necroza sau pierderea unui fragment de piele in interiorul
pavilionului urechii datorita presiunii excesive a bandajului
compresiv (folosit pentru a impiedica umflarea) .
Efectele si rezultatele
otoplastiei
Efectele otoplastiei
! Sunt permanente – o categorie foarte mica de pacienti
solicita noi ajustari.
Pentru un aspect estetic, echilibrat este necesar ca:
* forma urechii sa fie complementara formei capului –
marginea urechii externe trebuie sa fie vizibila din fata;
* proiectia diferitelor parti ale urechii trebuie sa se
combine intr-un mod natural;
* helixusul (marginea urechii) trebuie sa aiba o curba
delicata, pentru a avea un aspect natural, armonios.
Rezultatele otoplastiei
- sunt vizibile dupa 1- 3 luni de la interventie. O
usoara asimetrie poate persista dupa procedura in functie
de anatomia urechii si de rezistenta cartilajului la
modificarile facute
Beneficiile otoplastiei
 - fizice
* varietatea de probleme la nivelul urechii
externe pe care le poate trata;
! Otoplastia nu modifica capacitatea
auditiva.
 - psihologice
* siguranta procedurii (riscuri minime pentru o
interventie chirurgicala) ;
* impact major asupra esteticii urechii;
* eliminarea sentimentului de jena si disconfort
in mediul social;
* prevenirea sau stoparea unei traume
psihologice ca victima a batjocurei altor indivizi
(in special in cazul copiilor) .
Rinoplastia (rinocorectia) este o
interventie chirurgicala
deremodelare, corectare a unor
trasaturi ale nasului, cuscopul de
a imbunatati
functionarea (rinoplastie
reconstructiva)
si aspectul (rinoplastia estetica) a
elementului facial central, care este
nasul.
Scopurile rinoplastiei
*** corector (probleme de respiratie,
corectarea unor sechele posttraumatice sau
postoperatorii, marire, miscorare) ;
*** reconstructiv (traume, fracturi,
malformatii, defecte congenitale, probleme
de respiratie) ;
*** estetic (forma – ingustare, subtiere,
lifting al varfului, reducerea puntii nazale,
subtierea dosului nasului, modificarea
aspectului varfului nasului si a unghiului
dintre nari si buza superioara, echilibrarea
marimii nasului cu proportiile fetei,
marimea si pozitia narilor, profilul nasului) .
Scopurile rinoplastiei
Chirurgia estetica a nasului ia in considerare mai
multe aspecte de forma, contur si functionalitate a
nasului ce contribuie la aspectul general al acestuia
in raport cu celelalte trasaturi ale fetei, apeland la
diverse tehnici care abordeaza:
* malformatii (ex : despicaturi ale valului palatin) ;
* marimea nasului (lungime) ;
* latimea nasului (la nivelul portiunii dorsale si al
narinelor) ;
* profilul nasului (umflatura sau depresiune la nivelul
portiunii dosale cu aspect convex sau concav) ;
* varful nasului;
* forma si marimea narilor;
* modificarea unghiului dintre nas si buza
superioara;
* asimetria nazala
Proceduri auxiliare
Rinoplastia poate fi combinata si cu alte
proceduri estetice (cum ar fi augmentarea
barbiei, blefaroplastie, lifting facial median)
care de asemenea pot fi proiectate in aceeasi
imagine computerizata pentru a avea portretul de
ansamblu a chipului cu modificarile aduse. Se
recomanda efectuarea rinoplastiei in conjunctie cu
augmentarea barbiei pentru a reduce aspectul
unui nas mare, lung, in detrimentul realizarii
separate, individuale.
Un implant mentonier ar putea rezolva
problema dezechilibrului facial fara a mai fi nevoie
apelul la rinoplastie, sau va accentua rezultatele
operatiei de corectie a nasului.
Rinoplastia – beneficii si
avantaje
Beneficii estetice:
* simetrie – studiile au demonstrat ca
oamenii reactioneaza pozitiv la simetrie, in
special la simetria faciala;
* forma – o operatie de succes poate
schimba drastic aspectul fetei desi
schimbarea unor caracteristici ale nasului
sunt subtile;
* marime - (reductie sau aditie de tesut) o
schimbare minora in marimea nasului
poate reechilibra proportiile faciale si oferi
un aspect placut chipului;
Rinoplastia – beneficii si
avantaje
Beneficii functionale:
* ameliorarea dificultatilor de respiratie – rinoplastia
poate ameliora / elibera pasajele respiratorii inguste
sau cu obstacole pentru a permite o respiratie normala;
* repararea defectelor congenitale - pentru persoanele
cu forme asimetrice ale nasului, narilor, deviatie de
cartilaj, etc, rinoplastia poate ameliora anumite
simptome ce ar putea afecta intregul sistem circulator;
Beneficii psihologice:
* disparitia preocuparilor asupra aspectului nasului;
* insatisfactia este inlocuita de satisfactie (eliminarea
complexului de inferioritate si cresterea increderii in
sine) ;
* diminuarea anxietatii in public.
Rinoplastia – riscuri
Desi este considerata in general a fi o interventie
chirurgicala sigura, pot aparea si anumite riscuri si
complicatii:
# reactii adverse generate de anestezie si riscuri
generale ale unei interventii chirurgicale – infectii,
sangerare, reactii la anestezic si medicatii ;
# probleme de respiratie (obstructie nazala,
modificarea fluxului de aer) ;
# insatisfactie generata de rezultatele estetice;
# necesitatea unei interventii de revizie;
# perforarea septului;
# durere (moderata/ persistenta) ;
# amorteli ale pielii, nasului, pierderea
sensibilitatii;
# tumefiere, echimoze;
# ameteli, depresie;
# sangerari nazale recurente;
# reducerea simtului olfactiv;
# incetinirea procesului de vindecare (in
special la fumatori) ;
# asimetrie nazala;
# vatamarea nervilor;
# sinuzita (tratabila cu antibiotice si
medicatii ce micsoreaza “ captuseala”
poroasa, nazala) ;
# iregularitati ale conturului pielii;
# deformari minore ale formei nasului: daca se
indeparteaza prea mult tesut cartilaginos sau osos
exista posibilitatea de a crea un nas coroiat sau ca un
cioc; daca septul nu suporta modificarea pot aparea
depresiuni pe linia exterioara a puntii nazale;
expunerea prea mare a narinelor sau rezectie excesiva
a varfului nasului (turtire) ;
# cicatrizarea inestetica (aparitia cicatricilor cheloide-
cu exces de tesut dezvoltat in zona de incizie),
cizatrizare interna – poate determina obstructionarea
cailor respiratorii (cicatrizarea este minima daca
operatia este realizata prin metoda inchisa) ;
# necroza pielii ;
# rupturi ale vaselor de sange mici, de la nivelul
nasului;
# acumularea de seroame, hematoame, abces (ce
necesita drenaj) ;
# deces (rar)
Rinoplastie – Tehnici nechirurgicale de
corectie a nasului
Procedura nechirurgicala de rinoplastie se

refera la remodelarea nasului cu
ajutorulsubstantelor injectabile de umplere a
tesuturilor moi (Botox cosmetic, Restylane,
Radiesse) . Se efectueaza ambulatoriu, fara
anestezie. Numita si rinoplastie “ de umplere” are
rolul de a netezi, umple si estompa trasaturile
ascutite ale nasului, de a schimba unghiul varfului
nasului, restaura simetria nazala si a oferi un aspect
cu dimensiuni reduse (timp operator : 15 minute) .
O alta alternativa la chirurgie in ceea ce priveste
rinocorectia sunt si inserturile nazale flexibile ,
plasate in narina intre varf si capatul terminal al
nasului. Aceste inserturi remodeleaza forma nasului
doar pe durata purtarii.
Rinoplastie – Tehnici nechirurgicale de
corectie a nasului
Aceaste metode nechirugicale pot corecta doar probleme

estetice, nu si de ordin functional.
Beneficiile procedurii nechirurgicale de rinoplastie
sunt rezultate mai rapide, invazivitate redusa la nivelul
tesuturilor, timp de vindecare mai scurt, durere minima sau
absenta.Rezultatele nu sunt insa permanente.
Candidati pentru o procedura nechirurgicala de
rinoplastie :
- pacientii care au de corectat aspecte inestetice minore,
care nu doresc o metoda invaziva si doresc rezultate
imediate;
- pacientii care au adancituri depresionare sau “ cocoase”
(supradenivelare) la nivelul podului nazal (prin netezirea cu
material de augmentare dermala).
Tehnici chirurgicale folosite in
rinoplastie
Exista doua cai de abordare incizionala:
- metoda inchisa – abordare endonazala

