PRINCIPII ETICE ÎN CHIRURGIA PLASTICĂ

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Medicina

Specialitatea BFKT An III

Studenti: Boriceanu Mădălina

Bucur Ioana

Ghimiș Iulia
 PRINCIPII ETICE ÎN CHIRURGIA PLASTICĂ

Noțiuni generale de etică şi deontologie medicală:

Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere, conduită) - una din
străvechile disciplini, obiectul de studiu al căreia este morala, deci ea este ştiinţa despre morală,
legile dezvoltării ei, aprecierea şi particularităţile ei specifice.

Morala (cuvânt latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme, principii, reguli,
idealuri, etc., care determină regulile comportării oamenilor şi modelează aspectele relaţiilor în
societate.

Prin morală profesională se înţelege de regulă, normele de comportament profesional fiindcă

are valoarea unor criterii de referinţă pentru asigurarea progresului profesional, iar prin etica
profesională se înţelege justificarea teoretică a necesităţii respectării acestor norme.

Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) – totalitate de
norme etice necesare medicilor pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor sale profesionale. Deci
DM este ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către medici a datoriilor sale
profesionale atît faţă de bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi

Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la nivel cuvenit toate
normele etico-deontologice în condiţiile activităţii lor profesionale.

Chirurgia plastică are două componente principale:

 chirurgia plastică reconstructivă, ce restaurează forma sau funcția unei părți a corpului
afectată de diverse afecțiuni, defecte din naștere sau traumatisme
 chirurgia plastică estetică (adesea numită și "cosmetică") ce include proceduri
chirurgicale și non-chirurgicale care îmbunătățesc aspectul fizicului la alegere.

Deși se vorbește cel mai mult despre chirurgia plastică estetică, activitatea principală a
chirurgilor plasticieni este în mare parte reconstructivă, acoperind toate aspectele ce țin de
plăgi posttraumatice sau postexcizionale și vindecarea acestora, reconstrucția după malformații
congenitale, arsuri etc. Chirurgia estetică ocupă o mică parte din întregul domeniu al chirurgiei
plastice, dar la fel de important ca și chirurgia reconstructivă.
Cuvântul "plastic" din denumirea specialității Chirurgia Plastică este derivat din cuvântul de
origine grecească "plastikos", care înseamnă "a modela" sau "a da formă". Chirurgia Plastică se
referă la modul în care se pot remodela țesuturile organismului, restabilindu-le forma și funcția.
Încă de la apariția sa, Chirurgia Plastică a incorporat atât chirurgia reconstructivă, cât și pe cea
estetică. Dovezi istorice ale acestor tipuri de proceduri datează de mai mult de patru mii de ani.

Specialitatea medicală de Chirurgie Plastică include un set cuprinzator și divers de

subspecialități, printre care :

 Chirurgia Plastică Reconstructivă

 Chirurgia Estetică/Cosmetică
 Chirurgia Mâinii
 Chirurgia reconstructivă a Sânilor
 Arsuri
 Chirurgia reconstructivă a capului și a gâtului
 Chirurgia cancerelor de piele
 Microchirurgia Reconstructivă

Astăzi, chirurgia cosmetică este în creștere și aici sunt câțiva factori care sunt implicați în
această dezvoltare rapidă. Factori precum dezvoltarea economică, modificările normelor
sociale și culturale, globalizarea și călătoriile repetate în țările occidentale sunt principalele
cauze ale acestei dezvoltări rapide.

Chirurgia estetică a crescut în popularitate, reflectând creșterea cererii de consum. Mulți

consideră chirurgia estetică drept un panaceu pentru dificultățile lor personale și de relație.În
plus, stilul nostru de viață s-a schimbat odată cu oferta rapidă de activități de petrecere a
timpului liber. Acest lucru ar putea reflecta o cultura obsedata de imagine mai populara si mai
moderna, dar se poate datora si nesigurantelor profunde.

