Războiul

din
Transnistria
Războiul din Transnistria a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic
între Republica Moldova și autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” cu
privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol,
Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina
, aflat pe malul drept al aceluiași râu.
 Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”. La 25 august 1991
Sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici. Pe 27 august 1991
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu
cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS „să înceapă
negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și
retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.
1990: Primele ciocniri la Dubăsari

 În acea perioadă, la Dubăsari exista o

dualitate a puterii – consiliul orășenesc
susținea separarea, pe când consiliul
raional susținea autoritățile centrale.
Separatiștii își organizaseră formațiuni
paramilitare de gardiști, cazaci (veniți
din Rusia) și miliție, iar autoritățile
legitime erau reprezentate de poliție.
 În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au
avut loc primele ciocniri pe podul de
la Dubăsari, atunci murind și primii
polițiști și localnici din Dubăsari
 Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate
puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu
forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată,
procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari,
au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice
Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc
ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe
același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști (Ghenadii Iablocikin, și alți doi
camarazi ai săi) din trupele cu destinație specială
 Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere
regimului separatist sprijin militar, politic și economic,
permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit
grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed,
comandantul Grupului Operațional Rus (ROG, fost Armată a
14-a) începând cu iunie 1992, s-a purtat deseori ca un
politician transnistrean și a declarat că armata sa ar putea să
ajungă la București în două ore.
OSCE are deja de mulți ani o misiune de observație la fața
locului și încearcă să ghideze negocierile privind rezolvarea
conflictului. Trupele rusești staționează în continuare pe
teritoriul moldovenesc, în pofida obligațiilor asumate de
Rusia la summit-urile OSCE din 1999 și 2001.