pentru o corectie minora a nasului : inciziile sunt
realizate in interiorul nasului, nefiind vizibile.
* fiind o interventie realizata indirect, cu restrictii
severe cu privire la volumul de tesut vizibil in
timpul operatiei, este o metoda recomandata
pentru rinoplastiiile simple;
* avantajul acestei metode este ca produce mai
putine traume la nivelul nasului, iar efectele
postoperatorii (tumefiere, echimoze) sunt
reduse.
rinoplastie
- metoda deschisa – abordare externa
pentru o corectie majora a nasului : toate
inciziile sunt interne cu exceptia uneia de
dimensiuni mici, 3-4 mm – transversal
peste columela(portiunea dintre varful
nasului si buza superioara, dintre nari).
* incizia de pe tesutul separator al narilor
(columela) va oferi acces pentru decolarea
pielii pentru a expune tesuturile subiacente
si remodelarea acestora (indepartare,
rezectie, sectionare, augmentare,
repozitionare, remodelare) .
rinoplastie
In ambele metode chirurgul va separa pielea si
tesuturile moi ale nasului de scheletul
osteocartilaginos. Cartilajele si oasele de la acest
nivel vor fi remodelate, dupa care se vor sutura
inciziile (adesea suturi resorbabile), se panseaza si
imobilizeaza nasul printr-un pansament endonazal.
In unele cazuri chirurgul poate modela o portiune a
cartilajului nazal de la nivelul septului sau grefa
osoasa pentru a intari si remodela forma nasului.
Daca nu este suficient cartilaj din sept pentru
prelevararea unei grefe, aceasta poate fi preluata
din conca auriculara (depresiunea centrala a
pavilionului urechii) sau grefa costala, de la nivelul
craniului sau soldului (mai rar) . Implanturile
sintetice pot fi folosite pentru augmentarea puntii
nazale.
Tehnici de remodelare a nasului
1. Eliminarea “ en bloc “ (integral) a

supradenivelarii de pe puntea nazala.
* se utilizeaza un scalpel (bisturiu cu taisul
convex) cu care se efectueaza o incizie in tesutul
osteocartilaginos al cocoasei pentru a crea o
articulatie la jonctiunea cartilajului cu osul.
* osteotomul (instrument chirurgical pentru
taierea oaselor, extrem de ascutit) avanseaza in os
prin tamponare usoara, realizand excizia unei
cantitati mici de cartilaj pentru finisarea profilului
si umplerea sau pilirea osului in vederea netezirii.
2. Pilire chirurgicala in vedere reducerii

sau netezirii unui tesut
osteocartilaginos.
3. Osteotomie
* reprezinta rezectia unui os bolnav;
* nu este necesara in toate interventiile de
rinoplastie, insa aceasta tehnica implica
taierea, fragmentarea oaselor nazale;
* aceasta tehnica este folosita pentru a
reduce cocoasele nazale dar si pentru a
imbunatati aspectul unui nas stramb,
deviat sau pentru a ingusta puntea unui
nas largit.
 4. Grefe expansoare.
* benzi rectangulare de cartilaj cunoscute sub denumirea de
grefe expansoare sunt plasate intre sept si cartilajele
superioare laterale (pentru augmentarea treimii mediane a
nasului) ;
* materialele sintetice de implant sunt utile atunci cand
pacientul nu dispune de tesut suficient pentru grefare, sau
nu accepta alte interventii de prelevare a cartilajului de la
nivelul propriului corp; principalele probleme cu materialele
de augmentare sunt riscul crescut de infectie si de
respingere a implantului;
* in cazul in care sunt necesare grefe mai puternice, care sa
sigure suport suplimentar in cazul unei rinoplastii
reconstructive, cartilajul costal este sursa ideala pentru
prelevare a grefei- dezavantajele sunt realizarea unei noi
incizii pentru prelevare si faptul ca in timp acestea se
contracta, se indoaie (pierd din capacitatea de sustinere)
5. Tehnici de remodelare a varfului nazal:

- Tehnici specifice de suturare .
O metoda conservatoare, insa fiabila, de
remodelare a formei varfului nasului este folosirea
unor anumite tehnici de suturare care sa
redefineasca varful bulbos al nasului sau pentru a-
i aplica un efect de lifting (proiectare si rotatie) .
Se considera a fi tehnici sigure de remodelare,
avand in vedere ca nu implica rezectia
chirurgicala.
Suturile “ imprumuta” din peretii laterali
cartilaginosi ai nasului si ii redirectioneaza prin
sutura astfel incat sa se armonieze medial intr-un
aspect placut si echilibrat cu restul trasaturilor
nazale.
- Rezectia cefalica .
*are loc rezectia unui exces de cartilaj din varful
nasului pentru a obtine efectul de ingustare a
varfului acestuia.
- Grefe autologe de cartilaj .
* din cartilajul propriu (sept, auricular, costal) folosit
adesea pentru a aditie de grefa pe varful nasului cu
scopul de a-l recontura, de proiectie a nasului, de
lungire sau ambele;
* grefa rectangulara din cartilaj plasata intre
peretele medial din varful nasului si varful cartilajului
nazal pentru a oferi suport aditional in varful nasului
(are efect de ridicare si rotire) ;
* grefa de cartilaj auricular este cea mai indicata
pentru augmentarea varfului nasului.
- Materiale de augmentare a tesuturilor

moi .
* pot fi plasate sub piele, la nivelul
jonctiunii dintre baza nasului si buza
superioara (rezolvarea problemelor de
proeminenta sau retractie a legaturii dintre
cele doua elemente) ;
*augmentarea bazei unghiului nazolabial.
- Rezectia bazala
*rezectia unei portiuni laterale, exterioare a
narilor pentru a ingusta o baza nazala mult
prea largita (rezectia se face intern)
Postoperator
# Dresingul posteoperator este indepartat dupa 3-
5 zile, iar starea dvs va deveni mai confortabila.
Primele 24 ore nu veti putea respira pe nas,
datorita unor mese care au ca scop compresia
mucoasei si prevenirea edemului si a sangerarilor.
# Vindecarea partiala va dura cateva saptamani,
rezultatele finale vor fi vizibile dupa aproximativ 1
an.
# Dupa o luna, 85 % din umflatura se
estompeaza, in timp ce zonele vinetii se
estompeaza in cateva zile.
# Trebuie sa mentineti capul intr-o pozitie ridicata,
inclinata primele 24 de ore.
# Evitati orice trauma la nivelul nasului (in special
in prima saptamana dupa interventie)
Postoperator
# Nu va suflati nasul, folositi decongestionanti
nazali.
# Evitati activitatile fizice, expunerea la soare, efort
fizic.
# Nu purtati ochelari, presiunea exercitata de
acestia pe puntea nazala, poate provoca durere dar
si efecte secundare in vindecarea inciziei (fie folositi
lentile de contact, fie puteti folosi un bandaj specific
prescris de medic care protejeaza nasul) .
# FUMATUL! Este extrem de important sa renuntati
la fumat cu cel putin trei saptamani inainte de
interventie. Fumatul determina incetinirea procesului
de vindecare, un risc mai mare de infectie,
cicatrizare inestetica si multe alte complicatii. Se
interzice consumul de tutun si dupa interventie pana
la vindecarea ranii.
Blefaroplastia - metoda de
reintinerire a regiunii ochilor
Blefaroplastia este o interventie chirurgicala care
poate avea atat scopuri estetice cat si functionale,
ce implica remodelarea (reintinerirea) regiunii
periorbitale prin indepartarea si repozitionarea
excesului de tesut dermograsos, fixarea si intarirea
muschilor orbiculari (care inconjoara ochiul si
coordoneaza inchiderea si deschiderea pleoapelor)
si a tendoanelor.
La nivelul fetei, ochii reprezinta o trasatura
afectata rapid si mai profund de efectele
imbtranirii pielii si tesuturilor. Pungile de grasime
de sub ochi si ptoza pielii pleoapei inferioare pot fi
eliminate astfel incat privirea dvs va recapata un
aspect inviorator iar regiunea periorbitala va fi
vizibil intinerita.
Primele mentiuni...
Chirurgia estetica a pleoapelor este