În prezent, chirurgia cosmetică devine o afacere profitabilă. Moralitatea subspecialității

chirurgiei plastice a suferit numeroase dileme morale în ultimii ani.

În ultimii ani abuzul de principii etice în chirurgia plastică a devenit din ce în ce mai vizibil. În
1979, Beauchamp și Childress au publicat Principiile eticii biomedicale , în care au prezentat
patru "principii" care au fost adoptate de atunci ca bază etică pentru practica medicală
contemporană. Ei au susținut că aceste principii "au depășit" teoria morală la nivel înalt și ceea
ce au descris drept "moralitate comună la nivel inferior".

Aceste principii au inclus:

 respectul pentru autonomie

 beneficiu
 non-maleficență
 justiție

Pe măsură ce noțiunile de frumusețe suferă modificări, ridurile, depunerile de grăsime și pielea

afectată de soare nu mai se încadrează în conceptul nostru de societate îngrijită. Întrucât aceste
probleme reale sau percepute de îmbătrânire au primit o atenție sporită din partea pacienților
și medicilor, este necesară și oconcentrare asupra considerentelor etice.

Astfel

 Îmbunătățirea față de terapie

 riscurile
 autonomia pacientului
 beneficiul
 consimțământul informat

sunt aspecte care trebuie reconsiderate și subliniate atunci când se analizează chirurgia
estetică.

Cele 4 principii etice publicate de Beauchamp și Childress

1.RESPECTAREA AUTONOMIEI PACIENTULUI
În general, adulții competenți au dreptul să decidă dacă doresc sau nu să urmeze o procedură
chirurgicală. Dorințele pacienților și, prin urmare, dreptul lor la o decizie în cunoștință de cauză
trebuie să fie respectate, cu condiția să li se ofere suficiente informații. Informațiile trebuie să
includă riscurile chirurgiei împreună cu opțiunile alternative.

Aceste principii se aplică și mai mult chirurgiei estetice în care pacienții nu suferă de o "boală".
Tratamentele estetice, care pot duce la efecte adverse pe termen lung asupra funcției corporale
și a sănătății, implică preocupări etice serioase. În astfel de situații, dreptul pacientului de
autonomie poate contrazice principiul medicului non-maleficiență și este necesară o atenție
corespunzătoare înainte de a decide cu privire la astfel de tratamente. Prin urmare, chirurgii
trebuie să se asigure că așteptările pacienților sunt realiste. Chirurgii trebuie să explice
beneficiile probabile ale intervenției chirurgicale, ale opțiunilor alternative non-chirurgicale,
precum și riscurile chirurgiei și anesteziei.

2.BENEFICIUL
Acest principiu impune ca medicii să acționeze în interesul superior al pacienților. Realizarea
unei intervenții chirurgicale pentru a îmbunătăți imaginea și stima pacientului este acceptabilă.
Cu toate acestea, definirea interesului superior al pacientului poate fi foarte dificilă. Mulți
oameni se confruntă cu durere reală, disconfort, handicap social și suferință, deoarece sunt
conștienți de aspectul lor. Aceste grupuri pot beneficia de intervenții chirurgicale estetice.
Tulburarea dismorfistică a corpului (BDD) este un sindrom psihiatric, caracterizat printr-o
preocupare cu un "defect" cosmetic inexistent sau minimal asociat cu încercări persistente de
corectare chirurgicală a defectului. BDD este din ce în ce mai recunoscută și poate deveni tot
mai răspândită.

3.NONMALEFICENȚĂ( a nu face rău)

Acest principiu asigură faptul că un chirurg estetic nu acționează niciodată împotriva intereselor
pacientului sau într-un mod care poate dăuna unui pacient. Consultanții chirurgi esteticieni pot
refuza să acționeze asupra pacienților dacă nu cred că intervenția chirurgicală este în interesul
superior al pacienților. Chirurgii esteticieni ar trebui să fie reticenți în a-i opera pe cei cu
așteptări nerealiste, deoarece riscurile chirurgiei pot depăși orice beneficiu. Pacienții cu
probleme serioase de sănătate prezintă un risc crescut de a suferi complicații sub anestezie
generală și, din nou, riscurile pot depăși beneficiile. Toate aceste evaluări trebuie realizate
individual.

