ASPECTE ETICE

ÎN CHIRURGIA
ESTETICĂ
Programul de studii:
MANAGAMENTUL ȘI STRATEGIILE ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE
MASTERANZI:

Andreea COSTINA (BEJENARIU)

Ana-Maria HERSCOVICI (IACOBUȚĂ)

Ioana MUNTEANU (CĂLINESCU)

Adina-Roxana ZAINEA (IOSIF)
 Noțiuni generale de etică și
deontologie medicală

• Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei)

este una din principalele ramuri ale filosofiei,
ea se ocupă cu cercetarea problemelor de
ordin moral, încercând să livreze răspunsuri
la întrebări precum: ce este binele/răul? cum
trebuie să ne comportăm?
• Morala (din latina, moralitas „maniere,
caracter, comportament adecvat”) e o
percepție a comportamentului care
diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile
între cele bune (sau corecte) și rele (sau
greșite). Un cod moral e un sistem de
moralitate (de exemplu bazat pe o anumită
filozofie, religie sau cultură). Morala este o
ramură a eticii, disciplină a filozofiei.
(Cavalieri R., 2007)
 • Deontologia medicală  este ansamblul îndatoririlor care îi revin medicului în cadrul exercitării profesiei, în
raporturile cu bolnavii, cu ceilalți medici cu care colaborează și cu personalul medical mediu și auxiliar, care se
formează pe regulile (codurile deontologice ) și tradițiile profesiei. Etica deontologică consideră că o acțiune are
valoare morală, este bună, numai dacă este guvernată de anumite principii normative care-i asigură nevesitatea si
universalitatea.

• Dicționarul medical definește chirurgia plastica drept chirurgia care se ocupă

cu repararea, restaurarea, remodelarea sau reconstrucția unei părți vătămate, cu malformații sau pierdute ale
corpului uman. (Rusu V., 2004)

• Termenul provine din limba greaca - "plastikos", ce semnifică modelarea sau schimbarea formei, marcând
esența acestei specialități chirurgicale: sculptura, modelarea, reconstrucția.
Tehnicile chirurgicale utilizate pot fi grupate în
două mari categorii:
 operații estetice;
 operații reconstructive.
• Chirurgia estetică
Necesitatea unei chirurgii corectoare este frecventă și, de cele mai multe ori, justificată din punct de vedere morfologic.
În spatele acestei solicitari se află atât termenul de "frumusete".
El trebuie să înțeleagă ce caută pacientul și să știe ce îi poate oferi.
Să nu își subordoneze perspectivele exclusiv aspectului fizic.
Comunicarea și dialogul apropie chirurgul plastic de pacientul său, atât medical cât și uman.
Corecția chirurgicală aduce, în majoritatea cazurilor, o senzație de bunăstare, care poate merge de la simpla placere,
până la transformarea radicală a unui individ. (A. Karen, 2012)
• Chirurgia reconstructivă 
Este provocatoare deoarece prin aceasta se
încearcă reconstruirea unei parti a corpului
sau a unei functii deteriorate sau absente.
Deși se vorbește cel mai mult despre
chirurgia plastică estetică, activitatea
principală a chirurgilor plasticieni este în
mare parte reconstructivă, acoperind toate
aspectele ce țin de plăgi posttraumatice sau
postexcizionale și vindecarea acestora,
reconstrucția după malformații congenitale,
arsuri etc.
Chirurgia estetică ocupă o mică parte din
întregul domeniu al chirurgiei plastice, dar la
fel de important ca și chirurgia
reconstructivă.
 Arsurilor (indiferent de mecanismul
acestora) și a sechelelor
postcombustionale;
Traumatismelor însoțite de distrugere de
părți moi (leziuni extensive tegumentare,
Cuprinde scheletice, tendinoase, vasculo-nervoase);
următoarele Chirurgia mâinii (leziuni posttraumatice,
sindroame de compresie, afecțiuni
subspecialități cronice sau sechele postoperatorii);
Patologia tumorală cutanată și de părți
moi;
Malformațiilor congenitale;
Suferințe estetice. (Constantinescu, 2013)
• Cifrele publicate cu ocazia Congresului
mondial al profesiei, organizat la Paris,
arată "o dinamică susţinută pentru acest
sector într-un context economic dificil
pentru mai multe regiuni", subliniază
IMCAS. Cifra comunicată de IMACS
include atât vânzările de echipamente şi
produse utilizate pentru a modifica
aspectul corporal, precum lasere pentru
epilare definitivă de exemplu, cât şi
produsele farmaceutice, toxinele (printre
care faimosul botox) şi implanturile
mamare.
• Conform prognozelor, cifra de afaceri ar
urma să ajung la 9,3 miliarde de euro în
2018, pentru a se dubla între 2019 şi 2021,
potrivit Agerpres.
 Acest cadru Principiul
respectului
autonomiei-aceasta e
metodologic o regulă pentru
respectarea
Trebuie
îndeplinite două

are la bază cele capacităţii

persoanelor
autonome de a lua
cerințe:

patru principii decizii

publicate de Dreptul individului

de a lua decizii
Beauchamp și legate de îngrijirea
medicală sau
Necesitatea de a îi
proteja pe cei cu