descrisa in literatura de specialitate de mai
bine de un secol. Prima atestare se
regasesete in lucrarea "Medica" (1478)
unde Aulus Cornelius Celsus vorbeste
despre excizia tegumentara de la nivelul
pleoapei inferioare. Abia in1818 apare
termenul de "blefaroplastie" (von Graefe)
ce descrie reconstructia pleoapelor:
“blepharon” in lb greaca inseamna pleoapa,
iar “plastos”, modelat, construit.
Beneficii ale operatiei de
blefaroplastie
# Estetice
- imbunatatire aspectului zonei din jurul
ochilor si al aspectului facial in ansamblu;
- obtinerea unui efect de intinerire faciala;
- corectarea aspectului obosit si umflat al
pleoapei inferioare;
- indepartarea excesului tegumentar din
zona suborbitala;
- corectarea ptozei pleoapei superioare;
- corectarea ptozei pleoapei inferioare ce
lasa expus “ albul” ochilor, de sub irirs, sau
glandele lacrimale.
Beneficii ale operatiei de
blefaroplastie
- corectarea unor asimetrii de fanta
palpebrala (deschiderea anterioara a orbitei
delimitata de cele doua margini libere ale
pleoapei superioare si inferioare).
#Psihice
- reimprospatarea privirii si reducere
aspectului de oboseala va oferi beneficii
increderii si respectului de sine.
#Functionale
-restaurarea vizibilitatii periferice;
-restaurarea vizbilitatii in planul superior.
Candidati la blefaroplastie
Candidatul general
Cel mai adesea chirurgia pleoapelor se adreseaza unei
persoane adulte, barbat sau femeie, si in special femeie
(varsta medie in jur de 50 de ani) cu un tesut facial
sanatos si muschi tonici, cu dorinta reala de a-si
imbunatati aspectul pielii din jurul ochilor.
De obicei femeile apeleaza la acest tip de interventie la
o varsta mai redusa decat barbatii- incepand de la 35
ani pentru a imbunatati tonusul tegumentar si la o
varsta mai frageda in cazul unui aspect periorbital
inestetic, mostenit genetic.
Candidatul eligibil pentru interventie
In primul rand starea generala de sanatate, sanatatea
mintala si emotionala sunt premise obligatorii pentru a
deveni un posibil candidat pentru aceasta interventie
chirurgicala.
Candidati la blefaroplastie
Procedura poate fi aplicata celor care au :
- exces de piele laxa pe pleoapa superioara ce poate
interfera cu perceptia normala a campului vizual.
- pleoapa superioara infundata in orbita (ochi adanciti) ;
- exces de piele pe pleoapa superioara ce ascunde pleoapa
mobila (pielea de deasupra genelor) ;
- ridare excesiva a pleoapei superioare ce ofera un aspect
obosit sau adormit;
- umflaturi sub ochi ce dau un aspect de oboseala
accentuata si imbatranire excesiva chipului;
- o flexibilitate redusa in deschiderea ochilor (se realizeaza in
combinatie cu cantoplastia) ;
- ptoza si exces tegumentar la nivelul unghiului extern al
ochiului (se realizeaza in combinatie cu cantopexia) ;
- efecte degenerative la nivelul scheletului si tesuturilor
faciale (si periorbitale in special) ce conduc la pierderea
elasticitatii si tonusului facial, atrofierea si redistribuirea
tesuturilor adipoase la nivel facial prin descendenta acestora.
Chirurgia pleoapei superioare -
lifting -ul pleoapei
* Scopul
principal:indepartarea
excesului dermograsos si
modelarea muschiului
orbicular pentru a
restaura forma si conturul
pleoapei superioare
pentru un aspect
intinerit.
* Scopuri
secundare: ridicarea
liniei genelor,
imbunatatirea vizibilitatii
periferice, restaurarea
pliului pleoapei
superioare.
Chirurgia pleoapei superioare -
lifting -ul pleoapei
* Desfasurarea procedurii : medicul chirurg recontureaza
forma pleoapei prin excizia in felie de pepene a pielii pe un
contur stabilit preoperator in pliul natural creat de
deschiderea fantei palpebrale, prelungita pe directia unui rid
deja existent la acelasi nivel. Tesutul tegumentar restant
este repozitionat prin ridicare si reatasare; excesul adipos
este excizat pentru un aspect neted si natural; uneori
muschii orbiculari sunt repozitionati pentru rezultate mult
mai bune.
* Prezenta unui tesut lax si cazut la nivelul sprancenei

necesita o restabilizare a pozitiei, pentru a preveni
accentuarea caderii.
* Ridurile din unghiul extern (ridurile din cantusul palpebral
numite “ laba gastii”) sunt minim imbunatatite.
Tehnici de corectie a
pleoapei superioare
> Chirurgia laser a pleoapelor - Blefaroplastia cu
laser
Este una dintre cele mai sigure si minim invazive
tehnici, cu riscuri minime de sangerare, inflamare,
edem, o acuratete mult mai mare in desfasurarea
procedurii si un timp de recuperare redus, cu mai
putine echimoze, comparativ cu interventia
traditionala.
Energia laser este folosita pentru a sigila vasele
sangvine si micsora trauma tisulara in timpul
interventiei.
> Alte abordari pentru incizia si excizia pielii si a
straturilor profunde tisulare sunttermocauter
electric, scalpeluri incalzite si radiofrecventa.
pleoapei superioare
> O metoda conservatoare pentru tesuturi – repozitionarea
tegumentara
- indicata in cazul in care nu exista exces adipos.
Nu este necesara indepartarea unui exces de grasime,
muschiul orbicular si septul orbital sunt lasate intacte.
Metoda este una eficienta in a evita crearea unui pliu la un
nivel prea sus sau crearea unor ochi adanciti.
> Fixarea profunda a tesuturilor
-indicata in cazul in care este necesara adancirea pliului
pleoapei.
In cazul unor pacienti este necesara pe langa reconstructia
formei pleoapei si adancirea acesteia, obtinerea unei
platoforme de piele mai stabile pentru un suport crescut al
liniei genelor si prevenirea migrarii cicatricii deasupra si
dedesubtul pliului ascuns al pleoapei.
La momentul inchiderii inciziei, marginile excizate sunt
atasate de stratul aponevrotic subiacent (membrana
conjunctiva) folosind suturi permanente sau detasabile.
pleoapei superioare
> Adeziv tisular
-o metoda folosita extrem de rar foloseste un “ lipici” tisular
pentru a ajuta la inchiderea inciziei, micsorand numarul de
suturi aplicate.
> Tehnica de suspensionare
-recomandata in cazul ptozei, proeminentei in exterior a
glandei lacrimale.
Pentru repozitionarea glandei lacrimale, a carei convexitate
exterioara poate crea un aspect inestetic al ochilor sunt
necesare suturi pentru resuspensionarea acesteia.
> Tehnica transconjunctivala
De asemenea daca saculeteul de grasime aferent lateralei
nazale este dislocat iar pacientul nu necesita excizia unui
exces tegumentar, indepartarea tesutului adipos se face
printr-o incizie transconjunctivala (partea interna a pleoapei
inferioare) .
Chirurgia pleoapei inferioare
-excizia
dermograsoasa a
pleoapei inferioarei
sauremodelarea
regiunii periorbitale.
* Scop principal :
inlatura pungile de sub
ochi, tumescente
aparute ca urmare a
grasimii periglobulare
oculare.
* Scop secundar:
corectia laxitatii
musculare si a
pleoapelor pufoase.
pleoapelor inferioare
> Blefaroplastia transconjunctivala sau blefaroplastia fara
cicatrice
-abordare posterioara a blefaroplastiei inferioare ;
- recomandata pentru pacientii cu pungi reduse sub ochi fara
exces tegumentar.
- este efectuata de obicei pacientilor mai tineri, cu piele mai
subtire si mai elastica.
* Scop principal: indepartarea cearcanelor ;
Aceasta tehnica poate fi realizata atat cu ajutorul laserului cat si
cu ajutorul instrumentarului de incizie. Incizia este realizata
posterior pleoapei. * Avantajele inciziei transconjunctivale:
- fara cicatrici externe;
- tehnica mai putin invaziva;
- risc mai putin de formarea a ectropionului (afectiune
manifestata prin intoarcerea pleoapei in afara) ;
- o remodelare mai precisa a depozitelor adipoase;
- mai putine echimoze si tumefiere redusa ;
- tehnica sigura in special pentru cei care au mai suferit
interventii chirurgicale la nivelul pleoapelor.
O excizie minima a pielii este optionala daca este necesara
asigurarea unui suport suplimentar muschiului orbicular sau
strangerea, intarirea membranei cantusului.
* Desfasurarea procedurii: Globul ocular este protejat de
o capsula de plastic, pleoapa inferioara este trasa inapoi, iar
incizia de la nivelul mebranei conjunctive este realizata
cuajutorul unui instrument de incizie cu curent eletric.
Indepartarea celor trei pungi de grasime se face
treptat. Inciziile se inchid fara suturi.
Proceduri optionale pentru tratarea tesutrilor laxe, slabite,
subtiate din unghiul extern al ochiului:
>>cantoplastie: interventie chirurgicala facuta cu scopul
de a mari deschiderea pleoapei prin intarirea si reatasarea
suspensiilor de osul orbital sau tesutul conjunctic protector.
>> cantopexie -interventie chirurgicala oculara care
consta in unirea a doua pleoape la nivelul unghiului extern.
> Tehnica de incizie transcutanata
Reprezinta tehnica traditionala de incizie a pielii sub nivelul
genelor (marginea ciliara) - din ce in ce mai rar utilizata. In
cazul in care este necesar, rezectia excesului tegumentar se
face printr-o incizie ascunsa sub marginea ciliara. Rezultatele
pot fi nesatisfacatorii, iar riscurile sunt mai ridicate,
comparativ cu tehnica transconjunctivala.
> Repozitionarea tesuturilor dermograsoase (prezervare-

suspensia tesuturilor)
-pungile de grasime sunt repozitionate in compartimentul
anatomic corespunzator (daca a avut loc dislocarea
acestora), reorientarea catre marginea orbitala sau
suspensia tesuturilor de mambrana orbitala (septul orbital) .
In acest mod prin conservarea si repozitionarea tesuturilor
se obtine un aspect convex al regiunii periorbitale si un aer
intinerit, restabilind echilibrul facial.
Preoperator
# Se determina tipul de incizie, lungimea si
pozitia acesteia in functie de rezultatele
dorite de pacient. Locatia inciziei si tehnica
de suturare pot fi modificate in functie de
forma dorita a pliului pleoapei;
# Analiza si evaluarea relatiilor dintre
elementele estetice periorbitale pentru un
rezultat, natural, echilibrat, intinerit.
# Consultatie oftalmologica, inclusiv testul
de acuitate vizuala si pentru uscaciune a
ochilor.
# Determinarea tonusului pielii si al
muschilor din zona periorbitala.
Postoperator
# Dupa operatie se aplica benzi adezive sterile pe
suturi si comprese reci pe pleoape (pentru
reducerea vanatailor si umflaturilor) .
# Lista de instructiuni pentru perioada
recuperatorie include: curatarea corespunzatoare a
ochilor, administratarea unguentului topic pentru
protectia si umidificarea pleoapelor, schimbarea
bandajelor de protectie, utilizarea picaturilor de
lubrifiere a ochilor (instilatii oculare pentru reducere
uturimii sau senzatiei de arsura) , mentinerea
capului la un nivel ridicat decat restul corpului,
interzicerea machiajului, alcoolului, privitului la Tv,
ecran Tv/ monitor, purtarea lentilelor de contact.
# Se vor prescrie antibiotice pentru a preveni
infectia.
Postoperator
# Tumefierea si echimozele vor disparea dupa 2
saptamani, dupa 10 zile va puteti intoarce la
activitatile obisnuite, fara insa a depune efort
sustinut.
# Se va observa o discloratie a pielii in zona
cicatricilor timp de 6 luni (nuanta rozie) sau mai
mult de la interventie. Se va estompa si subtia in
timp (linie fina alburie).
# In primele saptamani puteti suferi de lacrimat
excesiv, sensibilitate la lumina, schimbare
temporara a acuitatii vizuale.
# Pentru protejarea ochilor de soare si de vant
trebuie sa purtati ochelari de soare.
Complicatiile blefaroplastiei
Factori care ar putea conduce la aparitia complicatiilor :
* gradul de umiditate/ uscaciune a ochilor – ariditate ce