Nici un chirurg nu ar trebui să procedeze vreodată la o operație doar pentru câștiguri personale
pecuniare.

Chirurgia trebuie efectuată numai în spații care sunt complet echipate, cu facilități de
resuscitare și personal instruit în susținerea avansată a vieții. Chirurgii, clinicile și spitalele care
asigură chirurgie estetică trebuie să fie înregistrate la autoritățile de reglementare
corespunzătoare.
4.JUSTIȚIA
Acest principiu cere medicilor să se asigure că asistența medicală este disponibilă tuturor.
Accesul echitabil la asistența medicală este considerat drept un drept fundamental al omului.
Cu toate acestea, resursele sunt limitate și nu este posibil ca orice serviciu de sănătate să
furnizeze o intervenție chirurgicală estetică pentru toți cei care ar dori. Rationalizarea are loc pe
baza nevoilor clinice. Inevitabil, aceasta introduce judecăți subiective despre a căror nevoie este
mai mare. În sectorul privat, cei care își pot permite să plătească, se supun unei intervenții
chirurgicale.

 Pe lângă aceste 4 pricipii ,întalnim și alte principii cu o importanța deosebită în chirurgia

plastică precum :

1.CONSIMȚĂMÂNTUL INFORMAT
Este cerința ca medicii să împartă deciziile cu pacienții. Consimțământul informat este o
extensie a principiului autonomiei. Consimțământul informat este modul în care medicii își pun
în practică respectul pentru autonomia pacientului.

Aplicații clinice : Expresia "consimțământul informat" are o varietate de semnificații, în funcție

de context și vorbitor. Două categorii largi de semnificații sunt:

a) luarea deciziilor reciproce între medic și pacient . Aceasta este cea mai largă definiție a
consimțământului informat. Aceasta implică un schimb deschis de informații, educația privind
opțiunile și alternativele pentru îngrijire și asistarea pacientului în luarea unei decizii care să fie
în concordanță cu valorile sale.

b) Obținerea consimțământului pacientului pentru procedurile medicale sau participarea la

studii de cercetare. Acest sentiment de consimțământ informat se concentrează doar pe
cerințele legale de dezvăluire, mai degrabă decât pe luarea deciziilor comune. Cu toate acestea,
simplul fapt că pacientul semnează un formular nu este consimțământul informat. Semnătura
ar trebui văzută doar ca o confirmare a faptului că a avut loc o conversație între medic și
pacient.

2.PACIENTUL ADOLESCENT
Deformitatea, maturitatea fizică și emoțională și rezultatul dorit pentru fiecare pacient
adolescent trebuie evaluate cu atenție înainte de a lua orice decizie. Sunt întotdeauna necesare
consultații suplimentare și discuții lungi înaintea intervențiilor chirurgicale estetice. Uneori,
totuși, adevărata întrebare este: Este etic să nu operează pe un pacient adolescent?

Prin selectarea corespunzătoare a pacientului, chirurgia estetică poate oferi rezultate cosmetice
excelente. Pacienții trebuie să efectueze o evaluare pre-operativă aprofundată și consiliere
înainte de intervenția chirurgicală. Aceasta poate necesita o evaluare psihologică de
specialitate.

Chirurgii plastici trebuie să reziste măsurilor estetice la copii și adolescenți, în special operațiile
care sunt total cosmetice. Cu toate acestea, există excepții și argumente convingătoare pot
sprijini măsurile medico-estetice la copii și adolescenții.

3.CONFIDENȚIALITATEA
Respectarea confidențialității înseamnă că un medic păstrează informații pe care un pacient le
dezvăluie în contextul unei relații medic-pacient cu sine însuși.