Childress: cercetarea pe
subiecți umani –
consimțământ vs.
autonomie redusă
sau absentă.

refuz;
(Bauchamps, 1979)
 • Principiul binefacerii (beneficence)-se
referă la obligația dublă a medicului de
a căuta să maximizeze benefciul
potențial și să limiteze pe cât este
posibil lezarea pacientului în cadrul
unei intervenții medicale.
• Principiul nefacerii răului (non-
maleficence): aceasta e o normă a
evitării cauzării de daune – persoanele
trebuie să nu facă acele acte care e
probabil să 3 cauzeze mai multe daune
• Principiul dreptăţii: e un grup de decât beneficii, cu excepţia situaţiei în
norme pentru distribuirea care există un temei suficient pentru a
beneficiilor, riscurilor şi costurilor nu proceda aşa. (Bauchamps, 1979)
- trebuie să distribuim echitabil
bunurile şi serviciile medicale.
Pe măsură ce noțiunile de frumusețe suferă modificări, ridurile, depunerile de grăsime și pielea afectată de
soare nu mai se încadrează în conceptul nostru de societate îngrijită. Întrucât aceste probleme reale sau
percepute de îmbătrânire au primit o atenție sporită din partea pacienților și medicilor, este necesară și o
concentrare asupra considerentelor etice.
Astfel:
• îmbunătățirea față de terapie;
• riscurile;
• autonomia pacientului;
• beneficiul;
• consimțământul informat;
• sunt aspecte care trebuie reconsiderate și subliniate atunci când se analizează chirurgia estetică . (M. Kapten
et al. 2008)
Pe lângă aceste 4 pricipii ,întalnim și 1. CONFIDENȚIALITATEA
alte principii cu o importanța deosebită 2. CONSIMTAMANTUL INFORMAT
în chirurgia plastică precum: 3. PACIENTUL ADOLESCENT
(Rendtorff JD, 2009)
 CONCLUZIE

• Stiința evoluează repede și suntem destul de aproape de manipularea celulelor regenerative până la nivel de
gene. Practic, vom putea asista la replicarea rapidă și în siguranță a unor țesuturi noi, a unor noi organe sau a
unor regiuni anatomice, după cum primim informații medicale recente, dar aceste procedee nu sunt accesibile pe
scară largă. Vor juca un rol foarte important în viitorul medicinei, inclusiv în tratamentele de întreținere.
• În prezent, chirurgia estetică trece printr-o criză de identitate, precum și o dilemă etică acută. O privire mai
atentă din punct de vedere etic evidențiază faptul că medicul care oferă intervenții estetice se confruntă cu multe
probleme etice serioase.
• Chirurgia estetică face profit din ideologia unei societăți care serveste doar vanitati, tinereti si succesului
personal, si care pierde din vedere valorile reale. Valoarea reală a unei persoane nu poate fi redusă la apariția
lui / ei, și medicina trebuie să se simtă obligația de a rezista acestor ideologii moderne.
• Stabilirea unui cod etic, care ar implica toate sancțiunile morale necesare în chirurgia estetică, ar acționa
favorabil în protecția acelor chirurgi care își desfășoară activitatea în conformitate cu principiile morale și etice
ale profesiei lor
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Beauchamp, Childress, editors. Principles of biomedical ethics. 4th ed. Oxford: 1979.
2. Cavalier Robert, Kant`s Ethics, in “Online Guide to Ethics and Moral Philosophy”, 2007
from http://caae.phil.cmu.edu/cavalier/80130/part1/sect4/Kant.htm, accessed 10.12.2020.
3. Constantinescu, V. Mureşan, Instituţionalizarea Eticii: Mecanisme şi Instrumente, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2013, p. 76.

4. Rendtorff JD, Kemp P. The Barcelona declaration. Towards an integrated approach to

basic ethical principles. Synthesis Philosophica. 23:239-251 (2009).

5. Valeriu Rusu. Dicționar medical. Ediția a II-a revizuită și adăugită. Editură Medicală,
București, 2004.