poate deveni excesiva prin intreruperea peliculei de
secretie lacrimala;
* laxitatea marginii pleoapei ce determina o malpozitie a
pleoapei inferioare dificil de corectat.
* proeminenta globului ocular in raport cu complexul
malar (pometi, obraji, oasele obrajilor) - ce determina o
predispozitie pentru malpozitia pleoapelor ;
* varsta si tipul de piele;
* gradul de vatamare a pielii datorita expunerii excesive
la soare;
* structura arcadei si a sprancenei.
Riscuri si complicatii posibile
-riscuri afetente oricarei interventii chirurgicale:
sangerare, infectie (rar datorita vascularizarii
puternice), riscuri legate de anestezia generala
(probleme respiratorii, reactii adverse la
medicamente) .
-cele mai severe: ectropion (intoarcerea pleoapei
in afara, caderea pleoapei inferioare), hematoame
retro-orbiculare si desprinderea retinei ;
-dificultati la inchiderea ochilor in timp ce dormiti
(temporare, f rar permanent) ;
-vederea incetosata sau dubla (temporar) ;
-umflarea pleoapelor;
-vindecare tardiva ;
-vindecare sau cicatrizare neuniforma (corectata prin
proceduri de revizie a cicatricilor) ;
-formarea punctelor albe ce apar dupa
indepartarea suturilor (pot fi indepartate de
chirurg cu un ac foarte fin) ;
-rezectie excesiva a tesuturilor;
-lezarea septului orbital;
-contractia cicatriciala excesiva;
-dezechilibrul muschiului extraocular – prin lezarea
muschiului oblic in timpul rezectiei pungii mediane
de grasime (pleoapa inferioara) ;
-adancirea tesuturilor moi in pliul pleoapei datorita
rezectiei excesive de grasime;
-asimetria pliurilor pleoapelor;
-pierderea genelor (neobisnuit) ;
-tulburarea vederii (de obicei temporar)
Cel mai ieftin lifting facial este
zambetul- majoritatea oamenilor
trecuti de prima tinerete reusesc sa isi
intinereasca chipul si sa alunge
batranetea de pe fata zambind.
Liftingul facial
Liftingul facial chirurgical - macroscopic
(ritidectomia) este o procedura chirurgicala
majora, destinata intineririi fetei
prin indepartarea totala sau partiala a
excesului cutanat sever si a acumularilor
nedorite de grasime la nivelul fetei si
gatului,corectarea ptozei faciale (ca urmare a
unui proces de slabire sau imbatranire)
sirepozitionarea structurilor profunde din
vecinatatea planului osos, fara insa a afecta
aspectul microscopic al pielii si influenta ridurile
fine ale fruntii, pleoapelor si buzelor.
Scopurile lifting -ului facial
# redarea unui aspect intinerit fetei – corectii :
** flaciditatea zonei mediane a fetei;
** cutele adanci de sub ochi;
** adancirea santurilor nasolabiale (intre marginea
nasului si coltul gurii) - uneori necesita interventie
speciala.
** un contur mandibular nedefinit datorate coborarii
inegale a tegumentelor sub relieful osos;
** ridurilor de la nivelul obrajilor;
** atenuarea reliefului malar;
# rezectia excesului tegumentar sau de tesut
adipos (submentonier) ;
# intarirea sistemului musculoaponevrotic;
# repunerea in tensiune a muschilor fetei;
# ablatia micilor lipoame submentoniere;
# intinderea si netezirea pielii (“ redraparea “ pielii) la nivelul
fetei si submentonier.
Longevitatea rezultatelor
In urma recuperarii pacientii se vor bucura de un aspect mult
mai odihnit si intinerit.Teoretic efectele liftingului sunt
permanente, in sensul ca veti arata mereu mai tanar cu 7-10 de
ani decat ati fi aratat la aceeasi varsta fara a apela la interventia
estetica.Insa procesul de imbatranire continua, iar liftingul
nu previne efectele ulterioare derularii procesului (vor
aparea noi riduri, posibil sa apara din nou piele laxa, insa aspectul
de imbatranire va fi cu mult redus) .
Gradul de imbunatatire la nivelul trasaturilor fetei depinde si de
severitatea stadiului de imbatranire la momentul realizarii
interventiei si gradul de elasticitate al pielii.
Cele mai bune rezultate se obtin atunci cand pacientul isi
mentine o greutate corporala stabila, nu fumeaza, are o structura
osoasa buna si o piele sanatoasa care si-a pastrat elasticitatea.
Tipul de piele, gradul de vatamare ca urmare a expunerii solare,
varsta si rata de imbatranire a fiecarei persoane sunt factori
determinanti atat a rezultatelor finale cat si a candidaturii pentru o
interventie de lifting facial.
Candidatul ideal pentru
lifting facial
Persoanele atat de sex feminin cat si de sex
masculin, nefumatori, care au statura supla, cu o greutate
relativ stabila, cu o stare generala de sanatate buna obtin
cele mai bune rezultate.
# piele laxa la nivel facial, submentonier sau in zona
urechilor, fara insa a-si fi pierdut din elasticitatea ;
# riduri fine;
# structura osoasa este sanatoasa, puternica si bine
conutrata;
# dorinta de a imbunatati conturul facial pentru a obtine un
aspect intinerit si placut, inansamblu (dispus sa accepe
anumite combinatii de proceduri pentru a obtine rezultatele
adecvate) ;
# bine informat cu privire la tehnicile disponibile, la
alternativele disponibile si la riscurile implicate in cazul unui
lifting facial.
# intr-o stare emotionala buna si cu asteptari realiste cu
privire la rezultatele ulterioare.
Proceduri realizate frecvent in
conjunctie cu lifting -ul facial
*** blefaroplastia (chirurgia estetica a pleoapelor

superiaora si sau inferioara) - pentru imbunatairea
aspectului periorbital;
*** lipectomia directa (indepartarea excesului de
tesut adipos de la nivelul barbiei - “ barbia dubla”)
;
*** implanturi faciale (malar, mentonier) ;
*** reconturarea structurii faciale (redefinirea
liniei maxilarului) ;
*** adipolifting (transfer autolog de grasime
pentru a oferi volum fetei) ;
*** septorinoplastie (corectia nasului si a septului
nazal) ;
*** submentoplastie (corectia pielii lasate de sub
barbie - “ gusa”)
Beneficii lifting facial
*** restaurarea planului muscular facial;
*** restaurarea tesuturilor conjunctive subiacente
tenului;
*** imbunatatire aspectului pielii prin intindere si
ascensionare;
*** restaurarea conturului facial
* un lifting facial median ofera un aspect mai tanar la
nivelul pleoapelor si pometilor;
* un lifting in planului facial inferior restuareaza linia
maxilarului, elimina pometii lasati si netezeste gatul;
* liposuctia faciala se adreseaza pometilor lasati, gusei
si barbiei.
Un lifting facial ofera un aspect facial intinerit,
o schimbare in expresia fetei ce
stimuleaza increderea in sine si perceptia celor din
jur eliminand un aspect incruntat, obosit, lipsit de
viata.
Dezavantaje ale lifting -ului
facial chirurgical
- este o interventie chirurgicala majora,
invaziva;
- nu elimina toate ridurile, in special
cele orizontale ale fruntii, cele de
incruntare, santurile nazolabiale si periorale
(imbunatatiri minore), ridurile din colturile
ochilor (laba gastii) ;
- nu intervine in textura
pielii (imbunatatirea aspectului pielii la
nivel microscopic) ci doar a aspectului
exterior (macroscopic)
Riscuri si complicatii ale lifting -
ului facial
Riscuri specifice interventiei de lifting facial
# Imediate
- sangerare;
- hematoame / seroame;
- vatamari ale nervilor faciali ce controleaza
muschii faciali (de obicei temporar – 6 luni) ;
- necroza pielii (foarte rar) ;
- amorteala zonei de incizie (de obicei temporara -
2-4luni) si in jurul obrajilor, barbiei si gatului;
- spargerea capilarelor (telangiectaziile - pot exista
deja la nivelul pometilor si gatului inainte de
interventie sau pot aparea dupa- se trateaza cu
laser)
ului facial
# Tarzii
- leziuni permanente ale nervilor faciali – disfunctii
neurologice (pierderea unor functii musculare si a
senzatiilor) ;
- leziuni ale nervilor la nivelul urechii (risc mai mic
de 1 %) ;
- recidiva (riscul mai mic de 1%) ;
- moliciune faciala sau paralizie temporara;
- pierderea pilozitatii in regiunea perciunilor;
- iregularitati ale pielii;
- aspect compact, prea intins al fetei;
- un proces de vindecare incetinit (in special la
fumatori) ;
- asimetrii ale partilor;
ului facial
- malpozitie auriculara, deschiderea canalului
auricular;
- contur neregulat al maxilarului, gatului;
- cicatrici vizibile (scopul este de a ascunde cat mai
bine inciziile si sa fie cat mai putin invazive, insa in
caz contrar exista procedee de revizuire a cicatricilor
si de exfoliere a stratului superficial de piele) ;
- besicute la nivelul pielii (ar putea conduce la
cicatrizare permanenta) ;
- pierderea pielii si a parului in jurul zonei de incizie
(alopecia nu este foarte frecventa) - parul poate
creste in cateva luni in zona respectiva, insa sunt
cazuri in care acesta nu mai creste;
- discloratii ale pielii (rar, hiperpigmentatii ale pielii)
Tipuri de lifting facial
In prezent exista
multiple tipuri de
lifting facial,
fiecare cu
caracteristici si
indicatii specifice,
desi termenul de
lifting desemneaza
in mod generic
interventia clasica
de intindere a pielii
la nivelul fetei.
Tehnici de incizie si
ascensionare
1. Liftingul traditional (lifting standard – in 2
straturi).
2. Liftingul cu incizie limitata (S lift, endoscopic) .
3. Lifingul pielii de pe gat.
4. Lifting facial cu tehnica SMAS (sistemul
musculo-aponevrotic-superficial).
5. Lifting facial cu tehnica MACS (“minimal-access
cranial suspension “).
6. Lifting facial compozit (montajul mai multor
proceduri si tehnici de lifting- este mai complex
decat un lifting facial traditional) .
7. Lifting subperiostal (lifting profund – lifting al
zonei faciale mediane si suborbitale)
In functie de zona supusa lifting -ului :
1. Lifting cervico-facial complet .
2. Lifting-ul facial median .
3. Lifting-ul zonei faciale inferioare (lifting
traditional) .
4. Lifting fronto-cervico- facial (zona
frontala in combinatie cu zona barbiei si a
pometilor) .
5. Lifting facial segmentat, frontal sau
temporal asociat cu blefaroplastie.
6. Lifting -ul platismei (singurul muschi al
mimicii, situat la nivelul gatului) - combinat
cu tehnica SMAS.
In functie de severitatea invaziunii
chirurgicale:
1. Minilift (lifting facial de weekend) .
2. Lifting rapid (“ quick lift “ - o varianta mai putin
invaziva a lifting -ului facial traditional) .
3. Lifting facial endoscopic.
4. Lifting -ul fetei cu tehnica MACS.
5. Lifting facial cu decolare profunda (SMAS) .
6. Liftingul facial de tip masca (consta in
decopertarea totala a pielii faciale asociata cu
inserarea de implanturi – pometi, barbie- sau
interventii la nivelul structurii osoase)
In functie de adancimea de actiune a tehnicii de lifting
facial:
- Liftingul superficial al pielii (“ skin only lifting”) a fost