De ce păstrați confidențialitatea?

Respect pentru pacienți : Pacienții dezvăluie informații sensibile despre problemele medicale și
emoționale, abuzul de alcool și droguri, activitățile sexuale și alte detalii personale ale vieții lor.
Menținerea confidențialității arată respect pentru indivizi atunci când aleg să-și împărtășească
detaliile vieții lor.

Permite discutarea subiectelor sensibile : Pacienții pot fi mai dispuși să împărtășească informații
sensibile (de exemplu, boli psihiatrice, practici sexuale riscante) care sunt relevante pentru
îngrijirea lor medicală dacă este asigurată confidențialitatea.

Previne consecințe dăunătoare pentru pacienți : Tratamentul confidențial al informațiilor

sensibile poate contribui la evitarea stigmatizării și a discriminării care pot însoți unele
diagnostice medicale.

!!!! Aceste principii sunt doar câteva dintre aspectele etice,însa toate principiile codului de
deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România trebuiesc respectate de către
chirurgii plasticieni.

ASPECTE LEGALE ALE ETICII

  CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ al Colegiului Medicilor din România

SECŢIUNEA A Despre independenţa profesională a medicului şi responsabilitate

Art. 9. - Medicul are independenţă profesională absolută, libertatea absolută a prescripţiilor
şi actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele competenţei sale, şi este
răspunzător pentru acestea. În cazul limitării prin constrângeri administrative şi/sau economice
a independenţei sale, medicul nu este răspunzător.

Art. 10. - Medicul nu va garanta vindecarea afecţiunii pentru care pacientul i s-a adresat.

Art. 12. - Încredinţarea totală sau parţială a obligaţiilor proprii către alte persoane, în lipsa
controlului personal, constituie abatere deontologică.

Art. 13. - Exprimarea consimţământului informat al pacientului pentru tratament nu înlătură

responsabilitatea medicului pentru eventualele greşeli profesionale.

SECŢIUNEA B Secretul profesional

Art. 14. - Secretul profesional este obligatoriu, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

Art. 15. - Fac obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitării
profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului, a familiei, a
aparţinătorilor, precum şi probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstanţe
în legătură cu boala. Secretul profesional persistă şi după terminarea tratamentului sau decesul
pacientului.

Art. 16. - Secretul profesional trebuie păstrat şi faţă de aparţinători, dacă pacientul nu
doreşte altfel.

Art. 17. - Secretul profesional trebuie păstrat faţă de colegi, cadre sanitare şi instituţiile
medicale care nu sunt implicate în actul medical al pacientului în cauză.

Art. 18. - În comunicările ştiinţifice cazurile vor fi în aşa fel prezentate încât identitatea
bolnavului să nu poată fi recunoscută.

Art. 20. - Evidenţele medicale trebuie păstrate ca materiale secrete profesionale.

SECŢIUNEA C Reguli generale de comportament în activitatea medicală
Art. 22. - Medicul poate executa o activitate medicală doar dacă are pregătire şi practică
suficientă pentru aceasta. Această prevedere nu se aplică în cazuri de urgenţă vitală, care nu
poate fi rezolvată altfel.

Art. 23. - Medicul poate utiliza numai aparate de diagnostic sau tratament autorizate şi
pentru mânuirea cărora are pregătire ori suficientă practică.

Art. 27. - Medicul va informa pacientul asupra bolii acestuia, tratamentului necesar şi a
şanselor de însănătoşire. Medicul va evita să trezească prin comportamentul lui imaginea unei
boli mai grave decât este ea în realitate.

Art. 28. - Medicul va păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele

familiale ale bolnavului, exprimându-şi părerea numai dacă este solicitat şi numai dacă
intervenţia este motivată de interesul sănătăţii bolnavului.

Art. 29. - Medicul nu trebuie să se implice în problemele legate de interesele materiale din
familia bolnavului său.