extrem de popular in urma cu cativa ani si inca se mai
utilizeaza in anumite cazuri selectionate.
- Liftingul facial ce actioneaza la o adancime
intermediara (plan intermediar) determina o ridicare a
tesuturilor faciale moi ce alcatuiesc sistemul musculo-
apronevrotic superficial. Lifting -ul in 2 straturi (sistemul
musculoaponevrotic superficial si pielea) implica interventia
asupra musculaturii faciale si a tesuturilor grasoase
subcutanate (rearanjarea in pozitie normala) . Acest tip de
lifting poate folosi urmatoarele tehnici: SMAS-ectomie,
MACS, incizie trans- blefaroplastie in zona mediana a fetei,
liting temporal, tehnica de suspensie a suturilor
- Lifting -ul facial

profund actioneaza in adancime si
incearca sa imbunatateasca tesuturile
catre stratul musculoapronevrotic,
deasupra oaselor
faciale. Tehnicile folosite sunt: tehnica
sub-SMAS, lifting-ul subperiostal si
incizie subperiostala trans
blefaropalastie in zona mediana a
fetei.
Selectia tehnicii de lifting facial
Criteriile de selectie a tipului de lifting facial

sunt: gradul de modificare solicitat de pacient,
starea pielii, amplasarea ridurilor, zonele de
aderenta a pielii, zonele cu depozite adipoase,
tipul de par, nivelul si conturul implantarii parului
si preferinta medicului chirurg.
Acestea se stabilesc dupa o analiza amanuntita
a celor trei etaje ale fetei:
* superior: frunte, tample, pleoape, pungile de
sub ochi, sprancene, ridurile de incruntare si
ridurile orizontale ;
* mijlociu: pometi, nas, buze, santurile
nazolabiale, ridurile periorale, dentitie;
* inferior: barbie, linia maxilarului si gat.
Marirea sanilor cu implanturi
mamare - Mamoplastia de
augmentare
Mamoplastia de augmentare
Mamoplastia de augmentare (marirea

sanilor sau endoprotezarea glandelor
mamare) este una dintre cele mai
frecvente operatii plastice din lume.
Interventia consta in introducerea
unor proteze preformate (“ pernute”,
implanturi) sub glanda mamara sau
sub muschiul pectoralpentru a
determina cresterea volumica a sanului si a
imbunatati aspectele estetice ale acestuia.
Motive
Operatia de marire a sanilor poate fi solicitata din
numeroase motive:
*** pentru a evidentia conturul armonios al trupului
unei femei;
*** pentru a mari volumul unor sani mici (cauze
genetice) ;
*** pentru a corecta pierderea in volum survenita dupa
sarcina;
*** pentru a corecta aspectul sanilor lasati datorita
pierderii masive in greutate;
*** pentru a echilibra marimea sanilor (atunci cand
exista o diferenta semnificativa intre marimea sanilor) ;
*** pentru a restaura forma sanului, dupa pierderea
partiala sau totala a acestuia (ex: indepartarea unui
san ca parte a tratametului pentur cancerul de san) ;
*** pentru a inlocui implantul mamar deja existent din
motive cosmetice sau reconstructive.
Ca si efecte obtinute in urma operatiei pentru
marirea sanilor, acestia vor creste in volum insa
nu va putea corecta o eventuala distanta
mare intre acestia si nu va avea efect de
ridicare (lifting) . Din acest punct de
vedere, mastopexia este acea interventie
chirugicala pentru conturarea si ridicarea
sanilor lasati, spre deosebire demamoplastia
de augmentare menita sa accentueze,
marimea si forma sanilor cu ajutorul
implanturilor.
De asemenea nu trebuie confundate
implanturile cu injectiile cu silicon, care nu se
folosesc pentru marirea sanilor, ci pentru alte
proceduri cosmetice.
Indicatii
** hipoplazia (dezvoltare insuficienta a unui tesut
sau organ) unilaterala / bilaterala a glandelor
mamare;
** asimetrie, ptozis (slabirea muschiului
responsabil cu sustinerea tesutului) saudezvoltare
anormala a glandelor mamare;
** involutie postalactatie a glandelor mamare;
** reconstructia sanului dupa
masectomie (indepartarea chirugicala a sanului) ;
** anomalii congenitale a glandelor mamare;
** inlocuirea unui implant conform indicatiilor
medicale.
Contraindicatiile implanturilor
mamare
** tesut insuficient pentru acoperirea implantului
(decizia medicului) ;
** expunere la radiatii, ulcer, insuficiente rezerve de
sange pentru a vindeca rana;
** boli infectioase;
** cancer de san fara a fi realziata o masectomie in
prealabil sau reziduuri cancerigene considerabile in
glanda mamara, dupa efectuarea masectomiei;
** existenta unui chist fibros in dezvoltare .
Analize necesare inainte de decizia medicala:
Hemoleucograma, Testele de coagulare, Glicemie,
Uree, Ca, Cl, Na, AST, ALT, TBIL; Radiografie
toracica (interpretare) ; consult cardiologic (ECG),
investigatii specifice in functie de patologia
preexistenta.
Din punct de vedere
psihologic...
Multe femei se simt atrase de aceasta
optiune de marire a sanilor, pentur a
capata un aspect fizic mai placut, insa
aceasta dorinta tine mai mult de
subconstientul persoanei si modul sau de
viata. Desi ele nu recunosc in mod
constient continutul psihologic al acestei
probleme, aceste nelinsti persista si pot
afecta modul de viata al
persoanei: depresie, sentimentul de
inapartenenta, perceptie gresita a
propriei imagini, lipsa de incredere, o
interactiune sociala ne sanatoasa.
Tipuri de implanturi
mamare
Toate implanturile au un invelis din silicon insa
compozitia interioara difera:
** gel siliconic- acesta contine gel siliconic
coeziv, mult mai omogen, cu o consistenta si
vascozitate mai mari si cu o mai mare rezistenta
la curgere (in cazul unei fisuri a invelisului, coninutul
nu se va scurge in organism).
** ser fiziologic (solutie salina) ;
** implanturi mixte / cu hidrogel (ser fiziologic
+gel siliconic).
Invelisul din silicon ofera protezei elasticitate
si integritate si poate fi neted sau cu o anumita
textura (cu asperitati) - acestea din urma au un risv
mai redus de aparitie a contractiei (retractiei)
capsulare.
Marimi - implanturi mamare
Marimea implantului trebuie aleasa si in functie de

dimensiunile cosului pieptului, tipul de piele (sa nu
fie foarte subtire) , tesutul mamar deja existent,
astfel incat sa ofere un corp armonios, bine
proportionat, cu un aspect natural.
- In cazul unui piept mic, avand mameloanele
departate se pot utiliza implanturile cu o baza mica
spre medie pentru un decolteu mai apropiat,
estetic.
- In cazul sanilor lasati marimea selectata trebuie sa
corespunda cu o baza medie spre mare pentru a
oferi plentitudine sanilor.
- In cazul existentei unui tesut subtire, sau
insuficient, marimea trebuie aleasa cu foarte mare
atentie pentru a nu crea efectul de translucenta a
pielii sau cute vizibile ori palpabile la nivelul sanului.
Forme – implanturi mamare
* forma anatomica (de lacrima) ;

* forma rotunda.
Alegerea depinde in principal de ce
rezultate doreste pacientul sa obtina:
* implantul anatomic produce o curba fina,
rezultand un efect de volum in partea
inferioara a sanului, in timp ce,
* implantul rotund creaza o curba rotunda
in partea superioara a sanului.
Tot forma implantului determina si aspectul
si adancimea decolteului, precum si
conturul exterior al corpului.
Procedura – mamoplastia de
augmentare
Se realizeaza sub efectul
unei anestezii generale, cu
internarea pacientului pentru o
noapte. Interventia dureaza intre
1- 3 ore. Se efectueaza o incizie de
aproximativ 3-4 cm prin care va fi
introdus implantul.
augmentare
*** incizia inframamara (sub san) – in santul
submamar, iar cicatricea este ascunsa sub pliu;
* cea mai freceventa alegere a medicilor;
* avantaje: usurinta la manevrabilitate pentru
chirurg, risc minim bacterian, o intrare sigura si
usoara pentru inlocuirea sau indepartarea
implantului
augmentare
*** incizia periareolara (pe marginea mamelonului) –
cicatricea va fi camuflata de diferenta de culoare (maronie) ;
* poate altera sensibilitatea mamelonului;
* poate inhiba detectarea cancerului;
* un loc simplu si usor pentru a introduce implantul;
* risc redus de infiltrare a bacteriilor;
* va fi necesara o a doua incizie pentru indepartarea/
inlocuirea implantului.
augmentare
*** incizia transaxilara (la subbrat) .
* necesita manvrarea implantului prin
interiorul corpului;
* va fi necesara o a doua incizie pentru
indepartarea/ inlocuirea implantului.
augmentare
*** calea transombilicala (prin
buric) - mai rar utilizata insa in acest caz
are loc o interventie
endoscopica (minim invaziva, cu sacrificiu
minim, cicatrizare minima).
augmentare
Aceste incizii permit implantului sa fie plasat:
*** submuscular (sub muschi) :

* o cutare / ridare a pielii mai putin accentuata, in jurul
implantului;
* un risc mai mic de contractie capsulara (intarirea excesiva
a testului in jurul implantului) ;
* palpabilitate scazuta.
*** subglandular (intre muschi si glanda mamara) :
* mai usor de plasat;
* mai putin disconfort post -operator;
* mamografia – poate detecta cancerul de san;
* este recomandata in cazul reconstructiei sanului (in urma
extirparii ca si tratament)
* unii considera ca implantul are un aspect mai natural decat
in cazul plasarii sub muschi.
augmentare
augmentare
In timpul interventiei, tesutul mamar este ridicat
pentru a crea un lacas pentru amplasarea
implantului. In cazul tratarii unei probleme de
asimetrie excesiva a sanilor (inegalitate) se va
introduce o proteza expandabila pentru a putea
ajusta volumul implantului ulterior, astfel incat sa
se obtina simetrie si proportionalitate.
In unele cazuri, chirurgul va introduce un tub de
dren (palstic sau cauciuc) in san sau la subbrat,
pentru a ajuta la indepartarea sangelui si limfei ce
se va acumula in timpul vindecarii. (acestea vor
ramane in interiorul corpului timp de cateva zile) .
La finalul interventiei se sutureaza intradermic
incizia.
Perioada de recuperare
Copcile vor fi scoase la un interval de o saptamana, in cazul
in care nu s-au utilizat copci ce se reabsorb natural in
piele, iar perioada de recuperare variaza in functie de starea
generala de sanatate a pacientului, de marimea implantului,
zona de incizie, amplasamentul implantului. In general, in 10
zile, pacientul se poate intoarce la activitatile obsinuite fara
insa a face abuz de efort, recuperarea completa –
aproximativ 6 saptamani.
Instructiunile post operatorii specifica multa odihna si
miscare limitata pentru a accelera procesul de
vindecare. Sunt aplicate bandaje orizontale peste
sani pentru a-i mentine nemiscati si pentru o vindecare
corespunzatoare. Dupa indepartarea bandajelor, este
necesar sa se poarte un sutien medical, special timp de
cateva saptamani. Durerea resimtita dupa interventie poate
fi tratata cu medicatie corspunzatoare, prescrisa de medicul
chirurg.
Cicatricile inciziei se vor estompa dupa cateva
luni. Operatii laser, unguente si medicatii pot reduce
riscurile unei cicatrizari inestetice. In timpul
perioadei de recuperare trebuie sa se evite
expunerea la soare, exercitiile fizice, innotul,
consumul de alcool si tutun .
Implantul mamar nu dureaza o viata, si mai
devreme sau mai tarziu este necesara indepartarea
implantului existent si inlocuirea cu un altul
(recomdandare la 10 -15 ani,daca nu apar situatii
speciale). Forma si tonusul sanilor se modifica
in timp, datorita schimbarilor corporale produse de
sarcina, pierderea, cresterea in greutate,
menopauza. Controalele medicale sunt obligatorii la
1 luna/ 3 / 6 / 12 luni si apoi anual.
Implanturi mamare si alaptatul

In ceea ce priveste sarcina, implanturile
mamare nu interfera cu alaptarea decat
daca au fost afectate canalele galcatofore
la implantare (sau au apar complicatii –
fisuri, deplasari ale implantului). Acest tip
de interventie chirurgicala nu afectateaza
fucntia sanilor si nu interfereaza cu tesutul
mamar, astfel incatfunctiade alaptare dupa
sarcina este nealterata.
Interventia endoscopica de
augmentare mamara
Aceasta interventie se poate face printr-o incizie la
nivelul ombilicului sau chiar la subbrat. Endoscopul
(tub optic) , dotat cu un obturator este introdus prin
incizie si impins pe sub stratul subcutant de tesut si
grasime catre pozitia din spatele sanului. Obturatorul este
indepartat, iar endoscopul are rolul de a verifica zona
unde va fi plasat implantul. Apoi este indepartat si tubul,
si este introdusa in spatele sanului o proteza
concava (goala si impaturita are dimensiuni foarte mici),
ce va fi umpluta cu ser fiziologic in proportie de 50
%. Procesul de alimentare a protezei, manipularea
acesteia si presiunea exercitata de medicul chirurg va
determina formarea unei cavitati in tesut pentru a face
loc implantului.
Dupa finalizarea interventiei, medicul va permite
scurgerea lichidului in exces si apoi va sutura incizia (a
carei cicatrice va fi abia detectabila).
Efecte secundare temporare
** separarea unor tesuturi, intinderea

excesiva a acestora;
** invinetire in zona sanilor;
** inflamatie in zona inciziei;
** umflarea sanilor si a zonei
invecinate;
** durere moderata, tinuta sub
control de medicamente;
** limitarea miscarilor, exercitiilor
fizice.
Riscuri particulare
** dezumflarea implantului;
** dislocarea / deplasarea implantului;
** pliuri, cute, riduri pe sani (datoria plierii sau
scobiturilor formate in invelisul siliconic) ;
** contractia capsulara;
** cicatrici inestetice;
** diminuarea sensibilitatii la areola si mamelon
(sau aparitia sensibilitatii dureroase) ;
** fisurarea / spargerea / ruptura implantului-
mai frecventa la implantele cu ser fiziologic si
foarte rara la cele umplute cu gel de silicon.
** interferenta asupra mamografiei;
Riscuri particulare
** dilatarea canalelor galactofore – rar intalnita;
** galactoree (secretia de lapte prin mamelon,
in afara momentelor de alaptare) - rar intalnita;
** tromboza venoasa profunda – rezultata ca
urmare a formarii unui cheag de sange in venele
profunde (tromboflebita) ;
** aparitia hematoamelor (cheaguri de sange) -
se poate face evacuarea printr-o punctie sau o
noua interventie chirugicala (foarte rar) ;
** aparitia seroamelor (acumulari de lichid
limfatic), in jurul implantului (se pot elimina
printr-un tub de dren)
Candidatul ideal pentru
implantul mamar
- stare foarte buna de sanatate fizica si
mentala;
- asteptari rezonabile in ceea ce priveste
rezultatele operatiei;
- o motivatie interioara;
- varsta minima 18 ani: nu se recomanda o
astfel de itnerventie pentru o femeie sub
18 ani, deoarece pana la 20 de ani tesutul
mamar continua sa se dezvolte.
- dorinta de a mari volumul sanilor cu 1 sau
2 cupe.
Abdominoplastia
Abdominoplastie - chirurgia de
modelare a abdomenului
Chirurgia abdomenului cu
pliuri (abdominoplastia)
sau dermolipectomia reprezinta o operatie de
modelare a abdomenului prin rezectia tesutului
adipos in cazul unei ptoze abdominale, precum si
intarirea musculaturii abdominale.
Aceasta operatie de remodelare abdominala se
practica din 1960 si exista un numar mare de
persoane care au beneficiat de rezultatele acestei
interventii (femei in mod special, dar si barbati)
pentru a indeparta tegumentul in exces,
depozitele adipoase, vergeturile din zona
inferioara a abdomenului si a intinde si fixa
muschii drepti abdominali, restaurand aspectul
ferm, plat al acestuia.
Abdominoplastie - chirurgia de
modelare a abdomenului
Este foarte important de stiut ca abdominoplastia este o
interventie chirurgicala majora la care se apeleaza dupa
epuizarea altor metode, inclusiv programe de dieta si
exercitii fizice, cu scopul de a reda un contur estetic
zonei abdominale, si nu taliei.
Aceasta operatie nu constituie un substitut pentru
scaderea in greutate si nu este o metoda de scadere a
greutatii coporale (nu este un tratament pentru
obezitate).
Acest tip de procedura chirurgicala are rezultate
impresionante in ceea ce privesteintarirea peretului
abdominal anterior si descresterea proeminentei
abdominale inferioare. Desi acestea reprezinta
principalele probleme avute in vedere,abdominoplastia poate
accentua si evidentia si zona soldurilor si a flancurilor (a
caror aspect se poate imbunatati ulterior prin slabire) .
Abdominoplastia- obiective
* forma de chirurgie estetica pentru a obtine un
abdomen mai ferm prin reducerea distantei dintre
muschii netezi si intarirea muschilor drepti abdominali
(prin sutura) si a fasciei peretului abdominal (cazul unei
diastaze musculare) ;
* metoda de eliminare a excesului de piele si tesut in
urma unor sarcini multiple; (se recomanda amanarea
interventiei pana dupa sarcina, sau decizia de a nu mai
avea copii) - pielea se intinde, apar vergeturile, iar apoi
nu mai are capacitatea de a se contracta si de a reveni
la forma sa initiala;
* reconturarea corpului in cazul unei persoane ce s-a
confruntat cu problema obezitatii prin indepartarea
“sortului” abdominal, numita
si paniculectomie (panicul adipos -tesut celular situat
sub piele unde se acumuleaza grasimea sub forma de
mici elemente rotunde, lobuli).
Abdominopalastia include
1. Reducerea pielii si a grasimii