SECŢIUNEA C Consimţământul
Art. 58. - Pentru orice intervenţie medicală diagnostică sau terapeutică este necesar
consimţământul informat al pacientului.

Art. 59. - Consimţământul pacientului va fi exprimat în condiţiile legii.

Art. 60. - Consimţământul va fi dat după informarea pacientului asupra diagnosticului,

prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile şi beneficiile acestora.

Art. 61. - În situaţia pacienţilor minori, incompetenţi sau care nu îşi pot exprima voinţa,
consimţământul va aparţine reprezentanţilor legali. Dacă medicul curant apreciază că decizia
reprezentantului legal nu este în interesul pacientului, se constituie o comisie de arbitraj de
specialitate pentru a evalua cazul şi a lua decizia.

Art. 62. - În situaţii de urgenţă, când este pusă în pericol viaţa pacientului, iar acesta nu îşi poate
exprima voinţa şi rudele sau reprezentanţii legali nu pot fi contactaţi, consimţământul este
implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru salvarea pacientului, urmând ca
informarea acestuia să se facă ulterior.
Art. 63. - Prognosticul grav va fi împărtăşit pacientului cu prudenţă şi tact, ţinându-se cont de
starea psihică a acestuia. Prognosticul va fi dezvăluit şi familiei doar dacă pacientul consimte la
aceasta. În cazul în care se consideră că dezvăluirea prognosticului infaust va dăuna pacientului
sau atunci când acesta nu doreşte să afle, prognosticul poate fi dezvăluit familiei.

SECŢIUNEA D Probleme ale îngrijirii minorilor

Art. 64. - Medicul trebuie să fie apărătorul intereselor medicale ale copilului bolnav atunci când
apreciază că starea de sănătate a copilului nu este bine înţeleasă sau nu este suficient de bine
protejată de anturaj.

Art. 65. - Dacă medicul apreciază că un minor este victima unei agresiuni sau privaţiuni, are
obligaţia de a-l proteja uzând de prudenţă şi anunţând autoritatea competentă.

CONCLUZIE
În prezent, chirurgia estetică trece printr-o criză de identitate, precum și o dilemă etică acută. O
privire mai atentă din punct de vedere etic evidențiază faptul că medicul care oferă intervenții
estetice se confruntă cu multe probleme etice serioase.

Chirurgia estetică face profit din ideologia unei societăți care serveste doar vanitati, tinereti si
succesului personal, si care pierde din vedere valorile reale. Valoarea reală a unei persoane nu
poate fi redusă la apariția lui / ei, și medicina trebuie să se simtă obligația de a rezista acestor
ideologii moderne.

Stabilirea unui cod etic, care ar implica toate sancțiunile morale necesare în chirurgia estetică,
ar acționa favorabil în protecția acelor chirurgi care își desfășoară activitatea în conformitate cu
principiile morale și etice ale profesiei lor
BIBLIOGRAFIE

1.CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA CHIRURGIE PLASTICĂ, ESTETICĂ ȘI

MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVĂ. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN
SĂNĂTATE PUBLICĂ,
https://rezidentiat.ms.ro/curricule/2018/chirurgie_plastica_estetica_si_microchirurgie_reconst
ructiva_2018.pdf

2. Beauchamp, Childress, editors. Principles of biomedical ethics. 4th ed. Oxford: 1979.

3. Mousavi, S. (2010). The Ethics of Aesthetic Surgery. Journal of Cutaneous and Aesthetic
Surgery, 3(1), 38–40. http://doi.org/10.4103/0974-2077.63396

4. http://missinglink.ucsf.edu/lm/ethics/index.htm

5. http://www.asociatiachirurgilorplastici.ro/despre-societate/codul-deontologic

6.Gupta, S. (2012). Ethical and legal issues in aesthetic surgery. Indian Journal of Plastic
Surgery : Official Publication of the Association of Plastic Surgeons of India, 45(3), 547–549.
http://doi.org/10.4103/0970-0358.10597