din partea inferioara a abdomenului.
2. Reducerea pielii si a grasimii
din intreaga zona abdominala.
3. Chirurgia plastica a muschilor
netezi abdominali.
Efectele abdominoplastiei
# sunt de lunga durata (indiferent daca

s-a efectuat o abdominoplastie partiala sau
completa), daca sunt mentinute printr-o
dieta echilibrata si exercitii fizice regulate.
* Atentie: nu reprezinta o metoda de
preventie a redepozitarii tesutului adipos in
aceasta zona.
# Reprezinta un pas de incurajare spre un
corp mai armonios stimuland si motivand
individul sa isi imbunateasca aspectul
corporal prin slabire naturala, sanatoasa.
Procedura de
abdominoplastie include
- anestezia : generala/ locala si cu
sedativ/ tehnica tumescenta ;
- tehnica de refacere a tensiunii musculare la
nivelul trunchiului;
- refacerea tonusului muscular la nivelul
peretelui abdominal;
- remodelarea si suturarea fasciei
abdominale (pentru intarirea peretelui
abdominal) ;
- centralizarea estetica a ombilicului;
- reconturare precisa prin liposuctie pentru
estomparea zonei de tranzitie a grasimii si
eliminarea flancurilor localizate.
Procedura de
Ca si timp operator o abdominoplastie
completa poate dura intre 2 si 5-6 h, in timp ce
o miniabdominoplastie dureaza intre 1-2 h.
Etapa specifica abdominoplastiei estecorectia

diastazei musculare : chirurgul alatura manual
muschii disjuncti ai peretelui abdominal iar tesutul
conjunctiv este atras catre linia mediana si suturat
pentru a reduce ptoza tesuturilor moi de la nivelul
abdomenului. Ulterior are loc rezectia tesutului
tegumentar pentru a crea o sectiune mediana
plata si mai ferma
Procedura de
Abdominoplastia completa
1. realizarea unei incizii intre oasele

coxalului (intre solduri) deasupra liniei
pubiene;
2. eliberarea ombilicului de tesuturile
inconjuratoare printr-o incizie;
3. detasarea peretelui abdominal
dermograsos pentru a expune muschii ce
necesita reintarire;
4. reatasarea lamboului dupa rezectia
excesului tegumentar si grasos;
5. repozitionarea ombilicului (suturare si
drenarea lichidului in exces)
Abdominplastia partiala
1. incizia subombilicala –
suprapubiana (cu pana la 15 cm
mai redusa decat in cazul
abdominoplastiei complete) ;
2. rezectia tesuturilor moi
dermograsoase dintre zona
suprapubiana si ombilic ;
3. resuturarea marginilor
tegumentare dupa intinderea si
netezirea pielii, rezectia pielii flasce.
Candidatul adecvat pentru
abdominoplastie
Depozitele adipoase pot fi determinate si de
predispozitii genetice sau hormonale. Chiar si
persoanele relativ salbe pot dezvolta un abdomen
inferior proeminent cu depzoite adipoase.
Nu este indicat sa apelati la abdominoplastie ca si
prima solutie, incercare de eliminare a
proeminentei abdominale si a tesuturilor adipaose
de la nvielul abdomenului – aceasta nu este o
metoda de slabire sau de eliminare a obezitatii.
Aceasta interventie este extrem de folsoitoare in
mod particular femeilor care prezinta diastaza
musculara si exces de teguemnt ca efect al unor
sarcini multiple sau persoanelor care au suferit
schimbari masive in greutate.
Contraindicatii ale
abdominoplastiei
# femeile care doresc sa mai aiba sarcini
ulterioare.
# indivizii care doresc sa urmeze un plan de
scadere in greutate in volum mare dupa realizarea
interventiei;
# pacientii cu asteptari nerealiste (considera ca
postoperator vor avea un corp perfect) ;
# cei care nu pot sa se confrunte
cu cicatricile post operatorii (unele destul de
extinse) ;
# pacientii care au suferit alte interventii
chirurgicale la nivelul abdomenului;
# fumatul excesiv
Beneficii ale plastiei abdominale
*** beneficii estetice

* un abdomen plat, suplu, un contur atletic,
un profil bine definit si o talie mai ingusta;
* eliminarea vergeturilor din zona
subombilicala;
*** beneficii la nivel psihologic
* cresterea energiei si bunei dispozitii,
cresterea increderii in sine in urma obtinerii unui
aspect mai placut al corpului;
* reluarea anumitor activitati sociale.
*** beneficii medicale
* imbunatatirea calitatii vietii si a starii
generale de sanatate (in special in cazul
pacientilor care au suferit o operatie bariatrica)
* mobilitate mai ridicata;
Riscuri asociate cu procedura
de abdominoplastie
-sangerare;
-formarea de cheaguri de sange;
-infectia ranii;
-proces intarziat, incetinit de vindecare;
-necroza unei portiuni de piele sau grasime (in
special in partea superioara a abdomenului
datorita cicatricilor) ;
-hematoame;
-seroame (pot si surse de infectie) ;
-embolism pulmonar (astuparea unei artere
pulmonare/ plamani cu un cheag de sange) ;
-amorteala regiunii abdominale si a coapselor
(datorita vatamarii unor nervi) ;
-pierderea temporara a sensibilitatii la nivelul
abdomenului inferior;
Riscuri asociate cu procedura
de abdominoplastie
-redeschiderea operatiei;
-asimetria abdomenului (abdominoplastie ampla);
-cicatrici cheloide (cicatrici cu dezvoltarea in exces
de tesut moale) ;
-aparitia pseudochisturilor (chisturi de dimensiuni
mici ce contin lichid) ;
-durere (controlabila prin medicatii prescrise),
redusa daca se respecta intructiunile de a purta un
echipament compresiv si o mobilitate redusa;
miscarea – redusa- este insa obligatorie pentru a
preveni formarea seroamelor si hematoamelor si a
accelera vindecarea (prin imbunatatirea circulatiei
sangvine in zona operata)
Caz clinic
Pacienta 33 ani, imagini preoperatorii

si postoperatorii (2 luni),
lipoabdominoplastie
Interventii chirurgicale si non-
chirurgicale de estetica genitala
Labioplastia
Scop: corectarea problemelor estetice si

ameliorarea disconfortului fizic la nivelul
labiilor mari si mici.
Labiile reprezinta faldurile de piele si tesut

ce se extind de la nivelul clitorisului, in jurul
deschizaturii vaginale catre vestibulul
vulvar.. Labioplastia poate corecta forme
neregulate, asimetrice ale labiilor (interne
si externe) sau poate mari / micsora
dimensiunile acestora
Labioplastia
Remodelarea labiilor mari – presupune modificarea
dimensiunile acestora in scopuri estetice dar si
pentru a elimina unele probleme de disconfort fizic
(vestimentatie in timpul actului sexual, etc) sau
psihic (jena de propriul corp).
Reductia labiilor minore include o serie de interventii
cu scopul de a micsora dimeniunile sau gradul de
proeminenta ale labiilor minore. Reductia labiilor
mari este mai putin frecventa insa motivul principal
al solicitarii este disconfortul fizic (durere, iritatii,
igiena precara etc).
Amplificarea labiilor majore se realizeaza in conjuctie
cu remodelarea prin liposcutie a zonei interne a
coapselor si a zonei pubiene pentru a oferi un aspect
intinerit si imbunatatit, organelor genitale externe.
Clitoroplastia
Scop: estetic dar si de amplificare

senzoriala in timpul actului sexual.
Excesul de tesut la nivelul clitorisului poate

reduce senzitivitatea receptorilor nervosi
(aproximativ 8000) ce ofera placere
sexuala.
Clitoroplastia presupune eliminarea cutelor
de piele din jurul clitorisului pentru a
expune clitorisul si a-i creste sensibilitatea
la atingere, dar si pentru a imbunatati
aspectul extern.
Vaginoplastia
Scop: intarirea musculaturii vaginale si rejuvenarea
vaginala.
Acest tip de interventie este solicitata in special de catre
femeile care prezinta relaxare musculara la nivelul vaginului
in urma sarcinilor si nasterilor multiple. De asemenea
relaxarea excesiva a musculaturii canalului vaginal se
datoreaza si nasterii unui copil cu o greutate mai mare, in
cazul unui travaliu prelungit si dificil, cat si inaintarii in varsta
ce are ca efecte pierderea tonusului muscular. Tesuturile
vaginale si cele adiacente sufera modificari dramatice in
timpul nasterii, iar acestea nu revin in intregime la forma si
starea pre-natala.
Vaginoplastia reduce dimensiunile canalului vaginal (plasarea
unor suturi interne sau excizarea excesului de mucoasa
vaginala impreuna cu contractarea musculara) intareste
musculatura vaginala, restaureaza baza pelviana si perineul.
Rejuvenare vaginala
- proceduri non chirurgicale, minim invazive.
Scop: estetic- de eliminare a ridurilor vaginale si de definire a
zonei genitale.
-Injectiile cu grasime proprie
Imbunatatirea estetica chirurgicala a vaginului nu reprezinta
chiar o noutate in domeniul chirurgiei plastice, insa devine din
ce in ce mai solicitata. In timp ce unele femei sunt supuse unor
restaurari vaginale (de intarire si remodelare a vaginului) altele
apeleaza latransferul autolog de grasime pentru a elimina
ridurile vaginale si a tesutului lax moderat prin umplerea
golurilor cu grasime proprie recoltata din zona pubiana sau a
coapselor. Prin microinjectiile de grasime, are loc o redistribuire
a celulelor adipoase la nivelul regiunii genitale (labii, pubis)
astfel incat sunt restaurate rotunjimile naturale, iar zona
genitala capata un aspect intinerit.
-Laser
Cu ajutorul laserului are loc reintinerirea aspectului vaginal prin
contractare si stimulare celulara.
Remodelarea regiunii
pubiene
Scop: eliminarea tesuturilor dermograsoase in exces
in vederea redefinirii si reintineririi regiunii pubiene.
-Liposuctia
Liposculptura zonei pubiene poate fi realizata
individual sau in conjunctie cu liposuctia abdominala
si a coapselor. Aspectul pubisului este evidentiat prin
imbunatatatirea definirii conturului.
Procedura este adesea solicitata in urma pierderii
masive in greutate sau in urma unei operatii
bariatrice. Excesul tisular si ptoza se trateaza prin
excizie transversala. Daca pacienta este supusa unei
interventii de abdominoplastie poate solicita si
remodelarea regiunii pubiene, de sub linia
abdominala, prin excizia faldurilor adipoase si
liposuctie.
Perineoplastia
Scop: restaurarea si ridicarea nivelului

perineului si suturarea muschilor desprinsi
prin intindere fortata (in timpul nasterii) .
Perineoplastia este o interventie

chirurgicala ce poate fi realizata individual
sau in asociatie cu reconstructia himenului,
adesea realizata in combinatie cu
vaginoplastia pentru a restaura atat intern
cat si extern aspectul organelor genitale si
tesuturile adiacente.
Himenoplastia
Scop: reconstruirea chirurgicala a membranei himenale naturale in
scopuri culturale, religioase sau personale.
Modul modern de a trai, moda, diverse activitati fizice si sportive
intense pot provoca anumite daune himenului (fara consumarea
unui act sexual) . Astfel in anumite culturi, traditii si din diverse
motive femeia trebuie sa-si demonstreze inocenta. Daca himenul a
suferit daune sau nu mai exista acesta poate fi reconstruit prin
himenoplastie.
Ruperea himenului are loc in mod normal la primul raport sexual,
dar poate fi cauzata si de accidente, practicarea anumitor sporturi
(mersul pe bicicleta, calaritul, gimnastica, fitness), folosirea
tampoanelor sau chiar masturbarii. Exista cazuri in care un elastic
nu poate fi largit/ rupt nici dupa raporturi sexuale repetate, dar si
cazuri in care femeile se nasc fara himen sau himenul nu permite
nici macar trecerea menstrei (este necesara o interventie
chirurgicala de largire a orificiului).
Himenorafia sau refacerea virginitatii presupune
refacerea, ingrosarea inelului himenal si chiar implantarea unei
capsule cu lichid roasiatic la nivelul tesutului refacut, cu scopul de a
dovedi mitul vechi al virginitatii (sangerarea) .
Amplificarea punctului G prin
microinjectii cu colagen
Scop: imbunatatirea calitatii vietii

sexuale si senzibilizarea punctului G
pentru intensificarea orgasmului.
Faloplastia
Scop: imbunatatirea vietii sexuale prin cresterea
dimensiunilor organului penian pe cale
chirurgicala.
-alungirea penisului – prin eliberarea ligamentelor
suspensorii ale penisului atasat de osul pubisului
(ce reduc lungimea penisului cu aproximativ o
treime) ; astfel i se asigura o proeminenta mai
mare, o directionare spre inainte si o lungime
functionala mai mare.
-ingrosarea penisului implica proceduri de grefare
dermica pentru a mari circumferinta organului
penian; astfel suprafata de frictiune si intensitatea
stimularii sexuale creste (aceasta depinde insa si
de anatomia partenerelor) .
Augmentarea glandului
penian
Scop: cresterea placerii sexuale si obtinerea unui
aspect marit fara a mari circumferinta glandului
penian.
In ultima perioada, in dorinta de a aduce
imbunatati substantiale vietii sexuale intr-un
cuplu, doctorii esteticieni si nu numai, au constatat
ca augmentarea glandului aduce beneficii maxime
chiar si fara a modifica celelalte dimensiuni ale
penisului.
Datorita structurii si particularitatilor anatomice
speciale ale acestei zone, pentru a creste
dimensiunile glandului se folosesc numai
substante care se resorb in timp (ex: acidul
hialuronic cu densitate mica sau medie).

Curs Optional 5 Stud

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Optional 5 Stud

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chirurgia plastica -

Dictionarul medical defineste chirurgia plastica,

Solicitarile de tratare a unor probleme de chirurgie

 Chirurgia plastica reconstructiva

 Chirurgia plastica estetica

Exista diferente majore intre cele

1*. In cazul procedurilor reconstructive,

2*. Insa chirurgia plastica-estetica

9. CHIRURGIA CE VIZEAZA IMPLANTUL,

10. PROCEDURI DE IMPLANT PAR

11. CHIRURGIA MAINII

12. CHIRURGIA GATULUI SI A CAPULUI

13. RECONSTRUCTIA EXTREMITATILOR

14. CHIRURGIA NASULUI

15. RITIDECTOMIE (RIDECTOMIE)

Ultimii ani ai secolului 20 au adus numeroase

Pe masura ce chirurgia estetica s-a dezvoltat,

Progresul medical insa in domeniul

Femeile din Europa sunt preocupate indeosebi

Aceasta preocupare obsesiva asupra aspectului fizic

» Implant de gamba – echilibrarea

» Liposhifting - corectarea tesutului

- Operatii de schimbare de sex

Preferintele femeilor in sfera

Preferintele barbatilor in sfera

- infectii- provocate de proceduri efectuate

Nu orice interventie chirurgicala are succes, si spre

** Greutatea - un risc mai mare pentru

** sanatatea emotionala si mintala a

Exista o serie de alte interventii reconstructive ale

Otoplastia a fost considerata mai degraba o

Realizand o incizie pe una dintre partile cartilajului plan ,

Este foarte important sa se intervina imediat, in

Procedura nechirurgicala de rinoplastie se

Aceaste metode nechirugicale pot corecta doar probleme

- metoda inchisa – abordare endonazala

1. Eliminarea “ en bloc “ (integral) a

2. Pilire chirurgicala in vedere reducerii

5. Tehnici de remodelare a varfului nazal:

- Materiale de augmentare a tesuturilor

Chirurgia estetica a pleoapelor este

* Prezenta unui tesut lax si cazut la nivelul sprancenei

> Repozitionarea tesuturilor dermograsoase (prezervare-

* gradul de umiditate/ uscaciune a ochilor – ariditate ce

*** blefaroplastia (chirurgia estetica a pleoapelor

- Liftingul superficial al pielii (“ skin only lifting”) a fost

- Lifting -ul facial

Criteriile de selectie a tipului de lifting facial

Mamoplastia de augmentare (marirea

Marimea implantului trebuie aleasa si in functie de

* forma anatomica (de lacrima) ;

*** submuscular (sub muschi) :

Implanturi mamare si alaptatul

** separarea unor tesuturi, intinderea

1. Reducerea pielii si a grasimii

# sunt de lunga durata (indiferent daca

Etapa specifica abdominoplastiei estecorectia

1. realizarea unei incizii intre oasele

*** beneficii estetice

Pacienta 33 ani, imagini preoperatorii

Scop: corectarea problemelor estetice si

Labiile reprezinta faldurile de piele si tesut

Scop: estetic dar si de amplificare